Sunteți pe pagina 1din 90

CAVITATEA NAZALA

Reprezinta primul segment al aparatului respirator si ocupa etajul facial mijlociu.Partea anterioara a cavitatii nazale se
numeste vestibul nazal si se gaseste la nivelul unei proeminente faciale numite nas.Restul cavitatii nazale este
adapostita in cavitatea nazala osoasa,dispusa in portiunea mediana a viscerocraniului.Aceasta cavitate mediana este
mai ingusta superior si mai larga inferior fiind impartita de o lama osoasa mediana ,septul nazal,in 2 jumatati simetrice.
Septul nazal prezinta o portiune osoasa dispusa posterior ,o portiune cartilaginoasa care completeaza anterior septul
septul osos si o portiune membranoasa dispusa in portiunea cea mai anterioara a septului.
Portiunea cartilaginoasa trimite o prelungire posterioara numita procesul posterior care patrunde pe o distanta de 2-3
cm intre lama perpendiculara a etmoidului si vomer.
Cavitatea nazala comunica posterior cu nazofaringele prin 2 orificii ovalare cu axul mare dispus vertical,numite
choame iar anterior comunica cu exteriorul printr-un orificiu numit apertura nazala.
Nasul are forma unei piramide triunghiulare cu baza inferior iar celelalte doua fete sunt asezate de o parte si de alta a
liniei mediane.
Portiunile inferioare ale celor 2 fete nazale sunt mobile,limitand lateral vestibulul nazal si se numesc aripile nasului.
Marginea lor anterioara comuna formeaza dosul nasului.Acesta se intinde de la radacina nasului unde este separat de
frunte printr-un sant pana la varful nasului.
Baza nasului prezinta cele doua nari in forma ovala separate median de partea mobila a septului nazal.
Scheletul nasului are o portiune osoasa,reprezentata antero median de prelungirile nazale ale frontalului si de oasele
nazale iar lateral de procesele frontale ale maxilarelor.In rest nasul are un schelet cartilaginos.Cavitatea nazalanasul.
Structura cartilaginoasa este formata din mai multe cartilagii.
Cartilagiile nazale sunt reprezentate de cartilajul septal de a carui margine situata la nivelul dosului nasului adera
cartilajul lateral.Prin triunirea cartilajului lateral cu cel septal se realizeaza o piesa unica in forma deT.
Cartilajul nazal lateral se prinde posterior pe marginea aperturii piriforme(orificiul de deschidere anterior al cavitatii
nazale),iar anterior intre cele 2 cartilagii nazale laterale se gaseste un spatiu in care patrunde cartilajul septal care
coboara catre varful nasului mai mult decat cel lateral.
Inferior de cartilajul nazal lateral se afla cartilajul alar mare,cartilaj care are o prelungire mediala mai mica,alipita
de cea din partea opusa care participa la formarea portiunii inferioare a septului.
La acest nivel septul nazal este dublu,iar santul medial santul medial dintre cele 2 lame cartilaginoase se poate palpa
atat pe septul mobil cat si pe varful nasului.Cartilagiile alare intra si in constitutia varfului nasului.
Inferior de cartilajul septal,intre acesta si creasta nazala de pe fata superioara a suturii palatine mediale se afla
cartilajul vomeronazal.
In spatiul dintre cartilajul lateral,septal si alar mare,se gasesc cartilagiile nazale accesorii.
Posterior si inferior de cartilajul lateral si posterior de cartilajul alar mare se gasesc cartilajele alare mici.
Toate aceste cartilajii sunt unite prin tesut conjunctiv dens care impreuna cu grasimea aderenta de
ele,formeaza o parte din aripa nasului.
Planul profund care formeaza scheletul nasului este acoperit de periost respectiv pericondru care realizeaza o
membrana fibroasa continua prin care cartilajele sunt fixate atat de marginea aperturii piriforme cat si intre ele.
Superficial de lama conjunctiva,se gasesc o parte din muschii mimicii peste care se gaseste un strat subtire de tesut
conjunctiv si apoi pielea.
Pielea de pe varful si aripile nasului este mai groasa,aderenta si cu numeroase glande sebacee al caror orificiu de
excretie este bine vizibil.
Vascularizatie si inervatie.
Arterele planelor superficiale provin din artera faciala(portiunea inferioara a septului si aripa nasului),din artera
infraorbitala,ram din artera maxilara(portiunea laterala a nasului) si din artera dorsala a nasului,ram al arterei
oftalmice(iriga dosul nasului).
Drenajul venos se face de catre venele faciala si oftalmica.
Limfaticele dreneaza la ganglionii paratiroidieni si submandibulari.
Inervatia motorie este asigurata de nervul facial iar cea sensitiva de nervii infraorbital,etmoidal anterior si nazociliar.
VESTIBULUL NAZAL
Reprezinta portiunea dilatata a nasului care prezinta median portiunea mobila a septului nazal,fiind limitat lateral de
aripile nasului.
Vestibulul nazal este limitat posterior si lateral printr-o creasta arcuita numita
limen nasi,care prin prezenta lui ingusteaza vestibulul la acest nivel.

Vestibulul nazal este captusit de piele.In regiunea inferioara se gasesc glande sebacee si sudoripare precum si
numerosi peri grosi numiti vibrisar,care au rol de a opri trecerea particulelor.
In partea superioara a vestibulului nazal in apropiere de limen nasi,pielea se continua cu o zona de trecere spre
mucoasa unde lipsesc perii.
In continuarea vestibulului nazal se gaseste cavitatea nazala adapostita de viscerocraniu.La copil septul nazal este
median si neted.La adult prezinta deviatii sau creste in special anterior.
Cavitatea nazala este captusita de tunica mucoasa nazala si prezinta:
-regiunea olfactiva-corespunde lamei ciuruite a etmoidului,zonele invecinate ale septului si cornetului superior.La
acest nivel,mucoasa este un neuroepiteliu subtire prevazut cu glande olfactive(receptori olfactivi),mucoasa olfactiva
are culoarea alb galbuie.
-regiunea respiratorie-este dispusa anterior celei olfactive,are o culoare rosiatica,este groasa ,bogat vascularizata,cu
numeroase glande nazale seroase si mucoase.Prezinta un epiteliu pseudostratificat,ciliat si se continua la nivelul
sinusurilor paranazale cu un epiteliu simplu,cubic,ciliar.
Vasele,in special venele,sunt bine dezvoltate cu numeroase anastomoze formand in apropierea cornetelor plexul
cavernos al cornetelor.
Bogata vascularizatie a mucoasei face ca aceasta sa se edematieze foarte usor,astfel ca in spatiul creat intre cornete si
septul deja ingust,se poate produce usor obstructie nazala,aceasta obstructie poate fi favorizata de derivatiile de sept.
Epiteliul este acoperit de un mucus care asigura umiditatea iar prin elaborarea sa satureaza aerul inspirat cu vapori de
apa.
Rolul mucoasei respiratorii este si acela de a incalzi aerul inspirat.
Pe peretele lateral al cavitatii nazale superior si posterior de vestibul,se gaseste o depresiune numita atriul meatului
mijlociu.
Superior de atriu se afla o creasta numita ager nasi,ridicata de una ,doua celule etmoidale anterioare.
Superior de ager nasi se gaseste santul olfactiv care in timpul adulmecarii conduce curentul de aer,incarcat cu
particule odorante in regiunea olfactiva a mucoasei nazale.
In meatul inferior ,orificiul canalului nazolacrimal este obstruat partial de o cuta de mucoasa-plica lacrimala.
Portiunea din cavitatea nazala situata posterior de cornetele inferior si mijlociu se termina la nivelul coamelor nazale,se
numeste meat nazofaringian.
Superior de meatul nazofaringian se gaseste recesul sferoetmoidal unde se deschid sinusurile sferoetmoidale.
Vascularizatia si inervatia cavitatii nazale.
La nivelul cavitatii nazale ajung fibre senzitive din nervul maxilar,fibre parasimpatice din ganglionul pterigopalatin si
fibre simpatice din nervul pietros profund.
Arterele insotesc nervii mai mari si sunt reprezentate de:
-artera sferopalatina(ram al arterei maxilare)care da arterele nazale posterioara laterala si mediala.
-artera oftalmica-ramuri etmoidale anterioare si posterioare
-artera faciala-prin intermediul arterei labiale superioare iriga portiunea anterioara a septului
-artera palatina mare-patrunde prin canalul incisiv si iriga portiunea inferioara a septului.
Drenajul venos se face in sens invers circulatiei arteriale.
La nivelul lamei ciuruite se pot realiza comunicari cu venele lobului frontal,cand gaura oarba este permeabila prin ea
trece o vena din cavitatea nazala in sinusul sagital superior.
In acest fel,drenajul venos al cavitatii nazale poate comunica cu drenajul venos intracranian,in acest fel infectiile de la
nivelul cavitatii nazale putanduse complica cu adevarate encefalite.
Limfaticele portiunii anterioare a cavitatii nazale dreneaza in ganglionii limfatici submandibulari.
FARINGELE
Reprezinta organul la nivelul caruia calea respiratorie se incruciseaza cu calea digestiva.
Faringele se intinde de la baza craniului pana la C4 la copil si C5-C6 la adult.Limita sa inferioara se gaseste la nivelul
marginii inferioare a cartilajului cricoid.
Are forma unui jgheab cu un perete anterior incomplet care comunica cu cavitatea nazala,bucala si laringe.
Spatiul delimitat de peretii faringelui se numeste cavitatea faringiana care este mai larga in portiunea superioara
numindu-se fornixul faringelui(cavu).
Faringele prezinta 3 etaje:
-superior sau nazofaringe
-mijlociu sau orofaringe
1

-inferior sau hipofaringe sau laringofaringe


NAZOFARINGE
Comunica anterior prin intermediul celor 2 coame nazale cu cavitatea nazala.
Corespunde posterior partii bazilare a occipitalului si ligamentului atlantooccipital.
Inferior se intinde pana la nivelul valului palatin.
Lateral prezinta orificiile faringiene a tubelor auditive(trompele Eustachio).
Superior si inferior acestor orificii se gasesc doua proeminente numite torusul tubar care corespunde cartilajului
tubei,respectiv torusul levatorului care corespunde muschiului ridicator al valului palatin.
Mucoasa din jurul ostului faringian al tubei este ridicata de nodulii limfoizi care formeaza tonsila tubara(amigdala).
De la orificiul faringian al tubei pornesc doua plici,una anterioara numita plica salpinco palatina care ajunge la valul
palatin si una posterioara numita salpinco faringiana .
Intre plica salpincofaringiana si portiunea posterioara al faringelui se formeaza recesul faringian.
De obicei tonsilele involueaza odata cu varsta.Hipertrofia lor duce la ceea ce se numeste vegetatiile adenoidiene ale
copilului care pot obstrua coanele nazale determinand obstructia nazala,sforait,tulburari de vorbit,auz,gust,miros.
Deschiderea tubei auditive in faringe explica complicarea faringitelor acute cu otite medii (inflamatii ale urechii
medii).
Pe bolta faringelui proemina tonsila faringiana care se continua si pe peretele posterior al nazofaringelui.
In centrul sau se gaseste o depresiune numita bursa faringiana.
OROFARINGE
Se intinde intre valul palatin si aditusul laringian comunicand anterior cu cavitatea bucala ,posterior corespunde
primelor trei vertebre cervicale,iar inferior,topografic se intinde pana la un plan ce trece prin portiunea inferioara a
hioidului.
La nivelul orofaringelui palatul dur se continua cu valul palatin care in timpul deglutitiei se ridica ,separand astfel
portiunea orala de cea nazala.
Valul palatin priveste anterior si inferior catre cavitatea bucala si posterior si superior catre portiunea nazala a
faringelui.
Prezinta o proeminenta mediana numita ovula .De la baza ovulei pornesc doua arcuri-arcul palatogros ridicat de
muschiul omonim si arcul palatofaringian situat posterior de primul,ridicat de asemeni de muschiul omonim
.Arcurile palatine impreuna cu radacina limbii delimiteaza orificiul posterior al cavitatii bucale.
Portiunea mai ingusta dintre arcurile palatine se numeste ismus faucium.
Intre cele doua arcuri palatine de aceeasi parte se delimiteaza fosa tonsilara sau amigdaliana in care se gaseste tonsila
palatina..Inferior fosa tonsilara este delimitata de plica glosoepiglotica laterala.
Portiunea superioara a fosei tonsilare nu este ocupata de amigdala palatina si se numeste fosa supratonsilara-aceasta
este limitata superior de plica semilunara,cuprinsa intre arcurile palatoglos si palatofaringian iar anterior de plica
triunghiulara care acopera anterior amigdala si se intinde de la arcul palatoglos pana la radacina limbii.
Tonsila palatina(amigdala)
Organ limfoid,ovoid cu axul mare dispus vertical.Pe suprafata tonsilei palatine se gasesc niste santuri numite criptele
tonsilare,marginite de mucoasa amigdaliana.Orificiile lor se numesc fosule tonsilare.
In interiorul acestor cripte se gasesc celule epiteliale,limfocite si microbi sacrofiti.
Inflamarea acestor organe se numeste angina.
Lateral,tonsila corespunde portiunii bucofaringiene a muschilor constrictor superior al faringelui,stiloglos si
stilofaringian prin care vine in raport cu glanda parotida si arterele carotide.
Amigdala este separata de peretele lateral al faringelui prin tesut conjunctiv lax.
Muschii palatului si gatlejului
Gatlej=orificiul de comunicare posterior al cavitatii bucale
Muschiul ridicator al valului palatin
Insertie de origine:pe fata interioara a stancii temporalului,antero lateral de gaura carotidiana si pe partea
cartilaginoasa a tubei auditive.
Insertie terminala:pe fata superioara a aponevrozei muschiul tensor al valului palatin
Actiune:orizontalizeaza valul palatin in deglutitie,blocand comunicarea cu nazofaringele.
2

Inervatie:nervul facial.
Muschiul tensor al valului palatin
Insertie de origine:in foseta scafoida a procesului pterigoidian si pe fata inferioara a aripii mari a sfenoidului,medial
de gaura oarba.
Insertie terminala:pe valul palatin
Actiune:pune in tensiune valul palatin si dilata tuba auditiva permitand astfel patrunderea aerului
Inervatie:din nervul mandibular.

Muschiul ovulei.
Se intinde lateral de spina nazala,posterior de la aceasta pana la extremitatea inferioara a ovulei.
Actiune:ridica ovula.
Muschiul palatoglos
Se gaseste in grosimea arcului palatoglos.
Insertie de origine:pe valul palatin la nivelul bazei ovulei
Insertie terminala:in grosimea limbii unde se continua cu transversul
Actiune:stramteaza ismus faucium
Muschiul palato faringian.
Se gaseste in grosimea arcului palatofaringian
Insertie de origine:la baza ovulei
Insertie terminala:in valul palatin pana in stratul profund al peretelui posterior faringian,fibrele ajungand pana pe
cartilajul cricoid
Actiune:stramteaza ismus faucium si ridica faringele si laringele
LARINGOFARINGELE sau HIPOFARINGELE
Se intinde pana la comunicarea cu esofagul corespunzator vertebrelor cervicale C4-C6.
Pe peretele sau anterior se gasesc aditusul faringian si proeminente date de epiglota si lama cartilajului cricoid.
Lateral se afla doua santuri verticale numite recesurile piriforme prin care se scurg lichidele.
In portiunea lor superioara mucoasa este ridicata de nervul laringeu formand plica nervului laringeu.
Intre radacina limbii si epiglota se intind 3 plici,plica epiglotica mediala iar de o parte si de alta plicile epiglotice
laterale.
Intre plica mediana si cele laterale se gaseste cate un sant numit valecula epiglotica.
STRUCTURA FARINGELUI
Peretele faringelui este este format de la interior spre exterior din tunica mucoasa,submucoasa si musculara.
Tunica mucoasa captuseste la interior faringele si se cuntinua cu mucoasa faringelui,tubei auditive si cavitatea bucala
si nazala.
La nivelul nazofaringelui este format din epiteliu de tip respirator iar in rest de epiteliu de tip digestiv.
Contine glande mixte si mucoase asezate in ciorchine.
Mucoasa este bogata in tesut limfoid,totalitatea acestora impreuna cu tonsilele formeaza inelul limfatic perifaringian al
lui Waldayer.
Acesta se intinde catre cornetele nazale inferioare,corzile vocale si spre epiglota.
Tunica submucoasa este mai dezvoltata in nazofaringe unde are o structura fibroasa,formand singura peretele
faringian ,aceasta parte a tunicii submucoase se numeste fascia faringobazilara care se insera anterior pe procesele
pterigoide,posterior intre cele doua spine ale sfenoidului iar lateral intre spina sfenoidului si procesul pterigoidian.
Tunica submucoasa serveste insertiei muschilor faringieni pentru care se mai numeste aponevroza faringiana a lui
Thoma Ionescu.
Tunica submucoasa se insera lateral pe ligamentul pterigomandibular pe linia milohioidiana si cartilajul cricoid.
Tunica musculara
Formata din muschi striati de doua feluri:cu fibre circulare si cu fibre longitudinale.
3

Posterior pe linia mediana,fibrele muschilor din cele doua jumatati ale faringelui se impletesc si formeaza rafeul
faringian care ascensioneaza pana la tuberculul faringian al occipitalului.
Muschii circulari(constrictori)
Muschiul contrictor superior al faringelui.
Insertie de origine:se face prin 4 capete astfel:
-portiunea pterigofaringiana se insera pe lama mediana a procesului pterigoidian
-portiunea bucofaringiana se insera pe rafeul pterigomandibular
-portiunea milofaringiana se insera pe extremitatea posterioara a liniei milohioidiene.
-portiunea glosofaringiana care pleaca din grosimea limbii
Fibrele celor 4 parti se indreapta posterior intalnindu-se la nivelui rafeului faringian cu cele de pe partea opusa .
Superior se continua cu fascia faringo bazilara pana la baza craniului,iar inferior este acoperita de muschiul constrictor
mijlociu.
Prin contractia sa micsoreaza comunicarea faringelui cu cavitatea nazala in deglutitie.
Muschiul constrictor mijlociu.
Este format din doua parti.
Partea condrofaringiana cu originea pe coarnele mici ale hioidului si portiunea ceratofaringiana cu originea pe coarnele
mari ale hioidului.
Cele doua parti se prind pe rafeul faringian.
Printre muschiul constrictor superior si mijlociu trece muschiul stilofaringian.
Muschiul constrictor inferior
Este format din doua parti.
Partea tirofaringiana care are originea pe linia oblica a cartilajului tiroid si portiunea cricofaringiana cu originea pe
cartilajul cricoid.
Posterior se prind pe rafeul faringian ajungand pana la esofag.
Prin contractia sa intervine in imobilizarea laringelui spre anterior si inchiderea glotei in deglutitie.
Cei trei muschi constrictori se acopera unul pe altul de jos in sus.
Muschii longitudinali
Muschiul stilofaringian
Insertie de origine:procesul stiloid
Insertie terminala:peretele lateral al faringelui,fibrele sale ajungand pe cartilajul tiroid,cricoid si epiglota.
Actiune:tractioneaza peretele posterior al faringelui permitand ca bolul alimentar sa coboare la distanta de aditusul
faringian
Muschiul salpingo faringian-posterior de stilofaringian
Are originea in portiunea cartilaginoasa a tubei auditive.Are rolul de a impiedica deplasarea inapoi a stiofaringianului.
RAPORTURILE FARINGELUI
Posterior vine in raport cu vertebrele cervicare acoperite de muschii prevertebrali si lacuna prevertebrala a fasciei
cervicale.
Intre lama prevertebrala si faringe se gaseste spatiul retrofaringian.
In acest spatiu se pot dezvolta flegmonele si abcesele retrofaringiene,aceste colectii putand migra inferior pana in
mediastinul posterior.
Lateral de o parte si de alta nazofaringele si orofaringele delimiteaza impreuna cu ramura mandibulara spatiul
maxilofaringian.Acest spatiu este impartit de diafragma stiliana in 2 portiuni:retrostiliana situata posterior si
prestiliana situata anterior.
Diafragma stiliana este formata din muschi si ligamente care se insera pe procesul stiloidian.
Dinspre lateral spre medial sunt:muschiul si ligamentul stiloidian,muschiul stiloglos,ligamentul stilomandibular si
muschiul stilofor.
In spatiul retrostilian se gasesc arterele carotide,vena jugulara interna,ultimile 4 perechi de nervi cranieni,ganglionul
simpatic cervical superior si ganglioni limfatici.
4

Spatiul prestilian contine:artera palatina ascendenta,artera faringiana ascendenta,nervul glasofaringian,nervul


pterigoidian,ganglionul otic,coarda timpanului.
Acest spatiu este sediul flegmonelor amigdaliene.
Partea laringeala a faringelui vine in raport cu lobii glandei tiroide,cu articulatia tiroida comuna,nervul vag si recurent.
Prin intermediul acestor formatiuni faringele vine in raport lateral cu marginea posterioara lamei mediale a procesului
pterigoid,cu ligamentul pterigomandibular,cu extremitatea posterioara a liniei milohioidiene,cu cornul mare al
hioidului si cu lamele cartilajului cricoid.
VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Irigatia arteriala
Ramuri din artera faringeala ascendenta,artera palatina ascendenta,artera pterigoidiana superioara si artera
pterigopalatina.
Tonsila este irigata de artera tonsilara ,ram din artera palatina ascendenta,mai primeste ramuri din artera faringeala
ascendenta si din artera palatina descendenta.
Drenajul venos se face in doua plexuri,respectiv submucos si perifaringian care dreneaza in vena jugulara interna.
Drenajul limfatic se face in ganglionii retrofaringieni pt nazofaringe si in cei jugulari pentru orofaringe si hipofaringe.
Inervatia
-motorie este data de nervul glasofaringian,vag si accesor.
-senzitiva de nervii trigemen ,glasofaringian si vag.
-simpatica provine din ganglioniul cervical superior.
-parasimpatica din nervul vag.

LARINGELE
Laringele este un organ cavitar situat median la extremitatea superioara a cailor respiratorii.
Bombeaza la suprafata regiunea anterioara a gatului sub osul hioid formand proeminenta laringiana(marul lui
Adam),orificiul superior al laringelui corespunzand C3-C4 iar marginea inferioara a cartilajului cricoid de unde se
continua cu trahea corespunzand marginii inferioare a lui C6.
Este un organ mobil impreuna cu trahea.Inferior se continua cu traheea care prin membrana bronhopericardica adera
de diagragma.
Laringele comunica superior cu cavitatea nazala si bucala si inferior cu esofagul si traheea.
Structura
Este format din:
1.Scheletul cartilaginos si fibros
2.Muschii laringelui
3.Tunica submucoasa
4.Mucoasa
5

1.Scheletul cartilaginos este format din trei cartilagii perechi(aritenoide,corniculate si cuneiforme) si trei cartilagii
neperechi(tiroid,cricoid si epiglota).
CARTILAJUL TIROID
Este situat anterior ,este cel mai voluminos si seamana cu o carte a carei deschidere este orientata posterior.
Formeaza proeminenta laringiana.Este format din doua lame,dreapta si stanga care se unesc pe o muchie anterioara
mediana.
In partea superioara pe linia mediana intre cele 2 lame se gaseste incizura tiroidiana superioara iar inferior incizura
tiroidiana inferioara.
Pe fata externa a celor 2 lame se gaseste linia oblica pe care se insera muschiul sternohioidian,tirohioidian si portiunea
tiroidiana al constrictorului inferior al faringelui.
Capatul superior al liniei oblice este marcat de tubercului tiroidian superior iar capatul inferior este marcat de
tuberculul tiroidian inferior.
Sub acest tubercul se poate intalni gaura tiroidiana prin care trec artera si vena laringiana superioara.
Extremitatile marginii superioare se prelungesc cu coarnele superioare de care se prinde ligamentul tirohioidian.
Legatura dintre cartilajul tiroid si osul hioid se realizeaza si prin membrana tirohioidiana.
Aceasta membrana este intarita median de ligamentul tirohioid median,le extremitatea marginii inferioare se gasesc
coarnele inferioare prin care cartilajul tiroid se articuleaza de cricoid.
CARTILAJUL CRICOID
Este situat superior de trahee si are forma circulara.
Anterior prezinta arcul cartilajului cricoid care se continua posterior cu lama cartilajului cricoid ce proemina in faringe.
In partea superioara si laterala a acestei lame se gasesc fetele articulare aritenoidiene prin care se articuleaza cu baza
cartilajului aritenoidian.
In partea inferolaterala se gasesc fetele articulare tiroidiene prin care se articuleaza cu coarnele inferioare ale
cartilajului tiroid.

CARTILAJUL EPIGLOTIC
Are o structura elastica,este situat anterosuperior si se aseamana cu o frunza.
Petiolul epiglotei este situat inferior si este fixat prin ligamentul tiroepiglotic de unghiul posterior al cartilajului tiroid.
Pe fata posterioara a petiolului se gaseste tuberculul epiglotic.
Prin intermediul ligamentului hioepiglotic,acest cartilaj este legat de fata posterioara a corpului hioidului.
CARTILAJELE CORNICULATE ale lui Santorini
Sunt doua cartilaje mici,elastice,situate la varful cartilajelor aritenoide.
Ridica o proeminenta a mucoasei numita tuberculul corniculat.
CARTILAJELE CUNEIFORME
Sunt doua cartilaje mici ,inconstante dispuse in plicile ariepiglotice care determina si ele o ridicatura a mucoasei ce se
numeste tuberculul cuneiform.
CARTILAJELE ARITENOIDE
Sunt cele mai mari cartilajii perechi de forma unor piramide triunghiulare situate superior de cricoid.
Partea lor inferioara formeaza baza cartilajului aritenoid iar partea superioara formeaza varful.
Fata anterolaterala prezinta creasta arcuata care se termina cu o proeminenta numita colicul.
Creasta arcuata determina doua suprafete scobite,una dispusa inferior numita foveea oblongata si o a doua depresiune
numita foveea triunghiulara situata superior de creasta.
Fata posterioara priveste catre peretele posterior.
Fata mediala priveste catre cartilajele aritenoide de pe partea opusa.
Intre fetele mediale se delimiteaza portiunea intercartilaginoasa a orificiului glotic.

La baza cartilajelor aritenoide se gasesc doua proeminente ,una anterioara numita procesul vocal de care se prinde
capatul posterior al plicii vocale si alta posterioara numita procesul muscular pe care se insera muschiul
cricoaritenoidian posterior si lateral.
Sub procesul muscular se afla fata articulara a cartilajului aritenoid prin care se articuleaza cu cartilajul cricoid.
La extremitatea plicilor vocale in apropierea insertiei tiroidiene si a procesului vocal se pot intalni cartilajii
sesamoide.
Articulatiile si ligamentele laringelui.
ARTICULATIA CRICOARITENOIDIANA
Este mobila,bine dezvoltata,fetele articulare fiind asemenea unor sectiuni de cilindru gol.
Conturul fetelor articulatiei este eliptic iar axul lor longitudinal are o dubla oblicitate.
Cele doua axe se intalnesc posterior formand un unghi de 50-60 cu deschidere anterioara.
Intreaga articulatie prezinta particularitati individuale.
Realizeaza doua tipuri de miscari:
1.Miscari de rotatie in jurul axului longitudinal cu miscari de alunecare in jurul aceluiasi ax.
2.Miscarea de rotatie in jurul axului vertical.
Este o artrodie cu trei grade de mobilitate.
Capsula articulara se prinde pe cele doua cartilaje si este intarita de ligamentul cricoaritenoidian posterior.
Acest ligament are un rol important in conducerea miscarilor prin aceasta articulatie.
ARTICULATIA CRICOTIROIDIANA
Se realizeaza intre coarnele inferioare ale tiroidului si cartilajul cricoid si permite miscari de alunecare verticale si
orizontale.
In acest fel plicile vocale sunt tensionate sau detensionate.
Capsula este laxa si intarita de ligamentul cricotiroidian.
Cartilagiile laringiale se leaga intre ele printr-un sistem de ligamente bine dezvoltat.
MEMBRANA TIROHIOIDIANA
Ocupa spatiul anteriolateral dintre cartilajul tiroid si hioid.Este intarita lateral de ligamentul tirohioidian ce se intinde
intre cornul superior si mare al hioidului.
In partea superioara aceasta membrana se dedubleaza intr-o lama anterioara care se prinde pe marginea inferioara a
corpului hioidian si o lama posterioara care se prinde pe marginea superioara a hioidului.
In spatiul dintre cele doua lame se gaseste bursa hioidiana si este plina cu tesut adipos.
Pe linia mediana este intarita de ligamentul tirohioidian.
In partea laterala membrana tirohioidiana este strabatuta de ramura interna a nervului laringeu superior si a laringeului
inferior.
Ligamentul hioepiglotic-leaga fata anterioara a epiglotei de corpul hioidului.
Ligamentul cricofaringian-se prinde pe cartilajul cornicular si pe fata posterioara a lamei cricoidiene si participa la
formarea mucoasei faringiene.
Ligamentul conic-uneste marginea inferioara a cartilajului tiroid de arcul cricoidului.
Este strabatut de ramura cricotiroidiana a articulatiei tiroidiene inferioare.
Ligamentul cricotraheal-uneste cartilajul cricoid de primul inel traheal.
In ansamblul sau,laringele formeaza in tunica submucoasa membrana fibroelastica a laringelui.
Partea superioara a acesteia formeaza membrana cvadrangulara care se intinde de la epiglota pana in plicile
vestibulare unde prezinta cate o ingrosare numita ligamentul vestibular.
In submucoasa,etajul infraglotic,membrana fibroelastica prezinta colul elastic care se intinde de la cartilajul tiroid
pana la nivelul plicilor vocale unde formeaza o ingrosare numita ligamentul vocal.
Ligamentele vocale din cele doua plici formeaza partea mai strimta a colului elastic.
Articulatiile si sistemul ligamentar al laringelui sunt puse in miscare de muschii laringelui.
7

Muschii laringelui sunt de doua tipuri,intrinseci si extrinseci.


Muschii extrinseci-sunt reprezentati de muschiul cricotiroidian si constrictor inferior al faringelui.
Muschiul cricotiroidian.
Origine:pe arcul cartilajului cricoid in portiunea anterolaterala a acestuia.
Terminatii:pe marginea inferioara si in regiunea invecinata acestei margini respectiv pe fetele externe si interne a
cartilajului tiroid.
Fibrele anterioare sunt aproape verticale formand pos rectaiar fibrele laterale sunt oblice si formeaza pas
obliqua.
Inervatia:dintr-un ram exterior al nervului laringeu superior.
Actiune:cand ia punct fix pe arcul cricoid basculeaza inainte cartilajul tiroid,are rol astfel in tensionarea corzilor vocale
cu un rol fonator deosebit fiind numit si muschiul cantatului.
Muschii intrinseci-acest grup de muschi provine din sfincterul muschiului intern al laringelui,se prind cu ambele
capete de cartilajul laringian si sunt inervati de laringeu inferior.
Din punct de vedere functional,acesti muschi sunt clasificati astfel:
a.Muschi abductori sau dilatatori ai glotei
b.Muschi adductori sau constrictori ai glotei
c.Muschi tensori ai plicilor vocale
1.Muschiul cricoaritenoidian posterior-singurul muschi dilatator al glotei
Origine:pe fata posterioara a lamei cartilajului cricoid.
Terminatii:pe marginea posterioara si laterala a procesului muscular al cartilajului aritenoid
Actiune:trage posterior si in jos procesul muscular al aritenoidului realizand deschiderea larga a glotei.
Este considerat muschiul functional respirator al laringelui.
Paralizia unilaterala a acestui muschi produce tulburari de respiratie si fonatie (vocea bitonala).In chirurgia tiroidei este
posibila lezarea muschiului recurent laringeu,lezandu-se astfel nervul laringeu inferior.

2.Muschiul cricotiroidian lateral-situat in partea opusa cricoaritenoidului posterior


Origine:in partea superioara a marginii laterale a arcului cartilajului cricoid.
Terminatii:in partea anterioara a procesului muscular al cartilajului aritenoid
Actiune:principalul antagonist a muschiului cricoartitenoidian posterior.
3.Muschiul aritenoidian oblic
Origine:pe fata posterioara a procesului muscular al aritenoidului
Terminatii:pe varful cartilajului aritenoid de pe partea opusa
Actiune:apropie cele doua cartilajii aritenoide fiind muschi constrictor al glotei.
4.Muschiul aritenoid transvers-are atat originea cat si terminatia pe fetele posterioare ale cartilajului aritenoid.
5.Muschiul ariepiglotic-situat in grosimea plicilor ariepiglotice.
Origine:pe varful cartilajului aritenoid
Terminatii:pe marginea laterala a epiglotei.
6.Muschiul tiroepiglotic
Origine:pe fata interna a lamei cartilajului tiroid
Terminatii:pe epiglota
7.Muschiul tiroaritenoidian
Origine:pe fata interna a lamei cartilajului tiroid
Terminatii:pe procesul muscular si pe fata laterala a cartilajului aritenoid.
8.Muschiul vocal
Prezinta doua parti-muschiul tirovocal si arivocal
8

Origine:pe fata interna a unghiului cartilajului tiroid


Terminatii:pe procesul vocal si foveea oblongata
Reprezinta principalul muschi al plicilor vocale.

CAVITATEA LARINGELUI
Laringele este un organ cavitar a carei suprafata interna este tapetata de o mucoasa.
Pe sectiune frontala cavitatea laringelui are forma a doua conuri cu bazele situate superior si inferior.
Orificiul superior al faringelui se numeste aditus laringian si este marginit anterior de epiglota si lateral de plicile
ariepiglotice care se intind posterior.
In grosimea plicilor se afla muschiul ariepiglotic iar anterior la mica distanta de tuberculul corniculat se gaseste
tuberculul cuneiform.
Pe fata anterioara a epiglotei se gasesc doua depresiuni numite valecule epiglotice situate de o parte si de alta a
plicilor glosoepiglotice.
Pe peretii laterali ai laringelui proemina doua perechi de plici cu directie anteroposterioara ce corespunde varfurilor
sectionate ale celor doua conuri.
Ele impart laringele in trei etaje.
Cele superioare se numesc plicile vestibulare sau ventriculare si sunt ridicate de ligamentele vestibulare.Apertura
dintre ele se numeste rima vestibuli.
Portiunea cuprinsa intre aditus si plicile vestibulare se numeste vestibulul laringian sau etajul superior.
Tesutul elastic din submucoasa sa formeaza membrana cvadrangulara.
Proeminentele inferioare sunt reprezentate de plicile vocale in grosimea carora se afla ligamentul vocal la care se
termina extremitatea superioara a conului elastic si profund al muschiului vocal.
Cele doua plici vocale fomeaza glota.
Apertura dintre plicile vocale si fetele mediale ale cartilajului aritenoid se numeste rima glottidis.
Aceastea are o parte intermembranara delimitata de marginile libere ale plicilor vocale si o parte intercartilaginoasa
marginita de fetele aritenoidelor.
Nota:edemul glotic reprezinta edemul mucoasei vestibulului laringian.
Etajul mijlociu cuprins intre plicile vocale si vestibul se numeste ventriculul laringelui.
Pe sectiune acesta are aspectul unor depresiuni in peretii laterali care se continua in sus cu o prelungire in fund de sac
numita apendicele ventricului laringian.
Etajul inferior al cavitatii laringiale este situat sub plicile vocale si se numeste cavitatea infraglotica si se continua cu
traheea.
MUCOASA LARINGELUI
Contine glande laringiene si tesut limfoid(care la nivelul vestibulului formeaza amigdala faaringiana)
Epiteliul mucoase este de tip respirator,pseudostratificat cu cili vibratili care au rol in eliminarea secretiilor din caile
respiratorii.
Pe fata anterioara a epiglotei si la nivelul plicilor vocale epiteliul este de tip stratificat pavimentos.
Intre cele doua tipuri de epiteliu exista zone de tranzitie.
VASCULARIZATIE
Irigatia arteriala este realizata de:
-Artera laringiana superioara-ram din artera tiroidiana superioara
-Artera laringiana inferioara-ram din artera tiroidiana inferioara
Artera laringiana superioara merge impreuna cu nervul laringeu superior si ajunge sub mucoasa recesurilor
piriforme.Da ramuri ascendente si descendente pentru faringe si laringe.
Venele dreneaza sangele catre venele tiroidiene superioare si inferioare.
Drenajul limfatic se face catre ganglionii cervicali profunzi din jurul venei jugulare si de aici cate colectoarele centrale
si mediastinale.
INERVATIE
Este asigurata de nervul vag prin cele doua ramuri laringeu superior si largineu inferior.
9

Fibrele motorii ale celor doi nervi provin din ramura anterioara a nervului accesor.
Nervul laringeu superior-inerveaza muschiul cricotiroidian si mucoasa laringiala pana la nivelul plicilor vocale.
Nervul laringeu inferior-este ramura terminala a nervului laringeu recurent,inerveaza toti muschii intrinseci ai
laringelui cu exceptia cricoaritenoidului si mucoasei infraglotica pana la cel de al 4lea cartilaj traheal.
Nota:nucleul ambiguu este cel de origine pentru toate fibrele motorii vagale destinate muschilor laringelui.
Nervul laringeu superior ia nastere sub ganglionul inferior al vagului,trece medial de ambele artere carotide,insoteste
artera laringee superioara si se termina prin doua ramuri intern si extern.Se anastomozeaza cu ganglionii cervicali
superiori .Ramura sa externa se anastomozeaza posterior cu arterele carotide externe,cu ramurile cardiace cervicale ale
vagului,participand astfel la formarea nervului depresor.
Ramura externa mai da ramuri pentru glanda tiroida si plexul faringian.
Ramura interna strabate impreuna cu artera laringee superioara membrana tirohioidiana si ridica mucoasa recesurilor
piriforme,plica nervului laringeu superior.
In final da ramuri ascendenet care merg in regiunea valeculelor si a mucoasei radacinii limbii,da ramuri pentru
mucoasa epiglotei si pentru cele doua etaje superioare ale cavitatii laringelui.
Sectionarea bilaterala a nervului laringeu superior determina grave tulburari de deglutitie.
Nervul laringeu recurent
Ia nastere din vag,sub arcul aortic in stanga si sub artera subclavie in dreapta.
De la acest nivel ascensioneaza catre laringe,da ramuri pentru trahee si esofag si se termina prin nervul laringeu
inferior.
Nervul laringeu inferior
Vine in raport cu artera tiroidiana inferioara pe care o incruciseaza posterior in apropierea polului inferior al celor doi
lobi tiroidieni.De aici urca in continuare catre laringe impreuna cu artera laringiana inferioara.
Strabate muschiul constrictor inferior al faringelui si ajunge sub mucoasa peretelui anterior al hipofaringelui dand
ramuri laterale si una mediana.
Ramurile laterale sunt situate intre cartilajul cricoid si lama tiroidului.Aceste ramuri inerveaza muschiul
cricoaritenoidian lateral,tiroaritenoidian,vocal,ariepiglotic si tiroepiglotic.
Ramura mediala urca pe sub muschiul cricoaritenoidian posterior pe care il inerveaza si da ramuri pentru muschiul
aritenoid oblic si transvers si o ramura comunicanta prin care se anastomozeaza cu nervul laringeu superior formand
ansa golien.
Toti muschii intrinseci ai laringelui au inervatia homolaterala cu exceptia muschiului aritenoid oblic si transvers care
primeste inervatie bilaterala.
Fibrele nervului laringeu inferior inerveaza mucoasa hipofaringelui a etajului infraglotic laringian si portiunea
superioara a traheei.
Nervul laringeu recurent stang-ia nastere sub arcul aortic,este cu cativa cm mai lung decat cel drept.
Muschii intrinseci ai laringelui au si o inervatie proprioceptiva continand fusuri neuromusculare si baroreceptori.
Inervatia simpatica a laringelui este asigurata de vag,ganglionul cervical superior si regleaza in special
vasomotricitatea.

RAPORTURILE LARINGELUI
Posterior proemina in etajul inferior al hipofaringelui determinand recesurile piriforme.Acestea sunt delimitate astfel
:medial de epiglota,plicile ariepiglotice,carrtilajul cricoid si cartilajele aritenoide iar lateral de hioid,membrana
tirohioidiana si lamele cartilajului hioid.
Fetele anterolaterale vin in raport cu lobii glandei tiroide ceea ce exprima teritoriu similar de vascularizatie.
Portiunile posterolaterale vin in raport cu pachetul vasculonervos al gatului(artera carotida comuna,vena jugulara
externa,nervul vag)
TRAHEEA
Este un organ tubular care se gaseste intre extremitatea inferioara a laringelui si originea bronhiilor.
Din punct de vedere embriologic traheea se formeaza printr-o evaginare a peretelui ventral al portiunii cefalice a
intestinului primitiv.
10

Aceasta evaginare are forma unui sant-santul laringo traheal-cu deschiderea posterioara care se intinde de la al4lea
arc branhial pana la septul transvers.
Extremitatea inferioara a santului laringo traheal se va dezvolta dand nastere unui mugure traheal care creste in sens
caudal formand traheea primitiva.
Extremitatea inferioara a traheei primitive se va imparti in doi muguri laterali din care se vor forma viitoarele bronhii.
LIMITE
Traheea se gaseste in partea inferioara si anterioara a gatului(segmentul cervical)precum si in portiunea superioara a
toracelui(segmentul toracal).
In plan medio sagital se gaseste inaintea esofagului.
Se intinde de la C6 pana la T4 unde se bifurca in cele doua bronhii principale.
TRAIECT
La origine este mai aproape de suprafata la 1-1,5 cm de aceasta.
Are un traiect oblic de sus in jos si dinainte inapoi astfel incat la nivelul aperturii toracale ajunge la 4-4,5 cm distanta
de tegument si 7-8 cm la nivelul bifurcatiei sale.
FORMA si DIMENSIUNI
Are forma de cilindru turtit anteroposterior cu lungime de 11-13 cm si diametu care variaza de la 5mm la nou nascuti,8
mm la 5 ani si creste cu cate un mm pe an ajungand la adult la 16-18 mm.
Calibrul traheal este mai mare in spir si mai redus in expir.
Prezinta doua impresiuni determinate de organele vecine:
-impresiunea tiroidiana determinata de lobul stang tiroidian care se gaseste pe partea stanga a traheei intre al 2lea si
al 6lea cartilaj traheal
-impresiunea aortica data de crosa aortei care se gaseste tot pe stanga imediat sub terminatia ei.
MIJLOACE DE FIXARE
Este mentinuta in pozitie pe de o parte de continuarea cu laringele iar pe de alta parte de organele vecine,esofagul si
crosa aortei.
In timpul miscarilor de deglutitie precum si in inspirul si expirul fortat sau in tuse,traheea se misca in sens
craniocaudal.
RAPORTURILE
1.Segmentul cervical al traheei
Este dispus intre marginea inferioara a cartilajului cricoid si al6lea inel traheal care corespunde T2.
Are o lungime de 6-7 cm si prezinta raporturile:
-Anterior la nivelul cartilajelor traheale 2 si 3 vine in raport cu istmul glandei tiroide si vasele satelite fiind acoperite
de piele,tesut celular subcutanat,fascia cervicala superficiala a muschilor sternohioidieni si tiroidieni.
Intre ligamentele anulare 1,2,3 si istmul tiroidian se stabilesc aderente prin intermediul unor tracturi conjunctive care
iau denumirea de ligamente mediane Gruber si ligamentul latero intern Sappey.
Superior istmului tiroidian vine in raport cu arcada arteriala si venoasa supraistmica iar inferior cu arcada arteriala
subistmica si artera tiroidiana .
Uneori la acest nivel se gasesc si ganglioni pretraheeali .
-Lateral vine in raport cu lobii glandei tiroide,cu ramura arterei tiroide inferioare,cu nervii laringei recurenti si cu
lantul ganglionar limfatic recurential.
Mai la distanta vine in raport cu pachetul vasculonervos al gatului(artera carotida comuna,vena jugulara
interna,nervul vag).
Recurentul drept este situat pe fata laterala a traheei iar cel stang in unghi format de trahee si esofag.
-Posterior vine in raport cu portiunea cervicala a esofagului pe care-l depaseste usor la stanga si de care este legat prin
tractusuri musculo fibroase care formeaza ligamentele traheo esofagiane.
2.Segmentul toracic al traheei.
Se gaseste in mediastinul anterior constituind limita mediastinala posterioara.Are o lungime de 4-6 cm fiind dispusa
intre al 6lea inel traheeal si carina adica de la marginea inferioara a lui T2 pana la T4.
Prezinta urmatoarele raporturi:
-Anterior,chiar deasupra bifurcatiei este incrucisata de crosa aortei din care se desprind cele trei mari vase.
Trunchiul brahicefalic trece la dreapta traheei,artera carotida comuna stanga trece mai sus si in stanga traheei iar
artera subclavie stanga nu are raporturi cu traheea.
Mai superficial vine in raport cu trunchiul venos brahiocefalic stang si cu plexul tiroidian.
Indirect vine in raport cu manubriul sternal,ligamentul sternopericardic si timusul.
11

In aceasta parte traheea este acoperita inferior de muschiul transvers al toracelui si de crosa aortei iar mai superior de
vena brahiocefalica,plexul tiroidian si artera carotida comuna stanga.
-Posterior vine in raport cu esofagul toracal pe care il depaseste spre dreapta si de care este unit prin ligamente traheo
esofagiene.
-Lateral vine in raport cu fetele mediastinale ale lobilor pulmonari superiori,invelite de pleurele mediastinale ,intre
trahee si pleure trecand mai multe organe diferite la stanga si dreapta astfel:
-in dreapta trec vagul drept ,nervul frenic drept,crosa venei azygos si grupul drept al ganglionilor traheo bronhici
superiori.
-in stanga trece nervul laringeu recurent stang si portiunea orizontala a crosei aortice.
Intre aorta si fata laterala stanga a traheei toracice exista o bursa seroasa numita bursa lui Catory.
3.Raporturile bifurcatiei traheei
Bifurcatia traheei corespunde T4 fiind pozitionata usor paramedian dreapta datorita deplasarii produse de crosa
aortica.La acest nivel cele doua bronhii principale formeaza un unghi de 60-80 numita unghiul Bronhic.
Prezinta raporturi:
-Anterior cu segmentul intrapericadic al crosei aortice,cu plexul si ramul drept al arterei pulmonare.
-Posterior vine in raport cu esofagul,plexul bronhic posterior si arterele bronhice drepte.
-Inferior vine in raport cu pericardul,inima si bifurcatia tr. Pulmonar
In unghiul interbronhic se gasesc nodurile limfatice traheobronhice inferioare.

STRUCTURA
Este formata dintr-un schelet fibrocartilaginos invelit de aventice si captusit de mucoasa.
TUNICA INTERNA
Tapeteaza fata interna a traheei fiind formata din epiteliu cilindric pseudostratificat intre care se gasesc celule
secretoare de mucus,miscarile cililor contribuind la eliminarea secretiilor traheobronhice catre faringe.
Mucoasa este bogata in tesut limfocitar si glande.
Privit in interior in partea anterioara se observa ridicaturile corespunzatoare inelelor cartilaginoase iar in jos se observa
cele doua orificii ale bronhiilor principale separate intre ele prin carina traheala.
TUNICA MIJLOCIE(fibromusculocartilaginoasa)
Este formata din patru elemente:
1.Cartilaje traheale-sunt in numar de 13-15,au forma unor inele incomplete deschise posterior si orientate in plan
orizontal.
Fiecare inel are o inaltime de 3-5 mm si o grosime de 1-3 mm.
Toate cartilajele traheale seamana intre ele cu exceptia primului si a ultimului.
Primul inel-are o inaltime de 6-7 mm si prezinta doua apofize laterale prin intermediul carora se articuleaza cu
cartilajul cricoid
Ultimul inel sau carina-are forma unui V cu deschiderea caudala si este format dintr-un cartilaj hialin foarte elastic.In
locul de bifurcatie al traheei prezinta o proeminenta numita pintele traheal.
2.Ligamentele inelare
Sunt dispuse intre cartilajele traheale la nivelul carora se dedubleaza formandu-le cate un pericondru intern si
extern.Primul ligament este ligamentul crico traheal
3.Membrana fibroelastica
Cartilajele traheale fiind incomplete in partea posterioara sunt inchise la acest nivel de o membrana fibroelastica astfel
peretele posterior al traheei este usor depresibil permitand trecerea bolului alimentar prin esofag.
4.Muschiul traheal
Se gaseste inaintea membranei fibroelastice fiind format din fibre musculare netede,orizontale cae unesc cele doua
extremitati ale arcurilor cartilaginoase incomplete.
In reflexele de aparare muschiul traheal se contracta reducand lumenul traheei.
12

TUNICA EXTERNA
Acopera la exterior scheletul fibrocartilaginos si este formata din condensarea tesutului conjunctiv peritraheal.
Prezinta in structura sa fibre netede,vase,nervi si formatiuni limfatice.
Cea mai mare parte a acestor fibre formeaza muschiul traheoesofagian.
VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Irigatia arteriala difera in cele doua portiuni.In portiunea cervicala provine din artera tiroida inferioara iar in
portiunea posterioara provine din arterele bronhice.
Drenajul venos.
In partea cervicala se face in vene tiroidiene inferioare iar in partea toracica in venele esofagiene si intercostale.
Venele tiroidiene inferioare imprejuna cu cele esofagiene dreneaza vena cava superioara in timp ce intercostalele
dreneaza in vena azygos.
Limfaticele dreneaza in ganglionii peritraheali.
Inervatia este mixta simpatico parasimpatica,provine din nervii vagi, si din ganglionii cervicali simpatici precum si
din primii 2-3 ganglioni toracali.
BRONHIILE PRINCIPALE
Sunt doua conducte aerifere,drept si stang,care se intind de la bifurcatia traheei pana la hilul pulmonar.
Sunt dispuse in mediastinul anterior deasupra cordului,dedesubtul celor doua crose vasculare(stanga crosa aortei iar
dreapta crosa venei azygos)
Are traiect aproape transversal indreptat oblic in jos si lateral si usor inapoi catre hilul pulmonar.
Bronhia principala stanga este situata pe un plan mai anterior decat cea dreapta.
Prezinta aceeasi configuratie externa ca si traheea doar ca sunt mai scurte si inguste.
Bronhia dreapta are o lungime de 25-30 mm si un diametru de 13-14 mm fiind aproape verticala.
Bronhia stanga are o lungime de 45-50 mm ,un calibru de 11-12 mm si este aproape orizontala.
RAPORTURILE anatomice ale bronhiilor.
Cele doua bronhii prezinta raporturi comune si proprii.
Raporturile comune se refera la elementele pediculului pulmonar intra si extrahilare astfel:
Artera pulmonara se bifurca inferior si anterior bifurcatiei traheei,putin la stanga liniei mediane delimiteaza un spatiu
in care se gasesc ganglionii traheobronhici inferiori.
Fiecare artera pulmonara se indreapta spre plamanul respectiv trecand inaintea bronhiei de aceeasi parte.
Initial la origine se plaseaza inferior de bronhie iar in hil deasupra bronhiei.
La dreapta artera pulmonara incruciseaza bronhia dupa ce a dat prima bronhie lobara.
Venele pulmonare cate doua de fiecare parte(superioara si inferioara)se gasesc pe fata anterioara a bronhiilor principale
si se insera intre bronhii si ramul corespunzator al arterei pulmonare.
Arterele bronhice trec pe fata posterioara a bronhiilor.
Venele bronhice formeaza un grup anterior si un grup posterior si dreneaza in venele azygos si hemi azygos.
Nervi destinati plamanilor constituie un plex anterior si unul posterior pulmonar.
Ganglionii limfatici se gasesc pe fata anterosuperioara si anterolaterala.
Pleura devine parietala la nivelul brnhiilor si apoi mediastinala la locul de reflectare formand ligamentele pulmonare.
Raporturile individuale
Se refera la organele vecine cu exceptia elementelor pediculului pulmonar.
Bronhia principala dreapta-Raporturi:
-Anterior cu vena cava superioara de care se separata prin arterele si venele pulmonare
-Posterior cu marea vena azygos si medial de aceasta cu vagul drept care coboara incrucisand bronhia.
-Superior in raport cu crosa venei azygos care vine in contact si cu fata laterala dreapta a traheei.
-Inferior vine in raport cu pericardul si atriul drept.
Bronhia principala stanga
-Anterior numai cu elementele pediculului pulmonar
-Posterior cu organele mediastinale posterioare,aorta ,esofagul si vagul stang.
13

-Superior cu crosa aortei care incruciseaza portiunea superioara a bronhiei venind in contact si cu fata anterolaterala a
traheei ,tot deasupra bronhiei principale stangi trece si nervu laringeu recurent stang.
-Inferior cu pericardul si atriul stang.
STRUCTURA-similara cu a traheei doar ca inelele au un diametru mai mic si prezinta 6-7 inele in dreapta si 9-12 in
stanga.Mucoasa contine celule endocrine ale sistemului APUD
VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Arterele bronhice provin din aorta.
Sangele venos este colectat de doua vene bronhice ce se varsa la dreapta in vena azygos si la stanga in hemiazygos.
Limfa se dreneaza in nodulii bronhopulmonari si de aici in cei traheobronhici.
Inervatia provine din plexul pulmonar.
PLAMANII
Plamanii ocupa lojele pleuropulmonare situate in cavitatea toracica despartite intre ele prin mediastin.
Fiecare plaman este invelit de pleura.Au o consistenta moale si ocupa intreg spatiul care li se ofera,mulandu-se dupa
forma toracelui.
Au structura elastica avand proprietatea de a reveni la forma initiala dupa compresiune.
Plamanul stang are circa 600g iar cel drept circa 700 g.
Greutatea sangelui functional este de 300g pentru fiecare plaman.
Volumul mediu al plamanului este de 1600cm la barbat si 1300cm la femeie.
Fiecare plaman are o inaltime de 22-23 cm,un diametru anteroposterior bazal de 19-20 cm si un diametru transversal
de 9 cm.
Cei doi plamani au o capacitate functionala de 3500-4000 cm in inspirul obisnuit si de aproximativ 5000 cm in cel
fortat.
CONFIGURATIE EXTERNA
Au forma unui semicon cu doua fete (costala si mediastinala)o baza ,un varf si trei margini.
Fata costala-este convexa fiind cea mai intinsa fata pulmonara atat in semicaudal cat si anteroposterior.
Este tapetata de pleura costala prin care vine in raport cu coastele si spatiile intercostale.Datorita acestora prezinta niste
impresiuni transversale.
Fata mediastinala-este concava si prezinta la nivelul sau hilul pulmonar in raport de care aceasta fata prezinta 4
portiuni:
-portiunea retrohilara-patrunde in santul pulmonar al toracelui osos si prezinta urmatoarele raporturi dinspre posterior
catre anterior:fetele laterale corpurilor vertebrale,extremitatea posterioara a coastelor,spatiile intercostale,simpaticul
toracal,esofagul,nervii vagi,aorta toracala ,vena azygos si canalul thoracic(dreapta) si aorta si vena
hemiazygos(stanga).
-portiunea prehilara vine in raport cu pericardul,cordul si nervii frenici.Plamanul stang prezinta la acest nivel
impresiunea cardiaca determinate de ventriculul stang.In aceasta portiune plamanul vine in raport cu venele cave.
-portiunea suprahilara-la dreapta vine in raport cu crosa venei azygos,trunchiul venos brahiocefalic drept iar la stanga
crosa aortei.
-portiunea infrahilara-la acest nivel cele doua foite ale pleurei se reflecta continuandu-se una cu alta formand cele doua
ligamente pulmonare.
Hilul plamanului-reprezinta regiunea pulmonara prin care patrunde in plaman pediculul pulmonar.
Elementele pediculului pulmonary sunt inconjurate de tesut conjunctiv lax si invelite de pleura viscerala.
Elementele pediculului pulmonar sunt:
1.Pediculul functional reprezentat de bronhia principala,arterele pulmonare si venele pulmonare.
2.Pediculul nutritiv reprezentat de arterele bronhice,venele bronhice limfatice si nervii plamanului.
La nivelul pediculului pulmonar,elementele care constituie pediculul prezinta intre ele raporturi intrapediculare si cu
organele din jur prezinta raporturi extrapediculare.
Hilul pulmonar drept
Are o forma ovalara cu inaltime de 4-5 cm,larg de 3-4 cm si adanc de 15 mm.
Varful este orientat inferior si se continua cu ligamentul pulmonar.
14

Fundul hilului este strabatut de cele doua fisuri.


Raporturile intrapediculare in hilul drept sunt:
-bronhia principala se gaseste superior si posterior
-arterele pulmonare se gasesc anterior bronhiei
-venele pulmonare se gasesc anterior si inferior de artere si sub bronhie
Pediculul pulmonar drept se imparte in trei pediculi lobari cate unul pentru fiecare lob pulmonar.
Hilul pulmonar stang
Este mai central si mai sus situat,fundul sau fiind strabatut doar de fisura oblica stanga.
Raporturile intrapediculare in hilul stang sunt:
-bronhia principala se gaseste dispusa central
-artera pulmonare se gaseste superior si posterior bronhiei
-venele pulmonare se gasesc anterior si inferior bronhiei si arterei pulmonare
Pediculul pulmonar stang se divide in doi pediculi cate unul pentru fiecare lob.
Raporturile extrapediculare
-in mediastinul posterior,inapoia pediculului pulmonar coboara nervii vagi.
-in fata pediculilor pulmonari coboara cei doi nervi frenici
-vena cava superioara coboara inaintea pediculului pulmonar drept iar vena azygos urca inapoia acestui pedicul pe care
il incaleca formand crosa venei azygos si se varsa in final in cava superioara.
-aorta ascendenta urca inaintea traheei si a pediculului pulmonar stang,incaleca pediculul pulmonar stang formand
crosa aortei,dupa care coboara in spatele acestui pedicul formand aorta toracala.
-pediculul pulmonar stang mai prezinta raporturi si cu nervul laringeu recurent stang.
Baza plamanilor
Este concava,vine in raport cu fata superioara a diafragmei toracoabdominale.
Prin intermediul diafragmei vine in raport cu viscerele etajului supramezocolic al abdomenului.
Varful plamanilor
Reprezinta portiunea extratoracica a plamanilor care depaseste anterior cu 4-5 cm prima coasta si cu 2-3 cm
clavicula,venind astfel in raport cu elementele anatomice de la baza gatului
Varful pulmonar prezinta doua fete,doi versanti si doua margini.
Fata laterala a varfului pulmonar prezinta dinspre anterior spre posterior raporturile:
-vena subclavie,muschiul scalen anterior,nervul frenic,nervul subclavicular,artera subclavie,elementele plexului
brachial si muschii scaleni mijlocii si posteriori.
Fata mediala a varfului pulmonar:
-la dreapta cu artera subclavie,vagul drept, si ansa lui Viussens.
-la stanga vine in raport cu trunchiul venos brahiocefalic,artera carotida comuna,vagul stang,artera subclavie si canalul
thoracic.
Versantul anterior este superficial si poate fi examinat clinic in fosa supraclaviculara.
Versantul posterior corespunde fosetei supraretropleurala a lui Sevileau in care se gaseste ganglionul simpatico stelat.
Marginea anterioara a plamanului se formeaza la unirea fetei costale cu cea mediastinala si este subtire,aproape
verticala.Plamanul stang prezinta la acest nivel incizura cardiaca pulmonara stanga.
Marginea posterioara a plamanului se formeaza la unirea fetei mediastinale cu fata costala fiind groasa aproape
verticala si ocupand santurile costovertebrale.
Marginea inferioara a plamanului se formeaza la jonctiunea dintre baza plamanului si cele doua fete,fiind convexa si
circumferentiara.
Fisurile si lobii pulmonari
Fisurile plamanului drept sunt doua la numar-fisura oblica si fisura orizontala care delimiteaza trei lobisuperior,mijlociu si inferior.
Fisura oblica dreapta(Marea scizura)
Porneste din treimea superioara a portiunii retrohilare,se indreapta superoposterior incrucisand marginea posterioara la
5-6 cm de varf,trece apoi pe foita costala si se indreapta oblic in jos si inainte dupa care trece de fata mediastinala si se
indreapta oblic superior si posterior catre portiunea prehilara.
Fisura oblica separa lobii superior si mijlociu de cel inferior.
15

Fisura orizontala(Mica scizura)


Porneste din partea mijlocie a fisurii oblice(de pe fata costala)de unde se indreapta oblic,anterior si
superior,incruciseaza marginea anterioara(la unirea 1/3 inf cu 2/3 sup)si trece pe fata mediala unde se indreapta oblic
posterior si superior si se termina la nivelul hilului pulmonar.Separa lobul superior de cel mijlociu.
Fisurile plamanului stang-plamanul stang prezinta o singura fisura-fisura oblica stanga care imparte plamanul in doi
lobi superior si inferior.Fisura oblica stanga porneste din portiunea retrohilara,se indreapta superoposterior incrucisand
marginea posterioara la 2-3 cm de varf,strabate apoi fata costala indreptandu-se oblic catre anterior si
inferior,incruciseaza marginea anterioara si trece pe fata mediala unde ascensioneaza oblic posterosuperior catre
regiunea prehilara.

Configuratia interna a plamanilor


Din punct de vedere morfologic plamanii sunt constituiti din:
1.Componenta bronhica sau arborele bronhic intrapulmonar.
2.Componenta parenchimatoasa reprezentata de totalitatea acinilor pulmonari
3.Stroma pulmonara care delimiteaza si uneste celelalte componente
4.Sistemul vasculonervos al plamanilor.
1.Componenta bronhica
Cele doua bronhii principale ajunse la nivelul hilului pulmonar se impart in bronhii lobare:
-3 bronhii lobare pentru plamanul drept
-2 bronhii lobare pentru plamanul stang
La randul lor bronhiile lobare se impart in bronhii segmentare,care corespund cate una pentru un segment
pulmonar,astfel:
-10 bronhii segmentare pentru plamanul drept
-9 bronhii segmentare pentru plamanul stang
Pentru plamanul drept
Bronhia lobara superioara-bronhia segmentara apicala
-bronhia segmentara posterioara
-bronhia segmentara anterioara
Bronhia lobara mijlocie-bronhia segmentara laterala
-bronhia segmentara mediala
Bronhia lobara inferioara-bronhia segmentara apicala inferioara
-bronhia segmentara bazala mediala
-bronhia segmentara bazala anterioara
16

-bronhia segmentara bazala laterala


-bronhia segmentara bazala posterioara
Pentru plamanul stang
Bronhia lobara superioara-bronhia segmentara apicoposterioara
-bronhia segmentara anterioara
-bronhia linguala superioara
-bronhia linguala inferioara
Bronhia lobara inferioara-bronhia segmentara apicala inferioara
-bronhia segmentara bazala mediala
-bronhia segmentara bazala anterioara
-bronhia segmentara bazala laterala
-bronhia segmentara bazala posterioara
Bronhiile segmentare se divid in bronhii subsegmentare care vor da nastere la bronhiole care la randul lor patrund in
lobulii pulmonari si se bifurca in brohiole respiratorii.
Bronhiolele respiratorii vor forma in final canalele alveolare.
Bronhiile intrapulmonare grupeaza in jurul lor celelalte componente pulmonare realizand teriotoriul morfofunctional
bronhopulmonar.
Bronhiile lobare sunt scurte,rigide de forma cilindrica.
Bronhiile segmentare sunt scurte pana la 1,5 cm si fiecare dintre ele se imparte in doua bronhii subsegmentare de
calibru variat care nu dau nici o colaterala.Si acestea sunt rigide si cilindrice.
2.Componenta parenchimatoasa(lobulii si acinii pulmonari)
Bronhiile segmentare se vor divide in bronhiole lobulare cu diametru de 0,4-1mm care vor deservi lobulii pulmonari.
Lobulul pulmonar este un sac membranos cu pereti neregulati ,cu un volum de circa 1 ml.
In lobulul pulmonar bronhiola intralobulara se va ramifica succesiv pana la 60-70 bronhiole care vor da nastere
ductelor alveolare.
Ductele alveolare prezinta dilatatii numite saci alveolari prevazuti cu alveole pulmonare.
Alveolele pulmonare sunt mici saculeti cu dimensiuni de 0,1/0,2 mm.
Alveola este formata dintr-un perete conjunctiv,capilare si un epiteliu.
Bronhiola respiratorie impreuna cu ramificatiile ei formeaza acinii pulmonari ,care sunt niste saculeti mici,ovoizi,de 12 mm largime,suspendati de bronhiola respiratorie.
Totalitatea acinilor pulmonari formeaza parenchimul pulmonar.
Suprafata respiratorie totala este estimata la 100-130 m.
Bronhiolele lobulare si respiratorii au pereti fibroelastici si fibre musculare netede.
Elementele musculare formeaza la nivelul bronhiolelor pulmonare muschii sfincteri ai lui Reisseisen.
Membrana hematoaerica este formata dinspre cavitatea alveolara catre capilarul sanguin din urmatoarele straturi:
-epiteliul alveolar
-membrana bazala a epiteliului
-substanta fundamentala dintre cele doua membrane bazale
-membrana bazala a capilarului
-endoteliul capilar perialveolar
3.Sistemul vascular si inervatia plamanilor.
Plamanii prezinta o dubla vascularizatie:
1.Functionala:trunchiul arterei pulmonare->artera pulmonara dreapta si stanga->ramurile arteriolare
intrapulmonare(ramuri segmentare si apoi ramuri bronhiolare)->bariera hematoaerica(unde au loc schimburile
gazoase)->venele pulmonare intraparenchimatoase->4 vene pulmonare(2 stanga ,2 dreapta)->atriul stang
2.Nutritiva-este asigurata de arterele bronhice care pleaca din aorta toracala si din venele bronhice care se varsa in
vena azygos in dreapta si hemiazygos in stanga.
Sistemul limfatic-incepe de la nivelul capilarelor limfatice alveolare care vor conflua formand plexurile limfatice
interacinoase apoi plexul perivascular si peribronhic.
Limfa pulmonara provine atat din teritoriul functional cat si din cel de nutritie.
Vasele limfatice sunt dispuse in doua retele:
- o retea pleurala superficiala si o retea bronhovasculara profunda.
Aceste vase dreneaza in ganglionii limfatici mediastinali.
Ganglionii limfatici bronhopulmonari se impart in doua grupe:
17

1.noduri limfatice pulmonare disp de a lungul pediculului bronhovascular pana la bronhiile lobare.
2.noduri limfatice traheo bronhice care se gasesc in hilul pulmonar.
De la acest nivel limfa va drena catre ganglioniii mediastinali profunzi si canalul limfatic toracic.
Inervatia.
Este de doua tipuri,simpatica si parasimpatica.
Inervatia simpatica provine din ganglionul stelat si din ganglionii simpatici toracali 2,3,4.
Inervatia parasimpatica provine din nervul vag.
Originea ramurilor vagale pulmonare se gaseste intre originle nervilor recurentiari si venele pulmonare.
4.Stroma pulmonara.
Este reprezentata de tesut parenchimul pulmonar dispus intre formatiunile aerifere si vasculonervoase.
Este reprezentata de tesut conjunctiv elastic care asigura elasticitatea pulmonara.
Structural acest tesut prezinta doua zone diferite:
-nucleul care este partea centrala a plamanului din vecinatatea hilului pulmonar
-mantaua care este portiunea periferica ce inconjoara nucleul cu o grosime de 4 cm
PLEURELE
Sunt membrane seroase care invelesc plamanii si tapeteaza endotoracele.
Sunt doua pleure dreapta si stanga. Fiecare prezinta doua foite pleurale,o foita viscerala si una parietala.Intre cele doua
foite pleurele se delimiteaza formand cavitatea pleurala.
Foita viscerala este lucioasa transparenta permitand vizualizarea desenului globular subdiacent. Aceasta foita adera
intim de suprafata plamanilor patrunzand in interiorul fisurilor pulmonare si tapetand fetele interlobare ale plamanilor.
Astfel la nivelul fisurilor se intalnesc cate doua foite viscerale cate una pt fiecare lob care prin inflamare pot crea
aderente intre ele producand scizurita.
Foita viscerala tapeteaza toate fetele, marginile si varfurile plamanilor cu exceptia liniei de reflexie de la nivelul hilului
pulmonar. La nivelul hilului pulmonar foita viscerala se plicaturiaza si se continua cu foita parietala formand linia de
reflexie pleurala si ligamentul pulmonar.
Foita parietala(foita exterioara pleurala) separa in acelasi timp si solidarizeaza plamanii de cutia toracica. Foita
parietala prezinta mai multe parti:
1.Pleura mediastinala reprezinta limita laterala a mediastinului pe care il separa de regiunile pleuro-pulmonare. Cele
doua pleuri mediastinale sunt situate in plan sagital si adera de tesutul conjunctiv mediastinal prin intermediul
membranei mediastinale.
In functie de pediculul pulmonar portiunea mediastinala a pleurei se imparte in:
a) portiunea suprahilara situata deasupra pediculului si hilului pulmonar se continua se continua la acest nivel cu
pleura costala;
b) portiunea hilara. La nivelul hilului, pleura mediastinala se reflecta imbracand pediculul pulmonar trece apoi pe
fata mediala a plamanului de unde se continua cu foita viscerala a pleurei. Reflexia pleurei mediastinale la nivelul
hilului si ligamentului pulmonar are forma unei rachete de tenis;
c)portiunea infrahilara. La acest nivel pleura mediastinala se continua cu foita viscerala a pleurei formand ligamentul
pulmonar care se va insera pe cupola diafragmatica.
Ligamentul pulmonar reprezinta o flexie a pleurei parietale mediastinale de forma triunghiulara cu varful dispus
superior.este format din doua foite, una superioara si alta posterioara (care se continua cu foitele viscerale) si doua
margini, una mediala si una laterala.
Marginea mediala ajunge pana la esofag iar cea laterala se reflecta pe fata mediala a plamanilor.
La dreapta pleura mediastinala acopera pericardul si nervul frenicul drept ,vena cava superioara, esofagul,crosa venei
azygos,trunchiul arterial brahiocefalic.
La stanga acopera dinspre anterior spre exterior urmatoarele: pericardul, nervul frenicul stang, vasele diafragmatice,
crosa aortei, artera subclaviestanga, esofagul si aorta descendenta.
In partea stanga pleura mediastinala patrunde intre aorta si esofag formand recesul interaorticoesofagian.
18

In partea dreapta pleura paturnde intre esofag si vena azygos formand recesul interazigoesofagian.
Cele doua recesuri pot fi unite intre ele prin ligamentul interpleural al lui Morosov.
Rapoartele pleurei mediastinale sunt identice cu cele ale fetei mediastinale a plamanului.
2.Pleura costala. Se intinde de la stern la corpurile vertebrale toracale si captuseste fata posterioara a sternului,
muschiul transvers al toracelui, fetele interioare ale coastelorsi muschii intercostali interni.
Pleura costala adera la structurile vecine prin intermediul fasciei endotoracice a lui Lusca.
Anterior si posterior se continua cu portiunea mediastinala a pleurei parietale impreuna cu care formeaza niste funduri
de sac, numite recesiunile costomediastinale.
Inferior pleura costala se continua cu portiunea diafragmatica a pleurei parietale impreuna cu care formeaza un alt fund
de sac, numit recesul costodiafragmatic. Deasupra varfurilor pulmonare pleura costala se continua cu pleura
mediastinala formand cupola pleurala sau domul pleural.
Cupola pleurala este tot un reces costomediastinal superior care acopera varful plamanilor si ajunge la baza gatului in
fosa supraclaviculara la 2-3 cm deasupra claviculei si la 3-4 cm deasupra primei coaste.
Cupola diafragmatica este suspendata prin intermediul aparatului suspensor al cupolei , care este format din
ligamentul costopleural(pleaca de pe colul coastei 1), ligamentul vertebral (pleaca de pe corpurile vertebrale C7-T1 si
T2), muschiul scalen mijlociu si muschiul minim.
Domul pleural vine in raport, anterior cu artera toracica si cu artera vertebrala, posterior cu ganglionul stelat iar
medial are raporturi cu nervul frenic, vagul si artera subclavie.
La nivelul fasciei endotoracice a domului pleural aceasta se ingroasa formand fascia lui Sipson.
3.Pleura diafragmatica. Acopera fata superioara a muschiului frenic de care este fixata prin intermediul membranei
frenice. Se continua cu pleura mediastinala si cu pleura costala.
La dreapta pleura diafragmatica acopera foliola dreapta a diafragmei pana la marginea dreapta a orificiului venei cave
superioare precum si toata portiunea musculara a muschiului frenic situata in jurul foliolei drepte.
La stanga tapeteaza doua treimi postero externe ale foliolei stangi si portiunea musculara din jur.
Cavitatea pleurala este o cavitate virtuala care contine o lama fina de lichid cu rolul de a facilita alunecarea celor
doua foite pleurale intre ele. In cazuri patologice intre cele doua foite se poate acumula: aer(pneumotorax),
sange(hemotorax), transsudat sau exsudat(hidrotorax) sau puroi (pirotorax).
Spatiul complementar reprezinta portiunea recesurilor pleurale in care cele doua portiuni ale pleurei parietale se aseaza
una pe cealalta astfel incat in inspir aerul nu ocupa intreg recesul pleural, acest spatiu fiind numit spatiu complementar.
Vascularizatie si inervatie
Irigatia arteriala-pleura parietala este irigata de artera toracica interna,artera diafragmatica superioara si arterele
intercostale.Pleura viscerala este irigata de arterele bronhice.
Drenajul venos se face in venele omonime.
Drenajul limfatic al foitei viscerale se face catre nodurile mediastinale posterioare(pleura mediastinala),catre ganglionii
intercostali si parasternali(pleura costala) si catre ganglionii diafragmatici superiori pentru pleura diafragmatica.
Inervatie-foita parietala este inervata de nervul frenic si de nervii intercostali,foita viscerala este inervata din vag si
simpaticul cervicotoracal.
Proiectia recesurilor pleurale.
Recesul costo mediastinal anterior drept.
Porneste de la articulatia sternoclaviculara dreapta,se indreapta catre stanga si ajunge la nivelul articulatiei
sternocostale stangi a doua de unde urca vertical si parallel cu marginea stanga a sternului pana la nivelul celei de a
19

patra articulatii sternocostale stangi de unde se curbeaza spre dreapta si ajunge la nivelul articulatiei a saptea
sternocostale drepte,continuandu-se cu recesul costodiagramatic drept.
Recesul costomediastinal anterior stang.
Porneste de la articulatia sternoclaviculara stanga,coboara vertical pana la a patra articulatie sternocostala stanga de
unde se indreapta latero inferior descriind o curba care ajunge la al saptelea cartilaj costal stang,la 3 cm parasternal
stanga .De aici se continua cu recesul costodiafragmatic stang.
Cele doua recesuri costomediastinale anterioare delimiteaza in portiunea superioara tringhiul interpleural
superior(triunghiul TIMI) iar sub a patra articulatie sternocostala delimiteaza triunghiul interpleural inferior sau
triunghiul pericardic.
Recesurile costomediastinale posterioare se proiecteaza paravertebral,urcand vertical pana la T2 sau T3 de unde se
continua cu cupola pleurala.In dreapta urmareste traiectul venei Azygos iar in stanga pe cel al aortei.
Recesurile costodiafragmatice au o linie de proiectie aproape identical la dreapta si la stanga.Ele continua recesurile
costomediastinale anterioare si se indreapta in jos,in afara si inapoi incrucisand coasta a opta pe linia medioclaviculara
si coasta 10 pe linia axilara mijlocie.In continuare, linia de proiectie devine orizontala,incruciseaza coasta 11 pe linia
scapulara si atinge coasta 12 pe linia paravertebrala.De aici se continua cu recesurile costomediastinale posterioare.
Recesul frenomediastinal este un fund de sac putin adanc orientat sagital,delimitat intre portiunea mediastinala si cea
diafragmatica a pleurei parietale.
Domul pleural se proiecteaza in continuarea recesului costomediastinal posterior de la T2 sau T3 de unde se indreapta
anterior si superior si pana la nivelul articulatiei sternoclaviculare de unde se continua cu recesul costomediastinal
anterior.

PERICARDUL
Pericardul reprezinta un sac cu doua componente-o foita fibroasa si o foita seroasa.
Pericardul adaposteste inima,segmentul proximal al aortei si segmentul terminal al celor doua vene cave si al venelor
pulmonare.
Se gaseste situat in mediastinul inferior,compartimentul al doilea dinspre anterior spre posterior,intreg spatiul
retrosternal si elemenetele mediastinului posterior.
Pericardul fibros
Are forma unui trunchi de con si prezinta doua fete,doua margini ,o baza si un varf.
Baza este fixata pe centrul tendinos al muschiului frenic prin intermediul ligamentului freno pericardic.
Prezinta raporturi cu vasele frenice suparioare si cu ansa lui Hirschgeld.
Varful este orientat retrosternal superior si spre dreapta.
Anterior se continua cu trunchiul pulmonar,aorta si adventicea trunchiului brahiocefalic drept.
20

Lateral de o parte si de alta vine in raport cu tesutul conjunctiv al venelor cave si pulmonare.
Fata anterioara vine in raport cu spatiul retrosternal,cu sternul si cu cartilagiile condrosternale.
In spatiul retrosternal se gasesc vasele toracice interne,pachetele vasculo nervoase intercostale,recesurile
costomediastinale anterioare,franjurii grasosi ai lui Poirier,nodurile limfatice supraretoxifoidiene,ligamentele
sternopericardice si muschiul transvers al toracelui.
Fata anterioara prezinta:
1.Portiunea retropleuropulmonara care este acoperita de pleure si plamani.
2.Portiunea extrapleurala-se mai numeste si triunghiul pericardocardiac.(aria matitatii cardiace)
Fata posterioara vine in raport cu elementele mediastinului posterior:esofagul toracal,recesurile preesofagiene,nervii
vagi,ligamentele esofagopericardice,recesurile retroesofagiene,ductul toracic,venele azygos si hemiazigos,simpaticul
toracal si ganglionii limfatici.
Marginile laterale vin in raport cu pleurile mediastinale si fata mediastinala a plamanilor,nervii frenici si vasele
diafragmatice superioare.
Pericardul fibros este fixat de organele din jur prin ligamentele:
-Ligamentele cervicopericardice:unul anterior care pleaca de la fascia tiroidiana la teaca conjunctiva a trunchiurilor
venoase brahiocefalice,formand fascia tiropericardica a lui Godmann,si un alt fascicul posterior.
-Ligamentele sternopericardice-doua la numar:
-superior,care merge de pe fata posterioara a manubriului sternal la portiunea superioara a fetei anterioare a
pericardului,si
-inferior,care merge de la apendicele xifoid la pericardul fibros.
-Ligamentul vertebropericardic al lui Bernaud:porneste de la T3 pana la fata posterioara a pericardului,fiind o
continuare a lamelor sagitale Sappey.
-Ligamentul esofagopericardic-uneste esofagul de pericardul fibros
-Ligamentele laterale-sunt doua la numar,unul la nivelul venei cave inferioare si unul intre muschiul frenic si
pediculul pulmonar stang.
Intre muschiul frenic,pericard,stern si esofag se delimiteaza doua spatii:unul anterior numit spatiul freno-sternopericardic al lui Barbier,si unul posterior numit spatiul freno-esofago-pericardic al lui Portal.
Spatiul lui Barbier contine franjurii grasosi ai lui Poirier cu rol amortizor in dinamica inimii si nodurile limfatice
supraretroxifoidiene ale lui Sappey.
La limita inferioara a acestui spatiu se gasesc 3 fante diafragmatice:
-fanta diafragmatica mediana
-fantele diafragmatice laterale ale lui Larrey
Spatiul lui Portal adaposteste nodurile limfatice mediastinale posterioare.
Pericardul seros
Este format din doua foite:
-foita parietala-captuseste pericadul fibros,fiind lipita de acesta.
-foita viscerala-imbraca inima si vasele mari,numindu-se si epicard.
Cele doua foite se continua intre ele la nivelul care vin sau pleaca de la inima ,de-a lungul liniei de reflexie pericardice.
Intre cele doua foite se delimiteaza cavitatea pericardica care contine in jur de 200-250cm cubi capacitate maxima.In
mod fiziologic aceasta cavitate adaposteste o lama fina de lichid cu rolul de a usura miscarile respiratorii.
Linia de reflexie a pericardului
Reflexia peritoneului seros in jurul vaselor mari determina aparitia a trei pediculi vasculari:
Pediculul arterial reprezentat de aorta si trunchiul arterelor pulmonare,situat anteroposterior.
Pediculul venos drept format din venele cave si venele pulmonare drepte,situat posterior.
Pediculul venos stang format din venele pulmonare drepte ,situat tot posterior.
Privit in ansamblu linia de reflexie linia de reflexie are forma de U rasturnat.Portiunea transversala a U-ului este
formata de mezoul cardiac.Bratul drept cuprinde venele pulmonare drepte si vena cava inferioara,iar bratul stang
cuprinde venele pulmonare stangi.
Din convexitatea U-ului pleaca in dreapta linia de reflexie a venei cave superioare.
In stanga,tot din convexitatea U-ului pleaca o linie de reflexie inconstanta ce corespunde venei lui Marshall.
Superior de acest U linia de reflexie formeaza pediculul arterial.
Linia de reflexie a pericardului are un contur neregulat,prezentand doua contururi,unul anterior numit linia de reflexie
anterioara si unul posterior numit linia de reflexie posterioara.
21

Linia de reflexie anterioara este data de o linie oblica ce porneste de la artera pulmonara stanga,se indreapta superior
si la dreapta,trecand peste bifurcatia trunchiului pulmonar si peste fata anterioara a aortei si ajunge pe fata
posterolaterala a trunchiului brahiocefalic de unde coboara pe fata superioara a venei cave superioare si in final pe fata
laterala a cavei superioare.
Linia de reflexie posterioara porneste de la fata laterala a venei cave superioara,se indreapta inferior si spre
stanga,trece deasupra venei pulmonare superioare dreapta si coboara anterior de-a lungul venelor pulmonare drepte si a
venei cave inferioare.Inconjura vena cava inferioara,urca pe fata posterioara a venelor pulmonare drepte dupa care
trece transversal spre stanga pana la varsarea venelor pulmonare stangi,coborand pe fata posterioara a acestora.
Inconjura vena pulmonara stanga ajungand deasupra venelor pulmonare stangi si trece pe marginea inferioara a arterei
pulmonare stangi de unde se continua cu reflexia anterioara.
Pericardul seros prezinta numeroase sinusuri rezultate din cele doua reflexii.
Sinusurile pericardice mari-sunt doua la numar.
Sinusul transvers al lui Theile.
Este un culoar transversal situat in partea superioara a cavitatii cardiace,care prezinta patru pereti:
-anterior se gaseste pediculul arterial
-posterior fata superioara a atriului stang
-inferior se intinde pana la unghiul diedru dintre atrii cu trunchiurile arteriale
-superior se intinde pana la ramura dreapta a trunchiului arterial pulmonar.
Are o lungime de 6-8 cm si inaltime de 2-3 cm.
Prezinta 2 orificii:
-orificiul drept,intre aorta si auriculul drept cu vena cava superioara
-orificiul stang-intre trunchiul pulmonar si auriculul pulmonar
Prin intermediul acestor doua orificii sinusul transvers comunica cu restul cavitatii pericardice.

Sinusul oblic al lui Haller


Se formeaza intre pediculul venos drept si pediculul venos stang.
Este delimitat anterior de fata posterioara a atriului stang iar posterior de fata anterioara a esofagului toracal. Cele doua
laturi ale sinusului venos oblic sunt delimitate de cei doi pedicului venosi.
Superior sinusul oblic ajunge pana la ramul drept al trunchiului pulmonar care il separa de sinusul transvers.
Sinusurile pericardice mici(fosetele pericardului)
-la nivelul pediculului arterial se formeaza doua funduri de sac:unul al trunchiului pulmonar,intre aorta si bifurcarea
trunchiului pulmonar;si unul aortic,dispus posterolateral fata de trunchiul arterial brahiocefalic.
-la nivelul pediculului venos drept se formeaza trei funduri de sac:unul intre cava superioara si vena pulmonara
dreapta superioara,unul intre cele doua vene pulmonare drepte si unul intre cava inferioara si vena pulmonara dreapta
inferioara.
-la nivelul pediculului venos stang se formeaza doua funduri de sac:unul intre venele pulmonare stangi si altul intre
vena pulmonara stanga superioara si ramura stanga a trunchiului pulmonar,dispus superior.
Irigatia arteriala-epicardul este irigat de arterele coronare.Foita parietala si pericardul fibros sunt irigate de artera
toracica interna si artera diafragmatica superioara.Artera toracica interna iriga din pericard si da ramuri pericardice
directe si indirecte.
Drenajul venos se face catre venele toracice interne,venele diafragmatice superioare si venele azygos si hemiazigos.
Drenajul limfatic se face catre ganglionii diafragmatici si intertraheobronhici.
Inervatia provine din lantul simpatic paravertebral si din nervii vagi,atat direct cat si indirect prin intermediul
recurentului si plexului bronhopulmonar.In jurul cavei inferioare este inervat de cateva filete provenite din nervul
frenic.

22

INIMA
Notiuni generale
Se gaseste la nivelul inferior al mediastinului anterior,are o culoare rosiatica,o consistenta ferma si elastica-greutatea la
femeie este de 270 g iar la barbat de 300 gfara sange.
Dimensiuni:are un diametru transversal de 10-14 cm iar cel antero-posterior intre 12-16cm;capacitate de 500-600cm.
Are o orientare oblica cu axul mare dispus dinspre posterior si superior catre anterior si inferior.
Inima prezinta o baza,un varf,trei fete,si doua margini.
Suprafata inimii este brazdata de o serie de santuri:
1.Santul coronar sau atrioventricular separa cele doua atrii de ventricule
2.Santul longitudinal este impartit in doua componente interatrial si interventricular.
Baza inimii
Este orientata posterior la dreapta si superior fiind formata de fata posterioara a atriilor datorita santului
interatrial.Prezinta un segment drept care prezinta cele doua orificii ale VCI unite intre ele prin santul terminal ,careia
ii corespunde la interior creasta terminal a lui HIS si segmentul stang format din atriul stang in care se deschid cele 4
vene pulmonare.
Baza inimii prezinta o cruce venoasa rezultata din intersectarea unei vertical care trece prin orificiul de varsare a
venelor cave si o orizontala dusa intre venele pulmonare superioare si inferioare.
Varful inimii este orientat catre spatiul 5 intercostal pe linia medioclaviculara la dreapta varfului se intalneste
incizura apicala unde se intalnesc santurile interventriculare anterior si posterior.
Fata sternocostala este impartita de santul coronar anterior in doua portiuni superioare si una inferioara.
In portiunea mijlocie santul coronar anterior este intrerupt de emergenta aortei si arterei pulmonare.
Portiunea superioara (atriala) este structurata de 4 planuri:
-planul 1 reprezentat de auriculi sau de urechiusele atriale care vor inconjura aorta si trunchiul arterei pulmonare
-planul 2- aorta si trunchiul pulmonar.
-planul 3 -sinusul transvers Henle sau canalul Theile
-planul 4 -fata anterioara a atriilor impreuna cu portiunea terminala a VCS
Atriile impreuna cu urechiusele formeaza un semicerc intins numit corona cordis care inconjoara portiunea initiala a
aortei si a arterei pulmonare.
Portiunea inferioara (ventriculara) se prelungeste in portiunea superioara cu aorta si artera pulmonara dispusa
inaintea atriilor;este strabatuta de un sant vertical (santul interventricular anterior) se continua pana la nivelul incizurii
apicis cordis si santul interventricular posterior ,in profunzimea acestui sant se gasesc elemente vasculare.
Santul interventricular anterior imparte aceasta portiune in doua parti:una dreapta mai voluminoasa ocupata de VD
si una stanga mai mica ocupata de VS.
VD prezinta o bombare numita conul arterei pulmonare.
23

Fata diafragmatica priveste posterior si in jos usor bombata aproape orizontala si este formata in mare parte din
ventricule.La limita de separare fata de baza inimii se gaseste santul coronar unde la nivelul posterior se gaseste
sinusul coronar.
In santul coronar posterior se gasesc arterele coronare,marea si mica vena a inimii.Aceasta fata este brazdata de spatiul
interventricular posterior care o imparte in doua parti una dreapta mai mica VD si una stanga mult mai mare VS.
Aceasta fata este formata din VS.
Fata pulmonara este orientat catre stanga si priveste postero medial,vine in raport cu fata mediastinala a plamanului
stang determinand impresiunea cardiaca.Pe aceasta fata coboara pachetul vasculo nervos pericardo frenic.Prezinta
doua segmente delimitate de santul coronar:
un segment atrial reprezentat de atriul stang si un segment ventricular reprezentat de ventriculul stang.
Pe cadavru inima prezinta doar doua fete:anterioara sau sternocostala si posterior format de fata diafragmatica si
pulmonara.
Marginile inimii sunt doua la cadavru,stanga si dreapta si 3 la omul viu stanga,dreapta si posterioara.
Marginea stanga se formeaza intre fata sternocostala si pulmonara,marginea posterioara se formeaza la intersectia
fetelor diafragmatica cu cea pulmonara,marginea dreapta se formeaza la intersectia fetelor sternocostala cu
diafragmatica.
Raporturile inimii se modifica in functie de ciclul cardiac si miscarile respiratorii.
Raporturi anterioare
-pericardul
-spatiul retrosternal
-plastronul sternocostal
-partial plamanii si pleurele
Raportul fetei diafragmatice-cu foliola anterioara a centrului frenic.
Baza vine in raport cu organele mediastinului posterior,esofagul,nervul vag,aorta descendenta ,venele pulmonare
stangi si vertebrele cardiace.
Raporturile fetei pulmonare-cu plamanul si pleura stanga.
Configuratia interna a inimii.
Inima este un organ tetracameral cu 2 atrii si 2 ventricule,este impartita de septul longitudinal in doua jumatati stanga
si dreapta,cea stanga arterial si cea dreapta venoasa.
Fiecare dintre cele doua jumatati sunt impartite la randul lor de septul atriventricular intr-o jumatate superioara atriala
si o jumatate inferioara ventriculara,rezulta doua portiuni longitudinal superioare sau interatriale si una inferioara
interventriculara.
Atriul drept primeste sange venos din cele doua vene cave superioara si inferioara si prezinta 6 pereti.
Peretele posterior corespunde portiunii atriale dintre cele doua vene cave,la jumatatea distantei dintre cele doua vene
cave se gaseste tuberculul intervenos al lui Lower,care au rolul de a dirija fluxul sanguine provenit de la venele cave.In
dreptul lui se termina cornul superior al inelului lui Vieussens.
La intersectia liniei superioare se gaseste creasta terminal.
Peretele posterior prezinta in portiunea sa posterioara orificiul de varsare a venei cave superioare cu un diametru de cca
20mm.
Peretele medial
Este reprezentat de septul interatrial in portiunea mijlocie,prezinta o fosa ovala (orificiul lui Botallo obturat) in jurul
fosei ovale se gaseste inelul lui Vieussens sau limbul fosei ovale;prezinta un corn posterior care se gaseste inaintea
tuberculului intervenos al lui Lower si un corn antero inferior care se continua cu cornul antero medial al valvulei
cavei inferioare.
Peretele lateral
Prezinta muschi pectinati (coloane carnoase de ordinul 2 si 3) cu dispozitie antero posterioara care porneste de pe
creasta terminala.
Peretele inferior.
Prezinta orificiul VCI cu un diametru de cca 30mm care prezinta valvula lui Eustachio si se intinde de la cornul
inferior al inelului lui Vieussens la creasta terminala.
Inaintea orificiului VCI postero medial de acesta se gaseste orificiul de varsare al sinusului coronar prevazut cu o
valvula (valvula lui Thebesius)si sinusul coronar superior si antero inferior insertia valvulei septale a valvulei
tricuspide si superior bandeleta sinusala.
In acest triunghi se gaseste nodul atrioventricular si portiunea initiala a fasciculului.
24

De la marginea libera a valvulei pleaca catre septul interatrial care contine la interior tendonul lui Todaro si sinusul
coronar.
Peretele anterior.
Prezinta doua orificii ostimul atrioventricular cu valvula tricuspida si orificiul de comunicare cu auriculul drept situate
la jonctiunea peretelui anterior cu cel lateral si superior.
Auriculul drept.
Reprezinta o portiune in fund de sac a atriului drept in interiorul sau proemina fasciculele muscular;la nivelul fetei
anterioare a aortei formeaza o depresiune numita palatul auricular al lui Concota,iar marginea superioara a
auriculului drept prezinta plica preaortica a lui Marcoci.
Auriculul drept cu VCS formeaza un unghi diedru la nivelul careia se afla nodul sinusal.
Atriul stang.
Este mai mic decat cel drept,situat posterior si la stanga acestuia.
Peretele posterior prezinta orificiul celor patru vene pulmonare,doua in dreapta si doua in stanga.Intre VPS si cele
drepte se gaseste un vestibul numit vestibulul lui Keith.
Peretele medial prezinta septul interatrial si este bombat in regiunea fosei ovale corespunzator AD.
Fosa ovala este inconjurata anterior de plica semilunara,anterior de plica semilunara se gaseste fosa preseptala in care
se gasesc numeroase orificii vasculare.
Peretele lateral(stang) la jonctiunea cu peretele anterior prezinta orificiul de patrundere in auriculul stang.
Peretele anterior prezinta orificiul atrioventricular insotit de valva bicuspida(valve mitrala).
Peretii superior si inferior nu prezinta detalii anatomice.
Auriculul stang este o prelungire in fund de sac si inconjoara TAP.
VENTRICULII
Prezinta baza septului atrioventricular si varful apexul cordului.Acestia sunt separati printr-un sept atrioventricular iar
intre ei prin septul interventricular.
Suprafata interna a ventriculului prezinta proeminente ale musculaturii miocardului numite coloane carnoase,acestea
sunt de 3 tipuri.
Coloane carnoase de ordin 1 se aseaza cu o extremitate pe peretele ventricular iar cea de a doua extremitate fiind
libera se numesc muschi papilari,pe acesti muschi se insera cordajele tendinoase care se prind de valve si aceste
cordaje sunt de trei tipuri:
-cordaje de ordin 1 care se insera pe fata parietala a valvulei
-cordaje de ordin 2 care sunt mai subtiri si se insera pe suprafata valvelor.
-cordaje de ordin 3 care sunt cele mai subtiri si se insera pe marginea libera a valvulei.
Coloanele de ordin 2 se fixeaza pe perete prin ambele capete avand portiunea mijlocie libera.
Coloanele de ordinul 3 sunt doar proeminente longitudinale.
Ventriculul drept.
Prezinta la baza orificiul de comunicare cu atriul drept si orificiul arterei pulmonare cu trei valve semilunare.Prezinta
trei pereti.
Peretele anterior corespunde fetei sternocostale si prezinta muschiul papilar anterior care se insera pe valvula
anterioara si superioara a tricuspidei.
Peretele posterior corespunde fetei diafragmatice si prezinta muschiul papilar posterior care se insera pe valvula
posterioara si mediala a tricuspidei.
Peretele medial prezinta muschiul papilar si cordaje tendinoase inconstante care fixeaza valva septala.Dintre acestia
exista un muschi constant dispus in partea inferioara a conului trunchiului pulmonar numit muschiul papilar al conului
arterial sau muschiul lui Lancisi.Tot pe acest perete se gaseste o coloana carnoasa de ordinal 2 denumita bandeleta
aciforma a lui Poirier sau trabecula septomarginala.Are rolul de a impiedica distensia ventricului in diastola.
Ventriculul stang.
Prezinta un compartiment de receptie si unul de evacuare;in compartimentul de receptie sangele patrunde prin orificiul
atrioventricular drept,urmeaza un traiect turbinar,trece in compartimentul de evacuare si apoi in orificiul trunchiului
pulmonar.
Orificiul atrioventricular stang este dispus aproape in plan frontal,ovalar cu un diametru de 110mm la barbate si 90
mm la femei cu variatii intre sexe ,se fixeaza pe bicuspida(mitrala).
Prezinta doua componente:valvula anterioara si posterioara.
Valvula anterioara (valva mare) se insera pe marginea antero mediala.
Orificiul valvei ocluzat are forma unui Y culcat.
25

Orificiul trunchiului pulmonar este situat superior si anterior la stanga orificiului atrioventricular drept,are forma
rotunda si un diametru de 25-30mm ,prezinta 3 valve sigmoide,anterioara,dreapta si stanga.
Fiecare valva prezinta la nivelul marginii libere cate un nodul fibros a lui Morgagni,asezati intre doua lunule.
Lunulele reprezinta niste semiinele care inconjoara cuspidele semilunare.Intre orificiul atrioventricular si orificiul
trunchiului pulmonary se gaseste creasta supra ventriculara a lui HIS de 12-13 mm inaltime,care primeste de pe
peretele medial si trece deasupra valvulei anterioare a tricuspidei si se termina pe peretele anterior.
Portiunea mijlocie proemina in interiorul ventriculului drept numinduse si pintenul lui Wolf.
Segmentul ventriculului cuprins intre creasta supraventriculara si orificiul TAP se numeste conul arterial.
VS este situat la stanga si posterior de VD,prezinta o baza si un varf ,doi pereti si doua margini.
Baza este orientata posterior si prezinta orificiul atrioventricular cu valvula bicuspida si orificiul aortic prevazut cu 3
valvule semilunare.
Varful corespunde varfului inimii prezentand zona cavernoasa in care se gasesc coloane carnoase de ordinul 2 si 1.
Marginile sunt rotunjite pe ele inserandu-se muschii papilari anteriori si posteriori.
Peretele lateral este concav si raspunde fetei pulmonare,prezinta muschi papilari anteriori si posteriori mult mai
puternici si coloane carnoase de ordinul 2 si 3.
Peretele medial sau septul interventricular este brazdat anterior si posterior de muschii papilari.Cavitatea VS similar
VD prezinta doua compartimente functionale:
-unul de receptie prin care sangele este preluat de orificiul atrioventricular stang
-un compartiment de ejectie prin care sangele este impins catre orificiile aortei.
Orificiul atriventricular stang este aproape vertical,este circular,cu un diametru de cca 90-110mm.
Valva bicuspida prezinta doua valvule ,una anterioara mai mare si una posterioara,atunci cand este obturata are
aspectul unei linii orientate oblic in jos si la dreapta.
Compartimentul de evacuare se transfera in partea superioara intrun canal numit canalul arterial a lui Mark See.
Canalul aortic se gaseste la dreapta si inaintea valvei anterioare a bicuspidei.
Orificiul aortic se gaseste la baza VS si la dreapta orificiului atrioventricular stang,are un diametru de 15-18 mm si
este prevazut cu 3 valve semilunare stanga si dreapta.
La mijlocul marginii libere prezinta cate un nodul fibros al lui Arantius.
Valvulele aortice delimiteaza prin intermediul fetei parietale cate o dilatatie valvulara care formeaza sinusul lui
Valsava.Din portiunea superioara a sinusului drept si stang iau nastere arterele coronare.
Anatomie functionala a cordului
Cordul este alctuit din 3 elemente componente: epicard, miocard cu scheletul fibros si endocardul.
EPICARDUL
Este foita viscerala a pericardului aflata la suprafaa cordului, aderenta, neteda, lucioasa;
Prin transparenta sa se vede miocardul si esutul grasos de la nivelul anurilor, in grosimea crora se afla vasele
cordului;
Acoper complet fetele cordului dar la nivelul bazei se rsfrnge pe vasele mari, la diferite niveluri, pentru a tapeta
pericardul fibros.
MIOCARDUL - elementul contracii inserat pe scheletul fibros.
Scheletul fibros al cordului: - constituie puncte de inserie atat pentru fibrele miocardului cit si pentru valvulele
orificiilor atrioventriculare si arteriale si este constituit din:
Inelele fibroase ale lui Lower: - sunt 4 formaiuni circulare corespunztoare orificiilor atrio-venriculare si orificiilor
arteriale; fiecare inel fibros prezint o circumferina exterioara pe care se insera fibrele miocardului si una interioara de
la care pornesc expansiuni fibroase, ce alctuiesc scheletul valvulelor.
Trigonurile fibroase - 2 formaiuni conjunctive, triunghiulare, drept si stng, situate intre orificiile atrioventriculare
si orificiile arterelor mari cu rol de inserie pentru fibrele miocardice si inelele fibroase.
Tendonul conului arterial - structura conjunctiva dispusa intre AP si Ao cu rol de consolidare a inelelor lor fibroase.
Miocardul contractil - reea de fibre musculare cu striatie dubla, longitudinala si transversala, anastomozate intre ele.
Miocardul atrial - are fibre scurte, proprii atriilor, inelare, si fibre lungi comune celor 2 atrii; fibrele inelare se
organizeaz in jurul orificiilor venoase care se deschid in atrii, sub forma unor sfinctere, avnd rolul de a preveni
refluxul venos din atrii in vene in timpul sistolei atriale.
Miocardul ventricular - este constituit din 3 categorii de fibre:
26

Fibrele in virtej - superficiale, uor de evideniat sub epicard; pornesc de la inelele fibroase si de la trigonurile
fibroase, au un traiect spiralat spre virful cordului, dupa care ptrund in peretele ventricular;
Fibrele parietale - proprii ventriculelor, situate sub precedentele;
Fibrele interventriculare - au direcie transversala, trecind de la un ventricul la altul.
esutul excitoconductor - este constituit dintr-o musculatura specifica, cu caractere embrionare, care face legtura
anatomica si funcionala intre miocardul atrial si cel ventricular. Are urmtoarele componente:
Nodului sinoatrial (Keith si Flack): - se afla in AD. la nivelul cristei terminale, sub orificiul de vrsare al VCS;
emite impulsuri cu frecventa de 70-80/min si determina ritmul sinusal al activitii cordului;
Nodului atrioventricular (Aschof-Tawara): - este situat in aria triunghiului lui Koch; emite impulsuri cu frecventa
de 40-50/min dar conducerea la nivelul sau este lenta, realizandu-se astfel succesiunea sistola atriala - sistola
ventriculara.
Fasciculul atrioventricular al lui Hiss: - continua nodului atrioventricular, strbate trigonul fibros drept dupa care
se imparte in 2 ramuri:
Ramul drept - se angajeaz sub endocardul trabeculei septo-marginale si ajunge la baza muchilor papilari:
Ramul stng - strbate septul atrioventricular, ptrunde sub endocardul fetei sale stngi, unde se bifurca intr-o ramura
anterioara si alta posterioare.
Reeaua Purkinje: - se distribuie fibrelor miocardului, de la virful cordului spre baza si din interior spre exterior.
ENDOCARDUL - este foita care tapeteaza pereii cavitilor cordului si valvulele orificiilor sale; se continua la
nivelul orificiilor arteriale si venoase cu endotcliul vascular. Structural - celule endoteliale care se sprijin pe esut
conjunctivo-elastic.
VASCULAR1ZATIA CORDULUI
CIRCULAIA ARTERIALA - este asigurata de arterele coronare stnga si dreapta.
Artera coronara stnga:
Nate direct din Ao, imediat deasupra valvulei semilunare stngi; de la origine, se orienteaz amerior, inferior si spre
stnga intre trunchiul arterei pulmonare si urechiusa stnga; are o lungime de 1-2 cm. Dupa acest scurt traiect
(trunchiul arterei coronare stg sau lefi main), artera coronara stnga se bifurca in a. descendenta anterioara stnga si
a. circumflexa.
Artera descendenta anterioara stnga (interventriculara anterioara) - continua direcia trunchiului comun,
orientindu-se anterior si inferior, in sntul interventricular anterior pina la incizura virfului inimii. Da urmtoarele
ramuri colaterale:
Ramuri diagonale (2-6) - merg de-a lungul peretelui lateral al VS (prima diagonala poate lua natere de la nivelul
bifurcatiei tnmchiului comun, caz in care poarta numele de ram intermediar)
Ramuri perforante septale (3-5) - ptrund in grosimea SIV si vascul
Artera circumflexa - nate din trunchiul comun, aproape la un unghi de 90 grade fata de descendenta anterioara; ea
parcurge santul atrioventricular si in 85-90 % din cazuri se termina la nivelul marginii stngi posterioare a inimii. In
restul de cazuri continua santul atrioventricular pina la nivelul sntului interventricular posterior pentru a da natere
arterei descendente posterioare. Furnizeaz urmtoarele ramuri colaterale:
Artera marginala - merge de-a lungul marginii posterioare stngi si vascularizeaza poriunea corespunztoare a VS,
inclusiv muchiul papilar posterior;
Ramuri pentru AS (in 40-50% din cazuri vascularizeaza si nodului sinoatrial);
Atunci cind da natere arterei descendente posterioare (interventricularei posterioare), vascularizeaza si nodului
atrioventricular.
Artera coronara dreapta:
Pornete din Ao imediat deasupra valvulei semilunare drepte, ptrunde in partea dreapta a sntului atrioventricular,
coboar si inconjura marginea dreapta a cordului, ajunge la nivelul sntului interventricular posterior unde, in cele mai
multe cazuri, furnizeaz artera descendenta posterioara (vascularizeaza l/3poserioara a SIV prin ramuri perforante).
Furnizeaz ramuri colaterale: atriale si pentru SIA, artera marginii drepte a cordului, sinusale (nodului sinoatrial),
atrioventriculare (nodului atrioventricular).
CIRCULAIA VENOASA - este asigurata de venele superficiale si profunde;
Circulaia venoasa superficiala:
Vena cardiaca mare - ia natere in sntul interventricular anterior, la virful cordului, se ndreapt superior, ajunge in
sntul atrioventricular anterior de unde trece in cel posterior si se termina in extremitatea stnga a sinusului venos
coronar;
Vena cardiaca mica - aduna singele de la nivelul peretelui inferior al VD, se plaseaz in partea dreapta a sntului
atrioventricular posterior si se termina in extremitatea dreapta a sinusului venos coronar,
27

Vena cardiaca medie (vena interventriculara posterioara) - ia natere la nivelul sntului interventricular posterior
si se vars direct in sinusul coronar.
Vena posterioara a VS - aduna singele de la VS si se vars in extremitatea stnga a sinusului coronar.
Vena oblica a AS (vena lui Marshal) - plasata pe peretele posterior al AS.
Sinusul venos coronar - aduna singele de la venele superficiale ale cordului; este situat in sntul atrio-ventricular
posterior, intre VS si AS; lungime de aprox 3 cm: prezint la terminarea sa in AD valvula lui Thebesius.
Circulaia venoasa profunda: - este reprezentata de venele care se vars direct in cavitile cordului, numite venele
minime; orificiile lor se gsesc in special la nivelul pereilor AD.
ARTERA AORTA
Generalitati
Traiect:Aorta are un traiect initial ascendent,spre dreapta si apoi spre stanga.La cca. 5-7cm de la origine se trece peste
pediculul pulmonar stang,pentru ca apoi,din dreptul T4 sa devina descendenta de-a lungul coloanei vertebrale.
Strabate diafragma prin hiatusul aortic,terminandu-se in abdomen la nivelul marginii inferioare a vertebrei L5 prin
arterele iliace comune(dreapta si stanga) si artera sacrata medie.
Portiuni:dupa traiect si dispozitie topografica,aortei i se descriu urmatoarele portiuni:aorta ascendenta,crosa aortei,si
aorta descendenta(partea toracica si abdominala).
Aorta ascendenta toracica
Limite:limita proximala este valva aortica;limita distala este emergenta trunchiului brahiocefalic;
Aspect exterior:prezinta doua dilatatii-una de la nivelul portiunii initiale-bulbul aortic si alta in portiunea distala,la
unirea portiunii ascendente cu crosa aortei-sinus maximus.
Raporturi:
-anterior:TAP,care la origine se situeaza anterior aortei,dar ulterior se dispune posterior.
-posterior:APD,bifurcatia traheei.
-la dreapta:VCS,nervul frenic drept
-la stanga:TAP,urechiusa stanga,fata mediastinala a plamanului stang.
Ramuri:arterele coronare
Crosa aortei continua aorta ascendenta si inconjoara pediculul pulmonar stang.
Limite:
-proximal-emergenta trunchiului brahiocefalic
-distal-insertia ligamentului arterial(dintre art pulmonara stanga si crosa aortei)
Raporturi:
-stanga:pleura si fata mediastinala a plamanului stang,nervul vag,nervul frenic stang.
-dreapta:VCS,traheea,nervul laringeu recurent stang,esofagul,canalul toracic.
-superior:trunchiul brahiocefalic,ACC stanga si artera subclavie stanga.
-inferior:artera pulmonara dreapta si bifurcatia arterei pulmonare,bronhia principala stanga,nervul laringeu recurent
stang.
Ramuri:trunchiul brahiocefalic,artera carotida comuna stanga si artera subclavie stanga.
Aorta descendenta toracica
Limite:limita proximala este sitata la nivelul ligamentului arterial;limita distala este hiatusul aortic al diafragmei.
Traiectul aortei descendente toracice este oblic inferior si posterior;aorta vine in raport cu flancul stang al coloanei
vertebrale si descrie o usoara concavitate anterioara.Intre crosa aortei si portiunea descendenta,se observa o portiune
mai ingusta a aortei numita "istmul aortei".
Raporturi:
-anterior-pediculul pulmonar stang,esofagul,nervul vag stang.
-posterior-coloana vertebrala toracala T4-T12,vena hemiazygos,lantul simpatic paravertebral stang.
-lateral-fata mediastinala a plamanului stang
-medial-canalul toracic,vena azygos,esofagul
Ramuri:arterele bronsice,arterele intercostale posterioare,arterele esofagiene,arterele pericardice,ramuri
mediastinale,arterele frenice superioare,arterele intercostale si arterele subcostale.

28

TRUNCHIUL ARTEREI PULMONARE


Trunchiul arterei pulmonare pleac din ventriculul drept i dup 3-4 centimetri se mparte n artera pulmonar
stng i artera pulmonar dreapt.
Limite:proximala-valva pulmonara
-distala:concavitatea arcului aortic(T5)
Traiectul este initial spre superior si posterior;initial este situata anterior de aorta ascendenta ,ulterior la stanga
acesteia.TAP se bifurca in cele doua artere pulmonare la nivelul T5 in concavitatea crosei aortei.
Raporturi:
-anterioare-urechiusa stanga,plamanul stang.
-posterior-aorta asc.,atriul stang,bifurcatia traheei,artera coronara stanga
-stanga-orificiul stang al sinusului transvers al pericardului
-dreapta-aorta ascendenta.
Ramuri:
1. Artera pulmonar stng are un traiect orizontal i o lungime de circa 3 centimetri. Dup ce ptrunde n
plmn, ea se mparte n 2 ramuri principale pentru cei doi lobi pulmonari. Acestea, la rndul lor, se divid n ramuri din
ce n ce mai mici, terminndu-se n reeaua capilar din jurul alveolelor pulmonare. Artera pulmonar stng e legat
de aort prin ligamentul arterial, care rezult din obstruarea canalului arterial (canalul arterial este prezent la embrion i
ft i face legtura ntre cele 2 vase mari).
2. Artera pulmonar dreapt are un traiect aproape orizontal i o lungime de circa 5-6 centimetri. Dup ce
ptrunde n plmn, ea d trei ramuri principale pentru cei 3 lobi pulmonari.
VENELE AZYGOS
Sistemul venelor azygos este format de doua colectoare ce se dispun de-a lungul coloanei vertebrale.Pe flancul drept
al coloanei vertebrale se afla vena azygos iar pe flancul stang vena hemiazygos(inferior) si vena hemiazygos
accesorie(superior).Cele doua vene hemiazygos si hemiazygos accesorie se unesc si formeaza un trunchi al venelor
hemiazygos care in dreptul T7 dreneaza in vena azygos.
VENA AZYGOS
Origine.Vena azygos se formeaza in abdomen prin unirea venelor lombara ascendenta dreapta cu vena subcostala
dreapta.Vena lombara ascendenta dreapta trece prin diafragm intre pilierii laterali si medial si patrund in torace.
Traiectul este ascendent pe flancul drept al coloanei vertebrale pana la nivelul vertebrei T4,de la care se arcuieste
anterior formand crosa venei azygos.Aceasta trece pe deasupra pediculului pulmonar drept si se varsa in vena cava
superioara.
Afluenti:venele intercostale 4-11 drepte.vena intercostala superioara dreapta,venele intercostale drepte,venele
esofagiene,venele bronsice drepte,venele hemiazygos si hemiazygos accesorie.
Vena hemiazygos.
Origine.Vena se formeaza prin unirea venei lombare ascendente stangi cu vena subcostala stanga.
Traiect.Vena hemiazygos are un traiect ascendent pe flancul stang al coloanei vertebrale pana la nivelul vertebrei
T7;aici face o curba spre dreapta si se varsa in vena azygos.
Afluenti:venele intercostale posterioare stangi sub nivelul T7,venele esofagiene stangi,venele diafragmatice superioare
stangi,venele bronsice stangi si venele pericardice stangi.
Vena hemiazygos accesorie.
Origine.Se formeaza din unirea venelor 2-7 intercostale posterioare din stanga.
Traiectul este descendent paravertebral stang pana la nivelul lui T7 de unde se indreapta orizontal spre dreapta pentru
a se varsa in vena azygos.Afluenti:venele intercostale posterioare stangi 4-8,venele bronsice stangi,venele esofagiene
stangi,venele pericardice,venele mediastinale.
TIMUSUL
Organ limfoepitelial de tranzitie, rol limfopoetic si de aparare, intervine in procesele imunologice. Formeaza limfocite
de tip timocite. Se dezvolta pana la pubertate, in tot restul vietii sufera o involutie progresiva, fiind inlocuit treptat cu
tesut fibros si adipos.
Localizare : e situat in mediastinul superior.
Forma : variabila. E constituit din 2 lobi inegali alungiti in sens vertical.Lobii se unesc in portiunea mijlocie(corpul),
extremitatile ramanand separate.
29

Culoare : rosiatica la nou-nascut, galbuie la copil, devine tot mai cenusie pe masura ce involueaza.
Mijloace de fixare : -prin capsula ce-l inveleste si vasele sangvine.
-extremitatile sup. Ale lobilor sunt legate de cartilajul tiroid prin fibre conjunctive.
Raporturi : in perioada maximei dezvoltari :
anterior-sternul, vasele toracale interne
posterior-pericardul, inima, nervii cardiaci, trunchiul pulmonar, aorta ascendenta, arcul aortei, vena cava sup., venele
brahiocefalice.
lateral-pleurele mediastinale, nervii frenici, vasele frenice sup.
La gat timusul are urmatoarele raporturi:-anterior-m.subhioidieni, lama pretraheala a fasciei cervicale.
-posterior-traheea, venele tiroidiene inf.
-lateral-arterele carotide comune, venele jugulare interne, nervii vagi.
Structura : E invelit la periferie in o capsula fibroasa, subtire formata din tesut conjunctiv.Capsula prin fata sa
posterioara adera la pericard si vasele mari.E mai putin aderenta la trahee, pleura si stern.Are legaturi ligamentare cu
capsula glandei tiroide , ligamente prin intermediul carora stabileste si legaturi vasculare.
Capsula timica trimite spre interior septuri conjunctive ce separa lobii in lobuli. Acesti lobuli au forme si marimi
diferite, fiecare prezinta o zona corticala si o zona medulara, mai laxa, mai clara.
Vascularizatie : artere-ram din artera tiroidiana inf
-ram din artera toracica interna
-ram din artera timica centrala
vene-vena toracica interna
-vena tiroidiana inferioara
-venele diafragmatice
limfatice-3 grupe: -superioare-se deschid in limfonodulii cervicali sup.timici.
-anterioare-in limfonodulii parasternali
-posterioare-in limfonodulii mediastinali

MEDIASTINUL
Delimitare, impartire
Este o regiune de importanta vitala cavitatii toracice, mediana situat intre cei 2 plamani, care cuprinde viscerele
toracice.
Delimitare:

sup-apertura sup a toracelui

inf- centrul diafragmei

ant- timusul si spatial retrosternal

lat-pleurele mediastinale
Continut:- cordul cu pericardul si vasele mari
partea toracica a esofagului
partea mijlocie si inf a arborelui respirator
timusul
reteaua vasculara limfatica
trunchiuri nervoase si tesut conjunctiv
Zonele de rezistenta ale mediastinului:
- lig sternopericardic
- teaca conj. periesofagotraheala
- lig interpleural
30

Zone slabe, se pot produce hernieri mediastinale:


1. post de manubru sternal
2. post de cord
Corpuri adipoase:
- corpul adipos retrosternal
- spatial subcardiac
Impartirea mediastinului
- dupa criterii anatomice conventionale:
- in sens vertical-mediastin sup
-mediastin inf (lim sup e data de partea sup a arcului aortic)
-in sens sagital-mediastin ant
- mediastin post (separate de planul care trece prin bifurcatia traheei)
Mediastinul mijlociu-este delimitat sup de planul pretraheobronsic iar inf de planul retrotraheobronsic
Mediastinul superior
1. Delimitare: intre planul aperturii toracice si planul cuprins intre unghiul sternal si vertebra T4

Post: primele 4 vertebre toracice

Lat: pleurele mediastinale->formeaza triunghiul timic

Sup:planul aperturii toracice

Ant:manubriul sternal
2. Continut:- originile muschilor sternohioidieni, sternotiroidieni
- ms lungi ai gatului
- arcul aortic cu vasele sale:- trunchiul brahiocefalic
-ACC stg
-A subclavie drp
- venele brahiocefalice
- partea sup a VCS
- nv. vagi, cardiaci, frenici, laringeul recurrent stg
- trahee , esofag, timus (resturi)
- gg mediastinali ant, traheo-bronsici, paratraheali
Mediastinul mijlociu
1. Delimitare: intre 2 planuri care trec tangent ant si post de cord
2. Continut: - cordul invelit in pericard
-partea intrapericardica a VCS
- partea terminala a v. azygos
- bifurcatia traheei si cele 2 bronhii
- trunchiul pulmonary cu aa pulmonare drp si stg
- vv. Pulmonare drp si stg
- nv. frenici, plexul cardiac
- gg traheobronsici
Mediastinul anterior
1. Delimitare: cuprins intre corpul sternului si pericard
2. Continut:- tesut conjunctiv lax si corpul adipos retrosternal
-lig sternopericardice sup si inf
-2,3 gg limfatici mediastinali
- ramuri ale a si v toracice int
Mediastinul posterior
1. Delimitare:
- ant :-bifurcatia traheei, vv pulmonare
- post:- ultimele vertebre toracice
2. Continut: - esofag
- aorta descendenta torcica
- vv azygos si hemiazygos
- canalul thoracic
31

- nv vagi si splahnici
- gg mediastinali post

CAVITATEA BUCALA
- este primul organ al tubului digestiv
- prezinta superior cavitatea nazala
- este impartita de arcurile dentare si gingie in vestibulul gurii si cavitatea bucala propriu-zisa
- vestibulul, delimitat anterior si lateral de buze si obraji, are forma de potcoava
- cavitatea bucala propriu-zisa este delimitata anterior - arcurile dentare si gingie
- posterior istmul buco-faringian ( istmus faucium )
1.Vestibulul bucal-o cavitate mai mult virtuala in care se gasesc glande salivare mici si ductul de deschidere al
canalului Stenon.Se intinde in regiunea anterioara intre buze si fata
anterioara a arcadelor dentare cat si lateral intre fata interioara a
obrajilor si arcadele dentare.Suprafata vestibulului bucal este tapetat
de o mucoasa care atunci cand se rasfrange pe alveolele dentare
capata denumirea de gingie.Fiind o cavitate virtuala nu prezinta
elemente anatomice proprii.
2.Cavitatea bucala propriuzisa
Este delimitata anterior - arcurile dentare si gingie
- posterior istmul buco-faringian ( istmus faucium )
Adaposteste limba si o parte dintre glandele salivare mari.
Peretele anterior
- este format de buze
- buzele superioare si cele inferioare delimiteaza orificiul bucal si sunt unite prin comisura buzelor
- extremitatile laterale ale orificiului bucal ( rima oris ) se numesc unghiurile gurii
1.Buza superioara
- se intinde pana la santul nazo-labial
2.Buza inferioara
- este despartita de regiunea mentala ( barbie ) de santul mento-labial
Buzele au trei parti:
- partea cutanata a buzelor piele groasa si aderenta la planul muscular subadiacent. Este bogata in glande
sudoripare si foliculi pilosi
32

- partea de tranzitie ( rosul buzelor ) are papile foarte dezvoltate, bogata in glande sebacee. Culoarea rosie-vie
apare prin irigatia sanguina foarte bogata la acest nivel
- partea mucoasa slab keratinizata, are glandele labiale. Median prezinta plica mucoasa sagitala ( frau ) ce leaga
mucoasa labiala de gingie. Glandele sebacee se afla numai pana la limita orizontala care uneste comisurile buzelor.
Sub aceasta linie se afla numai glande labiale
Peretii laterali
- sunt reprezentati de obraji
- anterior prelungirea inferioara a santului nazo-labial si santul mento-labial
- posterior marginea anterioara a ramurei mandibulei
- superior regiunile infra-orbitale si zigomatica
- stratul extern este format din piele
- pielea obrazului contine numerosi foliculi pilosi
- corpul adipos al obrazului intre maseter, pterigoidian medial si buccinator
- strat profund tunica mucoasa ( mucoasa obrajilor = mucoasa jugala ), glandele bucale si malare
- corpul adipos al obrazului si muschiul buccinator sunt strabatuti de ductul parotidian, care se deschide in vestibulul
bucal
- intre incisivi, gingia proemina, formand papila incisiva
Peretii superior si inferior apartin cavitatii bucale propriu-zise.
Peretele posterior ( bolta palatina )
- este format de palatul dur si cel moale
- palatul dur corespunde partii osoase a botii palatine, iar cel moale formeaza valul palatin
- palatul dur prezinta median rafeul palatin sau torusul
- de o parte si de alta a rafeului palatin se gasesc glandele palatine, in mici depresiuni ale mucoasei, iar lateral sunt
plicile palatine transverse ( cu rol de supt la nou-nascuti )
Peretele inferior
- corpul limbii, glanda sublinguala si planseul bucal
- la baza fraului se gaseste caruncula
- este format din muschii ce se intind intre hioid si mandibula ( genio-glos, genio-hioidian, milo-hioidian si pantecele
anterior al digastricului )
- prezinta manunchiul vasculo-nervos sublingual, nervul hipoglos si canalele glandelor submanibulara si sublinguala
Vascularizatia cavitatii bucale
1. Arterele
- arterele labiale ( ramuri din afciala ) pentru buze
- artera submentala pentru glanda submandibulara, muschii planseului cavitatii bucale si pielea barbiei
- artera palatina ascendenta
- artera alveolara inferioara
- artera transversa a fetei ( ram al arterei temporale superficiale ) pentru peretii laterali
- artera bucala ( ram al arteri maxilare ) pentru obraji
- artera palatina descendenta si artera faringiana ascendenta pentru peretele superior unde se anastomozeaza
2. Venele
- dreneaza spre vena jugulara interna si externa
3. Limfaticele
- dreneaza in ganglionii parotidieni ( superficiali si profunzi )
- submentali ( buza inferioara )
- submandibulari ( buza superioara )
- ganglionii retrofaringieni ( pentru palatul dur si moale )
- ajung in final in ganglionii cervicali profunzi
4. Inervatia
- nervul trigemen
33

- nervul facial
- nervul glosofaringian
- nervul vag

ARTERELE CAROTIDE COMUNE


Arterele carotide commune asigura irigatia capului si a viscerelor gatului.
Originea carotidelor este diferita:
-cea dreapta-se naste din trunchiul brahiocefalic
-cea stanga- direct din arcul aortic.
De la originea lor cele 2 artere carotide se indreapta usor oblic in fata, se aseaza pe laturile conductului laringotrageal, si
devenind verticale, urca pana la nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurca in carotida externa si carotida interna.
Artera carotida comjuna are un traiect rectiliniu si este continuata de carotida externa.
Carotida comuna nu da ramurile colaterale, ea isi pastreaza un calibru uniform pe tot traiectul sau. La locul de bifurcatie, ea
prezinta o dilatatie, care de multe ori se prelungeste si pe carotida interna, numita sinusul carotidian. Peretele sinusului este mai subtire
decat restul peretelui arterial, datorita unei reduceri generale a elementelor constitutive ale tunicii medii.
In peretele sinusului se termina fibre nervoasa din glosofaringian, vag si simpatic.
RAPORTURI:
Artera carotida comuna dreapta se naste din trunchiul brahiocefalic ce se proiectreaza la nivelul articulatiei sternoclaviculare
drepte. Este situate in intregime in regiunea anterioara a gatului.
Artera carotida comuna stanga- se naste din arcul aortic, deci are 2 portiuni: cervicala si toracica.
Portiunea toracica
anterior-vena brahiocefalica stanga
posterior-artera subclavie si vertebrala stanga si cu canalul thoracic.
Lateral-pleura si plamanul stang
Medial-traheea si esofagul, cu trunchiul brahiocefalic.
Portiunea cervicala:
1.posterior-lantul simpatico cervical
- fascia cervicala profunda sau prevertebrala
- muschii prevertebrali
2.anterior-piele
- muschiul platisma cu tesut subcutanat
- FCS
- SCM-muschiul satelit
La nivelul bazei gatului , artera carotida comuna si portiunea initiala a carotidelor secundare externa si interna se gasesc
cumprinde un triunghiul carotidian ; aceste este delimitat astfel: marginea anterioara a SCM pana la pantecele posterior al digastricului
si pantecele superior am omohioidianului
3.medial-conductul laringotraheal
-esofagul
-laringele
-lobii glandei tidoide
-nervul recurrent
4.lateral
-vena jugulara interna.Toate 3 organele: artera carotida comuna, vena jugulara interna si nervul vag formeaza pachetul
vasculonervos al gatului.
DISTRIBUTIE
Arterele carotide commune nu dau nastere nici unei ramuri colaterale mai importante.
La nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, fiecare carotida comuna se bifurca intr-o carotida externa si una interna.
ARTERA CAROTIDA EXTERNA

34

Artera carotida externa este o ramura terminala a carotidei commune, provenita din bifurcarea acesteia. Ea se intinde de la
marginea superioara a cartilajului tiroid pana in vecinatatea gatului mandibulei, unde se imparte in 2 ramuri terminale: ARTERA
TEMPORALA SUPERFICIALA SI ARTERA MAXILARA.
La origine cartoida externa este asezata putin medial si anterior, fata de carotida interna. Dupa ce o incruciseaza se in dreapta
usor is sus si in afara spre unghiul mandibulei de unde isi schimba directia, devenind verticala. Se angajeaza sub pantecele posterior al
digastricului si patrunde in parotida ajunga aproape de condilul mandibulei unde se termina.
RAPORTURI:
Datorita incrucisarii cu pantecele posterior al digastricului, carotida externa se imparte in 2 portiuni: sub- si suprajacenta
muschiului.
In portiunea subdigastrica este superficiala si da nastere colateralelor. Aceasta portiune este cuprinsa in trigonul carotidian
1.medial - peretele lateral al faringelui
- cornul mare al hioidului
2.posterior-carotida interna
3.antero-lateral-pielea
-tesut cellular subcutanat
-FCS
-SCM
-pantecele posterior al digastricului
-nervul hipoglos.
In portiunea superioara, deasupra digastricului artera este profunda, fiind acoperita de mandibula si parotida. Dupa ce
incruciseaza fata profunda a digastricului, artera se indreapta oblic in sus si inainte, trecand intre:
-lateral- muschiul stilohioidian
-medial- stiloglos si stilofaringian
In portiunea subparotidian, carotida externa ajunge in vecinatatea amigdalei palatine
DISTRIBUTIE:
Da nastere la 6 ramuri colaterala si 2 terminale
Colateralele:-anterioare:artera tiroidiana superioara,artera linguala ,artera faciala
-posterioare:artera occipitala,artera auriculara posterioara
-mediale:artera faringiana asecendenta
Terminalele:
artera temporala superficiala
artera maxilara

GLANDA TIROIDA
Din punct de vedere functional sistemul endocrin uman are in componenta sa 3 tipuri de glande:
- Endocrine
- Exocrine
- Mixte
Tiroida este o glanda cu secretie endocrina (cu secretie interna) localizata in etajul infrahioidian al regiunii
anterioare cervicale.
35

Are forma literei H vazuta din fata (incidenta frontala) si forma unei potcoave vazuta pe sectiune transversala
astfel este formata din 2 lobi unul drept si altul stang uniti intre ei pe linia mediana printr-o lama de tesut glandular
numita istm.
Cei 2 lobi au forma de piramida triunghiulara prezentand urmatoarea configuratie
- o baza
- 3 fete (antero-laterala, postero-laterala si mediala)
- 3 margini (anterioara, postero-laterala si postero-mediala)
- un varf care este indreptat superior
Istmul prezinta 2 fete : una anterioara si una posterioara care vine in contact cu inelul traheal 4 sau 5
De pe istm in 2/3 din cazuri se mai descrie un lob accesor numit lobul piramidal sau lobul LALLAUETTE care
poate sa ajunga pana la baza limbii.
Acest lob se poate continua uneori cu un duct, vestigiul embrionar, numit ductul tireoglos care se poate deschide
fie cutanat fie la baza limbii.
Glanda troida este inconjurata de o capsula proprie care permite enucleierea chirurgicala a acestei glande, in jurul
acestei capsule proprii exista tesut celular lax care realizeaza spatiul pericapsular sau spatiul de clivaj al acestei glande .
La randul sau acest strat este cuprins intr-o capsula peritiroidiana care deriva din fascia cervicala mijlocie. Aceasta
fascie dupa ce realizeaza capsula peritiroidiana trimite o expansiune posterioara formand teaca pachetului vasculo-nervos
al gatului.
Glanda tiroida prezinta urmatoarele elemente anatomice de fixare
- ligamentul cricotroid
- ligamentul tirotraheal
- m suspensor al tirodei
Cel mai important mijloc de fixare il reprezinta ligamentul tirotraheal astfel incat tiroida este fixata de trahee Ca
proiectie topografica tiroida corespunde urmatoarelor elemente anatomice: cartilajul cricoid, cartilajul tiroid, primele 3-5
inele traheale .
Astfel se explica ascensionarea glandei tiroide impreuna cu traheea. In timpul deglutitie este si elementul clinic de
reper pentru palparea tiroidei.
Prin intermediul capsulei peritiroidiene glanda tiroida vine in raport cu elementele vascul-nervoase si nu numai ale
gatului astfel:
- fata antero externa vine in raport cu a. tiroidiana inferioara si v. tiroidiana inferioara
- fata postero laterala in portiunea sa superioara vine in raport cu a. si v. tiroidiana inferioara si n. laringeu
superior
- fata mediala se muleaza pe inelele traheale iar superior vine in raport cu cartilajul cricoid si tiroid ale laringelui.
Cele mai importante raporturi le prezinta marginea postero-mediala care vine in raport cu n. laringeu recurent.
Lezarea chirurgicala a acestui nerv (ram din laringeu superior) produce paralizia artiala a musculaturii laringiene
intrinseci avand ca si consecinta aparitia disfoniei (voce bitonata)
Toate raporturile mentionate sunt raporturi EXTRACAPSULARE se gasesc in afara capsulei tiroidiene proprii
Acest lucru este foarte important in aplicatile chirurgicale. Extirparea chirurgicala a tiroidei se realizeaza
intotdeauna extracapsular astfel incat n. laringeu recurent sa nu fie lezat.Extremitatile cele mai posterioare ale lobilor
tiroidei pot ajunge in contact cu pachetul vasculo-nervos al gatului
Raporturile glandei tiroide cu n. laringeu recurent si cu traheea explica aparitia atat a disfoniei cat si a tulburarilor
de respiratie care pot merge pana la asfixiere mecanica, ce apar in gusile tiroidiene (reprezinta o hipertrofie a tesutului
glandular cu sau fara hiperfunctie)
VASCULARIZATIA SI INERVATIA
Irigatia arteriala provine din 3 artere
1. Artera tiroidiana inferioara care originea in artera subclavie, descrie o carja in jurul tuberculului Chassaignac
dupa care urmeaza un traiect oblic, incruciseaza nervul laringeu recurent si abordeaza orizontal fata postero-laterala a
lobilor unde se imparte in numeroase ramuri pentru cca 2/3 inferioare ale lobilor tiroidieni.
Prezinta 3 portiuni.:
- o portiune orizontala pana la tuberculul Chassaignac
- o portiune oblic ascendenta
- o portiune oblic orizntala care abordeaza glanda.
2. Artera tiroidiana superioara are riginea in a. carotida externa de unde coboara catre fata postero-mediala a
lobilor tiroidieni si se imparte periscapular in 2 ramuri: anteriara si posterioara
36

Are ca teritoriu de irigatie varful lobilor tiroidieni.Intre cele 2artere exista numeroase anastomoze.
3. Artera tiroidiana IMA. Aceasta artera are originea in trunchiul bicervico- tiroidian care are originea in artera
subclavie. Originea sa este inconstanta putand pleca fie direct din subclavie fie din carotida externa..
Artera tiroidiana IMA abordeaza lobul lui LALLAUETTE si istmul tiroidian. Prezinta o lunga variabila in raport
de lobulul tiroidian
Drenajul venos este asigurat prin intermediul venelor omonime
1. Venele tiroidiene superioare care se varsa in v. jugulara
2. Venele tiroidiene inferioare impreuna cu v. tiroida accesorie se varsa fie in v. jugulara fie in venele subclavie
Drenajul limfatic este tributar ganglionilor cervicali profunzi.
INERVATIA
Glanda tirida are o inervatie vegetative mixta simpatico-parasimpatica.
Inervatia simpatica avand originea in simpaticul cervical (g simpatico cervical superior si mijlociu)Inervatia
parasimpatica este asigurata prin ramuri din n.vag.Fluxul sanguin al glandei tiroide este de cca 5 l/h fiind cel mai bine
irigat organ, mai bine decat creierul si rinichii .

ESOFAGUL
1.Limite
Superior : Marginea inferioara a fasciculului cricoidian al constrictorului inferior al faringelui. Planul separativ
dintre faringe si esofag corespunde marginii inferioare a cartilajului cricoid si se proiecteaza pe marginea
inferioara a corpului celei de a 6-a vertebra cervicala.
Inferior : Cardia, orificiu prin care esofagul se deschide in stomac. Acest punct se proiecteaza inapoi pe
vertebra a 11-a toracica, iar inainte la articularea celui de al 7-lea cartilaj costal stang cu sternul.
2.Traiect,situatie,directie
Strabate regiunea gatului, a toracelui, diafragma si ajungand in abdomen, se termina in stomac.
Topografic, i se disting 4 regiuni : cervicala, toracica (mediastinala), diafragmatica si abdominala.
Descrie inflexiuni, atat in plan sagital, cat si in plan frontal. In plan sagital, esofagul nu ramane aplicat pe
coloana vertebrala, ci se desprinde de ea, descriind o curba cu concavitatea anterioara. In plan frontal, prezinta
2 curburi, una superioara, cu concavitatea la dreapta si una inferioara cu concavitatea la stanga.
3.Dimensiuni
Esofagul are in medie 25 cm lungime.
In mod schematic aceasta lungime este astfel repartizata : 5 cm pentru portiunea cervicala, 16 cm pentru
portiunea toracica si 4 cm pentru portiunea diafragmo-abdominala.
4.Forma si calibru
Forma si calibrul esofagului variaza dupa cum acesta este in stare de vacuitate sau in stare de distensie.
In stare de vacuitate : Are aspectul unei panglici musculare.
In stare de distensie : Prezinta portiuni dilatate si portiuni ingustate. Zonele ingustate : o portiune initiala, alta
la mijloc si a treia in poriunea terminala; sunt stramtorile fiziologice cricoidiana, bronho-aortica si
diafragmatica.
Stramtoarea cricoidiana : se gaseste sub cartilajul cricoid si rapunde gurii esofagului. Apare datorita contractiei
fibrelor inferioare ale constrictorului inferior al faringelui.
Stramtoarea bronho-aortica : cauzata de prezenta aortei si a bronhiei stangi.
37

Stramtoarea diafragmatica : este la nivelul orificiului esofagian al diafragmei si este produsa de contractia
inelului muscular diafragmatic.
Intre portiunile ingustate se gasesc portiuni dilatate : segm crico-aortic, segm bronhodiafragmatic si segm
subdiafragmatic.
Calibru: 2,5cm pentru portiunile dilatate; 1,5-2 cm pentru portiunile ingustate.
5.Raporturi
Esofagul este invelit de un strat celular periesofagian. In acest tesut periesofagian se dezvolta flegmoanele
esofagiene. Prin intermediul acestui strat celular, esofagul vine in raport cu organele invecinate.
Portiunea toracica : Incepe la nivelul orificiului superior al toracelui, coboara prin mediastin si tine pana la
hiatul esofagian al diafragmei. Este impartit in 2 segmente. Limita separativa se gaseste in dreptul vetebrei a 4a toracice. La acest nivel, traheea se bifurca, motiv pentru care portiunea supraiacenta a esofagului se numeste
suprabronhica iar cea subiacenta segment subbronhic. La acest nivel (T4) esofagul trece printr-un defileu
format de 2 arcuri vasculare : arcul aortic si arcul venei azigos. De aceea segmentul superior se numeste
supraaortic, iar cel inferior interazigoaortic.
Segmentul suprabronhic
Raport Anterior : traheea si originea bronhiei stangi;
Raport Posterior : coloana vetebrala;
Raport Lateral : pleurele mediastinale. La nivelul lui T4 trec cele 2 arcuri vasculare, al aortei si al venei azigos.
Mai sus, esofagul vine in raport cu trunchiurile mari care pleaca din aorta, cu nervii vagi si laringei recurenti.
Ambii vagi trec inapoia bronhiilor spre a se aseza, mai jos, pe laturile esofagului.
La stanga se gaseste A.Carotida Comuna Stanga si portiunea ascendenta a A.Subclaviculare Stangi. Intre cele
doua vase trece nervul vag stang. La nivelul arcului aortic, acesta da nervul laringeu recurent, care inconjoara
arcul aortic si urca apoi in unghiul diedru dintre esofag si trahee.
La dreapta esofagul vine in raport cu trunchiul brahiocefalic. Nervul vag drept trece inaintea arterei
subclaviculare, da nervul laringeu recurent care ocoleste artera subclavie si urca apoi spre esofag.
Segmentul subbronhic
Se intinde de la a 4-a pana la a 11-a vertebra toracica si are urmatoarele raporturi :
Anterior : cu pericardul; apoi cu nodurile limfatice inferioare (noduri traheobronsice inferioare sub bifurcatia
traheei, T4)
Posterior : coloana vertebrala, de care este separat prin vasele mari ale mediastinului (aorta toracica cu arterele
intercostale, vena azigos si hemiazigos, ductul toracic).
Lateral : pleurele mediastinale. Langa el coboara cei doi nervi vagi, care in portiunea inferioara dupa ce au
format plexul esofagian dau trunchiurile vagale anterior si posterior.
Recesurile pleurale pre- si retroesofagiene : formate de pleurele mediastinale - 2 recesuri retroesofagiene si
mai rar 2 recesuri preesofagiene. Dintre cele retroesofagiene, un reces este interaortico-esofagian, iar celalalt
interazigo-esofagian.
6.Structura
Esofagul este format din 4 tunici : o tunica musculara, o tunica submucoasa si una mucoasa; la suprafata lui
exterioara exista adventitia esofagului, care continua cu adventitia faringelui. (Grosimea peretelui = 3-4 mm).
Tunica musculara : Este formata din 2 straturi de fibre, unul longitudinal (superficial), celalalt circular
(profun). Stratul longitudinal este mai bine dezvoltat decat cel profund. In 1/3 superioara a esofagului, ambele
straturi sunt formate din fibre musculare striate. Pe masura ce coboara, acestea sunt inlocuite de fibre netede.
Patura submucoasa : Este groasa si foarte laxa. Este slab unita cu tunica musculara, dar este intim unita cu
cea mucoasa (formeaza plici).
Tunica mucoasa : Are o culoare albicioasa,este rezistenta si formeaza cute longitudinale. Structural, este
formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat si din lamina proprie. Acestei tunici ii sunt
anexate numeroase glande : glande esofagiene (sunt de tip tubulo-alveolar si se gasesc in submucoasa. Au un
canal excretor lung, care se deschide la suprafata mucoasei).Intre epiteliul esofagian si cel gastric NU exista
elemente de tranzitie, separatia fiind brusca.
Adventitia : inveleste esofagul la exterior si serveste la fixarea fibrelor musculare subiacente. Este formata din
tesut conjunctiv lax, prin intermediul caruia sofagul se leaga de organele din jur.
Tunica seroasa : se gaseste numai in abdomen si inveleste esofagul doar partial.
Arterele esofagului

38

Ele se desprind din artera tiroidiana inferioara pentru portiunea cervicala; din arterele eso-traheale, bronhice,
intercostale sau chiar direct din aorta pentru portiunea toracica; din arterele diafragmatice inferioare si artera
gastrica stanga pentru portiunea frenoabdominala.
Datorita anastomozelor precare intre ramurile arteriale, esofagul are parti sarac vascularizate (ex : portiunea de
sub bifurcatia traheei).
Venele esofagului
Formeaza un plex submucos din care pleaca ramuri, care, dupa ce strabat musculara, constituie un plex
periesofagian; de aici venele se varsa, la gat in venele tiroidiene inferioare; in torace in venele diafragmatice,
bronhice, azigos si hemiazigos; in abdomen in vena gastrica stanga.
Nervii : Provin din vag si simpatic, formand un plex in stratul muscular si altul in cel submucos (echivalentele
plexurilor Auerbach si Meissner).
Vasele Limfatice : iau nastere la nivelul mucoasei; formeaza apoi un plex in submucoasa si parasind esofagul se
termina la nivele diferite in limfonodurile regionale. Din portiunea cervicala si toracala suprabronhica .limfa se scurge
spre nodurile cervicale profunde, traheale, traheobronsice si mediastinale posterioare. Din portiunile toracala
subbronhica, diafragmatica si abdominala, limfa este condusa spre nodurile abdominale : gastrice

STOMACUL
- este un viscer cavitar situat n etajul supramezocolic al cavitii peritoneale
- ocup regiunea epigastric i hipocondrul drept
- esofagul abdominal se deschide n stomac prin orificiul piloric
- deschiderea oblic a EA n stomac formeaz ntre faa stng a EA i curbura mare a stomacului incizura cardiei
- prezint mai multe poriuni : fornixul gastric (camera cu aer , termen radiologic, fundul stomacului
- situat n partea superioar a stomacului, deasupra orizontalei ce trece prin cardia
- corpul stomacului : delimiteaz ntre orizontala ce trece prin cardia i verticala care prelungete inferior mica curbur
a stomacului
- partea piloric a stomacului format din antrul piloric i canalul piloric ; se termin cu orificiul piloric prevzut cu
sfincterul piloric ; se ntinde de la latura vertical ce prelungete inferior mica curbur pn la orificiul piloric
Stomac :
- parte vertical = fund + corp = pars digestoria
- parte orizontal = parte piloric a stomacului = pars egestoria
ntre poriunea vertical i orizontal a micii curburi : incizura angular (termen radiologic); corespunde pe marea
curbur genunchi radiologic
- orificiul piloric este prevzut cu sfincterul piloric, prezena sa este amrcat de constricia piloric ; n timpul
interveniei chirurgicale pilorul este descoperit dup :
+ prezena acestei constricii pilorice
+ la palpare se simte ca un cauciuc mai tare
+ prezena pe faa anterioar a pilorului a v. prepilorice a lui Mayo
- stomacul are forma literei J, cnd este plin este n poziie vertical, cnd este gol se oblicizeaz i se ridic
- din punct de vedere al configuraiei externe prezint :
+ fa anterioar (privete antero-superior cnd e gol)
+ fa posterioar ( privete postero-inferior )
+ marginea dreapt (curbura mic a stomacului, privete superior drept spre ficat)
+ marginea stng (curbura mare a stomacului, privete la stnga)
Raporturi :
- faa anterioar a stomacului
+ acoperit complet de peritoneul visceral
+ superior i drept vine n raport cu faa visceral a lobului stng al ficatului pe care las impresiunea gastric
+ superior i stng vine n raport cu diafragmul prin intermediul cruia vine n raport cu baza plmnului stng
+ inferior faa anterioar e n raport direct cu peretele abdominal n regiunea epigastric. Aceast zon se proiecteaz
pe peretele anterior abdominal sub forma Triunghiului gastric Labbe n regiunea epigastric
Triunghiul Labbe : delimitri :
- superior drept : o curba convexa superior spre varful inimii
- inferior : linia orizontal ce unete cartilajul coastelor 10
39

- superior stng : rebordul costal stng ntre articulaia sterno-costal 7 i cartilajul coastei 10
Raporturile feei posterioare :
- acoperit de peritoneul visceral cu excepia unei zone mici sub form de triunghi pe faa posterioar a cardiei i
posterosuperior a fundului stomacului imediat n vecintatea cardiei
- de la extremitile acestei arii pleac ligamentul gastrofrenic, iar de la extremitatea stng plica gastropancreatic
stng ridicat de vasele gastrice stngi
- aceast zon este n raport direct cu pilierul stng al diafragmei
- restul feei posterioare a stomacului prezint raporturi mediate de bursa omental propriu zis , prin intermediu
acesteia vine n contact cu faa visceral a splinei pe care las o impresiune, cu corpul pancreasului i a. splenic care
merge sinuos
- ulcerele penetrante ale pancreasului pot perfora a. splenic
- raport cu glanda suprarenal stng i cu faa anterioar a rinichiului stng
- curbura mic a stomacului : orientat superior drept spre ficat
- de la curbura m la hilul ficatului - ligamentul hepatogastric care aparine omentului mic ntre foiele cruia alipite de
mica curbur se afl vasele gastrice drepte, stngi, cele 2 aa. se anastomozeaz i formeaz pe mica curbur cercul
arterial al micii curburi
- particip la delimitarea vestibulului bursei omentale i orificiul bursei omentale
- curbura mare a stomacului : care tapeteaz fornixul, se desprinde ligamentul gastrofrenic care ascede tapetnd faa
inferioar a diafragmei ; de la poriunea superioar care delimiteaz corpul stomacului pleaco ligamentul gastrosplenic
ntins pn la faa visceral a splinei
- ntre foiele acestui ligament circul vase gastrice scurte i vase gastroepiploice stngi (ramuri din artera splenic)
- de la partea inferioar i orizontal pornete ligamentul gastrocolic ntins pn la tenia omental a colonului transvers
; ntre foiele sale la 1 cm de marea curbur circul vase gastroepiploice stngi i drepte, cele 2 artere se
anastomozeaz i formeaz cercul arterial al marii curburi.
Cardia :
- acoperit anterior de peritoneul visceral i n raport cu foia visceral a lobului stng al ficatului pe care las
impresiuni.
- posterior neacoperit de peritoneul visceral venind n raport direct cu pilierul stng al diafragmei, trunchiul vagal
posterior
Pilorul :
- raport anterior cu lobul ptrat al ficatului, nvelit de peritoneul visceral
- posterior vena port, artera hepatic comun
- faa anterioar vena prepiloric a lui MAYO
- superior delimiteaz inferior orificiul epiploic sau hiatusul Winslow
- inferior cap pancreas
Fundul stomacului :
- acoperit de peritoneul visceral cu excepia unei mici zone n vecintatea cardiei, unde vine n raport direct cu pilierul
stng diafragmatic
- anterior : se proiecteaz pe peretele anterior al toracelui sub forma spaiului semilunar Traube = o zon de sonoritate
obinut la percuia acestei zone
- superior n raport prin intermediul diafragmului cu baza plmnului stng i faa diafragmatic a cordului
- posterior i lateral n raport cu faa visceral a splinei pe care las o impresiune
Structur : mucoas, submucoas, muscular, seroas
Vascularizaie :
- artera gastric stng (ramur din trunchiul celiac)
- artera gastric dreapt (ramur de obicei din artera hepatic proprie, sau din artera hepatic comun, artera
gastroduodenal)
- arterele gastroepiploice stng i dreapt
Artera Gastric Stng (artera coronar a stomacului clasic)
- se desprinde din trunchiul celiac retroperitoneal, formnd plica gastropancreatic superioar
- descrie o curb cu convexitatea superior i ajunge n dreptul cardiei, unde se desprinde ramura cardioesofagian
(asigur irigaia cardiei i a esofagului abdominal) i apoi se mparte ntr-o ramur anterioar i una posterioar
40

descendent de-a lungul micii curburi ntre foiele ligamentului gastric (se anastomozeaz cu artera gastric dreapt
formnd cercul arterial al micii curburi)
- asigur irigaia corpului stomacului nvecinat micii curburi
Artera Gastric Dreapt
- se numea clasic artera piloric deoarece emite ramurile care asigur irigarea stomacului
- merge superior printre foiele omentului mare mprindu-se n ramurile anterioar, posterioar, care dreapt
anastomozeaz,
- irig poriunea orizontal a stomacului n apropierea micii curburi
Artera Gastroepiploic Dreapt
- merge ascendent ntre foiele omentului mare de-a lungul marii curburi i se anastomozeaz cu gastroepiploic stng
formnd cercul arterial al marii curburi la 1 cm de marea curbur
- d ramurile gastrice pentru partea inferioar a corpului din unghiul inferior a prii pilorice din apropierea marii
curburi
Artera Gastroepiploic Stng
- merge descendent printre foiele ligamentului gastrosplenic i apoi ntre foiele ligamentului gastrocolic
- emite ramuri gastrice pentru poriunea superioar a corpului n apropiere de marea curbur
- cele 2 artere gastroepiploice se unesc i formeaz marele arc epiploic n omentul mare
Arterele Gastrice scurte
- se desprind din artera splenic, ajung la fundul stomacului pe care l irig, mergnd ntre foiele ligamentului
gastrocolic.
VENELE
- origine n plexul venos submucos
- fundul stomacului drenat de venele gastrice scurte care merg printre foiele ligamentului gastrosplenic i se vars n
vena splenic
- corpul stomacului este drenat n apropierea micii curburi de vena gastric stng i dreapt , n apropierea marii
curburi de venele gastroepiploice stng i dreapt
- partea orizontal de venele gastroepiploic dreapt i gastric dreapt
Vena gastric stng
- se vars direct n vena port
- la nivelul jonciunii esogastrice ntre vena gastric stng i cc. Esofagiene se stabilesc anastomoze porto-cave de tip
visceral; aceste anastomoze se dilat n condiii de hipertensiune portal , rezultnd varice esofagiene
Vena gastric dreapt
- se vars direct n vena port sau n vena mezenteric superioar
Vena gastroepiploic dreapt
- se vars n vena mezenteric superioar
- are importan chirurgical pentru c uneori se anastomozeaz cu vena colic formnd trunchiul venos gastrocolic
HENLE
- vena mezenteric superioar se abordeaz chirurgical n unturi mezenterico-cave (dreneaz sngele din teritoriul
port n vena cav inferioar)
Vena gastroepiploic stng
- se vars direct n vena splenic
LIMFATICE
- dreneaz n ganglionii limfatici situai de-a lungul micii i marii curburi
Ganglionii micii curburi :
- de-a lungul vaselor gastrice stngi n ganglionii celiaci
- de-a lungul vaselor gastrice drepte ganglionii pilorici ganglionii celiaci
Ganglionii marii curburi :
- de-a lungul vaselor gastroepiploice stngi ganglionii pancreatico-splenici ganglionii celiaci
- de-a lungul vaselor gastroepiploice drepte ganglionii hepatici ganglionii celiaci
- staia terminal a limfaticelor stomacului = ganglionii celiaci situai n regiunea celiac Luska n jurul trunchiul celiac
- n cancerul de stomac metastazele pot lua calea fuxului limfatic din subseroasa esofagian; deoarece acest flux merge
n contracurent cu limfaticele obinuite, urc pn n torace unde se dreneaz n ganglionii mediastinali, sau urc n
regiunea gtului, n peretele esofagului cervical i cu limfaticele acestuia dreneaz n ganglionul supraclavicular
- apare adenopatie unilateral supraclavicular, n fosa supraclavicular mare se palpeaz semnul TROISIER
41

INERVAIA STOMACULUI
- este vegetativ simpatic i parasimpatic;Parasimpaticul
- fibre parasimpatice preganglionare cu originea n nucleul dorsal al vagului (X) din bulb
- aciune : stimuleaz secreia i motilitatea gastric
Simpaticul
- fibre preganglionare simpatice au originea n coarnele anterioare ale mduvei spinrii (nucleul intermedio-lateral al
mduvei T6-T9) trec prin lanul simpatic toracic fr a face sinaps i se grupeaz n nervul splahnic mare cu care
strbat diafragmul i ajung n ganglionii celiaci unde face sinaps
- fibrele postganglionare simpatice iau calea plexurilor secundare periarteriale : plexul gastric stng nconjoar artera
gastric stng ; plexul hepatic (ramuri pentru partea piloric a stomacului)
- aciune : inhib secreia i motilitatea

DUODENUL
Este prima portiune a intestinului subtire, fiind portiunea fixa a acestuia. Se intinde de la pilor pana la flexura
duodeno-jejunala si are aprox. 30 cm sau 12 laturi de deget.
Duodenul se proiecteaza in epigastru si in mezogastru; are aceeasi origine embriologica cu pancreasul ceea ce
explica investigarea ambelor organe in cazul afectarii unuia dintre ele, iar in caz de tumora de cap de pancreas se face
duodeno-pancreatectomie cefalica.
Duodenul are forma de potcoava cu concavitatea la stanga sau de cadru duodenal in care sta capul
pancreasului.
Duodenului i se descriu 4 portiuni:
Duodenul superior
Duodenul descendent
Duodenul orizontal
Duodenul ascendent
Duodenul superior

Se intinde de la pilor pana la flexura duodenala superioara. Se proiecteaza la nivel L1. Are 2 portiuni:
Intraperitoneala cuprinsa in ligamentul hepatoduodenal, numita bulb duodenal dupa aspectul sau radiologic
de bulb de ceapa sau flacara de lumanare.
O portiune fixa, ca tot restul duodenului.

Raporturi:
Anterior: ficatul si vezica biliara (Dd1= duoden subhepatic); raportul cu vezica biliara explica posibilitatea aparitiei
unor fistule in colecistite.
Posterior: canalul coledoc, la stanga lui cu artera gastroduodenala si posterior de canal si artera cu V. Porta.
Superior: participa la delimitarea orificiului epiploic WINSLOW
42

Inferior: pancreasul
Duodenul descendent
Se mai numeste si duoden prerenal. Se intinde de la flexura duodenala superioara pana la flexura duodenala
inferioara. Se proiecteaza pe flancul drept al coloanei intre L1 si L3.
Este intersectat pe fata anterioara de radacina mezocolonului transvers care il imparte intr-o portiune
supramezocolica in care are raport cu ficatul si vezica biliara si o portiune inframezocolica in care are raport cu ansele
intestinale.
Posterior: are raport cu partea mediala a fetei anterioare a rinichiului drept si cu pediculul renal drept (vena renala
dreapta).
Medial: are raport cu pancreasul.
In peretele posteromedial al duodenului 2 se deschid canalul coledoc si canalul Wirsung la nivelul papilei duodenale
mari, respectiv canalul Santorini la nivelul papilei duodenale mici situata superior de cea mare.
Duodenul orizontal (preaortic)
Se intinde de la flexura duodenala inferioara pana la intersectia cu radacina mezenterului. Se proiecteaza
anterior de coloana vertebrala la nivel L3.
Raporturi:
Anterior: anse intestinale; radacina mezenterului prin care trec vasele mezenterice superioare (vena la dreapta, artera la
stanga). Pe fata anterioara a duodenului 3 din artera mezenterica superioara se desprinde artera colica medie.
Posterior: VCI(la dreapta), coloana vertebrala si aorta (la stanga)
Superior: capul pancreasului
Duodenul 3 e cuprins in pensa aorto-mezenterica delimitata anterior de vasele mezenterice superioare si
posterior de aorta.
Prin pensa aorto-mezenterica mai trec vena renala stanga si procesul uncinat al capului pancreasului.
Portiunea inframezocolica a lui D2 impreuna cu D3 formeaza pars tecta duodeni (aceste parti sunt acoperite de
2 ori de peritoneu).
Duodenul ascendent
Se intinde de la radacina mezenterului pana la flexura duodeno-jejunala. Se proiecteaza la nivel L2-L3 pe
flancul stang al coloanei vertebrale.
Raporturi:
Anterior: are raport prin intermediului mezocolonului transvers cu fata posterioara a stomacului. Mai are raport
cu ansele intestinale.
Posterior: are raport cu vase genitale stangi
Stanga: si mai la distanta are raport cu arcul vascular al lui TREITZ format din VMI si artera colica
stanga.
Dreapta: are raport cu aorta.
Flexura duodeno-jejunala
Flexura duodeno-jejunala marcheaza limita dintre duoden si jejun. Are raport cu mezocolonul transvers si prin
intermediul lui cu fata` posterioara a stomacului. Posterior are raport cu pilierul stang al diafragmei. Este legata de
stalpul stang al diafragmei prin muschiul lui TREITZ, care in partea superioara contine fibre striate din diafragma, iar
43

in partea inferioara fibre netede din peretele duodenal. Odata cu inaintarea in varsta muschiul se fibrozeaza si se
transforma in ligamentul lui TREITZ.
In jurul duodenului 4 si flexurii duodeno-jejunale exista mai multe plici peritoneale posterioare de care se
delimiteaza recesurile cu acelasi nume:
Plica si recesul duodenal superior:
E la stanga si superior de flexura duodeno-jejunala
Plica e ridicata de VMI si priveste inferior si la dreapta
Plica si recesul duodenal inferior:
Priveste in sus si spre dreapta si e cel mai constant
Plica si recesul paraduodenale:
Situate la stanga Dd4
Recesul priveste strict la dreapta
Plica e ridicata de artera colica stanga (din arcul lui TREITZ)
Plica si recesul retroduodenale:
Situat intre Dd4 si aorta
Priveste strict la stanga
In aceste recesuri (mai ales la copii) pot patrunde anse intestinale ducand la aparitia ocluziei recesului
Vascularizatia duodenului
Dd1 si Dd4 au vascularizatie separata. Dd2 si Dd3 au vascularizatie comuna cu capul pancreasului.
Dd1 este vascularizat de ramuri din:
A gastrica dreapta
A gastroepiploica dreapta
A retroduodenala
Dd4 este vascularizat de:
A mezenterica superioara
A jejunala
A pancreaticoduodenala inferioara
Dd2, Dd3 si capul pancreasului sunt vascularizate de 2 arcade pancreatico-duodenale:
Anterioara
Posterioara
Arcada anterioara:
Se formeaza prin anastomoza dintre:
A supraduodenala
Ram. Ant. a a pancreaticoduodenale inferioare
Una din ramurile drepte ale a pancreatice dorsale
Arcada posterioara:
Se formeaza prin anastomoza dintre:
A retroduodenala
Ramura posterioara a a pancreaticoduodenale inferioare
Una din ramurile drepte ale a pancreatice dorsale (a pancreasului uncinat)
Corpul si coada pancreasului sunt vascularizate de ramuri din a lienala.

44

JEJUNO-ILEONUL
Se intinde de la flexura duodeno-jejunala pana la valva ileocecala. Are lungime de 6-8 cm. Ocupa in
intregime etajul inframezocolic al cavitatii peritoneale. Se proiecteaza in mezogastru, flancurile drept si stang si fosele
iliace dreapta si stanga.
Conventional primele 3/5 reprezinta jejunul iar ultimele 2/5 reprezinta ileonul. Ansele jejunale sunt dispuse
orizontal la stanga liniei mediane. Ansele ileale sunt predominant verticale la dreapta liniei mediane. Ultima ansa ileala
se recunoaste usor datorita traiectului sau ascendent din pelvis.
Jejunul este adaptat functie de secretie si absorbtie, iar ileonul este adaptat functiei de evacuare. Jejunul este
mai bine vascularizat, are mai multe vilozitati si mai multe glande, iar ileonul are mai multi foliculi limfatici agregati
sau placi Peyer specifice colonului.
Raporturile jejuno ileonului:
Superior: - colonul si mezocolonul transvers si prin intermediul lor cu organele supramezocolice
Inferior:
Pe mijloc: uterul, ovarul, trompele uterine, vezica urinara, rectul
La dreapta: cecul si apendicele
La stanga: colonul sigmoid
Uneori ansele intestinale pot ajunge pana la recesurile recto-vezicale, respectiv recto-uterin.
Anterior: - omentul mare; daca omentul mare este scrut are raport direct cu peretele anterior al abdomenului.
Posterior:
Retroperitoneale secundare:
Pe mijloc: duodenul si pancreasul
Pe dreapta:colonul ascendent
Pe stanga: colonul descendent
Retroperitoneale primare:
Pe mijloc: aorta, cava
La dreapta: rinichiul drept, suprarenala dreapta, ureter drept, vase genitale drepte, a
mezenterica superioara.
La stanga: rinichiul stang, suprarenala stanga, ureter stang, vase genitale stangi, a
mezenterica inferioara
Mezenterul
Mezenterul este mezoul jejuno ileonului. Este alcatuit din 2 parti:
O radacina prin care se fixeaza de peretele posterior al abdomenului
O margine libera care inveleste ansele jejunoileale; are aceeasi lungime cu jejuno ileonul.
Radacina mezenterului are o lungime de 18-20 cm; se intinde de la flexura duodenojejunala la unghiul
ileocolic si are 3 portiuni:
Oblica si se intinde de la flexura duodeno-jejunala pana la marginea superioara a Dd3.
Verticala trece anterior de Dd3 si se intinde de la marginea superioara a Dd3 la marginea inferioara a
Dd3. In aceasta portiune vasele mezenterului intra intre foitele mezenterului.
Oblica de la marginea inferioara a Dd3 pana la unghiul ileocolic.
Mezenterul are aspect de evantai si prezinta 2 foite: dreapta si stanga. Delimiteaza impreuna cu cadrul colic
spatiile mezenterice colice drept si stang. Intre foitele sale exista un ax de tesut conjunctiv prin care trec vasele
sanvine, limfaticele si nervii jejunoileonului.
In functie de raportul cu mezenterul o ansa intestinala prezinta p margine mezenterica (prima ce vine in contact
cu mezenterul) si o margine antimezenterica (diametral opusa)
45

Vascularizatia jejuno ileonului


Este asigurata de ramurile stangi ale AMS.
Artera mezenterica superioara:
Este ramura viscerala din aorta abdominala; se desprinde la 1-2 cm inferior de originea trunchiului celiac si i se
descriu 3 portiuni:
Retropancreatica aici are urmatorul raport:
Dreapta: VMS
Stanga: VMI
Superior: trunchiul splenomezenteric
Inferior: vena renala stanga
Cele 4 vene din jurul AMS formeaza patrulaterul venos al lui ROGIE.
Preduodenala participa la delimitarea pensei aorto-mezenterice(delimitata anterior de vasele
mezenterice superioare si posterior de aorta); in aceasta portiune are la dreapta VMS.
Intramezenterica in care AMS merge intre foitele mezenterului si are la dreapta VMS.
Ramuri: (da 2 tipuri de ramuri)

Ramuri drepte:
Pancreatico-duodenala inferioara se desprinde in dreptul marginii inferioare a pancreasului si
participa la arcadele pancreaticoduodenalei.
A colica medie
A colica dreapta
A ileocolica
Ramuri stangi:
Artere jejunale si ileale sunt in nr. De 8-15/9-17; primele sunt artere jejunale, urmatoarele ileale;
fiecare dintre arterele jejunale si ileale da cate o ramura ascendenta si descendenta ce se
anastomozeaza intre ele rezultand arcada primara. Din aceasta se desprind ramuri ce se
anastomozeaza intre ele si formeaza arcade de diferite ordine, astfel:
Intre prima si a 4-a artera se formeaza o singura arcada
Intre a 4-a si a 7-a artera se formeaza 2 arcade
Dupa a 7-a artera se formeaza 2 sau 3 arcade
Indiferent de ordinul arcadei, arcada cea mai apropiata de peretele intestinal se numeste arcada marginala
DWIGHT. Din ea se desprind arterele drepte ce pot fi lungi sau scurte.
In prima portiune a jejuno-ileonului, arcada marginala este la 4-5 cm de peretele intestinal. In ulrima portiune a
ileonului arcada marginala e la 1 cm de peretele intestinal.
Uneori, arterele drepte scurte se pot desprinde din arterele drepte lungi. Ele intra in peretele intestinal la nivelul
marginii mezenterice, iar arterele drepte lungi intra in peretele intestinal la nivelul fetelor ansei intestinale.
Uneori, arterele drepte lungi ajung la nivelul marginii antimezenterice unde se anastomozeaza intre ele
realizand anastomoza antimezenterica. O astfel de anastomoza poate vasculariza intre 7 si 15 cm de jejuno-ileon.
Arterele drepte lungi si scurte sunt ramuri de tip terminal ce nu se anastomozeaza intre ele decat in interiorul
peretelui intestinal. Singura anastomoza extraparietala este arcada antimezenterica (importanta pentru infarctul
mezenteric).
Ileonul terminal (aprox. ultimii 40 cm) are o vascularizatie mai saraca provenita din anastomoza intre ramura
descendenta a ultimei artere ileale sau portiunea terminala a AMS si ramura recurenta ileala din artera ileocolica.
Acestei anastomoze ii corespund la nivelul mezenterului o zona pancivasculara (cu putine vase) numita aria
46

avasculara Treves. Cu toate acestea ultimii cm ai ileonului terminal sunt vascularizati pe fata anterioara de artera
cecala anterioara, pe fata posterioara de artera cecala posterioara si uneori de artera apendiculara.
Vena mezenterica superiaora se formeaza prin unirea a 2 radacini :
O radacina dreaota reprezentata de vena ileocolica
O radacina stanga reprezentata de cea mai voluminoasa vena ileala (vena ileala superiara)
Afluentii venei ileocolice au acelasi nume cu ramurile arterelor, iar la locul de varsare al venei ileocolice in
VMS este limita inferioara a trunchiului chirurgical al VMS.
Vena ileala superioara, la varsarea in VMS are un calibru foarte mare, egal cu cel al VMS influentand astfel
hemodinamica in sistemul port.
Afluentii pe flancul drept al VMS:
Vena colica dreapta
Trunchiul venos gastrocolic format din anastomoza intre vena gastroepiploica dreapta si o vena
colica dreapta sau colica medie; trunchiul gastrocolic reprezinta limita superioara a trunchiului
chirurgical al VMS
Vene colice transverse (2-3)
Afluentii pe flancul stang al VMS:
Vene jejunale superioare, mijlocii, inferioare
Vena intermediara
De obicei, venele ileale se varsa in vena ileala superioara.
LIMFATICE: au originea in chiliferul central din vilozitatea intestinala, apoi formeaza o retea submucoasa,
una intramusculara si una subseroasa dupa care dreneaza in ganglionul mezenteric superior.
INERVATIE:- plexul celiac plexul mezenteric superior
Fibre simpatice ganglionare superioare si parasimpatice - VAG
INTESTINUL GROS
CECUL
Superior e delimitat de planul ce trece prin valva ileocecala se continua cu colonul ascendent, iar inferior se
termina in fund de sac. Lungimea este de 6 cm, latimea de 7 cm, iar capacitatea de 200 cm3.
In majoritatea cazurilor cecul se gaseste in fosa oliaca dreapta, insa el poate sa se gaseasca in pozitie inalta, de
exemplu: subhepatic, lombar, prerenal, iliac sau in pozitie joasa pelvina.
Raporturi:
Anterior cu peretele anterior al abdmonenului anse intestinale.
Posterior muschiul iliac, muschiul psoas mare, nervul femural.
Lateral muschiul iliac, nervul femurocutanat lateral, jumatatea laterala a ligamentului inghinal.
Medial in plan intraperitoneal apendice , anse
in plan retroperitoneal ureter drept, vase genitale drepte, vase iliace comune drepte.
Pe peretele posteromedial al cecului se deschide apendicele.
Peritoneul cecului- in majoritatea cazurilor, cecul este organ intraperitoneal care este fixat de peretele posterior al
abdomenului la limita cu colonul ascendent. Fata dreapta a mezenterului, dupa ce inveleste fata anterioara a ileonului
terminal, trece pe fata anterioara a cecului. La acest nivel intalneste artera cecala anterioara ce ridica plica peritoneala
numita plica cecala vasculara. Posterior de aceasta plica cecala vasculara se gaseste recesul ileocecal superior.

47

Foita stanga a mezenterului dupa ce inveleste fata posterioara a ileonului terminal trece pe fata posterioara a
cecului; ea ridica plica ileocecala prin care trec vasele apendiculare si care delimiteaza posterior recesul ileocecal
inferior.
Recesul ileocecal inferior e delimitat anterior de plica ileoapendiculara ce poate contine o ramura recurenta
ileala din artera apendiculara.
Foita stanga a mezenterului se prelungeste pana la varful apendicelui formand mezoapendicele (mezenterial)
= intre foitele sale merg vasele apendiculare.
Alte pozitionari: - cecul poate avea mezocec sau poate avea posterior sau poate avea posterior o prelungire a
fasciei de coalescenta TOLDT I.
Posterior de cec pot exista 1 sau mai multe recese retrocecale.
Pozitia teniilor la cec:
Tenia libera anterior
Tenia mezocolica posteromedial
Tenia omentala posterolateral
Vascularizatia e asigurata de arterele cecale anterioare si posterioare (ramuri din artera ileocolica)
Artera cecala anterioara trece anterior de ileonul terminal si ajunge pe fata anterioara a cecului. Ridica plica cecala
vasculara, posterior de care se delimiteaza recesul ileocecal superior. Vascularizeaza fata anterioara a cecului, fata
dreapta a cecului, o parte din fundul cecului, ultimii cm ai fetei anterioare a ileonului terminal, primii cm ai fetei
anterioare a colonului ascendent.
Artera cecala posterioara trece posterior de ileonul terminal. Ajunge pe fata posterioara a cecului. Vascularizeaza
fata posterioara cecala, fata stanga cecala, o parte din fundul cecului, ultimii cm din fata posterioara a ileonului
terminal, primii cm din fata posterioara a colonului ascendent.
Venele cecului
Sunt omonime arterelor si dreneaza in vena ileocolica.
Limfaticele
Dreneaza in ganglionii cecali anteriori si posteriori si de aici in ganglionul mezenteric superior.
Inervatia
Simpatica plex celiac
Parasimpatica vag prin plexul celiac

APENDICELE
Este un diverticul rudimentar al intestinului gros. Are lungime de 2-20 cm (6-10cm). Origine pe peretele
posteromedial al cecului si poate fi depistata cu usurinta pentru ca aici converg cele 3 tenii.
In afara pozitiei clasice, apendicele mai poate fi: subcecal (infantil), retrocecal, prececal, laterocecal,
retrocolic, preileal, retroileal, mezoceliac (posterior de ansele intestinale).
Proiectia apendicelui e in fosa iliaca dreapta, dar datorita pozitiei cecului, poate fi si el in pozitie inalta sau
joasa.
Datorita pozitiei sale profunde, apendicele nu poate fi palpat direct, iar sensibilitatea dureroasa a apendicelui se
testeaza in punctele dureroase apendiculare:
McBurney 1 pe linia spinoombilicala dreapta (SIAS ombilic) la unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale
McBurney 2 la jumatatea distantei dintre spina iliaca anterosuperioara dreapta si ombilic
Punctul LANZ pe linia bispinoasa (intre cele 2 SIAS) la unirea 1/3 drepte si 2/3 stangi
Tot pentru evaluarea sensibilitatii dureroase in afectiuni ale apendicelui se foloseste si trigonul IACOBOVICI
delimitat astfel:
Medial marginea laterala a dreptului abdominal drept
Inferior linia bispinoasa
Lateral linia spinoombilicala dreapta
48

Raporturile apendicelui
Anterior anse intestinale
Posterior m psoas mare, nervul femural, nervul obturator, nervul genitofemural
Medial anse intestinale
Lateral cecul
Apendicele este un organ intraperitoneal ce are mezoapendice. Acesta uneori este mai lung si ajunge pana la
ovarul drept formand ligamentul apendiculo-ovarian CLADO; prin acest ligament trec vase limfatice ce fac legatura
intre apendice si ovar, de aici si explicatia pentru aparitia apendicitei in anexite (infectarea anexelor glandelor sexuale).
Vascularizatie:
Artera apendiculara: ramura din artera ileocolica. Ajunge la apendice trecand de ileonul terminal. Intra intre
foitele mezoapendicelui si se continua pana la varful apendicelui.
Da urmatoarele ramuri:
3-5 ramuri apendiculare
Artera cecoapndiculara
Artera recurenta ileala (uneori) daca exista ridica plica ileoapendiculara.
Pot exista 2 artere apendiculare. Artera apendiculara poate vasculariza ultima portiune a peretelui posterior al
ileonului terminal.
Vena vena apendiculara dreneaza in vena ileocolica.
Limfatice la nivelul submucoasei apendiculare exista numerosi foliculi limfatici, de aceea apendicele se mai
numeste si amigdala intestinului. Limfa sa dreneaza in ganglionul mezenteric superior.
Inervatie
Simpatica plex celiac
Parasimpatica vag prin plexul celiac
Apendicele nu are plex submucos si nici tenii.

Colonul ascendent
Limite: inferior planul orizontal ce trece prin valva ileocecala
Superior flexura colica dreapta ce se proiecteaza la nivel T12 L1.
Lungime = 12-15 cm; se proiecteaza in flancul drept, este retroperitoneal secundar, are fascie de coalescenta
TOLDT I.
Raporturi:
Anterior: peretele anterior al abdomenului anse intestinale
Posterior: rinichiul drept, m patrat lombar, n subcostal, n iliohipogastric, n ilioinghinal
Lateral: santul paracolic drept
Medial:
intraperitoneal: anse intestinale
retroperitoneal: ureter drept, vase genitale drepte, VCI
Orientarea teniilor:
Tenia libera anterior
Tenia mezocolica posteromedial
Tenia omentala posterolateral

49

Colonul transvers
Se intinde de la flexura colica dreapta la flexura colica stanga ce se proiecteaza la nivel T11-T12. Lungime =
45-50 cm. Colonul transvers este intraperitoneal; are mezou mezocolon transvers.
Plexurile colice sunt extraperitoneale!
Raporturi:
Anterior: peretele anterior abdominal, omentul mare
Posterior: anse intestinale
Inferior: anse intestinale
Superior: organe supramezocolice
Flexura colica dreapta (hepatica) are raport anterior cu fata viscerala a ficatului si cu vezica biliara si posterior
cu fetele anterioare ale Dd2 si rinichiului drept.
Flexura colica stanga (splenica) are raport cu fata anterioara a rinichiului stang in portiunea ei superioara si cu
fata viscerala a splinei.
Ligamentele colonului transvers:
Ligamentul gastrocolic
Ligamentele frenocolice drept si stang leaga flexurile colice de diafragma
Ligamentul frenocolic stang sustine polul inferior al splinei si se mai numeste
suspentaculum lienis.
Ligamentul hepatocolic - inconstant
Ligamentul cistocolic - inconstant
Ligamentul duodenocolic inconstant
Orientarea teniilor:
Tenia omentala anterior
Tenia mezocolica posterosuperior
Tenia libera posteroinferior
Mezocolonul transvers
Reprezinta mezoul colonului transvers. Prezinta o radacina ce trece peste fata anterioara a Dd2, fata anterioara
a capului pancreasului, marginea anterioara a corpului pancreasului si fata anterioara a rinichiului stang. Delimiteaza
inferior bursa omentala si imparte cavitatea peritoneala mare intr-un etaj supramezocolic si unul inframezocolic. Intre
foitele sale merg vasele si nervii acestuia.
Colonul descendent
Limite: superior: flexura colica stanga
inferior: locul unde colonul redevine intraperitoneal (stramtoarea superioara a bazinului).
Lungime = 20 25 cm. Este organ retroperitoneal secundar cu fascie de coalescenta TOLDT II. Se proiecteaza
in flancul stang.
Raporturi:
Anterior: peretele anterior al abdomenului anse intestinale
Posterior: rinichiul drept, m patrat lombar, n subcostal, n iliohipogastric, n ilioinghinal
Lateral: santul paracolic drept
Medial:
intraperitoneal: anse intestinale
retroperitoneal: ureter drept, vase genitale drepte, aorta
Orientarea teniilor:
50

Tenia libera anterior


Tenia mezocolica posteromedial
Tenia omentala posterolateral

Colonul sigmoid
Lungime = 30-40 cm.
Limite: superior: stramtoarea superioara a bazinului sau locul unde colonul redevine intraperitoneal
inferior: vertebra S3 de unde se continua cu rectul
Este intraperitonea, are mezosigmoid si se proiecteaza in fosa iliaca stanga. Descrie mai multe curbe care-i
confera aspectul literei sigma (). O prima curba vine in raport cu peretele lateral stang al pelvisului si are urmatorul
raport:
Anterior: anse intestinale
Posterior: m iliac, m psoas mare, n femural, n obturator, n genitofemural, ureter stang, vase genitale stangi, ovar
stang, trompe uterine, canal deferent.
In continuare sigmoidul are directie transversala catre dreapta trecand intre vezica si rect, respectiv intre ureter
si rect. Ultima portiune descrie o curba spre posterior si inferior.
Sigmoidul are numai 2 tenii: anterioara si posterioara.
Mezosigmoidul
Reprezinta mezoul colonului sigmoid. E alcatuit din 2 radacini (ramuri):
Una ascendenta, oblica ce merge din fosa iliaca stanga paralel cu vasele iliace externe si comune pana
la bifurcatia aortei. Se mai numeste si radacina secundara.
Una descendenta, verticala de la bifurcatia aortei pana la S3; intre foitele sale trece artera rectala
superioara.
Intre cele 2 radacini exista recesul intersegmoidian in care exista ureterul stang. Intre foitele mezosigmoidului
exista su vasele sigmoidiene. Se mai numeste radacina primara.
Vascularizatia colonului
Este asigurata de ramurile drepte ale AMS si de ramurile AMI.
Artera ileocolica
Se desprinde din AMS la 4-5cm distal de artera colica dreapta uneori se desprinde in trunchi comun cu colica
dreapta, alteori in trunchi comun cu colica dreapta si medie. Are traiect descendent spre unghiul ileocolic prin radacina
mezenterului sau lateral de ea. Incruciseaza anterior sau posterior VMS si da urmatoarele ramuri:
artera cecala anterioara
artera cecala posterioara
artera apendiculara
ramura recurenta ileala (sau doar ileala) ce se anastomozeaza cu portiunea terminala a AMS sau cu ramura
descendenta a ultimei artere ileale => arcada ce anastomozeaza ileonul terminal
ramura colica (ascendenta) ce se anastomozeaza cu ramura descendenta din colica dreapta si formeaza
prima portiune a arcadei marginale DRUMMOND.
Artera colica dreapta
Este cea mai inconstanta dintre ramurile AMS, poate lipsi in 18% din cazuri. Se desprinde din AMS singura
sau din trunchi comun cu colica medie sau cu ileocolica sau cu ambele. Are traiect retroperitoneal si se imparte intr-o
ramura descendenta ce se anastomozeaza cu ascendenta din ileocolica si o ramura ascendenta ce se anastomozeaza cu
ramura dreapta a arterei colice medii formand in continuare arcada DRUMMOND. Uneori pot exista 2 artere colice
drepte.
Artera colica medie
Este cea mai constanta ramura a AMS. Se desprinde din AMS anterior de Dd3 sau la marginea inferioara a
pancreasului. Dupa un traiect anterior de Dd3 si capul pancreasului patrunde intre foitele mezocolonului transvers si se
51

imparte intr-o ramura dreapta ce se anastomozeaza cu ascendenta din colica stanga si formeaza arcada HALLER
RIOLAN.
Uneori poate exista o colica medie accesorie ce merge tot in arcada HALLER RIOLAN.
Artera mezenterica inferioara
Se desprinde din aorta abdominala la 3-4 cm superior de bifurcatie. Are traiect retroperitoneal, initial anterior
de aorta, apoi la stanga acesteia. Din AMI se desprind:a colica stanga, a sigmoidiene, a rectala superioara care ii
continua traiectul. Ea merge in radacina mezosigmoidului in ramura ei descendenta, incruciseaza anterior vasele iliace
comune stangi si ajunge in partea postero-superioara a ampulei rectale unde se imparte intr-o ramura dreapta si una
stanga.
Artera colica stanga
Are traiect retroperitoneal, trece peste muschiul psoas mare, peste vasele genitale si ureterul stang, apoi
incruciseaza VMI impreuna cu care formeaza arcul vascular TRAIZ. Apoi ridica plica paraduodenala dupa care se
imparte in 2 ramuri: o ramura ascendenta cu care se anastomozeaza cu ramura stanga din colica medie si formeaza
arcada HALLER RIOLAN si o ramura descendenta care se anastomozeaza cu ramura ascendenta din sigmoidiana
superioara. Uneori pot exista 2 artere colice stangi.
Artere sigmoidiene
Sunt in general in numar de 3: superioara, mijlocie, inferioara. Se pot desprinde din AMI separat sau in trunchi
comun.
Artera sigmoidiana superioara - are traiect retroperitoneal. Incruciseaza ureterul si vasele genitale stangi si se
imparte in 2 ramuri: ascendenta ce se anastomozeaza cu descendenta din colica stanga si descendenta ce se
anastomozeaza cu ascendenta din sigmoidiana medie.
Arterele sigmoidiene medie si inferioara merg intre foitele mezosigmoidului si se impart in ramuri
ascendente si descendente care se anastomozeaza intre ele. Ramura descendenta din sigmoidiana inferiaora se mai
numeste artera sigmoidiana ima care se anastomozeaza cu artera rectala superioara in punctul critic Sudeck.
Venele sunt sinonime arterelor pentru VMI.

AMPULA RECTAL
- situat n partea posterioar a excavaie pelvine ocupnd loja rectal, delimitat astfel:
+posterior faa anterioar a sacrului i coccigelui i muchii piriform i coccigian inserai la acest nivel;
+ anterior fascia recto-vezical Denonvilliers (recto-prostatic) la brbai i parametre la femei;
+lateral muchii ridictori anali i fasciile lor i aderena acestora n peretele rectal
+superior peritoneul pelvin care acoper parial ampula rectal i apoi se reflect pe pereii laterali ai pelvisului ceea
ce face posibil comunicarea spaiului pelvin subperitoneal cu spaiul retroperitoneal
+inferior aderenele muchilor ridictori anali la peretele anal i de fascia pelvin a spaiului pelvisubperitoneal care
formeaz teci viscerale, apoi se reflect pe perei pelvisului devenind fascie pelvin parietal
Raporturi:
- posterior: spaiul rectorectal delimitat ntre faa anterioar a sacrului i coccigelui i peretele posterior al ampulei
rectale; conine: vase sacrale medii, glomus coccigian Lushka, ramuri ventrale ale nervilor spinali sacrali, lanuri
simpatice sacrale, plex hipogastric inferior, ganglionii limfatici
- lateral: feele laterale acoperite de peritoneul pelvin peritoneal; prin reflexia pe peretele lateral al pelvisului
peritoneu pelvin parietal, i lateral de aceast reflexie se formeaz recesul pararectal
- inferior: nvelit de fascia pelvin visceral care condensat n jurul rectului se numete teaca rectului sau fascia
rectal (fascia pelvin visceral)
- superior: acoperit de peritoneul pelvin visceral lateral raport cu ridictorii anali; partea inferioar a feei laterale
nvelit de fascia rectal e n raport lateral cu plexul hipogastric inferior i ramurile din artera iliac intern i vanele
omoloage care sunt nvelite n esutul conjunctiv al spaiului pelvin subperitoneal denumit parangiul hipogastric
Faa anterioar:
52

- superior acoperit de peritoneul visceral pelvin care se reflect la brbai pe faa posterioar a vezicii urinare
formnd recesul recto-vezical (fundul de sac Douglas) care conine anse ileale i poriunea pelvin a colonului sigmoid
- la femei peritoneul pelvin se reflect pe faa posterioar a vaginului urcnd apoi pe uter reces rectouterin (fundul
de sac Douglas) care conine tot anse ileale i colon sigmoid
- partea inferioar a feei laterale este n raport la brbai cu prostata, vezicule seminale, duct deferent, vezic urinar
(raporturi mediate de fascia recto-prostatic)i la femei poriunea inferioar a ampulei este n raport cu peretele
posterior al vaginei de care este separat prin septul recto-vaginal
CANALUL ANAL:
- poriune perineal a rectului care strbate diafragma pelvin a perineului, prevzut cu sistemul sfincterian deoarece
are funcie de evacuare a materiilor fecale i separ cele 2 fose ischiorectale, constituie peretele medial al fosei
ischiorectale (peretele lateral al canalului anal)
Raporturi:
- anterior: canalul anal prezint la sexul masculin raport cu vrful prostatei, uretra membranoas, bulbul uretrei
membranoase, glandele bulbouretrale Cooper; raport mediat de septul rectovezical Douglas
- la femei raport cu faa anterioar a vaginului separat prin septul rectovaginal
- lateral : fosa ischiorectal (alctuiete peretele medial ), peretele lateral al fosei este format de obturatorul intern;
canalul ruinos Alcock conine vase ruinoase interne (artera +vena ruinoas intern +nervul ruinos); ramurile arterei
ruinoase interne sunt coninute n fosa ischiorectal
- n rest, n fosa ischiorectal este esut adipos i prezint prelungiri, din care cea mai mare parte este n regiunea
fesier
- este nconjurat de fibrele musculare ale sfincterului anal extern, de muchiul transvers profund al perineului,
muchiul rectococcigian, ligamentul anococcigian
- ntre canalul anal i uretra membranoas - spaiul rectouretral care conine centrul tendinos al perineului la brbai;
ntre peretele posterior al vaginului i canalul anal centrul tendinos al perineului la femei
- posterior n raport cu muchiul rectococcigian, ligamentul anococcigian, prelungirile posterioare ale foselor
ischiorectale
Vascularizaia
1. artera rectal superioar, ram din artera mezenteric inferioar
2. artera rectal medie, ramur din artera iliac intern
3. artera rectal inferioar, ramur din artera ruinoas intern, ramur din artera iliac intern
4. artera sacral medie, ramur din aorta abdominal
1.a. rectal superioar: 2 ramuri care coboar pe lateralele rectului se anastomozeaz n submucoasa rectului cu
ramuri din artera rectal medie i inferioar
- celelalte 2 rectale se vor anastomoza i vor forma un plex vascular n tunica muscular a rectului
- irig partea superioar a ampulei rectale
2.a. rectal medie: partea inferioar a ampulei rectale i partea superioar a canalului anal
3. artera rectal inferioar: poriunea inferioar a canalului anal, inclusiv anusul i pielea regiunii perianale
4. artera sacral medie irig faa posterioar a rectului
- anastomoza dintre artera rectal superioar +ramul descendent al arterei sigmoidiene inferioare (Sudeck) asigur
irigaia jonciunii recto-sigmoidiene, zon mai slab vascularizat = zona critic Sudeck
- artera rectal medie contribuie la sexul masculin i la irigarea vezicii urinare i prostatei iar la femei vezicii urinare i
vaginului
Vene:
- ampula rectal este drenat de vena rectal superioar (unic)
- ampula rectal + canalul anal sunt drenate de venele rectale medii
- partea inferioar a canalului - vene rectale inferioare
- vena rectal superioar - vena mezenteric inferioar vena port
- venele rectale medii vena iliac intern vena cav inferioar
- venele rectale inferioare vena ruinoas intern vena iliac intern vena cav inferioar
Drenajul limfatic al rectului:
- exist un teritoriu inferior i unul superior delimitate de linia pectinat; ntre cele 2 teritorii exist anastomoze sau nu
(dup uni, alii)
- Gerota limfaticele rectului i anastomozele acestora
- inferior n ganglionii inghinali superficiali
- superior n ganglionii iliaci interni
53

- partea superioar a ampulei rectale drenat de limfatice care iau calea vaselor rectale superioare, dreneaz n
ganglionii pararectali n ganglionii mezenterici inferiori
Inervaia:
- simpaticul- n plexul hipogastric superior plex hipogastric inferior pe calea nervilor rectali medii rect
- plex mezenteric superior plex rectal superior (artera rectal superioar ) rect
- parasimpaticul: fibre parasimpatice n mduva S2-S4 nervii splahnici pelvini plex hipogastric inferior sinaps
vase rectale inferioare rect (sinaps n peretele rectului)
- fibrele senzitive iau calea parasimpaticului
- sfincterul anal intern inervat de nervul rectal inferior (ramur din nervul ruinos)
CAVITATEA ABDOMINOPELVINA(SPATII PERIPERITONEALE)
Cavitatea abdomino-pelvin este alctuit din 2 mari compartimente:
1.cavitatea peritoneal
2.spaiul extraperitoneal:
- spaiu preperitoneal
- spaiu retroperitoneal
- spaiu subperitoneal
1.Cavitatea peritoneal = spaiu virtual delimitat ntre foia parietal i visceral a abdomenului; foia parietal
tapeteaz pereii iar cea visceral organele constituind cea de-a 4a tunic (seroasa)
- organele nvelite complet de peritoneu visceral se numesc organe peritoneale
- este divizat incomplet de o serie de prelungiri peritoneale:
a) plici
b) ligamente
c) mezouri
d) omenturi (mic i mare)
e) fascii de coalescen
Plicile = prelungiri ale peritoneului formate prin creterea peritoneului de ctre vase sangvine, ducte, ligamente
fibroase
- exemplu : plicile ombilicale
- n urma creterii peritoneului de formaiunile mai sus amintite, alturat plicilor se vor forma depresiunile peritoneale
care pot fi: fosete, recesuri, escavaii
- plica gastropancreatic superioar format prin creterea peritoneului parietal posterior de a. gastric stng (ramur
din trunchiul celiac, ramur din aorta abdominal)
- plica gastropancreatic inferioar format prin creterea peritoneului parietal posterior de a.gastric dreapt (ramur
din a.hepatic)
Ligamentele = prelungiri peritoneale care ancoreaz fie cele 2 viscere fie un viscer de unul din pereii cavitii
abdomino-pelvine
Mezourile = prelungiri peritoneale care ancoreaz un viscer de unul din pereii cavitii abdomino-pelvine, conferind
viscerului respectiv o mare mobilitate.
- jejuno-ileon de peretele posterior al cavitii abdominale de mezenter
- colon transvers: mezocolon transvers
- colon sigmoid: mezosigmoid
- uter: mezometru
- tuba uterin: mezosalpinge
- ovar: mezoovar
- mezoul este alctuit din 3 componente:
1. rdcin: partea mezoului ce fixeaz organul de peretele abdominal respectiv
2. 2 foie peritoneale ntinse de la rdcin pn la viscerul respectiv. ntre aceste foie circul vasele i nervii care
asigur nutriia viscerelor respetive
3. marginea liber n care este cuprins organul respectiv
- mobilitatea viscerului respectiv depinde de lungimea mezoului (mezou mare = mobilitate mare)
- foiele peritoneale nvelesc complet organul respectiv. Toate organele care au mezou se numesc organe peritoneale
Omenturile 2 mare i mic
54

- omentul mic este format din 3 ligamente:


1.ligamentul esofago-hepatic: hilul hepatic esofag. Pars densa a omentului mic nu e recunoscut de nomenclatura
internaional
2.ligamentul hepato-gastric (pars flaccida): hilul ficatului curbura mic a stomacului. Conine ntre foiele sale
lipite de mica curbur vasele gastrice drepte, stngi i anastomozele dintre ele
3.ligamentul hepato-duodenal (pars vasculosa): conine ntre foiele sale pediculul hepatic. Se ntinde de la hilul
hepatic la duodenul superior (bulb duodenal)
- foiele mbrac complet prima parte a duodenului. D1 este singura parte a duodenului intraperitoneal
- omentul mare: prelungire a peritoneului format din :
1.ligamentul gastrocolic: marea curbur a stomacului tenia mezocolic a colonului transvers
- de aici foiele peritoneale ale omentului mare cad sub forma orului epiploic peste ansele jejuno- ileale acoperindu-le
uneori complet alteori parial
- ntre foiele ligamentului gastrocolic circul n apropierea marii curburi vasele gastroepiploice drepte, stngi, i
anastomozele dintre ele
- n grosimea orului epiploic se afl vasele epiploice ramuri din vasele gastroepiploice ce asigur vascularizaia
omentului mare
Fasciile de coalescen = se formeaz n viaa fetal prin alipirea mezoului unui viscer de peritoneul parietal posterior
primitiv
- viscerul respectiv devine n acest fel (dac iniial avea mezou era intraperitoneal) secundar retroperitoneal (pe faa
anterioar acoperit de peritoneul parietal posterior definitiv iar posterior va fi acoperit de fascia de coalescen
interpus ntre viscerul respectiv i peretele posterior al abdomenului)
1.fascia retroduodenopancreatic TREITZ :se formeaz prin fuziunea mezoduodenului cu peritoneul parietal
primitiv
- D2, D3,D4, cap + corp pancreas
2.fascia de coalescen retrocolic TOLDT I se formeaz prin fuziunea foiei drepte a mezocolonului ascendent cu
peritoneul parietal definitiv
3. fascia de coalescen retrocolic TOLDT II se formeaz prin fuziunea foiei stngi a mezocolonului descendent
cu peritoneul parietal primitiv
- pentru colonul descendent organe secundar retroperitoneale
mprirea topografic a cavitii peritoneale:
- colonul transvers i mezocolonul transvers mpart cavitatea peritoneal n 2 etaje:
1. supramezocolic( supracolic ; glandular)
2. inframezocolic( infracolic)
1. Conine : ficat, stomac, splin, D1, partea superioar a D2, partea superioar a capului i corpului pancreasului
duodenul i pancreasul aparin ambelor etaje
- rdcina mezenterului ntins de la unghiul ileocolic flancul drept al flexurii duodeno-jejunale, mparte etajul
mezocolic n 2 spaii:
a. spaiul mezentericocolic drept (firida colic dreapt)
b. spaiul mezentericocolic stng (firida colic stng)
a. form triunghiular, spaiu nchis delimitat de :
-dreapta: colon ascendent
-stnga: rdcina mezenterului
-superior: colonul transvers, mezocolonul transvers
b. este deschis, comunic inferior cu cavitatea pelvin, delimitat la dreapta de rdcina mezenterului, stnga de
colonul descendent, superior colonul transvers i mezocolonul transvers
- firidele colice sunt delimitate posterior de peritoneul parietal posterior format din rsfrngerea foielor rdcinii
mezenterului:
-dreapta delimitat posterior de foia dreapt a rdcinii mezenterului
-stnga delimitat posterior de foia stng a rdcinii mezenterului
- anterior foiele sunt ocupate de anse jejuno-ileale
- ntre peretele lateral al cavitii abdominale i colonul ascendent se delimiteaz spaiul paracolic drept: superior este
nchis de ligamentul frenocolic drept
- spaiul paracolic stng :delimitat de :
dreapta: colon descendent
stnga: peretele lateral al abdomenului
55

superior: ligamentul frenocolic stng flexura colic stng i faa anterioar a diafragmei, trecnd pe sub polul
anterior (inferior ) al splinei sustentaculum lienis (susine splina)
inferior: fosa iliac stng
- fosa iliac dreapt cec
Spaiul extraperitoneal
- reprezint spaiul delimitat de peritoneul parietal i pereii cavitii abdomino-pelvine
- este alctuit din:
spaiu preperitoneal
spaiu subperitoneal (pelvisubperitoneal)
spaiu retroperitoneal
Spaiul preperitoneal:este delimitat de peritoneul parietal anterior i de peretele anterior al abdomenului. Comunic
inferior cu spaiul retropubian (prevezical) RETZIUS.
Coninut: peritoneul parietal anterior este ridicat de o serie de formaiuni formnd plicile ombilicale:
- median : ridicat de urac (cordon alantoidian fibrozat), de la fundul vezicii urinare - ombilic
- mediale: peritoneul parietal anterior de aa. ombilicale. De la feele laterale ale vezicii la ombilic
- laterale: peritoneul parietal anterior de vasele epigastrice inferioare
- ntre plici se delimiteaz depresiuni peritoneale = fosete:
supravezical:ntre median i medial
inghinal medial: intre medial i lateral
inghinal lateral: ntre cele 2 laterale
Spaiul retroperitoneal
- ntre peritoneul parietal posterior i peretele posterior al abdomenului
- comunic cu :
superior: prin orificiul diafragmatic cu cavitatea toracic
inferior :cu spaiul pelvin subperitoneal
- coninut: organele i formaiunile vasculare i nervoase primitiv retroperitoneale: rinichi, glande suprarenale, uretere (
parte lombar), aort + ramuri, ven cav inferioar + aflueni, lan simpatic latero-vertebral, plexuri nervoase
vegetative, ganglioni limfatici
Spaiul subperitoneal
- ntre peritoneul parietal pelvin i perineu
- coninut: la brbai: o parte din vezica urinar, rect; n ntregime: prostata, ducte deferente, ureter pelvin, vezicule
seminale. La femei :o parte din uter, vagin, col uterin, rect, vezic urinar, ureter pelvin, plexuri nervoase vegetative,
vase (ramuri din a. iliac intern, aflueni ai v. iliace interne), ganglioni limfatici.

BURSA OMENTALA
1. este un reces al cavitii peritoneale situat posterior de:
- stomac
- omentul mic
2. comunic cu marea cavitate peritoneal prin HIATUSUL EPIPLOIC AL LUI WINSLOW delimitat astfel:
> anterior
o marginea liber a omentului mic (= lig.duodenohepatic)
o pediculul hepatic coninut n marginea liber a omentului mic; dintre elementele
pediculului vena porta este elementul posterior i particip direct la delimitarea
hiatusului epiploic
56

> posterior - vena cav inferioar acoperit de peritoneul parietal posterior


> superior - lobul caudat al feei viscerale a ficatului, acoperit de peritoneu visceral hepatic
inferior - prima poriune a duodenului
3. bursa omental are 2 pri:
a. prima parte se numete vestibulul bursei omentale i se gsete posterior de omentul mic
b. a doua parte se gsete posterior de stomac i se numete bursa omental propriu-zis
c.cele dou camere comunic prin orificiul bursei omentale (foramen bursae omentalis)
4. VESTIBULUL BURSEI OMENTALE - perei a. peretele anterior > omentul mic
b. peretele posterior
o peritoneul parietal posterior care acoper la acest nivel:
- aorta
- trunchiul celiac
- stlpul drept al diafragmei
- plexul celiac
c. peretele superior
o peritoneul visceral care acoper lobul caudat al ficatului
5. BURSA OMENTAL PROPRIU-ZIS - perei a. peretele anterior
o peritoneul visceral de pe faa posterioar a stomacului
o foia posterioar a lig.gastrocolic
b. peretele posterior
o peritoneul parietal posterior care acoper la acest nivel:
- corpul pancreasului
- rinichiul stng
- glanda suprarenal stng
- stlpul stng al diafragmei
- gg.celiac stng
c. peretele inferior
o foia superioar a mezocolonului transvers
6. ORIFICIUL BURSEI OMENTALE - delimitare a. anterior = curbura mic a stomacului
b. posterior = plicile gastropancreatice:
o plica gastropancreatic superioar este o plic peritoneal determinat de a.gastric
stng
o plica gastropancreatic inferioar este determinat de a.hepatic comun
FICATUL
Localizare.Ficatul este un organ intraperitoneal situat in etajul supramezocolic al cavitatii abdominale.
Forma:semiovoida cu fata convexa superior.
Configuratie externa a ficatului.
Ficatul e alcatuit din doi lobi drept si stang,prezinta doua fete-diafragmatica si viscerala,o margine inferioara si doua
extremitati-dreapta si stanga.
1.Fata diafragmatica este convexa prezinta o parte libera si una fixa-area nuda sau pars fixa.Aceasta este situata
posterior,intre foitele ligamentului coronar,deci nu este acoperita de peritoneu.Partea libera are central o depresiuneimpresiunea cardiaca.Partea fixa prezinta:santul venei cave inferioare,impresiunea glandei suprarenale
drepte,partea posterioara a lobului caudat,fisura ligamentului venos,impresiunea vertebrelor T10-T12 si
impresiunea esofagiana.
2.Fata viscerala este strabatuta de trei santuri in forma literei"H":santul sagital drept,santul sagital stang,santul
transversal.Acestea impart fata viscerala in trei zone:zona laterala dreapta,zona mijlocie-cu doi lobi-patrat si
caudat,zona laterala stanga.
57

a.santul sagital drept este impartit in doua segmente:anterior-fosa veziculei biliare si posterior-santul venei cave
inferioare separate de procesul caudat.
b.santul sagital stang este impartit in doua segmente:anterior-fisura ligamentului rotund si posterior -fisura
ligamentului venos;fisura ligamentului rotund contine ligamentul rotund al ficatului(cordon fibros provenit din
obliterarea venei ombilicare);fisura ligamentului venos contine ligamentul venos(cordon fibros prezent prin obliterarea
canalului venos Arantius).
c.santul transvers(hilul hepatic sau porta hepatis).Separa lobul patrat de lobul caudat.Hilul hepatic contine
elementele pediculului hepatic:ramurile dreapta si stanga ale venei porte;ramurile dreapta si stanga ale arterei
hepatice proprii;plexuri nervoase hepatice periarteriale;canale hepatice drept si stang,vase limfatice si
limfonodulii biliari.
d.zona laterala dreapta apartine lobului drept al ficatului.Prezinta patru impresiuni:impresiunea colica-in raport cu
flexura colica dreapta,impresiunea duodenala-determinata de flexura duodenala superioara,impresiunea
suprarenala-determinata de glanda suprarenala dreapta.
e.zona mijlocie prezinta lobul patrat situat anterior si lobul caudat situat posterior,separati de hilul hepatic.Lobul
patrat poate prezenta continuarea impresiunii gastrice de la nivelul zonei laterale stangi.Lobul caudat Spiegel prezinta
doua proeminente:procesul papilar-de pe buza posterioara a hilului hepatic si procesul caudat-punte de tesut hepatic
spre zona laterala dreapta,el trece intre santul venei cave inferioare si fosa cistica.
f.zona laterala stanga apartine lobului stang al ficatului.Prezinta impresiunea gastrica,impresiunea esofagiana si
tuberozitatea omentala,proeminenta dispusa la dreapta impresiunii gastrice in vecinatatea hilului hepatic.
3.Marginea inferioara separa fata diafragmatica de fata viscerala.Prezinta incizura cistica-determinata de fundul
vezicii biliare si incizura ligamentului rotund.
4.Extremitatea dreapta este mai voluminoasa.
5.Extremitatea stanga este turtita,subtire si uneori se prezinta sub forma unui apendice fibros al ficatului.

Raporturile ficatului
1.Fata diafragmatica
a.portiunea libera este acoperita de peritoneu si prin intermediul muschiului diafragm prezinta urmatoarele raporturi:
-partea superioara-inima si pericardul,pleura diafragmatica si baza plamanului drept,pleura diafragmatica si baza
plamanului stang.
-partea anterioara:peretele abdomina in regiunea epigastrului,peretele toracic.
b.portiunea fixa este neacoperita de peritoneu si are urmatoarele raporturi:
vertebrele T10-T11,VCI,glanda suprarenala dreapta,muschiul diafragma.
2.Fata viscerala
a.zona laterala dreapta are raporturi cu :flexura colica dreapta,fata anterioara a rinichiului drept,glanda suprarenala
dreapta,flexura duodenala superioara.
b.zona mijlocie:lobul patrat are raporturi cu-partea pilorica a stomacului,partea superioara a duodenului,colonului
transvers,iar lobul caudat reprezinta peretele superior vestibular al bursei omentale.
c.zona laterala stanga are raporturi cu fata anterioara a stomacului,esofagul si tuberculul omental al pancreasului.
Ligamentele peritoneale ale ficatului
a.Ligamentul falciform are o pozitie oblica si ancoreaza fata diafragmatica a ficatului de muschiul diafragm si de
peretele anterior al abdomenului.Este format din doua foite peritoneale dreapta si stanga.Portiunea anterioara este
libera si inveleste ligamentul rotund al ficatului.Marginea superioara se ataseaza de fata inferioara a muschiului
diafragm.
b.Ligamentul coronar este dispus orizontal in partea posterioara a fetei diafragmatice a ficatului.Este format din doua
foite intre care se gaseste area nuda.
c.Ligamentele triunghiulare.Ligamentul triunghiular drept se afla la extremitatea dreapta a ligamentului coronar si
cel stang la cea stanga.
d.Ligamentul hepatorenal este o inflexiune a peritoneului de pe fat
a viscerala a ficatului pe colonul transvers si pe flexura colica.
e.Omentul mic. - format din ligamentul hepato-gastric i ligamentul hepato-duodenal
58

- ligamentul hepato-duodenal :
+ pars vasculosa , conine elementele pediculului hepatic
+ bulb duodenal fisura ligamentul venos al ficatului
- ligamentul hepato-gastric :
+ de la mica curbur la fisura ligamentul venos al ficatului
+ pars placida a omentului mic, conine vasele gastrice stngi
- ligamentul esofago-hepatic :
+ pars densa a omentului mic
+ hilul ficatului pn la esofagul abdominal

Ligamente neperitoneale
a.Ligamentul rotund apare prin obliterarea venei ombilicale
b.Ligamentul venos apare prin obliterarea canalului venos Arantius.

Vascularizatia hepatica
Ficatul are o dubla circulatie sangvina:nutritica -artera hepatica si functionala -vena porta.
Artera hepatica comuna
1.Origine:trunchiul celiac
2.Traiect si raporturi.Artera hepatica comuna are traiect spre dreapta paralel cu marginea superioara a corpului
pancreasului.
3.Ramuri.Pe marginea superioara a bulbului duodenal artera patrunde intre foitele omentului mic si se bifurca
in:artera hepatica proprie si artera gastroduodenala.
a.Artera hepatica proprie intra in alcatuirea pediculului hepatic si are urmatoarele raporturi:
-posterior si la stanga-vena porta;la dreapta canalul hepato coledoc.
Artera emite artera gastrica dreapta care coboara intre foitele omentului mic pe curbura mica a stomacului.La 1-2 cm
inferior de hilul hepatic,artera hepatica proprie se imparte intr-o ramura dreapta si una stanga.
Dupa ce ramura dreapta emite artera cistica ea ajunge la nivelul hilului unde are un traiect orizontal.
Da o ramura pentru lobul caudat si se imparte intr-o ramura segmentara anterioara si o ramura segmentara
posterioara.Acestea se vor ramifica in ramuri subsegmentare superioare si inferioara.Ramura stanga a arterei hepatice
proprii ajunge la nivelul hilului,emite o ramura pentru lobul caudat si se imparte in artera segmentara laterala si artera
segmentara mediala.
b.Artera gastroduodenala trece posterior de duodenul 1.Ajunge pe fata posterioara a capului pancreasului si se
bifurcfa in artera gastro epiploica dreapta si artera pancreatico duodenala superioara anterioara.
Vena porta.
Generalitati.Vena porta transporta sangele de la nivelul tubului digestiv,splina,vezicula biliara si pancreas.Substantele
nutritive sunt absorbite din tubul digestiv in capilarele sistemului port.Ele sunt transportate prin vena mezenterica
superioara,inferioara si vena splenica in vena porta si ajung in cele din urma in capilarele sinusoide hepatice.
1.Origine.Vena porta se formeaza retropancreatic prin unirea venei mezenterice superioare cu trunchiul venos
splenicomezenteric.
2.Traiect.Vena porta are un traiect ascendent,incrucisand anterior vena cava inferioara dinspre infero-medial spre
supero-lateral.Venei i se descriu 3 portiuni:
a.portiunea retropancreatica.Vena porta determina un sant pe fata posterioara a pancreasullui.Ea delimiteaza
impreuna cu duodenul patrulaterul lui Quenu in interiorul caruia se afla si canalul coledoc.
b.portiunea retroduodenala.Vena porta incruciseaza posterior partea superioara a duodenului si anterior,vena cava
inferioara.
c.portiunea intraepiploica.Vena strabate portiunea libera a omentului mic participand la formarea pediculului hepatic
impreuna cu canalul hepato-coledoc si cu artera hepatica proprie.
59

3.Ramuri.In apropierea hilului hepatic vena porta se bifurca intr-o ramura dreapta si o ramura stanga.
4.Afluentii principali:vena mezenterica superioara,vena mezenterica inferioara,vena splenica.
5.Afluentii secundari:vena gastrica stanga,vena gastrica dreapta,vena pancreatico-duodenala superioara,venele cistice.
Inervaia ficatului :
Simpaticul :
- originea fibrelor preganglionare simpatice este n acelai nucleu intermedio-lateral segment T6-T9
- fibrele postganglionare plex secundar periarterial hepatic cu care se distribuie la ficat pe calea arterei hepatice
comune i proprii
Parasimpaticul :
- din trunchiul vagal anterior se desprinde ramura hepatic care intr n alctuirea plexului nervos celiac i apoi se
distribuie ficatului prin plexul hepatic de-a lungul arterei hepatice proprie, arterei hepatice comun; sinapsa cu
neuronul postganglionar se face n microganglionul din hilul hepatic sau pe traiectul vaselor.
CILE BILIARE EXTRAHEPATICE
- calea biliar accesorie :
+ vezic biliar
+ canalul cistic
- calea biliar principal :
+ canal hepatic comun
+ canal coledoc
VEZICULA BILIAR
- reprezint depozitul unde bila se adun i se concentreaz n perioadele interdigestive
- este situat n fosa vezicii biliare de pe faa diafragmatic a ficatului
- acoperit de peritoneul visceral pe feele laterale, pe faa inferioar i la nivelul fundului
- faa superioar (n raport cu faa visceral a ficatului) este de obicei neacoperit de peritoneul visceral, ntre aceasta i
faa visceral a ficatului se gsete esut conjunctiv lax care conine vene porte accesorii
- rar , vezica biliar poate fi n ntregime acoperit de peritoneul visceral furnizat de un mezou mezocist
- vezica biliar are : fund , cap , col
- determin incizura vezicii biliare pe marginea inferioar a ficatului pe care o depete uor venind n raport direct cu
peretele anterior al abdomenului
- proiecia fundului vezicii biliare pe peretele anterior al abdomenului se numete punctul cistic i se gsete la
intersecia liniei orizontale ce trece prin extremitatea anterioar a coastelor X cu linia vertical pararectal dreapt
(extremitatea anterioar a coastei a X cu tuberculul pubic)
- posterior fundul vezicii biliare e n raport cu colonul transvers
- corpul vezicii biliare acoperit de peritoneul visceral pe faa inferioar, este n raport anterior cu colonul transvers iar
posterior cu duodenul superior i poriunea superioar a duodenului descendent (D1 i D2)
- colul vezicii biliare este n raport cu artera cistic care merge de-a lungul su i apoi se mparte n cele 2 ramuri
principale ale sale
- ntre col i corp se gsete un ganglion simpatic , MASCAGNI
CANALUL CISTIC
- delimitarea triunghiului biliar :
+ superior faa visceral a ficatului
+ dreapta canalul cistic
+ stnga canalul hepatic comun
- importana chirurgical pentru descoperirea i ligaturarea arterei cistice (ramur din ramura lobar a artera hepatice
proprii), ncrucieaz posterior canalul hepatic comun, strbate triunghiul biliar , urc de-a lungul canalului cistic ctre
vezica biliar
- triunghiul biliocistic include triunghiul biliar :
+ superior artera cistic
+ dreapta canalul cistic
+ stnga canalul hepatic comun
- canalul cistic se deschide pe flancul drept al canalului hepatic comun, formnd mpreun canalul coledoc, la 3 cm
inferior de hilul ficatului
- deschiderea canalului cistic n canalul hepatic comun poate avea loc :
+ supraduodenal mai sus de D1
+ retroduodenal posterior de D1
60

CANALUL HEPATIC COMUN


- se formeaz n extremitatea dreapt a hilului , din unirea canalelor biliare drept i stng i n plan anterior hilului
- posterior de el se afl vena port , la stnga lui se afl artera hepatic proprie (emite aici artera cistic care
ncrucieaz posterior canalul hepatic comun)
- dac jonciunea cu canalul cistic are loc retroduodenal rezult c canalul hepatic comun este inclus ntre foiele
ligamentului hepato-duodenal mpreun cu artera hepatic proprie fa de care se gsete la dreapta i cu vena port
fa de care se afl anterior i la dreapta
CANALUL COLEDOC
- se formeaz prin unirea canalului cistic cu canalul hepatic comun de obicei la 3 cm inferior de hilul ficatului
- are urmtoarele poriuni:
a) supraduodenal : coledocul este cuprins ntre foiele ligamentului hepatoduodenal, situat anterior i dreapta de vena
port i la dreapta de artera hepatic proprie
b) retroduodenal (superior): posterior de bulbul duodenal ; n raport cu artera gastroduodenal (ramur din artera
hepatic comun) care se afl la stnga coledocului)
- posterior de coledoc se afl vena port
c) retropancreatic : posterior de capul pancreasului , circul ntr-un an spat n paranchimul pancreatic ; la acest
nivel este ncruciat pe 3 pri (anterior, posterior i lateral) de artera retroduodenal
- prin intermediul fasciei retroduodenopancreatice Treitz vine n raport cu VCI
d) intraparietal : coledocul se deschide n peretele postero-medial al duodenului descendent (D2)
- n peretele duodenului se undete cu canalul pancreatic principal la nivelul ampulei hepatopancreatice Vater , se
deschide n vrful papilei duodenale mari (8-10 cm distal de pilor n peretele posterior duodenal)
Vascularizaia Cilor Biliare Extrahepatice
Artera cistic (ram din artera hepatic proprie ramur lobar dreapt):
- merge posterior de canalul hepatic comun, coninut n triunghiul biliar Budde, delimiteaz superior triunghiul
biliocistic, urc n raport cu canalul cistic, la nivelul colului vezicii biliare se mparte n 2 ramuri principale : una care
coboar pe faa inferioar a vezicii biliare iar alta pe faa superioar a ei
- din cele 2 ramuri principale se desprind ramuri mai mici perpendiculare care se anastomozeaz ntre ele formnd n
jurul vezicii biliare 4+8 cercuri arteriale din care se desprind apoi ramurile biliare ce intr n peretele vezicii
biliare
- artera cistic asigur irigarea vezicii biliare , canalului cistic, canalului hepatic comun, poriunea supraduodenal a
canalului coledoc
- poriunea inferioar a canalului coledoc este vascularizat de artera retroduodenal (ramur din artera
gastroduodenal)
- poate participa i artera hepatic proprie
Venele :
- n jurul vezicii biliare plexul venos care se vars n vena port
- coledoc : plex venos coledocian care se vars n vena port
- venele porte accesorii (ntre faa superioar a vezicii biliare i faa visceral a ficatului) se vars tot n vena port
Limfaticele : ganglionii limfatici ai si se vars n ganglionii celiaci
Inervaia :
- plex nervos hepatic provenit din plexul celiac, conine fibre simpatice postganglionare i preganglionare
- din cauza anastomozelor dintre plexul frenic i plexul hepatic, fibre din nervul frenic drept ajung prin plexul hepatic
la cile biliare - dureri n omoplatul drept n colici biliare

SPLINA
- un organ parenchimatos peritoneal, ocup hipocondrul stng
- situat n etajul supramezocolic al cavitii abdominale
- o faa diafragmatic convex n raport cu diafragma
- o faa visceral n raport cu viscerele etajului supramezocolic
- o margine superioar crenelat vestigii ale lobulaiei splinei
- o margine inferioar neted ajunge n dreapta marginii inferioare a coastei XI
61

- o extremitate posterioar orientat spre coloana vertebral


- o extremitate anterioar orientat spre rebordul costal stng
- este meninut n poziie de ctre :
+ aspiraia toracic
+ ligamente
+ presiunea abdominal
LIGAMENTELE SPLINEI
1. ligamentul gastro-frenic : de la faa gastric a splinei la marea curbur
- conine vase gastroepiploice stngi i gastrice scurte
2. ligamentul renosplenic : de la faa anterioar a rinichiului stng la faa renal a splinei
- ntre foiele ligamentul renosplenic (partea lui superioar care se numete ligamentul pancreaticosplenic) se afl
coada pancreasului i pediculul splenic
3. ligamentul frenocolic stng (sustentaculum lienis) : de la flexura colic stng pe sub extremitatea anterioar a
splinei pe care o susine, apoi se fixeaz pe diafragm
- faa diafragmatic : este acoperit de peritoneul visceral , este convex, n raport cu diafragmul i prin intermediul
acestuia cu marginea inferioar a plmnului stng i recesul costodiafragmatic stng
- faa visceral : prezint hilul splinei (locul pe unde intr i ies elementele pediculului splenic), posterior de hil o
impresiune lsat de coada pancreasului, superior de hil faa gastric lsat de faa posterioar a stomacului i recesul
splenic al bursei omentale
- inferior i anterior de hil faa colic (lsat de flexura colic stng) raport mediat de ligamentul frenocolic
- inferior i posterior de hil faa renal (lsat de faa anterioar a rinichiului) raport mediat de ligamentul
renosplenic
Pediculul splenic : artera splenic, vena splenic i plexul nervos splenic
Artera splenic (ramur a trunchiului celiac), form sinuoas cu traect pe marginea superioar a corpului pancreasului
n raport cu faa posterioar a stomacului de care e separat de bursa omental
- buclele arterei splenice pot cobor pre- sau retropancreatic
- inferior de ea pe faa posterioar a pancreasului vena splenic
- n hilul splenic se mparte n ramurile segmentare pentru segmentele splinei
- ramurile colaterale :
+ ramurile pancreatice (cap, corp, coad)
+ arterele gastrice scurte
+ artera gastroepiploic stng
Vena splenic : din hilul splinei merge pe faa posterioar a pancreasului ntr-un an spat n parenchim, este
rectilinie, situat inferior de artera splenic
- se unete cu vena mezenteric inferioar i formeaz trunchiul splenomezenteric care retropancreatic la nivelul
colului pancreasului se unete cu vena mezenteric superioar i formeaz vena port
- aflueni :venele pancreatice,venele gastrice stngi,vena gastroepiploic stng
Ganglionii limfatici : pancreaticosplenici; eferenele acestora n ganglionii celiaci
Inervaia : din plexul celiac, din care se desprinde plexul nervos splenic care ia calea artera splenice
PANCREASUL
Glanda cu secretie
interna(endocrina)
externa (digestiva)
! asemanari cu glandele salivare (glanda salivara abdominala)
Situat profund, inaintea coloanei vertebrale, inapoia stomacului si micului epiploon
Ocupa planul cel mai profund al regiunii celiace, depasind-o spre stanga
Culoare roz- cenusie/ rosie in timpul activitatii
Aspect lobulat
Consistenta ferm-elastica, aspect carnos pe sectiune (pan= tot, creas=carne)
Dimensiuni: L: 15-20 cm, H: 4-5 cm, G: 2 cm; greutate: 80 g
La nivelul peretelui abdominal anterior : proiectie la 5-10 cm deasupra ombilicului
De la duoden pana la splina
Coada- extraperitoneal
Plasat transversal pe coloana vertebrala- T10, T11, L1, L2
Directie oblica: capul: L1, L2, L3
62

Mijloace de fixare
Conexiunea cu dd
Fascia Treitz
Peritoneul parietal posterior
Conexiunile vasculare, canalele
biliare si pancreatice
Radacina mezocolonului transvers
Presa abdominala
LA NIVELUL COZII PANCREASULUI ELEMENTELE SALE DE FIXARE DISPAR,
SEGMENTUL ESTE IN INTREGIME INTRAPERITONEAL (ligamentul frenico-lienal)
Capul pancreasului
Segmentul cel mai voluminos
Plasat inaintea si la dr. L1, L2, L3
Formeaza cu duodenul un complex inseparabil
3 margini
Superioara: raport cu bulbul duodenal, pedicului hepatic; intra in raport intim cu D1, la 3 cm de pilor,
unde artera GD incruciseaza D1
Dreapta
Inferioara: contact intim cu D2, D3,
Un raport special: CBP abordeaza pancreasul la mijlocul D1
Plasata intr-un sant tisular
In drumul spre ampula Vater (unirea 1/3 superioare cu 2/3 inferioare) devine net intraglandulara
Procesul uncinat: de la nivelul extremitatii inferioare stangi , o prelungire de tesut pancreatic care merge spre
stanga, inapoia VMS (uneori si inapoia arterei)
! Detasarea procesului uncinat de vena mezenterica superioara este unul dintre timpii delicati ai DPC!
In 12 % din cazuri , in acelasi plan cu procesul uncinat, insa mai profund, pe fata posterioara se desprinde prelungirea
retroportala a pancreasului, fixata printr-o lama conjunctiva constituita de elemente nervoase si limfatice de:
Aorta/Trunchi celiac/Artera mezenterica superioara
cuprinzand vena mezenterica superioara ca intr-o potcoava
ISTMUL(COLUL) PANCREASULUI
Situat pe linia mediana
La dreapta unghiului duodeno-jejunal
Superior:duodenul superior,artera gastroduodenala,pediculul hepatic
Ant:partea pilorica a stomacului,vestibulul bursei omentale
In jos: rap cu vasele mezenterice sup
Post: rap cu originea venei porte,fascia retroduodenopancreatica TREITZ
CORPUL PANCREASULUI
Supramezocolic
Pe sectiune: prismatic
2 fete
2 margini
Fata anterioara: raport cu ansele intestinale,bursa omentala,fata posterioara a stomacului,flexura duodeno jejunala
Fata posterioara raport cu : Ao abdominala,VCI,vena splenica,artera splenica, plexul celiac,vena renala stanga,
suprarenala stanga, rinichiul stang
Marginea superioara este relativ libera.
Vine in raport cu micul epiploon si artera splenica
Marginea inferioara se desprinde de duoden, intra in raport cu unghiul duodeno-jejunal si mezocolonul transvers,
flancata de artera pancreatica inferioara
PENSA AORTO-MEZENTERICA
Vena renala stanga se orienteaza spre dreapta, in pensa aorto-mezenterica pentru a se varsa in vena cava inferioara
COADA PANCREASULUI
Segmentul intraperitoneal
63

In grosimea epiploonului pancreatico-splenic


Pe marginea sup: artera splenica (inainte de a emite vasele scurte, gastro-epiploica stanga)
Rap:anterior-vasele splenice,fata posterioara a stomacului
posterior-fata anterioara a rinichiului stang
inferior-colonul transvers
CANALELE EXCRETORII
Canalul pancreatic principal- WIRSUNG
Rectiliniu la nivelul corpului si cozii
Strabate in intregime glanda
La nivelul capului emite in Y canalul Santorini care dreneaza partea sup. a capului pancreatic
Se indreapta in jos si se deschide separat/ comun in coledoc, in ampula mare Vater, in D2
Plasarea canalului: centrala la nivelul cozii/ ant in corp/ posterioara cefalic (calibru de 2,5-3 cm)
Canalul Santorini
Dreneaza partea superioara a capului
De la origine se indreapta spre dreapta
Mai superficial dacat Wirsungul
Se deschide in caruncula mica
!canal inferior al capului
!canale accesorii

VASCULARIZATIA PANCREASULUI
La nivelul capului
Arcada superioara:
Pancreatico-duodenala superioara dreapta (ram din gastro-duodenala)
Incruciseaza fata ant a coledocului
Inapoia D1
Coboara inapoia pancreasului si fetei post a coledocului
Se anastomozeaza cu
Pancreatico-duodenala stanga din mezenterica superioara
Arcada inferioara:
Pancreatico-duodenala inferioara dreapta (din gastro-duodenala) se anastomozeaza cu pancreaticoduodenala stanga (din mezenterica superioara)
Pancreatico-duodenalele inferioare stangi-din prima sau a 2-a artera jejunala
La nivelul capului
O a 3-a arcada: din artera pancreatica dorsala cu origine in artera splenica, trunchiul celiac sau a. hepatica
La nivelul istmului emite 2 rr pentru capul pancreasului
La nivelul corpului pancreasului
Vascularizatia este variabila, cu originea in a. splenica, mezenterica superioara sau hepatica
VENELE PANCREASULUI
Vena pancreatico-duodenala dreapta se varsa (retrocefalo-pancreatic si retrocoledocian) pe flancul drept al
venei porte
Vena pancreatico-duodenala inferioara stanga se varsa pe fata posterioara a trunchiului mezenteric superior
Vena pancreatico-duodenala inferioara dreapta se uneste cu vena gastro-epiploica dreapta si colica dreapta
superioara pe fata ant a pancreasului , rezulta un trunchi gastro-colic ce se varsa in mezenterica sup
LIMFATICELE PANCREASULUI
Cap: spre ggl subpancreatici, la marginea inferioara a corpului
Corp, coada: in ggl subpilorici
INERVATIA:plexul celiac-simpatic si parasimpatic

64

TRUNCHIUL CELIAC
ram colat. visceral al A. aorte abdominale ;
deserveste org. et. supramezocolic;
diam. m. mare de 1 cm;
se desprinde din partea ant. a aortei abdominale ;
De la origine se poate orienta :
oblic descendent , sau transeversal cand se
afla deasupra mg. sup. a pancreasului;
oblic ascendent cand are origine
retropancreatica ;
RAPORTURI
- de la origine , tr celiac este localizat in regiunea celiaca ( Luscke ) ;
- vine in rap. post cu bursa omentala ;
de o parte si de alta vine in rap. cu ggl. semilunati dr. si st.;
Ramuri colaterale:
a. frenica inf.
Ramuri terminale :
a. gastrica st.;
a. hepatica com.;
a. splenica;
1) A gastrica stanga
-se indreapta spre curbura mica a stomacului ;
-da nastere :
> arterei hepatice stangi ;
> ramurilor cardioesofagiene anterioare ;
> ramurilor gastrice ( ant. si sup. )
2) A. hepatica comuna :
- furnizeaza a. gastroduodenala ;
- se continua cu a. hepatica proprie ;
- da nastere a. gastrice dr.(pilorice);
din ram. dr. al a. hepatice proprii dr. pleaca a. cistica ;
3) A. splenica (lienala) :
- se distribuie splinei ;
- ramuri :
> a. cardiotuberositare post.;
> a. pancreatica mare ;
> ram. gastrice scurte ;
> a. gastroepiploica st.;

65

VENA CAVA INFERIOARA


- organ retroperitoneal
- limite : + inferior : situat la 1-3 cm inferior de bifurcaia aortei i posterior de artera iliac comun dreapt
+ superior : la nivelul abdomenului e reprezentat de orificiul venei cave dintre foliolele anterioar i dreapt ale
diafragmei
- adun sngele de la poriunea subdiafragmatic a corpului
- n torace are traiect foarte scurt, perforeaz pericardul fibros se deschide n partea inferioar a atriului drept printrun orificiu mrginit de o valvul incomplet
- VCI n abdomen urc iniial anterior apoi la dreapta coloanei vertebrale
Raporturi anterioare de sus n jos :
- artera iliac comun dreapt
- artera ileocolic
- rdcina mezenterului
- artera testicular (ovarian) dreapt
- D3
- capul pancreasului
- ntre capul pancreasului i VCI trec coledocul i vena port
- D1 superior
- orificiul epiploic avnd raport anterior cu marginea liber a omentului mic ce cuprinde pediculul hepatic
- raport cu ficatul area nuda
Rapoarte posterioare :
- iniial coloana vertebral lombar
- apoi trunchiul simpatic drept
- arterele lombare drepte
- artera renal dreapt
- artera suprarenal medie dreapt
- artera frenic inferioar dreapt
Rapoarte la dreapta :
- cu ureterul stng
- D2
- rinichiul drept
- lobul drept al ficatului
Rapoarte la stnga :
- artera aort
- lobul caudat al ficatului
Afluenii VCI :
- de origine venele iliace comune
- venele lombare
- venele testiculare (ovariene) drepte
- venele renale
- venele suprarenale drepte
- venele frenice inferioare
- venele hepatice
Venele lombare
66

- 4 perechi care adun sngele de la peretele abdominal


- n apropierea coloanei vertebrale n venele lombare dreneaz i sngele din plexul vertebral extern
- sunt unite ntre ele prin vena lombar ascendent
- de obicei venele lombare 3 i 4 prin intermediul vena lombare ascendente se deschid n VCI, iar 1 i 2 n vena
lombar ascendent
- vena lombar ascendent unete vena iliac comun cu vena ileolombar i venele lombare
- se unete cu vena subcostal de aceeai parte i formeaz n dreapta vena azygos i n stnga vena hemiazygos
- nainte de formarea acestei vene uneori o ven ce unete vena lombar ascendent cu VCI = vena azygos lombar
Venele suprarenale drepte se deschid n VCI iar cele stngi n vena renal stng
Venele frenice inferioare
- numai cea dreapt dreneaz n VCI
- cea stng de multe ori e dubl i dreneaz n vena renal stng

Aorta abdominala
Se intinde de la diafragm pana la bifurcarea ei in cele 2 artere iliace comune,la nivelul L4.Din ea pornesc 3 feluri de
ramuri:
-viscerale:trunchiul celiac si arterele mezenterica superioara,mezenterica inferioara,suprarenala medie,renala si
testiculara sau ovariana.
-parietale:artera frenica inferioara si arterele lombare
-terminale:arterele iliace comune.
Trunchiul celiac este prima ramura viscerala din care se desprind arterele gastrica stanga,hepatica si splenica,ce iriga
organele respective.
Artera mezenterica superioara da urmatoarele ramuri:pancreatico-duodenala,jejunale si ileale,ileocolica,colica
dreapta si colica medie.Prin aceste ramuri ,artera mezenterica superioara iriga pancreasul,intestinul subtire si jumatatea
dreapta a cadrului colic.
Artera mezenterica inferioara vascularizeaza restul colonului si partea superioara a rectului prin arterele colica
stanga,sigmoidiene si rectala superioara.
Artera suprarenala medie iriga glanda suprarenala,cea renala,rinichiul.
Arterele testiculare la barbat si ovariana la femeie iriga testiculul,respectiv ovarul.
Artera frenica inferioara iriga diafragmul iar arterele lombare iriga muschii spatelui si muschii lati ai abdomenului.
Aorta abdominala se bifurca la nivelul L4 in 2 ramuri principale,numite arterele iliace comune.Ele se intind de la locul
de bifurcare a aortei abdominale pana la articulatia sacro iliaca,unde se bifurca in arterele iliaca interna si externa.

RINICHII
Rinichii,in numar de doi,unul drept si unul stang,sunt organe toracoabdominale,retroperitoneale,situate de o parte si de
alta a coloanei vertebrale,corespunzand ultimelor doua vertebre toracale si primelor trei vertebre lombare.De
asemenea,rinichii au raporturi cu coasta 12,care incruciseaza fata lor posterioara si cu coasta 11 ,careia rinichiul stang
ii atinge marginea superioara,iar cel drept marginea inferioara.
Rinichii sunt organe parenchimatoase,au forma de boaba de fasole,au in medie urmatoarele dimensiuni:lungime
12cm,latime 6cm,grosime 3cm si greutate 150-170g si cantitatea de sange cuprinsa in rinichi este de 50 ml.
67

Rinichiul drept este in general putin mai voluminos decat cel stang.
Au o culoare rosie-bruna iar consistenta lor este ferma,cartilaginoasa.
Sunt alungiti in sens vertical,dar axul lor mare nu este paralel cu planul mediosagital.
Mijloace de fixare:
-capsula fibroasa-alcatuita din doua foite,anterioara si posterioara;intre rinichi si capsula fibroasa renala ,se gaseste un
tesut adipos,cu rol de protectie si de fixare a rinichiului in loja sa,denumit capsula adipoasa,care este dispusa atata
prerenal cat si retrorenal,iar infrarenal sub forma de pernuta grasoasa ,pe care se sprijina extremitatea sa inferioara.
-formatiuni conjunctive subperitoneale:ligamentele hepatorenal,colorenal si duodenorenal.
-vasele renale
-presa abdominala
Conformatie externa si raporturi
Prezinta doua fete,doua margini si doua extremitati.
-Fata anteroexterna este concava in ambele sensuri si are raporturi diferite prin intermediul peritoneului parietal.
Rinichiul drept are raport cu colonul ascendent,flexura hepatica dreapta,fata viscerala a ficatului pe care determina
impresiunea renala si cu portiunea descendenta a duodenului.
Rinichiul stang are raport cu segmentul stang al colonului transvers si al mezoului sau,cu ansele intestinale subtiri,cu
arcul vascular al lui Treitz,iar in etajul supramezocolic,cu fata posterioara a stomacului,corpul pancreasului si cu
splina.
-Fata posterointerna este plana sau usor convexa,neacoperita de peritoneu,incrucisata de coasta 12,motiv pentru care
raporturile aceste fete vor fi superioare si inferioare.
Raporturile superioare sunt toracice,cu fata inferioara a diagragmului,nivel la care se afla arcul medial si lateral si
hiatusul costodiafragmatic;prin intermediul diafragmei ,fata posterointerna a rinichilor are raporturi cu pleura
diafragmatica si baza plamanilor.
Raporturile inferioare sunt abdominale si lombare,nivele la care se afla grasimea prerenala a lui Gerota,muschiul
patratul lombelor,nervii toracolombari,iliohipogastrici,ilioinghinali si genitofemurali.
-Marginea laterala a rinichiului este convexa,neteda si are raporturi diferite:-la rinichiul drept-superior cu ficatul iar
inferior cu colonul ascendent,la rinichiul stang,superior cu splina iar inferior cu colonul descendent.
-Marginea mediala este concava si prezinta in centrul ei hilul renal,prin care se patrunde in sinusul renal.In segmentul
suprahilar,marginea mediala are raporturi cu glanda suprarenala ,in segmentul hilar cu elementele vasculonervoase ale
pediculului renal(artera,vena renala,limfatice,nervi vegetativi,pelvisul renal)iar in segmentul subhilar cu portiunea
extrarenala a pelvisului renal si cu portiunea incipienta a ureterului.
Rinichiul drept are raport medial cu vena cava inferioara pe cand rinichiul stang are raport cu arcul vascular al lui
Treitz si cu aorta abdominala.
-Extremitatea superioara are raport cu originea muschiului psoas si cu glanda suprarenala respectiva.
-Extremitatea inferioara se sprijina pe pernuta adipoasa si pe muschiul psoas.
Anatomie morfofunctionala
Rinichii sunt organe structurate morfofunctional pentru elaborarea urinii,fiind alcatuiti din nefroni,grupati in lobi si
lobuli.
Rinichii sunt alcatuiti dintr-o capsula proprie si parenchimul renal.
Capsula proprie renala este fibroasa,la nivelul hilului renal,ea patrunde in sinusul renal si se continua cu tunica
conjunctiva a calicelor si a pelvisului renal.
Parenchimul renal se afla sub capsula proprie si prezinta doua zone,corticala si medulara.
-Corticala renala se afla la periferie,constituita dintr-o substanta galbuie,semanata cu mici puncte de culoare
rosietica,care reprezinta corpusculi renali ai lui Malpighi.LA partea profunda a corticalei renale,se mai observa
anumite teritorii cu aspect diferit de restul substantei corticale,denumite piramidele lui Ferrein.
-Medulara renala se gaseste in profunzime,are o culoare rosiatica si se caracterizeaza prin prezenta unor formatiuni
de aspect conic,cu baza indreptata spre corticala si varful orientat spre sinusul renal,denumite piramidele renale ale lui
Malpighi,in numar de 7-14,varful lor poarta numele de papile renale care proemina in sinusul renal.
Organizare segmentara
Nefronul este unitatea morfofunctionala a rinichiului,cat si elementul fundamental al lobulului cortical.Poate fi
considerat ca un rinichi in miniatura.Numarul nefronilor este de aprox jumatate de milion pentru fiecare rinichi.Un
nefron este alcatuit din corpuscul renal si tub urinifer.
Vascularizatie
68

Arterele renale iau nastere din aorta abdominala,la nivelul L1;de obicei artera renala este unica,mai lunga la dreapta35cm,trece posterior de vena cava inferioara si mai scurta la stanga 2-3 cm.Se mai pot gasi si 2-3 artere renale care
patrund de obicei la nivelul extremitatilor superioare sau inferioare,artere cunoscute si sub numele de artere polare.
Inainte de a patrunde in hilul renal,dau urmatoarele ramuri colaterale:
-artera suprarenala inferioara,artera ureterala superioara si arterele capsuloadipoase.
Ajunsa in hil artera renala se imparte in doua ramuri principale:anterioara sau prepielica,posterioara sau
retropielica.Cele doua artere prepielica si retropielica asigura vascularizatia unei zone a parenchimului renal.
Venele renale colecteaza sangele,care provine din retelele venoase renala si perirenala.
Reteaua venoasa renala ia nastere din venele arcuate situate la limita dintre zona corticala si cea medulara care
primesc sange de la venele stelate.De la venele arcuate pleaca spre sinusul renal venele interlobare sau peripiramidale
care patrunzand in sinusul renal formeaza venele pre si retropielice;acestea se vor uni si din influenta lor se formeaza
vena renala dreapta si stanga.
Reteaua venoasa perirenala este reprezentata de venele capsuloadipoase care formeaza o arcada renoexorenala
dispusa pe marginea laterala a rinichiului.
I n e r v a t i a rinichilor se efectueaza de catre plexul nervos renal (plexus renalis), la formarea caruia participa
nervii splanhnici mare si mic si alte ramuri ale trunchiului simpatic. Ramificajiile plexus renalis inconjoara vasele
pediculului renal, fiind situate, indeosebi, anterior de ele. Pe traseul plexurilor renale pot f i evidentiati ganglionii
aortorenali superior si inferior, cat si alti ganglioni nervosi mai mici. Plexul renal formeaza legaturi multiple cu
plexurile celiac, mezenterial superior si aortic.
C i r c u lat i a l i m f a t i c a e f e r e n t a d e l a rinichi are loc prin retelele limfatice superficiala si profunda.
Retelele limfatice se unesc in hilul renal. Apoi limfa urmeaza intr-un lant de ganglioni limfatici mici, situati pe
parcursul pediculului renal, prin vasele eferente - In ganglionii ce inconjoara aorta si vena cava inferioara, si in cisterna
ductului toracic (cisterna chyli).
CAILE EXCRETORII
Compartimentul excretor primeste lichidul secretat de rinichi si il conduce in afara organismului;el este foarte
lung,complex si se compune din:calice,pelvis renal,uretere,vezica urinara si uretra.
Calicele renale reprezinta primul compartiment al cailor excretorii;sunt organe tubulare,situate in sinusul renal si,dupa
forma cat si dimensiuni,ele se impart in doua categorii:calicele renale mici si mari.
-Calicele renale mici sau secundare au forma cilidroida,se gasesc in sinusul renal,in numar de 7-14;ele se insera cu
extremitatea lor periferica in jurul papilelor renale(in santul interpapilar denuit fornix) iar extremitatile lor centrale
conflueazaz mai multe la un loc pentru a forma:
-Calicele renale mari sau urinare,in numar de trei:-calicele superior este oblic descendent,si are o lungime de 1-3
cm;-Calicele mijlociu este orizontal si mai scurt iar -calicele inferioar este orizontal sau usor ascendent si are numai 1-2
cm.
Calicele mici si mari se intind intre fornix si pelvisul renal,plasandu-se in sinusul renal,inconjurate de tesut
celulograsos,vase sanguine,limfatice si filete nervoase.
Pelvisul renal sau bazinetul renal este o formatiune cavitare,de forma triunghiulara,cu baza orientata lateral,iar
varful-iesind prin hilul renal-indreptat medial inferior,el se termina cu o portiune ingustata,denumita latul
ureterului.Jumatate sau ceva mai mult din pelvisul renal se gaseste intrarenal iar restul se afla extrarenal.
Pelvisul renal este un rezervor mic de urina,aparut odata cu pozitia verticala bipeda;are o inaltime de 10 mm,o largime
de 20mm si o capatitate fiziologica de 5-6cm,forma pelvisului este variabila.
Raporturi-in portiunea intrarenala ventral cu majoritatea vaselor renale iar dorsal cu tesutul renal si cu vasele
retropielice.
-in portiunea extrarenala anterior cu vasele renale,fascia prerenala si peritoneul parietal,pe fata posterioara se
gasesc vasele prepielice doar in partea superioara si mai are raporturi cu grasimea pararenala a lui Gerota,marginea
laterala a muschiului psoas,la stanga si la dreapta raporturi cu VCI
URETERUL
Are lungime de 25-30 cm.
69

Traiectul sau nu e rectiliniu, ci prezinta 3 curburi:


Curbura renala la iesirea din rinichi
Curbura marginala la stramtoarea superioara a bazinului
Curbura pelvina la nivelul peretelui pelvin
Calibrul ureterului nu este uniform, prezentand o succesiune de dilatatii si ingustari:
Infundibul dilatatie
Col ingustare
Fus lombo-iliac dilatatie
Stramtoare marginala ingustare
Fus pelvin dilatatie
Stramtoare parietala ingustare
Ureterul are 2 parti:
Abdominala
Pelvina
Ureterul abdominal
Are la randul lui 2 parti:
Lombara: - posterior: m. psoas mare cu n. genito-femural
anterior: Dd2 pe dreapta si Dd4 pe stanga
E incrucisata de vasele colice si de vasele genitale; exceptie face vena genitala stanga care se varsa in vena
renala stanga si are traiect paralel cu ureterul. Vena genitala stanga poate fi confundata de chirurgi cu ureterul gol.
lateral: rinichiul, colonul ascendent si colonul descendent
medial: VCI si aorta
Iliaca: - are raport cu vasele iliace
Posterior:
Pe drepta: arterele iliace externa si interna pe care ureterul le incruciseaza la 1,5 cm sub bifurcatie
Pe stanga:artera iliaca comuna pe care ureterul o incruciseaza la 1,5 cm superior de bifurcatie
Anterior:
Pe dreapta: radacina mezenterului, vasele ileocolice, ileonul terminal
Pe stanga: radacina mezosigmoidului (recesul intersigmoidian)
Lateral: vasele genitale
Medial: promontoriul

Ureterul pelvin
Are 2 parti:
Parietala: raporturi:
m. obturator intern
vasele iliace interne
a. obturatoare
a. ombilicala
a. vezicala inferioara
a. ductului deferent (uterina)
n. obturator
La femeie ureterul participa la delimitarea fosetei ovariene. Are raport cu ovarul si trompa uterina.
Viscerala: raporturi:
Barbat:
rectul
70

ductul deferent incruciseaza ureterul pe partea anterioara

Femeie:

uterul
a. uterina incruciseaza anterior ureterul in traiectul sau prin baza ligamentului
lateral (larg)
Ultima portiune a ureterului are traiect in peretele vezicii urinare. El strabate oblic musculatura vezicii, apoi
submucoasa si se deschide pe peretele posterior al vezicii prin orificiul ureteral. Aceste are aspectul unei fante si
prezinta un pliu de mucoasa numit plica ureterala care lasa sa treaca urina intr-un singur sens.
Cele 2 orificii ureterale sunt situate la aporx 3 cm unul fata de celalalt, intre ele formandu-se plica
interureterica. Posterior de ea se formeaza recesul retroureteric. Cele 2 orificii ureterale delimiteaza impreuna un
orificiu intern al uretrei (trigon vezical LIEUTAUD).
Proiectia ureterului
Se proiecteaza pe peretele posterior al abdomenului. Se face pe verticala ce trece prin procesele costiforme L1L3 la 1 cm medial de vf acestora.
Puncte dureroase ureterale
Punctul superior Bazy la intersectia orizontalei duse prin ombilic cu marginea dreapta a m
drept abdominal
Punctul mijlociu Halle pe linia bispinoasa la intersectia cu verticala prin tuberculul pubic.
Punctul inferior se palpeaza prin tuseu rectal sau vaginal
VASCULARIZAIA URETERULUI
- 2/3 superioare - ureter lombar + faa anterioar a pelvisului renal sunt irigate de ramuri din :
artera renal
artera polar inferioar
artera testicular /ovarian
- la nivelul flexurii marginale (ureterul trece n raport cu arterele iliace comune) din artera iliac comun /artera iliac
intern se desprinde ramura care irig poriunea inferioar a ureterului lomboiliac + poriunea parietal a ureterului
pelvin
- poiunea visceral a ureterului pelvin e irigat de ramuri din:
artera vezical inferioar
artera rectal medie
artera ombilical +artera obturatoare
artera ductului deferent la brbai
artera uterin + artera vaginal lung la femei
Venele: dreneaz n vena renal - vena iliac comun / vena iliac intern
Limfaticele: formeaz reele limfatice n :
- adventice
- muscular
- submucoas
- Limfatice ureterului lomboiliac ganglionii latero-aortici ganglionii iliaci comuni
- Limfaticele ureterului pelvin ganglionii iliaci comuni i ganglionii iliaci interni
INERVAIA:
- e asigurat de plexul ureteral nervos
- fibrele parasimpatice preganglionare n S2-S4 calea nervilor splahnici pelvini i intr n alctuirea plexului
hipogastric inferior n microganglionii intramurali ureter

71

VEZICA URINAR (VU)


- e organ cavitar, extraperitoneal situat n spaiul pelvin subperitoneal
- n ea se acumuleaz urina ntre miciuni
- plin e de form aproape rotund
- goal aproape semilun (concavitatea e superior )
Capacitate: 200-250 mL. La 400 mL apare senzatia de mictiune imperioasa. La 700 mL sfincterul uretral
extern devine incompetent.
Vezica urinara are urmatoarela parti:
Varful
orientat anterior si superior
se continua cu ligamentul ombilical median sau uraca
Fundul
orientat postero-inferior
Corpul
intre varf si fund
i se descriu:
o fata anterioara
o fata posterioara
2 margini laterale care la vezica plina devin foite laterale
Raporturile vezicii urinare goale:
Fata anterioara:
simfiza pubiana pe al carei nivel nu il depaseste
intre vezica urinara si simfiza se gaseste spatiul retropubian sau prevezical Retzius.
Acesta contine:
un plex venos
MVN obturator
Ganglioni limfatici
Fata posterioara:
Este acoperita de peritoneu care se reflecta pe rect si formeaza recesul recto-vezical, respectiv pe uter si
formeaza recesul vezico-uterin. In aceste recesuri pot cobori anse.
Fata posterioara priveste postero-superior.
- peritoneul parietal posterior coboar de pe faa postero-superioar a vezicii urinare parial i pe faa postero-inferioar
ajungnd pn n dreptul veziculelor seminale de unde peritoneul se reflect pe faa anterioar a ampulei rectale
formnd recesul recto-vezical (fund de sac Douglas la brbai)
- la femei - de pe faa posterioar peritoneul parietal posterior se reflect pe faa anterioar a uterului formnd recesul
vezico-uterin (excavaia vezico-uterin)
- trigonul vezical Lieutaud situat la nivelul mucoasei feei postero-inferioare a vezicii urinare , e fa n faa cu trigonul
vaginal Paulick situat la nivelul mucoasei peretelui anterior al vaginei
Fundul vezicii urinare are 2 segmente:
Veziculo-deferential respectiv uterin raport cu colul uterin situat superior
Prostatic respectiv vaginal situat inferior
Partea cea mai decliva a fundului vezicii este colul vezical care se termina cu uretra.
Marginile laterale au raport cu ligamentele ombilicale mediale.
In cazul vezicii pline varful vezicii ascensioneaza, fata anterioara are raport cu simfiza si peretele anterior al
abdomenului de care este separata prin recesul prevezical. Fetele laterale sunt partial acoperite de peritoneu care se
reflecta apoi pe peretele lateral al pelvisului, formand recesurile latero-vezicale in care pot cobori anse. Inferior de
recesuri, fetele laterale au raport cu ligamentele ombilicale mediale.
72

Vascularizaie
- e asigurat de :
+ artera vezical superioar (poriune neobliterat a artera ombilicale) irig faa anterioar , feele laterale, faa
postero-superioar a vezicii urinare
+ artera vezical inferioar (din artera iliac intern) irig peretele postero-inferior al vezicii urinare , ureterul pelvin,
veziculele seminale, ductul deferent.
+ alte surse arteriale :
- artera deferenial la brbai
- artera rectal medie
- artera vaginal lung
Din ele se formeaz 2 plexuri capilare n mucoas i muscular, din care se formeaz :
- plexul venos prostatic Santorini la brbai
- plexul utero-vaginal la femei
Limfaticele
Au 3 posibilitati de drenaj:
partea superioara a limfaticelor dreneaza in ganglionii iliaci externi
partea inferioara a limfaticelor dreneaza in ganglionii iliaci interni
de la nivelul colului vezicii, limfa dreneaza in ganglionii iliaci comuni
Inervatie
plexul hipogastric inferior
fibrele simpatice T11-L2
fibrele parasimpatice S2-S4
Structura vezicii urinare
Mucoasa
Are un epiteliu de tranzitie (uroteliu). La vezica goala prezinta numeroase plici care se destind pe masura ce
vezica se umple. Exista o zona de mucoasa neteda: trigonul vezical LIEUTAUD.
Orificiul intern al uretrei prezinta posterior o plica, uvula determinata de lobul mijlociu al prostatei.
Submucoasa
MuscularaE alcatuita din 3 straturi:
Muschiul tensor al vezicii muschi evacuator
Longitudinal extern
Circular mijlociu
Plexiform intern
Adventicea
E alcatuita partial din seroasa (peretele posterior si fetele laterale ale corpului vezicii); restul suprafetei din teaca VU
apartine tesutului conjunctiv subperitoneal.
OVARUL
Glanda genitala feminina; are lungime de 4 cm, latime de 3cm, grosime de 1cm, greutate de 6-8 g.
Are 2 functii: ovogenetica, endocrina.
Configuratie externa:
Ovarul prezinta:
2 fete: laterala, mediala
2 margini: anterioara (mezoovariana), posterioara (libera)
2 extremitati (2 poli): superioara (tubara), inferioara (uterina)
Ovarul are forma de migdala.
Asezari si raporturi:
73

Suprafata sa este neteda inainte de puberate si prezinta cicatrici dupa pubertate. Este singurul organ cu adevarat
intraperitoneal care vine in contact direct cu lichidul peritoneal fara a fi acoperit de peritoneul visceral.
Acesta se insera pe marginea anterioara a ovarului de-a lungul unei linii sinuoase numita linia FarreWaldeyer.
Fata laterala prezinta raporturi cu peretele lateral al pelvisului reprezentat la acest nivel de m. obturator intern
si fascia lui. Zona de pe peretele lateral al pelvisului in dreptul careia se gaseste ovarul se numeste foseta ovariana
care este delimitata diferit la nulipare fata de multipare.
Foseta ovariana la nulipare Krause:
Posterior: artera iliaca interna, ureter
Anterior: ligamentul larg al uterului
Superior: artera iliaca externa
Inferior: artera uterina artera ombilicala
Prin aria fosetei ovariene la nulipare trece MVN-ul obturator.
Foseta ovariana la multipare Claudius:
Anterior: ureterul si artera uterina
Posterior: sacrul
Inferior: marginea superioara a muschiului piriform si prin aria sa trece MVN-ul fesier superior.
Fata mediala are raport cu anse, colonul sigmoid si cu infundibulul tubei uterine.
Marginea anterioara sau mezoovariana la nivelul ei se insera mezoul ovarian; printre foitele lui trec vasele
si nervii ovarului, care intra prin marginea anterioara ce se mai numeste hilul ovarului.
Marginea posterioara vine in raport cu trompa uterina si cu anse.
La nivelul polului superior se insera ligamentul tuboovarian si ligamentul suspensor al ovarului si la nivelul
extremitatii inferioare se insera ligamentul propriu al ovarului sau uteroovarian.

Mijloace de fixare ale ovarului

Ligamentul suspensor al ovarului


Ligamentul tubo-ovarian se intinde de la infundibulul tubei uterinela extremitatea tubara a ovarului.
Impreuna cu el ajung la ovar fimbria ovarica
Ligamentul propriu al ovarului / utero-ovarian de la nivelul cornului uterin. Se prinde pe extremitatea
uterina a ovarului
Mezoovarul este mezoul ovarului.
Trompa (tuba) uterina

Este un conduct musculo-fibros cu rol in captarea ovocitului in 1/3-a sa laterala avand loc fecundatia. Are
lungime de 10-12 cm. I se descriu 4 portiuni:
Infundibulul are aspectul unei palnii cu baza foarte festonata, prezentand 10-15 ciucuri/fimbrii cu 8-1015 mm. Intre acestea exista o fimbrie mai lunga fimbria ovarica ce ajunge pana la extremitatea
superioara a ovarului impreuna cu ligamentul tubo-ovarian. Fimbria ovarica prezinta un sant pe care
aluneca ovocitul. Varful infundibulului prezinta ostiul abdominal al tubei uterine cu diametru de 2-3 mm.
Portiunea ampulara este cea mai lunga si mai dilatata. Lungime de 7-9 cm, diamnetru de 6-10 mm. La
nivelul sau se produce fecundatia.
Istmul are o lungime de 3-4 cm, diametru de 3-4 mm. Se termina la cornul uterului.

74

Portiunea uterina lungime 1 cm, diametru 1 mm; merge oblic in peretele uterului. Se termina la ostiul
uterin al tubei cu diametru de 1 mm.
Raporturile tubei:
Infundibulul si ampula au raporturi cu fosetele ovariene, anse intestinale, pe stanga cu sigmoidul. Istmul, la
nivelul cornului uterin are anterior ligamentul rotund al uterului si posterior ligamentul propriu al ovarului. Din punct
de vedere al traiectului tubei uterine se descriu 2 portiuni:
O portiune transversala de la cornul uterin pana la polul inferior al ovarului
O portiune ansiforma inconjoara marginea anterioara, polul superior si marginea
posterioara a ovarului, dupa care infundibulul se alipeste de fata mediala a ovarului.

Structura tubei ovariene:


Mucoasa prezinta epiteliu cilindric sau prismatic ciliat, care formeaza numeroase plici, cele mai multe la
nivelul ampulei si formeaza labirintul tubar.
Submucoasa
Musculara cu contractie peristaltica si antiperistaltica
Seroasa tuba uterina e invelita in peritoneu; merge pana la marginea superioara a ligamentului larg.
Vascularizatia ovarului si a tubei uterine
Arterele sunt reprezentate de ramuri ovariene si tubare din arterele ovariana si uterina.
Artera ovariana ramura din aorta abdominala, desprinzandu-se inferior de artrea renala la nivelul L1. Are traiect
retroperitoneal, trece peste muschiul psoas mare, ureter si nervul genitofemural. Pe dreapta e intersectata de vasele
colice drepte, ileocolice, mezenter si ileon terminal. Pe stanga e intersectata de artera colica stanga, arterele
sigmoidiene, sigmoid si mezosigmoid. Impreuna cu ligamentul suspensor al ovarului merge printre foitele ligamentului
larg, apoi printre foitele mezoovarului si ajunge la polul superior al ovarului unde se imparte in 2 ramuri terminale:
ovariana si tubara.
Ramura ovariana se anastomozeaza cu omonima din artera uterina si formeaza in dreptul marginii anterioare
a ovarului arcada paraovariana. Din aceasta arcada se desprind arterele spiralate sau helicine care ajung la limita dintre
corticala si medulara unde formeaza o retea arteriala. Din aceasta retea pornesc ramuri ce ajung in corticala ovarului
unde formeaza in jurul foliculilor ovarieni arcade perifoliculare.
Ramura tubara se anastomozeaza cu omonima din artera uterina inferior de tuba intre foitele
mezosalpingelui si formeaza arcada subtubara. De aici se desprind aprox 30 ramuri drepte de tip terminal,
perpendiculare pe arcada:
15 pt infundibul
7 pt ampula
8 pt istm
De aici rezulta ca infundibulul are cea mai bogata vascularizatie, iar o sarcina la acest nivel da o hemoragie
masiva.
Venele formeaza plexuri omonime arterelor. Din plexul paraovarian se formeaza vena ovariana care pe dreapta
dreneaza in VCI si pe stanga dreneaza in vena renala stanga. Plexul venos subtubar dreneaza fie in vena ovariana fie in
venele uterine si de aici in vena iliaca interna.
Limfaticele pot drena in ganglioni pre si lateroaortici, pre si laterocavi, iliaci interni si externi.
Inervatia pentru ovar din plexul aortic abdominal, pentru trompa din plexul aortic abdominal, plexul
hipogastric inferior.

75

UTERUL
E un organ musculocavitar median nepereche, situat in centrul cavitatii peritoneale pelvine. Are forma de
trunchi de con cu baza mare superior. Pe fetele anterioara si laterale prezinta un sant numit istm care imparte uterul in 2
parti:
O parte superioara mai voluminoasa corp uterin
O parte inferioara mai ingusta col uterin
Configuratie externa:
Corpul uterin prezinta:
Fata anterioara/vezicala plana sau usor convexa
Fata posterioara/intestinala mai convexa decat anterioara
2 margini laterale concave la nulipare, convexe la multipare
Fund rectiliniu la nulipare, convexe la multipare
2 unghiuri tubare sau coarne uterine de la nivelul carora pornesc tubele uterine.
Colul uterin linia de insertie a portiunii superioare a vaginului pe col este oblica dinspre posterior si superior spre
anterior si inferior. Portiunea supravaginala exocolul; portiunea intravaginala endocolul.
Raporturile corpului uterin:
Uterul e acoperit aproape in intregime de peritoneu. Peritoneul care acopera peretele posterior al vezicii se
reflecta pe fata anterioara a corpului uterin ca foita anterioara a ligamentului larg. Intre vezica si uter exista recesul
peritoneal uterovezical (vezicouterin) in care pot cobori anse intestinale. Peritoneul ce acopera fata anterioara a
ampulei rectale se reflecta pe fata posterioara a uterului si pe fata posterioara a formixului vaginal ca foita posterioara a
ligamentului larg.
Intre uter si rect se formeaza recesul peritoneal recto-uterin sau fundul de sac Douglas zona cea mai decliva a
cavitatii peritoneale. In fundul de sac Douglas pot cobori anse.
Marginile laterale ale corpului uterin au raport cu mezoul uterului care se numeste mezometru. Uter metra
metroragie = hemoragie uterina.
Mezometrul se formeaza prin alipirea foitelor anterioara si posterioara ale ligamentului larg/lateral de uter.
Intre foitele mezometrului, in raport cu marginile laterale ale uterului urca artera uterina. Fundul uterului e acoperit de
peritoneu si are raport cu anse si colon sigmoid.
Raporturile colului uterin:
In portiunea supravaginala:
Anterior vezica urinara de care e separata prin septul vezicovaginal; posterior ampula rectala de care e
separata prin fundul de sac Douglas; supero-lateral artera uterina.

76

In portiunea intravaginala formeaza impreuna cu formixul vaginal 4 funduri de sac vaginale: 1


anterior, 1posterior, 2 lateral. Cel posterior e mai adanc si vine in raport cu fundul de sac Douglas
posibilitatea palparii fundului de sac Douglas prin tuseu vaginal si functia intravaginala a acestuia.
Artera uterina ramura din trunchiul anterior al arterei iliace interne. Se desprinde singura sau in trunchi comun cu
artera ombilicala. In functie de raport cu ligamentul larg se imparte in 3 portiuni:
Portiunea retroligamentara/parietala merge pe peretele lateral al pelvisului delimitand fosetele ovariene.
In aceasta portiune are lateral muschiul obturator intern, medial ureter, anterior artera obturatoare si artera
ombilicala, posterior vene uterine si vase genitale.
Portiunea subligamentara/parametriala aici artera are directie transversala catre medial de pe peretele
lateral al pelvisului pana in apropierea colului uterin. In aceasta portiune artera uterina merge in grosimea
parametrului. La jumatatea distantei dintre peretele pelvin si col, artera uterina incruciseaza anterior ureterul.
La 1,5-2 cm superolateral de fornixul vaginal, artera uterina isi schimba directia in unghi drept si urca de-a
lungul marginii laterale a uterului.
Portiunea intraligamentara/mezometriala artera e sinuoasa si urca pana la cornul uterului unde se imparte
in 2 ramuri terminale: ovariana si tubara.
Da ramuri:ureterale,vezicale,vaginale,cervicovaginale,uterine.
Vene formeaza un plex uterin care comunica cu plexurile vecine si se varsa fie in vena ovariana, fie in vena iliaca
interna.
Limfaticele uterului corpul dreneaza in ganglioni pre si lateroaortici, pre si laterocavi, iliaci interni si inghinali
superficiali. Colul dreneaza in ganglionii iliaci externi, iliaci interni si sacrali.
Inervatia plex hipogastric inferior.
Pozitia uterului:
Pozitia uterului se descrie in fucntie de 2 unghiuri:
Unghiul dintre axul corpului si axul colului uterin ce e deschis spre anterior si are valoare intre 140 si 170.
Se numeste unghi de flexiune, uterul fiind in mod normal in pozitie de anteflexie.
Unghiul dintre axul colului si axul vaginului ce e deschis spre anterior cu valoare intre 90 si 110. Se
numeste unghi de versiune si in mod normal uterul e in anteversie.
Mijloace de suspensie a uterului:
Peritoneul
Ligamentul rotund al uterului cordon musculofibros ce se intinde de la cornul uterului pana la simfiza
pubiana. Acestuia i se descriu 5 portiuni:
Portiunea uterina
Portiunea ligamentara
Portiunea iliaca
Portiunea inghinala
Portiunea
Ligamentul larg se intinde de la marginile laterale ale uterului pana la pertele lateral al pelvisului.
Ligamentul larg prezinta si 4 margini:
Mijloace de sustinere:
Perineul
Aderenta la organele vecine,Lamele sacro-recto-genito-pubiene, Jonctiunea cervicoistmica este cea mai
fixa parte a uterului.
VAGINUL

77

Este un organ musculoconjunctiv cu rol copulator. Lungime 8-9 cm, cu peretele posterior cu 1-2 cm mai lung
decat cel anterior. Calibrul vaginului nu este uniform. Extremitatea superioara e mai dilatata si se insera pe colul
uterin, cea inferioara e turtita transversala, iar cea mai mare parte a vaginului e turtita anteroposterior.
Vaginul strabate hiatusul urogenital care il imparte intr-o portiune pelviva de deasupra hiatusului urogenital si
una perineala de sub hiatusul urogenital.
Raporturile vaginului:
Portiunea pelvina
Peretele anterior are 2 segmente unul vezical
unul uretral
Cel vezical e reprezentat in cea mai mare parte de trigonul vaginal Pawlick. El vine in raport cu trigonul
vezical de care e separat prin septul vezicovaginal. La acest nivel se produc fistule vezicovaginale. In septul
vezicovaginal ce are grosime de 7-8 mm, se gaseste ureterul, explicand posibilitatea aparitiei fistulelor ureterovaginale.
Cel uretral vine in raport cu uretra de care e separat prin septul uretrovaginal cu grosimea de 10 mm.
Peretele posterior are 2 segmente
unul peritoneal
unul rectal
Cel peritoneal are raport cu fundul de sac Douglas.
Cel rectal vine in raport cu ampula rectala de care e separata prin septul rectovaginal.
Marginea laterala vine in raport cu muschiul ridicator anal, cu plexurile hipogastrice inferioare, cu parangiile
hipogasatrice si lamele sacro-recto-genito-pubiene.
Partea perineala
Peretele anterior are raport cu uretra, acest raport fiind din ce in ce mai strans spre portiunea inferioara a celor
2 organe. In dreptul meatului uretral extern uretra proemina in peretele anterior al vaginului formand
tuberculul uretral.
Peretele posterior vine in raport cu canalul anal de care e separat prin triunghiul rectovaginal ce are varful la
diafragma urogenitala si baza la tegument. In aria lui exista centrul tendinos al perineului.
Marginile laterale au raport cu fosele ischiorectale

Pozitia vaginului:
Vaginul formeaza cu axul colului uterin unghiul de versiune, iar cu orizontala, in ortostatism, un unghi de 60,
iar in decubit dorsal un unghi de 30.

Vascularizatia vaginului:
Artere:
Ramuri vaginale din artera uterina si ramuri vaginale din artera cervicovaginala care sunt ramuri vaginale
superioara. Ramuri vaginale mijlociu reprezentate de ramuri vaginale din artera vezicala inferioara. Ramuri vaginale
inferioare reprezentate de artera rectala medie. Toate aceste ramuri se anastomozeaza pe peretii anterior si posterior ai
vaginului formand arterele azygos ale vaginului.
Venele:
Formeaza plexul vaginal ce dreneaza in vena iliaca interna.
78

Limfatice:
Dreneaza in ganglionii iliaci interni, externi si inghinali superficiali.
Inervatie:
Plex hipogastric inferior.
Extremitatea superioara a vaginului formeaza prin insertie pe colul uterin un sant circular numit fornix
vaginal. Acesta e impartit in 4 funduri de sac:
Anterior ce vine in raport cu ureter
Posterior ce vine in raport cu fundul de sac Douglas
2 laterale ce vin in raport cu artera uterina si plexul hipogastric inferior ce pot fi anesteziate
transvaginal.
Extremitatea inferioara a vaginului se deschide la nivelul vestibulului vaginal.

TESTICULUL
Este glanda genitala masculina. Indeplineste 2 functii: spermatogeneza si secretie endocrin. Testiculele sunt
situate in scrot, fiind in numar de 2. Testiculul stang e cu 1 cm mai jos decat cel drept.
Configuratie externa:
o fata laterala care priveste spre posterior; vine in raport partial cu epididimul
o fata mediala care priveste spre anterior
o extremitate superioara orientate spre lateral si anterior
o extremitate inferioara
o margine anterioara convexa
o margine posterioara rectilinie la nivelul careia intra si ies vasele testiculului de aceea se mai
numeste si hilul testiculului; vine in raport cu corpul epididimului
Dimensiuni:
Lungime = 4,5 cm
Latime = 2,5 cm
79

Grosime = 3 cm
Greutate = 20 grame
Structura testiculului
Lobulul testicular e alcatuit din 1-3 tubi seminiferi contorti si celule interstitiale Leyding care secreta
testosteron si formeaza glanda diastematica a testiculului.
La nivelul tubilor seminiferi contorti are loc spermatogeneza. Spre periferia lobului tubii contorti se unesc
intre ei si formeaza reteaua testiculara. In tubii drepti si reteaua testiculara nu are loc spermatogeneza. Tubii contorti,
cei drepti si reteaua testiculara nu au lumen pana inainte de pubertate.
Epididimul
Este un organ anexat testiculului. Are forma de virgula si prezinta 3 portiuni:
Cap
- portiunea ce mai voluminoasa; adera la extremitatea superioara a testiculului prin ligamentul
epididimal superior
Corp - se arcuieste de-a lungul marginii posterioare a testiculului fara sa adere la ea
Coada - adera la extremitatea inferioara a testicului prin ligamentul epididimal inferior; se continua fara o
delimitare neta cu ductul deferent.
Atat testiculul cat si epididimul sunt invelite intr-o tunica fibroasa subtire, rezistenta, de culoare alb-sidefie,
numita albuginee. In dreptul marginii posterioare a testiculului, albugineea se ingroasa si formeaza mediastinul
testiculului sau corpul HIGHMORE. De la nivelul mediastinului pornesc septuri testiculare care impart parenchimul
testiculului in 200 300 de lobuli testiculari.
In jurul albugineei, testicului si epididimul sunt acoperite de tunica vaginala, rezultata din peritoneul antrenat
in procesul de descensus al testiculului.
Extremitatea inferioara a testicului si coada epididimului sunt extravaginale (neacoperite de tunica vaginala)
fiind legate de fascia spermatica interna prin ligamentul scrotal un rest de la gubernaculum testis.
Tunica vaginala patrunde la nivelul marginii posterioare a testiculului intre aceasta si epididim, formand un
sant sinus epididimar.
Vascularizatia testiculului si epididimului
Artere sunt in numar de 3:
Artera testiculara are origine din aorta abdominala inferior de artera renala aproximativ la nivel mediu.
Initial are traiect retroperitoneal, trece peste muschiul psoas mare incrucisand ureterul si nervul genito-femural apoi
coboara tot retroperitoneal. Pe dreapta are raport cu vasele colice drepte, vasele ileocolice si ileonul terminal care o
incruciseaza pe fata anterioara; pe stanga este incrucisata anterior de artera colica stanga, arterele sigmoidiene, VMI,
colonul si mezocolonul sigmoid apoi trece prin orificiul inghinal profund la nivelul caruia are raport inframedial cu
vasele epigastrice inferioare; merge apoi in grosimea funiculului deferent si ajunge la nivelul extremitatii superioare a
testiculului, medial de capul epididimului. La acest nivel, artera testiculara da ramuri pentru testicul si 2 artere
epididimare: anterioara si posterioara. Artera epididimara posterioara coboara paralel cu marginea posterioara a
testiculului medial de epididim, pana la nivelul cozii, unde se anastomozeaza cu artera deferentiala si artera
cremasterica.
Artera deferentiala este in general ramura din artera vezicala inferioara dar poate fi si din artera vezicala
superiaora sau din artera ombilicala. In funiculul spermatic, merge posterior de ductul deferent, iar la nivelul cozii
epididimului se anastomozeaza cu arterele testiculara si cremasterica.
Artera cremasterica ramura din artera epigastrica inferioara se desprinde din aceasta in dreptul orificiului
inghinal profund. In funiculul spermatic este situata posterior de ductul deferent; iar la nivelul cozii se anastomozeaza
cu artera testiculara si artera deferentiala.
Venele sunt 2 tipuri:
80

Venele profunde cu originea in capilarele testiculare care se unesc si formeaza vene centrale la nivelul
mediastinului testicular.
Venele superficiale se formeaza perilobular, strabat albugineea si merg intre aceasta vaginala pe suprafata
testiculului pentru a se uni cu venele centrale.
Se formeaza 2 plexuri venoase la nivelul funiculului spermatic:
Plex anterior sau pampiliform care merge anterior de ductul deferent si din care se formeaza vena testiculara
se varsa pe dreapta in VCI si pe stanga in vena renala stanga.
Plexul venos posterior se varsa in vena epigastrica inferioara; datorita faptului ca vena testiculara stanga se
varsa in vena renala stanga in unghi drept, iar vena renala stanga se varsa in unghi drept in VCI, la nivelul
testiculului stang este mai frecvent varicocel decat pe cel drept.
Alte cauze: compresia de catre sigmoid a venei testiculare stangi; vena testiculara stanga se varsa in renala
stanga inferior de varsarea suprarenala stanga care are un flux sangvin contrar.
Caile spermatice

Caile spermatice se impart in


Cai intratesticulare tubi drepti, RETE TESTIS
Cai extratesticulare duct eferent, epididimar, deferent, ejaculator, uretra

Ducte eferente
In numar de 15-20; lungime de 15-20 cm. Se desprind din RETE TESTIS si calibrul lor descreste pe masura ce
se indeparteaza de testicul. Primul canal eferent este cel mai voluminos si descrie un arc de cerc in care se varsa
celelalte ducte eferente, dupa care canalul eferent respectiv se continua cu canalul epididimar.
Canal epididimar
Este un duct foarte sinuos care daca s-ar desfasura ar ajunge la 6-7 m. Are o grosime de 0,3 mm. Se continua
fara delimitare neta cu ductul deferent. Canalele eferente si prima portiune a canalului epididimar formeaza capul
epididimului. Restul canalului epididimar formeaza corpul si coada epididimului.

Canalul ejaculator
Are lungimea de 2 cm, grosimea 2 mm ce descreste la 0,5 mm la varsarea in uretra prostatica. Strabate prostata
oblic spre anterior, inferior si medial. Se deschide la nivelul coliculului seminal (inaltime = 3-4 mm) de-o parte si de
alta a utriculului prostatic.

Canal deferent
Are lungime de 50 cm si 2mm diametru. Se intinde de la coada epididimului pana la baza prostatei unde se
uneste cu ductul excretor al veziculei seminale pentru a forma ductul ejaculator.
Are 3 segmente:
Segmentul epididimar merge paralel cu marginea posterioara a testiculului si fata mediala a epididimului.
Segmentul funicular are 2 parti:
scrotala de la epididim pana la orificiul inghinal superficial
inghinala merge in canalul inghinal intre orificiile inghinale
superficial si profund.
Segmentul abdomino-pelvin are 2 parti:

81

abdominala in care canalul deferent vine in raport la nivelul orificiului


profund al canalului inghinal cu vasele epigastrice inferioare.
Intersecteaza apoi medial vasele iliace externe
pelvina are traiect spre posterior si inferior; trece lateral de vezica
urinara; intersecteaza anterior ureterul si plicile ombilicale mediale dupa
care ajunge in septul recto-vezico-prostatic
Inainte de a participa la formarea canalului ejaculator, canalul deferent prezina o dilatatie numita ampula
canalului deferent ce are urmatoarele raporturi:
Ant: vezica urinara
Post: rect de care e separata prin septulrecto-vezico-prostatic
Lat: vezicula seminala
Med: ampula canalului deferent de partea opusa impreuna cu care delimiteaza trigonul interampular.
Vascularizatia ductului deferent:
Arterele ductului deferent sunt ramuri din artera vezicala inferioara + ramuri din artera rectala medie.
Venele ductului deferent dreneaza in vena iliaca interna si in plexul prostatic.
Inervatia ductului deferent plexul hipogastric inferior

SCROTUL
E un sac median nepereche in care se gaseste testiculul. Are 7 tunici care de la exterior la inferior sunt:
Pielea cu numerosi foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare. Pe mijloc prezinta un rafeu care se
continua anterior cu cel al penisului si posterior cu cel al perineului. De la rafeu pornesc cute
transversale
Tunica dartos (imparte scrotul in 2 compartimente prin septul testicular) se continua cu tunica
dartopeniala si cu dartosul perineal. E alcatuita din fibre de colagen, elastice si musculare netede
ce formeaza muschiul dartos; contractia sa duce la aparitia cutelor transversale de la nivelul pielii.
Este sediul unor reflexe dependente de temperatura.
Fascia spermatica externa
Fascia cremasterica
Muschiul cremaster
Fascia spermatica interna
Tunica vaginala a testiculului alcatuita din 2 foite: viscerala adera la testicul si epididim;
parietala adera la fascia spermatica interna
Colul inferior al testiculului si coada epididimului sunt extravaginale. Intre cele 2 foite exista o lama fina de
lichid care asigura mobilitatea testiculului. Acumularea unei cantitati mai mari de lichid intre foitele vaginale se
numeste hidrocel.
Explicatia pentru temperatura mai scazuta la nivelul scrotului:
Lipsa stratului adipos
Numeroase glande sudoripare
Anastomoza arterelor testiculare si plexului pampiniform, deci o circulatie foarte rapida a sangelui la
nivelul scrotului
Raportul strans dintre arterele testiculare si plexul pampiniform, deci un flux sangvin de contracurent
(pe masura ce ne departam de aorta tempereatura in vase scade => sangele venos are o temperatura si
mai scazuta)
Vascularizatie:
82

Artere scrotale anterioare ramuri din arterele rusinoase externe ce sunt ramuri din artera femurala
Artere scrotale posterioare ramuri din artera perineala
Venele sunt omonime arterelor.

Inervatie:

Ramuri scrotale anterioare din nervul ilioinghinal


Nervii scrotali posteriori din nervul perineal
Ramuri genitale din nervul genitofemural
Ramuri din nervul femurocutanat posterior

Vezicula seminala
E glanda anexa a aparatului genital masculin. Are o lungime de 5 cm, grosime 5 mm, capacitate 5-10 ml,
forma de con cu baza spre lateral si superior.
Raporturi:
Ant: vezica urinara
Post: sept recto-vezico-prostatic, ampula rectala
Lat: plexuri venoase vezicoprostatice
Med: ampula canalului deferent
Varful vezicii seminale se continua cu canalul ei excretor ce se uneste cu canalul ejaculator.
Vascularizatie: ramuri din artera rectala medie + artera vezicala inferioara
Vene omonime care dreneaza in plexul prostatic.
Inervatie plex hipogastric inferior
Funiculul spermatic
Este un cordon ce suspenda testiculul, lung de 15 cm pe dreapta si 16 cm pe stanga. Are 2 segmente:
scrotal de la capul epididimului pana la orificiul inghinal superficial
inghinal in canalul inghinal avand raport cu peretii canalului si nervul ilioinghinal
Contine central ductul deferent. Anterior de acesta se gaseste artera testiculara si plexul pampiniform.
Posterior se gaseste artera ductului deferent, artera cremasterica, plexul venos posterior si ramura genitala a
nervului genitofemural.
In funiculul spermatic mai poate exista si ligamentul peritoneovaginal ce rezulta prin obliterarea canalului
peritoneovaginal.
Funicului spermatic are 3 tunici de invelis:
Fascia spermatica externa continua aponevroza m. oblic extern la nivelul orificiului inghinal superficial.
Fascia cremasterica si m. cremaster - contine fibre din muschii transvers abdominal si oblic intern ce
coboara lateral de funiculul spermatic, formeaza anse de fibre musculare in jurul acestuia, apoi formeaza un
hamac pentru testicul, dupa care urca medial de funicul si se insera pe tuberculul pubic. E responsabil de
reflexul cremasterian ce consta in ridicarea testiculului dupa stimularea tegumentului superomedial al coapsei
de aceeasi parte. Calea aferenta a reflexului e reprezentata de ramura femurala a nervului genitofemural. Calea
eferenta e reprezentata de ramura genitala.
Fascia spermatica interna continua fascia transversalis la nivelul orificiului inghinal profund.

PROSTATA
Prostata e o glanda anexa a aparatului genital masculin. Are lungime 3 cm, latime 4 cm, grosime 2,5 cm si
greutate 20-25 g. Este situata in spatiul pelvisubperitoneal.
Configuratie externa:
Prostata prezinta
O fata anterioara
83

O fata posterioara
2 fete interolaterale
O baza, situata superior, impartita de o creasta transversata in 2 versanti, anterior si posterior
Un varf situat inferior

Raporturi:
Fata anterioara simfiza pubiana, de care este separata printr-un spatiu de aproximativ 2 cm ce contine tesut
conjunctiv, ligamente puboprostatice si plexul venos prostatic.
Fata posterioara raport cu ampula rectala de care este separata prin septul recto-vezico-prostatic; fata posterioara e
mai lata in partea superioara decat in partea inferioara si prezinta un sant median caruia in partea superioara ii
corespunde o incizura. Este comparata cu un as de pica; santul median este palpabil prin tuseu rectal si dispare de
cele mai multe ori in caz de adenom de prostata.
Fetele inferolaterale au raport cu muschii ridicatori anali; medial de ridicatorii anali cu plexul venos prostatic si cu
plexul hipogastric inferior; lateral de ridicatorii anali cu prelungirile anterioare ale foselor ischiorectale.
Baza are 2 versanti versantul anterior: raport cu fundul vezicii urinare
versantul posterior: raport cu veziculele seminale si ductele deferente
varful are raport cu diafragma urogenitala
Structura prostatei:
Prostata prezinta la exterior o capsula fibroasa proprie care trimite in parenchim septuri ce il impart in 30-50
lobuli.
Parenchimul prostatic e alcatuit din:
Tesut conjunctiv fibros
Tesut muscular neted
Tesut glandular
Glandele prostatei sunt de 2 tipuri:
Periuretrale situat intre uretra si sfincterul intern
Glandele prostatice propriuzise
Prostata e strabatuta de 4 canale:
Uretra
2 canale ejaculatoare
Utriculul prostatic (rest embrionar de duct paramezonefrotic)
Aceste ducte impart prostata in 4 lobi:
2 lobi laterali situati lateral si posterior de uretra, inferior de planul oblic ce trece prin ductele
ejaculatoare
Un lob mijlociu(median) situat posterior de uretra, posterior de planul ce trece prin ductele
ejaculatoare. (apare deseori adenomul de prostata la acest nivel )
Un lob posterior situat de partea postero-inferioara a prostatei (parte a lobilor laterali);
deseori apare la acest nivel cancerul de prostata.
Cei 2 lobi laterali sunt uniti pe fata anterioara de istmul prostatei care trece anterior de uretra; contine in
general tesut conjunctiv si tesut muscular neted fara tesut glandular. Daca istmul lipseste uretra trece printr-un sant de
pe fata anterioara a prostatei.
Vascularizatia prostatei
Artere
Ramuri din artera rectala medie si din artera vezicala inferioara. Aceste ramuri pot fi de 2 feluri:
capsulare merg la suprafata glandei
trabeculare merg in profunzimea glandei in raport cu structurile glandulare
84

Venele
interni
Formeaza plexul prostatic care dreneaza in vena vezicala inferioara, vena rectala medie sau vena
rusinoasa interna.
externi
Limfaticele
sacrali
Au 3 posibilitati de drenaj- in ganglionii iliaci
Inervatia
Plexul hipogastric inferior.

PENISUL
Este un organ genital si urinar, situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene. Prezinta o prtiune
perineala, radacina penisului si o portiune libera, corpul penisului, care, la extremitatea sa anterioara, se termina cu o
parte ma voluminoasa, numita gland. Radacina este fixata, prin cei 2 corpi cavernosi, de ramurile ischio-pubiene ale
coxalului, iar cirpul este fixat de simfiza pubiana prin ligamente fibroase, unul superior si altul inferior.
Corpul penisului are o forma cilindrica, usor turtit, prezentand o fata superioara (dorsum penis) si una
inferioara, uretrala.
Glandul cu baza sa inconjoara circumferinta corpului, depasindu-l ca o coroana, la acest nivel existand santul
balano-preputal. La varful sau, orientat spre fata uretrala, se afla orificiul estern al uretrei.
Invelisul tegumentar al penisului se continua, la nivelul glandului, cu preputul, un manson cutanat care se
termina in fund de sac.
Penisul este format dintr-un aparat erectil si invelisuri. Organele erectile sunt formatiuni fibro-musculare
areolare, fiind reprezentate de doi corpi cavernosi si un corp spongios, si care, umplute cu sange, determina erectia. Cei
doi corpi cavernosi au forma cilindrica si formeaza cea mare parte a penisului, ocupand fata dorsala, laturile si, partial,
fata uretrala. Extremitatile lor posterioare se insera pe ramurile osoase ischio-pubiene.
Corpii cavernosi se unesc pe linia mediana prin intermediul unui sept conjunctiv, iar extremitatile anterioare
vin in contact cu fata posterioara a glandului, print-o lama conjunctiva. Sunt acoperiti de un invelis fibros, foarte
rezistent, numit tunica albuginee, de la care pornesc septuri conjunctive care separa un sistem cavernos ce contine tesut
erectil vascular.
Corpul spongios al uretrei este o formatiune unica ce intra in alcatuirea penisului, ocupand spatiul median
dintre corpii cavernosi. Este format din tesut cavernos si inveleste uretra care il strabate de la un capat la altul.
85

Extremitatea sa posterioara incepe printr-o portiune mai dilatata - bulbul uretral, iar cea anterioarase continua cu
glandul. La exterior, corpul spongios este invelit de o tunica albuginee, iar tesutul sau spongios este format din caverne
ce corespund lacunelorvenoase.
Invelisurile penisului este format din piele, care se continua cu pielea scrotului si a regiunii pubiele. Sub
aceasta se gaseste o lama musculara subtire care formeaza dartosul penian.
In interior se afla o tunica laxa, in care se afla vase superficiale, iar mai profund fascia penisului, continuare a
fasciei superficiale a abdomenului care inveleste corpii spongiosi si cavernosi.
Vascularizatia este asigurata de ramuri din artera rusinoasa interna; venele se deschid in vena rusinoasa
interna si de aici in vena iliaca interna.
Inervatia invelisurilor este data de nervul rusinos si de ramuri genitale ale plexului lombar, iar organele
erectile de ramuri simpatice si parasimaptice ale plexului hipogastric, cu rol dilatator.

Uretra masculina
Uretra masculina se intinde de la ostiul uretral intern (de la nivelul colului vezical) pana la ostiul uretral extern
(la nivelul glandei penisului). Are lungime de 14-16 cm.
Se imparte in
uretra prostatica 3cm
uretra membranoasa 1cm
uretra spongioasa 10-12cm
De la origine, uretra se indreapta spre anterior si inferior, trece pe sub simfiza pubiana descriind o curba cu
concavitatea spre superior si anterior, apoi se indreapta spre anterior si superior dupa care isi schimba directia
impreuna cu corpul spongios. Descrie o curba cu concavitatea inferior si posterior, dupa care are traiect descendent.
Prima curbura este fixa si se mai numeste curbura posterioara; cea de-a 2-a curbura se numeste curbura
anterioara si dispare in erectie. Uretra mai poate fi impartita in uretra posterioara sau fixa (cuprinde uretra prostatica si
membranoasa) si o uretra anterioara sau mobila (reprezentata de uretra peniala)
Uretra prostatica
Strabate prostata aproape vertical prezentand o usoara concavitate spre anterior; ea trece mai aproape de fata
anterioara a prostatei decat de fata posterioara; in lipsa istmului putand trece pe fata posterioara a prostatei.
Pe peretele posterior al uretrei prostatice se gaseste o proeminenta verticala numita creasta uretrala care are la
mijlocul ei o proeminenta de 3-4 mm, inaltime numita colicul seminal. In centrul coliculului seminal se deschide
utriculul prostatic, iar de o parte si de alta a acestuia ductele ejaculatoare.
Intre coliculul seminal si peretele posterior al uretrei se delimiteaza 2 santuri numite sinusuri prostatice, in
care se deschid majoritatea glandelor prostatice mari. Restul se pot deschide pe toata circumferinta uretrei.
Prima portiune a uretrei prostatice de la colul vezical la coliculul seminal este inconjurat de sfincterul uretral
intern. In portiunea sa superioara, sfincterul uretral intern este alcatuit din inele complete, iar in partea inferioara din
inele incomplete cu concavitatea posterior.
Coliculul seminal se mai numeste veru montanum.
Sfincterul uretral extern nu vine in raport cu uretra, ci el inconjoara fata anterioara a prostatei pe toata
lungimea ei si foarte putin din fata posterioara. El se prelungeste si la nivelul uretrei membranoase unde este circular.
Creasta uretrala se ramifica superior in fraurile uretrale, iar inferior se bifurca, formand niste plici la nivelul
uretrei membranoase.
Uretra membranoasa
Strabate diafragma urogenitala (uretra diafragmatica); la nivelul sau se gasesc orificiile glandelor uretrale. Are
raport anterior cu ligamentul transvers al perineului pe care poate fi strivita in caz de accident. Are raport posterior cu
glandele bulbouretrale si centrul tendinos al perineului.

86

Uretra spongioasa
Intra pe fata superioara a corpului spongios apoi merge in profunzimea acestuia. Prezinta 2 dilatatii:
Superioara care se numeste recesul bulbului penisului, la nivelul caruia se deschid glandele
bulbouretrale situate in diafragma urogenitala.
Inferioara care se numeste fosa naviculara, la nivelul careia, pe peretele dorsal sau anterior al uretrei se
gaseste o plica de mucoasa - valvula fosei naviculare sau valvula Guerin. Intre valvula si peretele
anterior se delimiteaza sinusul lui Guerin.
Pe peretii anteriori si laterali ai uretrei se gasesc lacunele Morgagni la nivelul carora se deschid glandele
uretrale.
PERINEUL(planseul perineal)
Reprezinta totalitatea partilor moi ce inchid stramtoarea inferioara a bazinului. In pozitie ginecologica perineul
are forma unui romb cu 4 laturi si 4 unghiuri. Unghiul anterior e marginea inferioara a simfizei pubiene. Unghiul
posterior e varful coccisului. Unghiurile laterale sunt tuberozitatile ischiadice. Laturile anterioare sunt reprezentate
de pliurile genitofemurale si laturile posterioare sunt marginile inferioare ale muschilor fesieri mari.
Diagonala mica a rombului, linia biischiadica, imparte perineul in 2 trigoane:
Unul anterior urogenital
Unul posterior anal
Perineul e alcatuit din diafragma pelvina cu fasciile ei si diafragma urogenitala cu fasciile ei.
Diafragma pelvina e alcatuita din urmatorii muschi: m ridicator anal, m coccigian, m sfincter anal extern. Are
forma unei palnii cu deschiderea mai mare situata superior si cu cea mica inferior inserata la limita dintre ampula
rectala si canalul anal.
Centrul tendinos al perineului reprezinta intersectia originilor si insertiilor majoritatii muschilor perineului. La
formarea sa participa si fasciile perineului. Se gaseste la barbati intre bulbul penisului si anus, iar la femei intre vagin
si anus.
Arcul tendinos al muschiului ridicator anal este o ingrosare a fasciei muschiului obturator intern la nivelul
careia se insera muschiul ridicator anal. Se intinde de la canalul obturator pana la spina ischiadica.
Muschiul ridicator anal e alcatuit din 2 parti:
o parte pubica
o parte iliaca
Partea pubica e alcatuita din 3 muschi:
Muschiul ridicator al prostatei sau pubovaginal
Origine: ramura inferioara a pubisului
Insertie: fetele laterale ale prostatei sau vaginului + centrul tendinos al perineului
Muschiul puborectal
Origine: ramura inferioara a pubisului
Insertie: peretele lateral al rectului
Majoritatea fibrelor sale ajung in stratul longitudinal al muscularei rectului. Unele din aceste
fibre se insera in dermul tegumentului perianal.
Actiune ridica anusul si canalul anal.
Muschiul pubococcigian
Origine: ramura inferioara a pubisului si jumatatea anterioara a arcului tendinos al
ridicatorului anal.
Insertie: coccis si ligamentul anococcigian
87

Actiune ridica perineul posterior si este constrictor al rectului putand fi considerat sfincter extern
auxiliar.
Partea iliaca e alcatuita dintr-un singur muschi: muschiul iliococcigian
Origine: jumatatea posterioara a arcului tendinos al ridicatorului anal + spina ischiadica
Insertie: coccis si ligamentul anococcigian
Actiune ridica diafragma pelvina
Fasciile diafragmei pelvine sunt o parte a fasciei pelvine parietale. Ele sunt 2 una superioara si una inferioara
ce se continua una cu alta la nivelul hiatusului urogenital.
Hiatusul urogenital e un spatiu delimitat intre marginile mediale ale celor 2 muschi ridicatori anali. Prin
hiatusul urogenital trec la barbat uretra si la femeie uretra si vaginul. Hiatusul e inchis inferior de diafragma
urogenitala care se gaseste la nivelul perineului anterior si e alcatuita din muschi si fascii.
Muschii diafragmei urogenitale sunt dispusi pe 2 planuri:
Planul superficial 3 muschi:
Muschiul transvers superficial al perineului
Origine: tuberozitatea ischiadica
Insertie: centrul tendinos al perineului
Actiune: pune in tensiune centrul tendinos.
Muschiul bulbospongios
Origine: centrul tendinos al perineului
Insertie: la barbati albugineea corpului spongios. Un fascicul de fibre putand ajunge peste
fetele laterale ale corpilor cavernosi pe fata dorsala a acestora formand cu fibrele de partea
opusa muschiul lui Houston; la femeie pe bulbii vestibulari; pe fetele laterale si dorsala ale
clitorisului.
Actiune: in erectie (barbat), constrictor inferior al vaginului (femeie)
Muschiul ischiocavernos
Origine: tuberozitatea ischiadica
Insertie: albugineea corpului cavernos al penisului sau clitorisului
Cei 3 muschi delimiteaza trigonul ischiobulbar.

Planul profund 2 muschi:


Muschiul transvers profund al perineului
Origine: tuberozitatea ischiadica; ramura ischionului
Insertie: centrul tendinos
Actiune: sustine: vezica urinara, prostata, vaginul
Sfincterul extern al uretrei
Fasciile diafragmei urogenitale:

Fascia superficiala a perineului inveleste inferior muschii superficiali ai diafragmei urogenitale


Fascia inferioara a diafragmei urogenitale se mai numeste membrana perineala si inveleste fata inferioara a
muschilor profunzi ai diafragmei urogenitale; partea ei anterioara, ce se prinde de ramurile ischiopubiene e mai
groasa si se numeste ligament transvers al perineului. Intre ligamentul arcuat pubian si ligamentul transvers al
perineului trece vena dorsala profunda a penisului sau clitorisului. Membrana perineala e strabatuta de uretra si
de artera si nervii dorsali ai penisului sau clitorisului. Partea posterioara a membranei perineale participa la
formarea centrului tendinos.
88

Fascia superioara a diafragmei urogenitale acopera fata superioara a muschilor profunzi ai diafragmei
urogenitale.

Perineul anterior la femei si barbati stratigrafie:


Piele
Tesut celular subcutanat contine ramuri din arterele si nervii perineali
Fascia superficiala perineala
Spatiul perineal superficial cuprinde organe erectile si muschii superficiali ai diafragmei urogenitale
Membrana perineala
Spatiul perineal profund cuprinde muschii profunzi ai diafragmei urogenitale, uretra, vagin, vase si nervi
corespunzatori, glandele bulbouretrale
Fascia superioara a diafragmei urogenitale
Prelungirea anterioara a fosei ischiorectale
Muschiul ridicator anal si fasciile sale
Perineul posterior la femei si barbati stratigrafie:
Piele
Tesut adipos
Fosa ischiorectala
La femei, aceasta regiune nu prezinta pilozitati.

89