Sunteți pe pagina 1din 2

Conceptie personala cu privire la raportul ereditate mediu in influentarea dezvoltarii

psihice
1. In teoria si practica educatiei se identifica opinii, respectiv atitudini, foarte
diferite cu privire la acest subiect. Raportul ereditate mediu in influentarea dezvoltarii
psihice a constituit subiectul unor dispute care mai palpita si in zilele noastre,
subevaluarea ori supraevaluarea ale unuia dintre factori reprezentand tendintele sau
formele de apreciere ale specialistilor. Referitor la ereditate, ca factor de influenta al
dezvoltarii psihice, acesta este definit, din perspectiva lui Sillamy (2000), ca fiind
transmiterea caracteristicilor fizice si psihice la descendenti, prin aceasta aparand,
conform opiniei lui Pieron (2001), insusiri individuale, din punct de vedere biologic, ca
greutatea, conformatia fetei, culoarea ochilor, anumite particularitati ale sistemului
nervos, precum si influente de natura psihologica in domeniul aptitudinilor si
inaptitudinilor senzorio-motorii si intelectuale, respectiv in domeniul afectiv, iar cu
privire la mediu, acesta reprezinta ansamblul de caractere ale unui organism care nu
depind de transmiterea ereditara, ci sunt datorate actiunii mediului si istoriei proprii
acelui organism (Pieron, 2001), influentele asupra dezvoltarii psihice realizandu-se
diferentiat in functie de stadiul la care se situeaza aceasta, de substructurile sale etc. In
ceea ce priveste domeniul psihologiei educatiei, din perspectiva lui P. Golu (2001),
conceptia mai productiva este aceea conform careia ereditatea nu este un factor
hotarator, ci doar o premisa indispensabila reprezentata in planul dezvoltarii intr-o
modalitate indirecta, prelucrata, transformata.
2. Parerea mea este, in mare masura, convergenta cu opiniile prezentate. Consider
ca ereditatea reprezinta baza, fundamentul, punctul de pornire al dezvoltarii psihice, insa
modul de evolutie al acesteia este conditionata, influentata de catre actiunea mediului,
ponderea mai mare apartinand celui de-al doilea factor.
3. Imi sustin opinia, pe baza unor considerente de natura psihologica, raportanduma si la experimente efectuate pe aceasta tema. Dezvoltarea psihica se realizeaza in
functie de o serie de etape, fiecare etapa fiind caracteristica unei varste, iar la fiecare
varsta efectuandu-se achizitii specifice, respectiv evolutii ale acestora. De exemplu, in
cazul dezvoltarii intelectuale, conform lui J. Piaget, aceasta se realizeza pe mai multe

stadii (stadiul senzorio-motor, stadiul preoperational, stadiul operatiilor concrete, stadiul


operatiilor formale), fiecare stadiu reprezentand fundamentul celui care urmeaza si avand
varsta specifica. De asemenea, dezvoltarea psihica are si un caracter psihoindividual, pe
fondul general al caracteristicilor varstei punandu-si amprenta particularitatile specifice
fiecarui individ in parte. Expresia dezvoltarii psihice este reprezentata de catre
personalitatea individului, in special de catre caracter, acesta reprezentand o latura
personalitatii, construita de-a lungul timpului, sub actiunea mediului, si care se
exteriorizeaza sub forma comportamentului. Modul in care mediul actioneaza asupra
caracterului se ilustreaza, la modul general, in tipul de comportament adoptat in cadrul
relationarii individului cu cei din jur. Daca exista carente la nivel comportamental, acest
fapt poate fi pus pe baza deficientelor pe care dezvoltarea psihica le-a suferit din cauza
actiunii nepotrivite a mediului in care individul si-a desfasurat existenta. Acest lucru este
valabil si in cazul achizitiei limbajului, precum si in cazul altor caracterstici sau procese
psihice. Unul dintre experimentele care imi sustine opinia este cel realizat de catre Jean
Marc Itard, care, desi si-a pus in aplicare toate cunostiintele in vederea adaptarii la mediul
social a unui copil gasit, Victor, nu a reusit decat sa constate esecul, desi acesta din urma
ar fi beneficiat de materialul genetic necesar unei dezvoltari normale, diferenta facand-o
lipsa unei actiuni adecvate a mediului in functie de stadiile de dezvoltare la care acesta sa situat de-a lungul timpului.
4. Pentru a-mi intari opinia, voi exemplifica cu un caz intalnit in experienta
personala. Am avut in scoala generala doua colege, surori gemene. Ambele posedau
caracteristici fizice identice, nivel de inteligenta relativ egal, insa una dintre ele prezenta
deficiente majore la nivelul limbajului si o timiditate excesiva in relatiile cu cei din jur,
aspecte care la sora ei geamana nu erau atat de vizibile. Avand in vedere ca materialul
genetic care conditioneaza dezvoltarea psihica, in cazul lor, era sensibil identic, acele
diferente existente pot fi puse pe seama actiunii diferite a mediului.
5. In ceea ce priveste comportamentul meu profesional cu privire la acest aspect,
consider ca perspectiva din care eu vad lucrurile ma poate influenta in adoptarea unor
decizii eronate, deoarece pot fi si cazuri exceptionale in care ereditatea joaca un rol
fundamental in dezvoltarea psihica. Cunoscand si acest aspect, nu pot decat sa acord un
nivel de atentie ridicat si o analiza specifica fiecarui caz in parte.