Prezent in toate epocile, in toate culturile, in toate paturile sociale si la toate varstele, suicidul este, in

societatea moderna, una dintre cele patru cauze principale de deces raportate de Organizatia Mondiala a
Sanatatii. Acest fapt a determinat o crestere a interesului specialistilor din diverse domenii (psihiatrie,
psihologie sociologie) pentru studierea fenomenului suicidar. Insa contrar a ceea ce am putea gandi, ca
urmare a acestui interes crescand, suicidul este departe de a fi definit intr-o maniera clara si univoca si,
adesea, aceasta lipsa de claritate a definitiilor (claritate ce reprezinta, fara indoiala, una dintre exigentele
metodologice de baza ale oricarui demers stiintific) face ca toate celelalte etape ale multor cercetari sa
sufere de lipsa de claritate.
La nivelul perceptiei comune, sinuciderea reprezinta, adesea, un gest paradoxal si de neinteles. Cu
atat mai inexplicabil pare sa fie atunci cand vorbim despre persoane tinere, care au toata viata inainte",
asa cum este si cazul militarilor in termen.
Datorita acestor obstacole de ordin teoretic si metodologic, cele mai multe dintre studiile despre suicid,
realizate atat in viata civila, cat si in mediul militar, sunt de factura sociologica. Fara a le nega importanta
si valoarea (abordand dimensiunea colectiva a fenomenului suicidar, ele furnizeaza elemente
indispensabile oricarei incercari de intelegere), consideram ca nu sunt suficiente. Acest tip de demers
stiintific satisface, intr-adevar, nevoia de coerenta, dar eforturile de clasificare sunt, in mod inevitabil,
insuficiente, stergand diferentele, neglijand individul.
Prin urmare, consideram ca ar fi mult mai oportuna luarea in calcul, pe cat posibil, atat a elementelor
sociale, cat si a determinarilor de ordin strict individual (psihologic), pentru ca actul suicidar este strict
individual, iar pishologia trebuie sa contribuie la abordarea mai nuantata a acestui fenomen in mediul
militar. De aceea, ne propunem sa subliniem unele elemente care ar putea constitui, in pofida caracterului
lor de generalitate, puncte de plecare pentru conturarea unui demers explicativ si/sau profilactic.
Comportamentul suicidar reprezinta un continuum comportamental care pleaca de la ideatia suicidara,
trece prin tentativa de suicid si se incheie cu suicidul fatal.
Ideatia suicidara reprezinta dorinta (exprimata sau nu) a unui individ de a se omori. Tentativa de suicid
reprezinta un termen care, in conformitate cu recomandarile facute de expertii Organizatiei Mondiale a
Sanatatii, a fost inlocuit in literatura de specialitate cu termenul de parasuicid, care este definit ca un act
nonfatal, prin care un individ intreprinde in mod deliberat un comportament care, fara o interventie
exterioara, i-ar cauza moartea sau ca un act care are drept scop obtinerea unor schimbari dorite de catre
subiect, prin intermediul unor consecinte fizice reale sau presupuse". Astfel, termenul de parasuicid
include atat tentativa de suicid (in vechea sa acceptie, de suicid ratat in urma unei interventii externe), cat
si santajul suicidar, eliminandu-se, astfel, din definitii prezenta sau absenta intentiei de a muri, greu de
cuantificat in practica.
Suicidul fatal reprezinta actul autoagresiv soldat cu moartea individului.
Indiferent de diferentele de abordare teoretica a actului suicidar in cazul tinerilor, la momentul actual,
literatura de specialitate pare sa fi ajuns la un consens cel putin in privinta catorva aspecte:
a) este iluzoriu sa speram ca am putea pune in evidenta un tip unic de functionare psihica, care sa
explice recurgerea la suicid;
b) chiar daca nu putem considera actul suicidar ca fiind o consecinta directa a unor tulburari psihice,
trebuie retinut ca, in momentul recurgerii la acest act, subiectul este o persoana extrem de fragila" din
punct de vedere psihic, iar acest moment, fara a fi in mod necesar unul de tip psihotic, reprezinta, in toate
cazurile, unul de raptus", prin care tanarul neaga o realitate subiectiva devenita insuportabila; psihicul
este incapabil sa mai faca fata anumitor situatii, iar sinuciderea reprezinta, astfel, un raspuns la aceasta
stare de lucruri;
c) din punctul de vedere al manifestarilor comportamentale exista doua mari categorii de sinucigasi:
unii la care gestul autoagresiv reprezinta o prabusire psihica relativ brusca (de tip depresiv, in general) si
care sunt foarte discreti" inainte de gestul lor suicidar. Pentru acestia, proiectul de a-si pune capat zilelor
este greu de anticipat (poate fi reperat aproape exclusiv numai in situatia in care au avut o tentativa
esuata in antecedente); o a doua categorie este formata din persoane mai zgomotoase" ca manifestare
si la care actul intervine ca un raspuns brusc si brutal la diverse frustrari si este, adesea, expresia unor
tulburari de personalitate, in special de tip borderline (tulburare intermediara, situata la granita dintre
tulburarile de tip nevrotic si bolile psihice propriu-zise).

In sprijinul celor afirmate anterior, sa citam doar studiul realizat de Alan Apter in cazurile de suicid sau
tentativa grava de suicid in randul militarilor israelieni. Apter subliniaza faptul ca militarii israelieni care sau sinucis sau au inregistrat o tentativa suicidara grava sunt tocmai subiectii care au avut cele mai bune
scoruri la testele de evaluare psihologica aplicate la recrutare, dar care, in mod frapant, in momentul
recurgerii la actul suicidar prezentau o psihopatologie grava. Prin urmare, trebuie retinut faptul ca, oricat
de riguroase ar fi selectiile psihologice realizate la recrutare/incorporare si oricat de numeroase masurile
de ordin administrativ, este posibil ca acestea sa nu poata stopa manifestarea unui asemenea fenomen.
Mai fireasca ni se pare asumarea constienta a acestei realitati, oricat de dureroase sau neplacute ar fi, si
redirectionarea interesului catre cunoasterea factorilor de risc si a eventualelor masuri care sa limiteze
sansele recurgerii la un asemenea gest extrem.
Factori de risc in conduita suicidara:
a) Antecedente suicidare
1. tentativa de suicid anterioara, care este, prin ea insasi, factorul de risc cel mai clar pentru o
tentativa viitoare; recidiva se produce, de obicei, intr-un termen scurt cel mult 12 luni;
2. exprimarea intentiei de a se sinucide prin viu grai sau prin intermediul unor documente personale.
b) Afectiuni somatice
1. boala somatica grava, incurabila, dureroasa;
2. malformatii congenitale;
3. boala venerica;
4. interventii chirurgicale majore si recente.
c) Elemente psihopatologice
1. episoade depresive majore;
2. tulburari afective;
3. tulburari anxioase (in special anxietate generalizata);
4. tulburari psihotice.
d) Tulburari comportamentale
1. toxicomanie;
2. alcoolism;
3. tulburari de conduita alimentara, in special anorexia;
4. comportamente antisociale, deviante.
e) Situatii existentiale
1. sinuciderea unui membru de familie, in special a unui parinte, sau sinuciderea unei persoane
apropiate; in aceasta situatie, apare riscul transmiterii acestui comportament (ca si cand tanarul ar
invata" de la persoana respectiva aceasta solutie");
2. casatoria prematura (la 19-20 de ani) si care este, adesea, o consecinta a unei presiuni externe o
sarcina a partenerei, de exemplu;
5. neintelegerile familiale;
6. pierderea unei fiinte dragi;
7. abandonul;
8. izolarea si singuratatea;
9. dezradacinarea, schimbarea resedintei intr-o alta localitate;
10. esec scolar sau profesional;
11. schimbarea impusa a locului de munca;
12. familie disociata in copilarie (parinti divortati, separati);
13. traiectorie existentiala cu un sir lung de traume si esecuri;
14. dificultati materiale, griji financiare, pierderea unor surse de venituri si bunuri;
15. suprasolicitare;
16. situatii conflictuale in colectivul din care face parte.
Analiza tabloului psihopatologic poate evidentia, de asemenea, un grup de simptome (sindromul
presuicidar") care, intensificate, indica un risc suicidar important:
1. Dinamica somnului:
*insomnii de lunga durata;
*insomnii predominant in a doua parte a noptii;
*vise cu caracter autodistructiv.
2. Afectivitatea:
*rigiditate afectiva;

*depresie accentuata dimineata.

3. Ideatia:
*idei de inutilitate, sentimentul de a nu fi de folos la nimic si nimanui;
*idei de vinovatie, autoreprosuri;
*idei de inferioritate, de autoacuzare;
*fobia (teama) de imbolnavire psihica, de a se da in spectacol, de a face rau cuiva.
4. Comportamentul:
*inhibitie psihomotorie, agitatie anxioasa intensa, pierderea initiativei si a interesului pentru activitate;
*anorexie, scaderea in greutate (in absenta unei afectiuni somatice care sa o justifice);
*insensibilitate la influenta mediului.
Prezenta unuia sau a mai multor factori de risc nu determina, in mod automat, recurgerea la actul
suicidar. Toti acesti factori de risc trebuie sa se inscrie intr-un context mai larg, al unei structuri psihice
extrem de vulnerabile.
In cazul persoanelor tinere, actele suicidare nu sunt, in general, determinate de o reala dorinta de a
muri, ci trebuie considerate, mai degraba, o cerere disperata de ajutor" a unei structuri de personalitate
vulnerabile, aflata inca in plina formare. In cazul acestora, se impune o interventie de specialitate,
deoarece clasicele cuvinte de incurajare se dovedesc, adesea, conformiste si superficiale, sporindu-le
sentimentele de izolare si de disperare, iar reprosurile nu fac decat sa le sporeasca slaba incredere in
fortele proprii.
Riscul de sinucidere este superior la persoanele care prezinta mai multe elemente din grupele de
factori mentionate. Prezenta mai multor factori sfarseste prin a crea o situatie multiproblematica,
considerata intolerabila de catre individ. Prin urmare, afirmatiile prin care actul suicidar, la militarii in
termen, este asociat in mod direct cu diverse elemente ale mediului din unitate (intalnite, adesea, in
mass-media) sunt nu numai simpliste, ci si lipsite de orice fundament stiintific.
Dintre elementele psihopatologice, depresia psihica reprezinta factorul esential de risc. In cazul
aparitiei unei stari depresive, trebuie evitate urmatoarele erori:
*a neglija starea depresiva si a nu inerveni;
* adopta o atitudine moralizatoare (este frecventa greseala de a da vina pe lipsa de vointa").
Abordarea acestui fenomen intr-o masura exhaustiva este extrem de dificila si nici nu ne-am propus, de
altfel, sa o facem. Elementele prezentate subliniaza ca, atunci cand vorbim despre suicid in cazul unor
persoane tinere (militarii in termen), nu putem vorbi doar despre un mediu extern intolerabil sau doar
despre dificultati interne (psihice), ci, mai degraba, despre o structura interna vulnerabila, care percepe
mediul extern ca pe o realitate careia nu mai poate sa-i faca fata.

Suicidul la adolescenti I
Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor
cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le
pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati
ajungand pana la decizia de a-si lua viata?
Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de suferinta, de
disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in
istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata unui tanar care
ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic,
problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in
perioada de adolescenta.
Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este intotdeauna
suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.
Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este necesar
sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social, familial, fizic si

afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea
adultilor.
Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti. Are loc o schimbare majora in
perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv.
La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva,
lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata.
In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte ca un adult
in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un
efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele
necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el
parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii va
permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume.
Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele vizavi de propria
persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.
In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un dezechilibru
constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte
important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment
de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si
de aprobarea grupului.
Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt normale, dar
care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot
determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au
esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa de suicid a
adolescentului arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o
constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica.
Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.
Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se simte
nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate
asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate
scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in
consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.
Factori de risc
Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale sunt de cele mai multe ori
evocate de adolescentii suicidari. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a
parintilor. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor parentale si
conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcolismul unuia sau al ambilor parinti,
indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia,
neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini negative sau neglijente
ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului, si altele.
La nivelul controlului parental, un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine.
Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus,
inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui
sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt deseori specifice tinerilor
suicidari.

Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar
s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de
varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. Putem
observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura, despartirea
lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si
va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi.

Izolarea sociala
Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup, dar nu toti adolescentii
suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori
traiesc dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi
anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de
care au nevoie.
In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective.
Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar:
Functionare familiala perturbata;
Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau
experimentarea unor evenimente traumatizante;
Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;
Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;
Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.;
Consum de droguri, alcool, medicamente;
Fuga de acasa, plasamente multiple in centre sau in familii substitutive;
Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.
Pierderea
Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute
percepute ca pierderea suportului, afectiunii. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii
identitatii si a stimei de sine. Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica, iar reactiile la
pierdere ale adolescentului sunt intense, acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii. Atunci
cand pierderea si stresul se acumuleaza, reactia adolescentului poate fi disperata. Daca acesta continua
sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau, sentimentele de disperare vor creste si el isi
va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica.
Procesul suicidar
Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. In
adolescenta, acest interval poate fi foarte scurt.
Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un
inventar al solutiilor posibile. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este
posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei.
Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede
din criza. Pentru altii, solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor prezente. In
acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o solutie, sau prea putin.
In cautarea solutiei, o imagine brusca, neasteptata, legata de moarte, poate aparea printre solutiile
posibile. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare
tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios, se insista asupra ei, se elaboreaza avantaje ale

scenariilor posibile.
Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se
intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de
solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate,
generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.
Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se
elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie
spontana a crizei suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti usurat,
alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca are
acum un mod care ii este la indemana de a-si opri suferinta.
In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea
prezente.
Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant urmeaza, o
problema se adauga si determina trecerea la act.
Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta si teama legate de
trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand.
Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se afla mereu in dezechilibru,
intr-o stare de conflict. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de
varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la
a doua tentativa, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta.

Suicidul la adolescenti II
Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care
anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor, urme de speranta si
ele pot fi:
Mesaje verbale si aluzii la moarte: ar fi mai bine sa mor, asa n-as mai suferi, voi n-o sa ma mai
vedeti mult timp, mi-e frica sa ma sinucid, etc.;
Amenintari cu suicidul: vreau sa ma omor, etc.;
Comportamente auto-mutilante, periculoase;
Aluzii indirecte la suicid: in curand voi avea parte de pace, sunt inutil, vreau sa fac o calatorie foarte
lunga, va va fi mai bine fara mine, etc.;
Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare;
Atractie brusca pentru arme sau produse toxice;
Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie);
Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie);
Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente;
Incapacitatea de a resimti placere;
Tristete, plans, descurajare;
Indecizie, iritabilitate, furie;
Devalorizare, slaba stima de sine;
Anxietate crescuta;
Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati;
Retragere, cautarea solitudinii;
Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
Refuzul de a comunica, absenta emotiilor;

 Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;

Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.
Mituri si realitati despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care justifica
uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de vagi ar fi
acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar daca la tineri se
deruleaza foarte rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si moarte si
lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca viata sa ii
pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate fi oprit
definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie, de buna
dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar anturajul sau ar
putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem vigilenti pentru ca majoritatea
sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar persoanele care
sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana suicidara se poate afla intr-o
situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera de o tulburare psihica.
Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj pentru a
atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o manipulare. Cel
care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca uneori exista in acest
comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca exista si o doza mare de
disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede,

persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi,
respingere, viol, etc.)
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii psihice a
rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de ameliorare.
Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi despre suicid nu
indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si exprime
suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri
care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si traieste in raport cu situatia sa.
Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati, sa-l batjocoriti, sal culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un adult.
Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate aparea ca fiind o
problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare continue, daca
dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si momentul pentru a o face. Tanarul
trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa primeasca ajutor
profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in
care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.
Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati impreuna o gama
de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.
Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in comportamentele
independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa favorizati autonomia sa
respectand limitele si capacitatile tanarului.
Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este capabil si in ritmul
sau.
Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.
Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul persoanelor apropiate sau
al unui profesionist.
Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru dumneavoastra nu este neaparat
bine si pentru ceilalti.
Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu ii pot ajuta,
adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor
crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand adolescentul primeste
un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al ameliorarii comunicarii parinti
adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in
interiorul familiei, al restaurarii unui sistem de valori.