Dreptul Proprietatii Intelectuale

Curs 1
Subiecte examen( notiune si conditii de forma si fond); 2 numere;1 pag max/subiect; 4 subiecte
I
1. Notiunea de inventie brevetabila;
2. Noutatea, Conditie de fond pt brevetarea unei inventii;
3. Inventiile de serviciu. Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele unitatii;
4. Inventiile de serviciu. Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele salariatului;
5. Procedura administrativa de eliberare a brevetului;
6. Transmiterea drepturilor nascute in nlegatura cu inventia prin contract de cesiune;
7. transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin contract de licenta;
8. Notiunea de know-how;
9. Notiunea de marca;
10. Functiile marcii;
11. Sisteme de dobandire a dreptului la marca;
12. Transmiterea dreptului la marca;
13. Notiunile de indicatie geografica si denumirea de provenienta;
14. Notiunile de desen si modul industrial;
15. Sisteme de productie a desenuliui si modulului industrial;
16. Notiunea de drept de autor;
II
17. Conditii pentru protectia operelor prin legea dreptului de autor;
18. Opera comuna;

19. Opera colectiva;

III
20. Notiunea de concurenta neloiala;
21. Diferenta dintre concurenta neloiala si contrafacere;
22. Drepturile morale de autor;
23. Drepturile patrimoniale de autor;
Seminar
Ascultare seminar sau test, prezenta, pana la 2 puncte

Notiunea de drept al proprietatii intelectuale

Activitatea creatoare a omului a constituit din cele mai vechi timpuri principalul factor de progres
al umanitatii. Incepand cu secolul 20 prin conventia din 1967 de la Stoholm, si au fost reglementate
si introduse in ordinea juridica a tarilor civilizate. Proprietatea intelectuala a fost integrata si in
sistemul Organizatiei Nationala a comertului incepand cu anul 1994.
Proprietatea inlelectuala, ca institutie de drept civil cuprinde ansamblul de norme ce
reglementeaza protectia proprietatii industriale, a dreptului de autor si a concurentei neloiale.
Proprietatea intelectuala este impartita in doua mari domenii:
- Proprietate industriala si drept de autor
- concurnta neloiala pe de alta parte
Intre cele doua diviziuni exista asemanari si deosebiri.

Asemanari
- ambele au un fond comun de principii;
- intre opera si autor exista o legatura indisolubila, motiv pt care autorul are un drept temporar de
monopol de explorare, fapt care ii permite o recompensare morala si patrimoniala pt creatia sa;

- ambele isi au originea in vechile privilegii regale;

Deosebiri:
- in domeniul proprietatii artistice si literare, personalitatea autorului este mai viguros conturata in
opera sa, pentru acest motiv alaturi de monopolul de exploatare, autorul are numeroase prerogative
reunite sub denumirea de drepturi morale de autor.
- in domeniul proprietatii industriale, datorita concurentei sunt reglementate anumite exigente de
ordin administrativ ce se concretizeaza in final printr-un titlu administrativ de protectie( brevet in
cazul inventiilor, certificat de inregistrare in cazul desenelor,...).In sistemele europene, dreptul de
autor se naste si este protejat de lege fara indeplinirea unor formularitati administrative;
- datorita concurentei mult mai mari in domeniul industrial si comercial sanctiunile in cazul dr de
propr industriala sunt mult mai aspre.

Notiunea de " proprietate intelectuala"

Proprietatea intelectuala este diferita de notiunea de proprietate ca drept real principal. Aceasta
din urma se refera in general la bunuri corporale, iar ca drept real este un drept exclusiv, absolut si
perpetu.
Propr intelectuala poarta asupra unui bun incorporal, dar principala caracteristica a acestuia esre
ca e limitata in timp- temporara. pt aceste motive dr de propr intelectuala nu pot fi dobandite prin
uzucapiune, nu sunt supuse prescriptiei si nu pot fi aparate prin actiunea in revendicare.
Ele pot fi aparute printr-o actiune proprie, specifica, numita actiune in contrafacere sau separat,
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, prin actiune in concurenta neloiala.
Continutul dreptului de proprietate intelectuala il formeaza monopolul exclusiv de exploatare
recunoscut temporar titular. Componentele patrimoniale ale DPI pot fi transmise, dar componentele
nepatrimoniale sunt incesibile, netransmisibile.l

Curs 2
Notiunea de proprietate industriala
Proprietatea industriala a fost definita la Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii
Industriale ca fiind ansamblul de norme ce reglementeaza brevetele de inventie, modelele de
utilitate, desenele si modelele industriale, marcile de fabrica, comert sau servicii, numele
comerciale, indicatiile de provenienta si denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei
neloiale.
Ca institutie de drept civil, prin proprietatea intelectuala se intelege ansamblul de norme ce
reglementeaza raporturile referitoare la creatiile intelectuale aplicabile in industrie, precum si la
semnele distinctive ale unei asemenea activitati.
Ca drept subiectiv civil, proprietatea industriala este facultatea sau posibilitatea
recunoscuta de lege titularului (persoana fizica sau juridica) de a folosi in mod exclusiv o creatie
intelectuala aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati.

Natura juridica a dreptului de proprietate industriala

In literatura juridica, au existat succesiv mai multe opinii cu privire la natura juridica a
dreptului de proprietate industriala. Intr-o prima perioada, creatiile intelectuale erau recunoscute
prin privilegiile legale nu se facea diferenta intre dreptul de proprietate intelectual si dreptul de
proprietate ca drept real principal. Ulterior, aceasta idee a fost criticata, intrucat dreptul de
proprietate intelectuala, datorita caracterului sau nematerial, nu intruneste atributiile clasice ale
dreptului de proprietate, nu este susceptibila de drepturi de urmarire si drepturi de prez.si nici nu
este perpetuu. Pentru aceste motive s-a considerat ca drepturile reale si de creanta (recunoscute si
de dreptul roman) trebuie completate cu categoria drepturilor de proprietate intelectuala. Si
aceasta teorie a fost criticata pe motiv ca drepturile de proprietate intelectuala au caractere
proprii si au competente atat patrimoniale, cat si nepatrimoniale.

Ulterior, drepturile de proprietate intelectuala au fost calificate ca drepturi de clientela,

caracterizate printr-un monopol exclusiv de exploatare, fiind drepturi absolute (opozabile tuturor).
In prezent, drepturile de proprietate intelectuala sunt drepturi ce poarta asupra unui bun
incorporal, esentialmente temporare, fiind deci o categorie distincta de drepturi reale si de creanta.

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marcii (OSIM)

-

Este organul de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in subordinea

Guvernului, cu o autoritate unica pe teritoriul Romaniei, in asigurarea protectiei
proprietatii industriale.

OSIM elaboreaza si supune aprobarii Guvernului strategia nationala a dezvoltarii proprietatii

industriale in Romania si aplica politica Guvernului in domeniu.
OSIM are urmatoarele atributii:
-

Inregistreaza si examineaza cererile din domeniul proprietatii industriale

Elibereaza titluri de protectie ce confera titularilor drepturi exclusive pe teritoriul

Romaniei
Este depozitarul Registrelor Nationale ale cererilor depuse si al registrelor nationale ale

titlurilor de protectie acordate

Editeaza si publica Buletinul Oficial de Proprietate Industriala si Revista Romana de

Proprietate Industriala
Atesta si autorizeaza consilieri in materie de proprietate industriala
Acorda, la cerere, asistenta de specialitate in domeniul proprietatii industriale
Sprijina brevetarea in strainatate a inventiilor Romaniei

OSIM este condus de un director numit prin decizie de Primul Ministru.

Notiunea de inventie brevetabila

-

Este reglementata de L 64/1991, republicata si de Regulamentul de aplicare a Legii din

2003. Nu avem o definitie a inventiei brevetabile, dar consideram ca aceasta este o

creatie intelectuala ce reprezinta solutia concreta a unei probleme tehnice aplicabile in

industrie.
Notiunea de industrie este interpretata in sens larg si se refera atat la industria propriuzisa, cat si la comert, servicii sau agricultura.

Categorii de inventii
Clasificare:
Dupa obiectul creatiei avem:
- Inventii de produs
- Inventii de procedeu
Prin produs nou intelegem un corp determinat cu compozitie sau structura particulara, ce il

diferentiaza de alte corpuri.

Prin procedeu intelegem mijocul, modalitatea ce conduce la realizarea unui produs sau
obtinerea unui rezultat.
I
-

Dupa stadiul tehnicii:

Inventie simpla (obisnuita)
Inventie pionier

Inventiile pionier sunt acele inventii care revolutioneaza domeniul in care apar.
II
Dupa gradul de complexitate:
- Simple un singur obiect
- Complexe presupun utilizarea conjugata mai multor elemente/mijloace
III
Dupa subiectul protectiei:
- Libere realizate de inventatori independenti
- De serviciu create de salariati

Noutatea conditie de fond pozitiva pentru brevetarea unei inventii

Pentru ca o inventie sa fie brevetabila, trebuie sa indeplineasca cumulativ 3 conditii:
1
2
3

Sa fie noua
Sa implice o activitate inventiva
Sa fie susceptibila de aplicare industriala

Noutatea

In materie de inventie, ca si conditie de fond, noutatea trebuie sa fie absoluta in timp si

spatiu, in raport cu stadiul tehnicii mondiale.
O inventie este considerata noua daca nu este cuprinsa in stadiul tehnicii mondiale.
Stadiul tehnicii este definit de Lege ca fiind totalitatea cunostintelor accesibile publicului,
prin orice mijloc, pana la data depunerii cererilor de brevet.
Notiunea de public include toate persoanele, mai putin pe cele care, legal sau contractual,
sunt obligate sa pastreze secretul informatiilor pe care le detin in legatura cu inventia (personalul
de la OSIM).
Criteriul cu ajutorul caruia se apreciaza noutatea este efectul tehnic nou, ce nu putea fi
prevazut dinainte si care este determinat pentru stabilirea noutatii.
Faptele prin care inventia este adusa la cunostinta publicului se numesc anterioritati. Daca
realizatorul inventiei o aduce personal la cunostinta publicului, anterioritatea se numeste divulgare.
Pentru a fi distructiva de noutate, anterioritatea trebuie sa fie certa, atat in privinta
existentei, cat si in privinta datei si trebuie sa fie suficient de ampla pentru a putea permite unei
persoane de specialitatea sa reproduca obiectul inventiei. OSIM, pentru a constata existenta
conditiei noutatii trebuie sa cerceteze existenta anterioritatilor, nelimitat in timp si spatiu.

Notiunea de prioritate
Prin prioritate se intelege situatia in care conditia noutatii este apreciata la o alta data
decat cea la care se depune cererea de brevet.
1

Notiunea de Depozit National Reglementar cererea de brevet de inventie ce contine

datele de indentificare ale solicitantului, insotite de descrierea inventiei, schite si
desene explicative, toate redactate in limba romana se depun la OSIM si constituie
Depozitul National Reglementar.

Cererea de brevet de inventie, dupa depunerea la OSIM, se inscrie in Registrul National al

Cererilor de Brevet depuse, datele din aceasta fiind secrete pana la momentul publicarii in Buletinul
Oficial de Proprietate Industriala.
2

Prioritatea unionista persoana care depune o cerere de brevet de inventie intr-un stat
membru al Conventiei de la Paris sau al Organizatiei Mondiale a Comertului, pentru
aceeasi inventie, beneficiaza de un drept de proprietate pe o perioada de 12 luni,
calculata de la data de depozit a primei cereri. Termenul de 12 luni este un termen de

decadere.
Prioritatea de expozitie realizatorul unei inventii care o expune intr-o expozitie
internationala oficiala, in oricare din statele membre ale Conventiei de la Paris sau ale
Organizatiei Mondiale a Comertului, poate formula brevet de inventie in oricare din
aceste state, in termen de 6 luni de la data expozitiei. Termenul de 6 luni este un termen
de decadere. Si in aceasta situatie, conditiile noutatii se apreciaza la momentul expunerii
inventiei, si nu la data formularii cererii de brevet.

Prioritatea unionista si cea de expozitie se invoca odata cu depunerea cererii de brevet sau,
cel mai tarziu, in 2 luni de la aceasta data.
Activitatea inventiva
O inventie implica o activitate inventiva daca solutia tehnica pe care o ofera nu este evidenta
pentru o persoana de specialitate. In doctrina franceza, se considera ca activitatea inventiva exista
atunci cand tehnica curenta este depasita in principiile, mijloacele de realizare sau rezultatele
obisnuite.
Aplicarea industriala
O inventie este susceptibila de aplicarea industriala daca obiectul sau poate fi utilizat in mod
repetat in industrie (in sens larg).
Aplicarea industriala trebuie sa fie posibila in prezent sau viitor (in cazul inventiilor de
perspectiva).
Conditiile de fond negative pentru brevetarea inventiilor

O inventie nu este brevetabila daca este contrara ordinii publice sau bunurilor moravuri, sau
cand creatia tehnica pe care o contine este protejata printr-o alta lege speciala.

Curs 3
Subiectele dreptului de proprietate intelectuala asupra inventiei

Autor al unei inventii poate fi doar persoana fizica intrucat doar ea poate avea activitate
creatoare. Subiect primar al dreptului de proprietate intelectuala asupra unei inventii sunt
persoanele carora li se elibereaza in mod direct brevetul de inventie de catre OSIM. Subiecte
primare pot fi inventatorul, mostenitorii acestuia sau persoana caruia inventatorul i-a transmis acest
drept. Subiecte derivate ale dreptului de proprietate asupra inventiei sunt persoane care dobandesc
brevetul prin transmitere de la un titular anterior, care la randul lui poate fi subiect primar sau
subiect derivat. Daca inventia este realizata in comun de mai multi autori, fiecare dintre acestia va
avea calitatea de coautor.
SUB 3, 4
Inventiile de serviciu. Inventia realizata de salariat pe numele salariatului. Inventia
realizata de salariat pe numele unitatii
In functie de titularul profesiei, inventiile pot fi libere (realizate de inventatori
independenti) sau de serviciu (realizate de salariati). Peste 80% din inventiile brevetate la nivel
mondial sunt inventii de serviciu. Inventiile de serviciu sunt reglementate de :
-

Norme de dreptul muncii carora se supune contractul individual de munca al

inventatorului
- Legii speciale nr. 64/1991 republicata ca lege speciala
Raportul dintre cele doua legi este generalia specialia deroga.
Inventiile realizate de salariat si brevetate pe numele unitatii

Inventia realizata de un salariat in executarea unui contract individual de munca, prin care
ar incredinta in mod explicit o misiune inventiva, care corespunde cu functiile sale va fi
brevetata pe numele unitatii angajatoare (art 5 alin 1 lit a legea 64/91 republicata).
Toate normele ce reglementeaza inventiile de serviciu sunt supletive (suplineste vointa
neexprimata a partilor) ;
Inventiile rezultate in urma unui contract de cercetare vor putea fi brevetate de unitatea

care a comandat cercetarea (art 5 alin 2 din L 64/91).

In ambele situatii, inventatorul si unitatea au in principal doua obligatii, si anume :
- Inventatorul trebuie sa informeze unitatea in mod periodic despre stadiul crearii si
-

aplicarii inventiei
Ambele parti au obligatia reciproca, legala, de a se abtine de la orice divulgare a datelor
privind inventia

In momentul realizarii inventiei, inventatorul trebuie sa informeze in scris unitatea

angajatoare despre acest lucru. De asemenea, inventatorul trebuie sa puna la dispozitia unitatii
explicatii, schite si desene, astfel incat inventia sa poata fi reprodusa de o persoana de specialitate.
Unitatea angajatoare are obligatia ca in termen de 60 zile de la primirea informarii in scris
sa formuleze cerere de brevet de inventie la OSIM. Termenul de 60 de zile este un termen de
decadere. In cazul nerespectarii (depasirii) termenului de 60 zile, dreptul la brevetul de inventie
revine salariatului inventator.
Unitatea angajatoare are obligatia de a informa pe inventatorul-salariat despre stadiul
examinarii cererii de brevet la OSIM, precum si despre rezultatele economice ale aplicarii inventiei.
Inventatorul are obligatia (prevazuta de art 44 din L 64/91) sa acorde titularului de brevet
asistenta tehnica pe baza de contract pentru punerea in apllicare si exploatarea inventiei.
Inventatorul are dreptul la o remuneratie suplimentara, stabilita pe baza de contract, iar
daca inventia este rezultatul unei activitati de cercetare, remuneratia va fi stabilita pe baza de act
aditional la contractul de cercetare.
Cuantumul drepturilor patrimoniale cuvenite inventatorului-salariat se stabileste in functie
de efectele economice si sociale ale exploatarii inventiei. Remuneratia suplimentara pentru
realizarea inventiei, precum si remuneratia cuvenita pentru asistenta tehnica pentru punerea in
aplicare si exploatarea inventiei isi au izvorul in L 64/91, art 37, 44. Salariul este primit de

inventator in baza contractului individual de munca/ a contractului de cercetare si isi au temeiul in

Codul Muncii, prin intermediul CIM sau contractului de cercetare.
Inventiile de serviciu. Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele salariatului
Inventia realizata de un salariat in exercitarea functiei sale, in domeniul de activitate al
unitatii, cu folosirea mijloacelor materiale si a informatiilor detinute de unitate, va fi brevetata pe
numele salariatului daca acesta nu are in contractul individual de munca o misiune inventiva
incredintata in mod explicit.
Inventia realizata de un salariat in cazurile prevazute de art 5 alin 1 lit a si art 5 alin 2 din L
64/91 (daca unitatea, desi era indreptatita, nu a depus cerere de brevet la OSIM in termen de 60
zile), dreptul la brevet va apartine salariatului.
In ambele situatii, unitatea are un drept de preferinta la incheierea unui contract de cesiune
sau licenta a drepturilor ce izvorasc din realizarea inventiei, drept ce trebuie exercitat in termen
de 3 luni de la oferta salariatului.
Oferta salariatului trebuie sa fie reala (sa nu fie fictiva), serioasa, neviciata si completa.
Daca unitatea nu accepta oferta salariatului in termen de 3 luni, inventia devine libera.
SUB 5
Procedura administrativa de admitere sau respingere a cererii de brevet
-

Cuprinde trei etape :

1 Inregistrarea cererii de brevet presupune cativa pasi inregistrarea cererii de
brevet ce contine datele de indentificare ale solicitantului, descrierea inventiei,
schite si desene explicative se depune la registratura generala a OSIM sau prin
posta ori format electronic si constituie prima etapa a procedurii administrative.
Descrierea inventiei trebuie sa fie clara, completa si corecta din punct de vedere
stiintific, astfel incat o persoana de specialitate sa o poata reproduce. Schitele,
desenele si explicatiile privind inventia pot fi depuse si separat dupa cererea de
brevet, in termen de maximum 2 luni de la inregistrarea acesteia. Cererea de brevet
de inventie se inscrie in Registrul National al cererilor depuse, datele din aceasta
nefiind publice. Depozitul national reglementat se considera constituit atunci cand

desenele, schitele si explicatiile privind inventia, in forma completa, sunt depuse.

Ulterior, cererea de brevet se publica in Buteltinul Oficial de Proprietate
Industraiala. Publicarea lor se face dupa expirarea unui termen de 18 luni de la
constituirea Depozitului National Reglementar. Publicarea cererii in Buletinul Oficial
de Proprietate Industriala poate fi insotita de un raport de documentare. Dupa
expirarea termenului de 18 luni de la data de depozit a cererii si constituirii
Depozitului National Regelementar, se naste protectia provizorie a inventiei, care
este similara cu cea conferita de brevet. Astfel, protectia provizorie confera
titularului un drept exclusiv de exploatare, diferenta intre protectia provizorie si
cea conferita de brevet fiind aceea ca numai titularul de brevet poate introduce
actiune in cotrafacere (este echivalentul actiunii in revendicare pentru dreptul de
2

proprietate industriala).
Examinarea cererii de brevet - poate fi ceruta odata cu cererea de brevet sau, cel

mult, in termen de 30 de luni de la aceasta data.

a OSIM examineaza in aceasta faza urmatoarele aspecte:
Daca solicitantul este pf sau pj romana
Daca cererea de brevet este insotita de documentele necesare si indeplinesc conditiile

de forma prevazute de lege

Daca descrierea inventiei, schitele si desenele sunt suficient de clare, complete si

corecte
Daca prioritatile invocate sunt insotite de documente justificative
b Tot OSIM examineaza :
- daca sunt indeplinite conditiile de fond pozitive pentru brevetarea inventiei
(noutatea, activitatea inventiva, aplicarea industriala)
- daca inventia indeplineste conditiile de fond negative sau daca nu este
exceptata de la brevetare
Etapa doua a examinarii cererii de brevet se finalizeaza printr-un raport de examinare a
cererii.
3 Acordarea sau respingerea cererii de brevet

- pe baza raportului de examinare,

OSIM hotaraste respingerea sau acordarea cererii de brevet de inventie. Hotararea

de acordare a brevetului sau de respingere a cererii se publica in Buletinul Oficial de
Proprietate Industraiala in termen de 60 zile de la data emiterii ei si produce efecte
incepand cu aceasta data. Toate hotararile luate de OSIM sunt motivate. Brevetul
de inventie este eliberrat de Directorul General al OSIM in temeiul hotararii de

acordare a acestuia. Brevetele se inscriu in Registrul National al Brevetelor de

Inventie. Durata de protectie a unui brevet de inventie este de 20 de ani si include si
protectia provizorie. Brevetul de inventie este titlul eliberat de stat prin organul sau
de specialitate, cu competenta exclusiva pe teritoriul Romaniei (OSIM), prin care i
se recunoaste titularului un drept exclusiv de exploatare a inventiei sale. Brevetul de
inventie este esentialmente national (produce efecte doar pe teritoriul Romaniei) si
temporar. El are efect constitutiv de drepturi.

Curs 4
Dreptul la brevet, dreptul de la acordarea brevetului de inventie, precum si drepturile ce
decurg din brevetul de inventie pot fi transmise, in tot sau in parte, prin contract de cesiune sau
succesiune legala sau testamentara.
Obiectele transmiterii: sunt transmisibile prin cesiune sau licenta

Dreptul la acordarea brevetului de inventie (atunci cand transmiterea are loc inainte de
depunerea cererii de brevet, fie in timpul depunerii cererii de brevet, dar inainte de

pronuntarea cererii motivate de acordare a brevetului).

Dreptul asupra brevetului (poate avea loc dupa eliberarea brevetului de inventie, oricand pe

perioada de valabilitate a brevetului, numai prin contract de cesiune)

Drepturile nascute din brevet de inventie, respectiv dreptul a folosi inventia - se poate
realiza doar prin contract de licenta

Transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia poate fi clasificata astfel:

a

Dupa momentul in care intervine, transmisiunea poate fi:

1 Prin acte intre vii
2 Prin acte mortis causa (succesiune)
Dupa temeiul transmisiunii:
1 Transmisiune voluntara (prin acord de vointa)
2 Transmisiune legala (in temeiul legii)
Dupa modul de transmitere (scop):
1 Prin acte cu titlu oneros
2 Prin acte cu titlu gratuit
Contractul de cesiune

Notiune: este contractul prin care o parte, numita cedent, transmite in tot sau in parte
celeilalte parti, numita cesionar, drepturi ce izvorasc din intentia de a folosi exclusiv inventia. Daca
acesta este cu titlu oneros, ii sunt aplicabile regulile de la contractul de vanzare-cumparare, iar daca
este cu titlu cu gratuit, i se se aplica regulile de la contractul de donatie, mai putin cele privind
forma. Din punct de vedere al intinderii drepturilor transmise, cesiunea poate fi:
- Totala cand are ca obiect toate drepturile ce izvorasc din brevet si pe intreg teritoriul pe
-

care inventia este protejata

Partiala cand se transmit anumite laturi ale folosintei dreptul de a fabrica produsul,
dreptul de a-l pune in circulatie, de a-l comercializa. Aceasta naste coproprietate intre
cedent si cesionar. Cesiunea poate fi partiala si din punct de vedere teritorial, atunci cand
este limitata la o parte din teritoriul pe care inventia este protejata.

Prin contractul de cesiune se transmit drepturile de proprietate asupra brevetului, dreptul la

actiunea in contrafacere pentru actele ulterioare incheierii contractului de cesiune, dar nu se
transmit drepturile personal-nepatrimoniale strans legate de persoana inventatorului.
Caracterele juridice
Este un contract:
-

Nenumit
De regula, sinalagmatic, bilateral (cand este cu titlu oneros), dar poate fi si unilateral

(atunci cand este cu titlu gratuit)

Comutativ (daca este cu titlu oneros) sau liberalitate (daca este cu titlu gratuit)
Consensual, dar art.47, alin.3 din L 64/1991 republicata prevede obligativitatea formei
scrise pentru proba si pentru opozabilitate fata de terti. Produce efecte intre parti din
momentul incheierii lui si fata de terti din momentul publicarii in Buletinul Oficial de

Proprietate Industriala.
Translativ de drepturi (proprietate)
Cu executare dintr-o data

Conditii de fond:
1

Partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat contractul de cesiune este
un act de dispozitie.

Obiectul trebuie sa fie un brevet in vigoare. Cesiunea nu poate avea ca obiect un brevet

expirat sau cu titlu decazut din drepturi.

Obligatia de predare a obiectului contractului se traduce prin obligatia de a tolera actele de
exploatare ale cesionarului. Cedentul are si obligatia accesorie de predare a know how-ului
necesar exploatarii inventiei. Cedentul este obligat sa garanteze linistita si utila folosinta a
inventiei. Obligatia de garantie nu are ca obiect randamentul economic sau valoarea
comerciala a obiectului inventiei. Cedentul trebuie sa garanteze pentru viciile ascunse ale
obiectului contractului. Cesionarul are o singura obligatie principala : sa plateasca pretul daca
contractul este cu titlu oneros. Cesionarul are obligatia de a exploata obiectul inventiei care
este propter rem.

Contractul de licenta
Este contractul prin care o parte, numita licentiator, transmite in tot sau in parte dreptul de
folosinta asupra unei inventii brevetate celeilalte parti, numita licentiata.
Prin contractul de licenta, titlularul unui brevet de inventie transmite dreptul sau exclusiv de
exploatare, in mod gratuit sau in schimbul platii unei redevente. In functie de intinderea drepturilor
transmise, licentele pot fi:
-

Simpla cand licentiatul dobandeste dreptul de a folosi inventia, dar titlularul isi rezerva

dreptul de a folosi personal inventia si dreptul de a incheia alte contracte de licenta.

Exclusiva se transmite licentiatului folosinta exclusiva a unei forme de realizare a inventiei
sau folosinta exclusiva a inventiei pe o perioada limitata de timp sau teritoriu limitat.
Titularul de brevet poate folosi personal inventia si poate incheia alte contracte de licenta a
acesteia, insa pentru alte forme de realizare, alta perioada de timp si alt teritoriu decat cel

la care se refera exclusivitatea.

Absoluta cand titularul de brevet nu mai poate folosi inventia si nici nu mai poate incheia
contract de licenta pentru teritoriul sau perioada la care se refera exclusivitatea

Licentiatorul este titular de brevet, iar licentiatul se mai numeste beneficiar de brevet.
Caractere juridice
este un contract:

Nenumit
Sinalagmatic (cand este cu titlu oneros) sau unilateral (cand este cu titlu gratuit). De

regula, este cu titlu oneros.

Comutativ (cand este cu titlu oneros) si liberalitate (cand este cu titlu gratuit)
Translativ de folosinta a obiectului inventiei
Intuitu personae, in ce priveste calitatile licentiatului
Cu executare succesiva
Consensual

Efectele contractului de licenta

Obligatiile licentiatorului:
-

Obligatia de a preda licentiatului dreptul de folosinta a inventiei

Obligatia de a acorda asistenta tehnica licentiatorul trebuie sa furnizeze schite, desene,

know-how si tot ceea ce ii este necesar licentiatului pentru a folosi si exploata inventia
Licentiatorul trebuie sa asigure linistita si utila folosinta a inventiei daca obiectul inventiei
nu este etic, realizabil, contractul de licenta va fi nul, in principal, pentru absenta cauzei sau

pentru vicii ascunse

Licentiatorul este obligat sa garanteze pentru viciile ascunse ale obiectului contractului. Nu

garanteaza pentru valoarea comerciala si nici pentru rentabilitatea exploatarii inventiei

La incetarea contractului de licenta, licentiatul trebuie sa inceteze ( sa sisteze) exploatarea
obiectului inventiei, iar licentiatorul trebuie sa preia stocul de produse fabricate pe baza de

licenta si nevandute pana la acel moment.

Plata anuitatilor (taxele anuale ce trebuie platite pentru mentinerea in vigoare a brevetului)

revine licentiatorului ca titular de brevet.

Obligatiile licentiatului:
- Principala obligatie este plata redeventei (pretul platit periodic pentru permisiunea de a
-

folosi inventia)
Licentiatul are o obligatie reala, legala de a exploata obiectul inventiei. Exploatarea trebuie

sa fie reala, serioasa, efectiva si loiala.

- Licentiatul trebuie sa-l apere pe titularul de brevet impotriva uzurparilor
- Licentiatul trebuie sa sisteze exploatarea inventiei la incetarea contractului de licenta.
Contractul de licenta, fiind un contract nenumit, i se aplica reglementarile generale privind
contractele si, in mod deosebit, cele de la locatiune (comodat, daca este cu titlu gratuit).
Apararea drepturilor privind inventiile
Dreptul privind inventiile pot fi aparate cu ajutorul mijloacelor (normelor) de drept
administrative, civil sau penal.

Modalitatile administrative sunt prevazute de art 53-57 din L 64/1991 republicata :

- Contestatia
- Revocarea sau anularea hotararii de acordare a brevetului de inventie
Modalitatile de drept civil vizeaza incetarea incalcarii drepturilor, despagubiri pentru incalcarea
drepturilor, confiscarea sau distrugerea produselor contrafacute.
Mijloacele de drept penal
- este incriminata ca infractiune contrafacerea obiectului unei inventii (fabricarea, folosirea,
punerea in circulatie fara drept ori comercializarea obiectului unei inventii sau orice alta
incalcare a acestor drepturi). Este infractiune si folosirea, insusirea fara drept a calitatii de
inventator in orice mod.
Drepturile ce izvorasc dintr-un brevet de inventie pot fi aparate si prin actiune in concurenta
neloaiala (raspundere civila delictuala). Divulgarea datelor cuprinse in cererile de brevet, pana la
publicarea lor de catre personalul OSIM, constituie, de asemenea, infractiune.
Stingerea drepturilor izvorate din inventie
1

Expirarea termenului de protectie (20 ani, cu incepere de la data Depozitului National

2
3
4
5

Reglementar)
Decaderea titularului de brevet din drepturi (neplata anuitatilor)
Anularea brevetului de inventie in tot sau parte
Renuntarea titularului la brevetul de inventie
Revocarea din oficiu a hotararii OSIM

Curs 5

Know how-ul este un obiect de proprietate industriala care face parte din categoria
realizarilor tehnice cu caracter de noutate relativa (alaturi de inovatie). Know how-ul nu are o
regementare proprie, dar exista referiri la know how atat in legi interne, cat si internationale.
Definitie. Know how-ul este un ansamblu de cunostinte tehnice (informatii, experienta,
abilitati) nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare fabricarii functionarii sau
comecializarii unor produse, tehnologii sau procedee. Este considerat ca un element incorporal ce

apartine patrimoniului intreprinderii. Know how inseamna a sti in ce fel, a sti cum. Pentru know how
se mai utilizeaza si expresia savoir faire .
Know how-ul este un obiect de proprietate industriala ce confera un caracter competitiv
intreprinderii care il detine, fiind format din cunostinte tehnice cu caracter de noutate si
originalitate.
L 79/1997 privind regimul juridic al francizei defineste know how-ul ca fiind ansamblul
formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor, modelelor, retetelor si procedeelor care
servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.
Elementele componente ale know how-ului 3 elemente:
1

Abilitatea sau dexteritatea tehnica a unei persoane, care cuprinde atat aptitudinile sale
native, cat si cele dobandite prin experienta. Abilitatea si dexteritatea tehnica sunt calitati
atasate persoanei si nu pot face obiectul apropierii de catre intreprindere. In consecinta,
abilitatea si dexteritatea tehnica, neputand fi fixate printr-o descriere precisa intr-un

document, nu pot fi transmise decat odata cu persoana care le detine.

Experienta tehnica- rezultat al unei practici industriale indelungate. Aceasta nu este o
simpla modalitate de executare a muncii de catre un om experimentat. Acest element este
suscceptibil de fixare pe suport material prin descrierea intr-un document. Experienta
tehnica este transmisibila fie pe calea asistentei tehnice, realizate de furnizor, fie prin

pregatirea specialistilor beneficiari ??

Cunostinte tehnice- rezultate ale cunoasterii de catre un om de specialitate a tehnicii
industriale asociate unei informatii noi si originale. Si acest element poate fi fixat prin
descriere intr-un document si, in consecinta, este transmisibil.

Caracterele know how-ului :

1

Caracter tehnic, practic. Exista si know how comercial, constituit intr-un ansamblu de

cunostinte, fara caracter tehnic, esential in materie de franciza.

Caracter transmisibil. Sunt transmisibile doua din elementele componente ale know how-ului,
respectiv cunostintele tehnice si experienta tehnica. Abilitatea si dexteritatea tehnica,
fiind indisolubil legate de persoana detinatorului, nu pot fi transmise decat impreuna cu
persoana care le detine.

Caracter secret. Neavand o relementare proprie si neexistand un titlu de protectie, know

how-ul este protejat prin interzicerea riguroasa a accesului tertilor la cunostintele,
abilitatile si experienta tehnica ce formeaza know how-ul. In consecinta, know how-ul poate
fi protejat doar prin nedivulgare. Neexistand un titlu de protectie, titularul de know how
beneficiaza doar de un monopol de fapt. Protectia know how-ului fiind asigurata prin
pastrarea secretului detinatorului.

In materie de know how, noutatea are un caracter relativ si nu se apreciaza in raport cu stadiul
tehnicii mondiale, ci in raport cu stadiul cunostintelor beneficiarului. Know how-ul se deosebeste de
secretul de fabricatie sau secretul comercial, acesta din urma avand o definitie legala in L 11/1991,
privind combaterea concurentei neloiale. Astfel, constituie secret comercial informatia care nu este
in general cunoscuta si nu este usor accesibila persoanelor care se ocupa in mod obisnuit cu acest
gen de informatii.
Secretul comercial dobandeste valoare prin faptul ca este o informatie necunoscuta de public,
iar detinatorul isi ia toate masurile pentru a mentine informatia secreta. Secretul de fabricatie sau
secretul commercial este o tehnica, o formula de fabricatie izolata. Know how-ul este un ansamblu
de elemente care, fara a avea caracter de noutate absoluta, este original si necunoscut in ramura
respectiva. Secretul de fabricatie are un caracter static, in timp ce know how-ul are un caracter
dinamic, fiind permanent supus ameliorarii prin activitatea de cercetare. Secretul de fabricatie
constituie, de regula, exclusivitatea unei singure intreprinderi, pe cand know how-ul poate fi
valorificat prin transmitere si, in consecinta, dezvoltat, ameliorat.
Mijloace de aparare a depturilor rezultate din know how
Impotriva concurentilor sai comerciali, detinatorul de know how se poata apara prin actiunea
de concurenta neloiala. Impotriva persoanelor non-concurente, detinatorul de know-how se poate
apara prin actiunea de raspundere civila delictuala.
In planul dreptului penal, practicile comerciale neoneste pot intruni elementele constitutive
ale infractiunilor de fur, divulgarea secretului profesional sau divulgarea secretului economic.
Transmiterea know how-ului se poate face alaturi de alte obiecte de proprietate industriala
cum ar fi inventii, marci, desene sau modele industriale, prin contract de franciza sau singur, prin

contract de comunicare de know how. Contractul de comunicare de know how este un contract
nenumit, dar trebuie sa imbrace forma scrisa (ad probationem). Nu exista conditii pentru publicitate
sau pentru opozabilitate fata de terti. In ceea ce priveste elementele abstracte intelectuale
(cunostinte tehnice) contractului de comunicare de know how i se pot aplica regulile de la antrepriza.
Marca si indicatiile geografice (notiunea de marca )
Ca obiect de proprietate industriala, marca face parte din categoria semnelor distinctive.
Este un element important (incorporat) in patrimoniul unei intreprinderi. Marca permite
consumatorilor sa-si orietenteze preferintele catre un anumit produs sau servicii - reglementare
legala L 84/1998.
Ca natura juridica, marca este un bun mobil incorporal, fiind singurul obiect de proprietate
industriala cu vocatie la protectie infinita, prin reinnoirea succesiva a depozitului. (marca se
inregistreaza pentru 10 ani si se face un certificat de depozit. Inainte de indeplinirea termenului,
acesta poate fi reinnoit).
Marca este un element incorporal al fondului de comert, destinat sa atraga clientela catre un
anumit produs sau serviciu, motiv pentru care se considedra ca ar apartine dreptului de clientela.
Definitie. Marca este un semn distinctiv, susceptibil de reprezentare grafica, ce serveste la
deosebirea produselor sau serviciilor unui comerciant de cele asemanatoare ale celorlalti
comercianti.
Caracterele marcii :
1

Marca este facultativa. Titularul, fiind comerciantul, are dreptul, iar nu obligatia, de a-si
marca produsele ori serviciile. Titularul unei marci poate comercializa liber atat produse
marcate, cat si alte produse nemarcate. Exceptie de la caracterul facultativ : bijuteriile
din metale pretioase sau cu pietre pretioase se marcheaza in mod obligatoriu de Banca

Nationala.
Caracterul individual al marcii. Dreptul la marca apartine unei singure persoane, fizice
sau juridice si anume comerciantului care produce sau comercializeaza produsul sau
serviciul ce se doreste a fi marcat. Caracterul individual al marcii nu exclude detinerea ei
in coproprietate.

Marca are un caracter independent fata de produsul sau serviciul marcat. Natura
produsului pe care urmeaza sa fie aplicata marca de fabrica, comeret sau servicii nu
poate, in niciun caz, sa constituie un obstacol la inregistrarea marcii. In consecinta, daca
dupa inregistrarea marcii, produsele marcate vor deveni interzise la fabricare ori
comercializare, la un anumit moment si intr-o anumita tara, acest lucru nu afecteaza cu
nimic valabilitatea marcii.

Deosebirea intre marca si alte semne distictive

Sunt susceptibile de a fi inregistrate ca marca semne distinctive cum ar fi :
-

Cuvinte
Nume
Desene
Cifre
Elemente fuguraative
Forme tridimensionale, cum ar fi forma produsului
Combinatii de culori
Orice combinatie a acestora.

Enumerarea este exemplificativa. Poate exista marca sonora si marca olfactiva.

Deosebirea marcii de nume comercial, firma, denumire sociala si emblema. Numele comercial,
sinonim cu firma sau denumire sociala, este un atribut de indentificare a persoanei juridice.
Numele comercial indentifica comerciantul si reprezinta denumirea sub care un comerciant
isi exercita activitatea si sub care semneaza.
Emblema este un semn distinctiv care, de asemenea, identifica comerciantul sau, altfel spus,
ajuta la deosebirea comerciantului de alti comercianti din acelasi domeniu.
Atat firma, cat si emblema au aceeasi functie si anume identificarea comerciantului, pe cand
marca ajuta la deosebirea produselor ori serviciilor unui comerciant de cele asemanatoare
ale altor comercianti.
Firma, emblema si marca au aceleasi conditii de validitate si anume :
-

sa fie distinctive
sa fie disponibile
sa fie licite

Firma este obligatorie, insa marca si emblema sunt facultative. Firma nu poate fi instrainata
separat de fondul de comert, insa marca si emblema pot fi instrainate separat.
Un comerciant poate avea o singura firma si o singura emblema, insa poate avea una, mai
multe sau nicio marca. Firma este aparata impotriva folosirii nelegitime de catre un alt
comerciant, prin actiunea in concurenta neloiala. Marca este protejata in principal de
actiunea in contrafacere, dar de actiunea in concurenta neloiala

Curs 6
Functiile marcii
Fara a fi expres reglementate de lege, functiile marcii au fost amplu analizate in doctrina.
Functiile sunt:
-

Functia de diferentiere a produselor si serviciilor unui comerciant de cele asemanatoare

ale celorlalti comercianti este prima din functiile marcii. Din punct de vedere istoric si in
timp, accentul s-a mutat de pe indicarea originii produselor marcate pe diferentierea

produselor comerciantilor
Functia de concurenta individualizand produsele unui anumit producator, marca este un
important mijloc de atragere a clientelei; cosumatorul isi orieteaza preferintele catre
produsele care, in timp, au capatat o reputatie. Aceasta functie este corelata cu functia de

reclama si cea de organizare a pietei.

Functia de garantare a calitatii - marca devine pentru consumator o garantie a calitatii
care recomanda

produsul; acest fapt stabileste o legatura morala intre producator si

consumator. Daca se constata ca, in timp, nu-si respecta obligatia morala de a mentine
calitatea produselor sale, cumparatorul il sanctioneaza orientandu-si preferintele catre
-

produsele altui comerciant.

Functia de reclama releva cel mai bine caracterul marcii fata de produs. O reclama bine
condusa transforma marca intr-un simbol al produsului astfel incat cumparatorul va fi atras
de marca, fara a mai cerceta asupra originii si calitatii produsului. Aceasta functie este
sintetizata in adagiul: marca se vinde singura.

Functia de organizare a pietei marca ajuta la reglarea raportului pe piata dintre cerere si
oferta a unui anumit produs. In acest fel, marca devine un instrument de marketing,
contribuind la prognozarea de bunuri si servicii pentru anumite categorii de consumatori.

Conditiile de fond pentru protectia marcilor

Un semn distinctiv, pentru a fi protejat ca marca, trebuie sa indeplineasca cumulative trei
conditii:
1
2
3

Sa fie distinctiv
Sa fie disponibil
Sa fie licit

Distinctivitatea a fost, initial, unica conditie pentru aproprierea unui semn ca marca. Este
diferita ca noutate, ca si conditie de fond pentru protectia inventiilor. Este o notiune relativa, care
trebuie apreciata in raport cu obiectul identificat prin semnul distinctiv.
Semnul distinctiv trebuie sa poata individualiza produsul astfel incat sa constituie un reper ce
permite consumatorului sa deosebeasca cu usurinta produsele marcate de alte categorii de produse
din acelasi domeniu.
Puterea distinctiva variaza in timp si este diferita chiar si de la o marca la alta. Astfel, un semn
distinctiv poate fi inregistrat ca marca, insa, ulterior, isi pierde caracterul distinctiv de momentul
ce este denumit de generarea sau diluarea marcii. In acest fel, marca ajunge sa fie uzuala, putand sa
desemneze chiar produsul (celofan, termos, xerox).
Nu pot fi inregistrate ca marca semnele care sunt lipsite de caracter distinctiv, denumiri
generice, denumiri de localitati sau zone geografice.
Disponibilitatea - pentru a fi inregistrat ca marca, un semn distinctiv trebuie sa fie disponibil
(sa nu fi fost apropriat anterior de o alta persoana). Daca un semn distinctiv este deja inregistrat ca
marca, el nu mai este disponibil. Nu sunt disponibile semnele apropriate deja de alte persoane ca
nume comercial.

Un semn este distinctiv si disponibil daca nu genereaza riscul aparitiei confuziei cu alte marci
sau nume comerciale. Disponibilitatea se apreciaza la momentul inregistrarii cererii de protectie a
unei marci si se raporteaza la intreg teritoriul tarii.
Liceitatea - nu poate fi inregistrat ca marca un semn distinctiv care poate sa induca publicul in
eroare, cu privire la originea geografica, natura produsului ori calitatea acestuia. Astfel, sunt
excluse de la inregistrare reproduceri sau imitatii de steme, drapele, insemne, sigilii de control ori
garantie, apartinand unor tari membre ale Conventiei de la Paris. De asemenea, nu pot fi inregistrate
ca marca nume ori portrete de conducatori de stat, denumiri de organizatii sau unitati
administrative teritoriale.
Sisteme de dobandire a dreptului la marca
Aparitia si evolutia notiunii de marca a determinat in timp adoptarea mai multor sisteme de
dobandire a dreptului la marca:
1

Sistemul depozitului declarativ potrivit acestui sistem, dreptul la marca se dobandeste

prin prioritate de folosire. Acest sistem a fost comparat cu dobandirea proprietatii
bunurilor mobile, prin ocupatiune. Acest sistem are dezavantajul ca nu identifica exact
momentul dobandirii dreptului la marca. Potrivit acestui sistem, inregistrarea marcii are un
efect constatator al existentei drepturilor. Pentru ca actul de folosire sa duca la

aproprierea marcii, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

Folosirea trebuie sa aiba caracter public
Trebuie sa fie exercitat cu intentia de a dobandi marca, comportamentul fiind cel al unui

proprietar
Actul de folosire trebuie sa fie continuu, neintrerupt
Folosirea trebuie sa aiba caracter calificat folosirea sa aiba o anumita notorietate
Sistemul atributiv dreptul la marca se dobandeste, potrivit acestui sistem, de persoana
care gestioneaza prima o anumita marca. In acest sistem, folosirea marcii nu duce la
aproprierea ei. Acest sistem asigura o buna publicitate, stabilieste exact momentul
dobandirii dreptului la marca si garanteaza securitatea circuitului civil. Potrivit acestui
sistem, dreptul la marca se dobandeste prin constituirea unui depozit al marcii si inscrierea
ei intr-un registru public. Inregistrarea marcii confera titularului un monopol exclusiv de
exploatare.

Pe langa aceste doua sisteme, legislatiile nationale au consacrat si sisteme mixte o

3

combinatie intre cele doua:

Sistemul depozitului atributiv amanat potrivit acestui sistem, marca se inregistreaza
provizoriu, iar dupa o perioada de timp, in care solicitantul face dovada aproprierii marcii

prin folosire, inregistrarea devine definitiva.

Sistemul provocator potrivit acestui sistem, dupa inregistrarea cererii, se publica si se
permite tertilor sa faca opozitie. Dupa solutionarea eventualelor opozitii are loc

inregistrarea definitiva.
Sistemul avizului prealabil potrivit acestui sistem, cererea se inregistreaza la organul
administrativ competent si descoperirea eventualelor anterioritati duce la desfiintarea
dreptului. In cazul inexistentei anterioritatilor, inregistrarea devine definitiv.

Caracterele dreptului la marca

1

Marca are un caracter absolut, titularul unei marcii exercitand singur, fara concursul altei

persoane, dreptul sau exclusiv de exploatare.

Caracter temporar dreptul la marca este recunoscut pentru 10 ani, cu posibilitatea de

reinnoire a depozitului pentru alte perioade de cate 10 ani.

Marca are un caracter accesoriu fondului de comert, legatura sa cu intreprinderea care o

detine (pe marca) fiind mult mai stransa decat in cazul brevetelor de inventive.
Marca are un caracter teritorial, fiind recunoscuta protectia pe intreg teritoriul tarii unde
a fost inregistrata

Curs 7

Transmiterea dreptului la marca prin contract de cesiune

Dreptul la marca se poate transmite impreuna cu fondul de comert din care face parte sau
separat de acesta.
Mai multe sisteme de drept, initial, au interzis in mod expres transmiterea dreptului la
marca separat de fondul de comert, in special sistemul anglo-saxon. Aceasta interdictie era in mod

constant eludata, prin renuntarea expresa la marca si efectuarea imediata/ concomitenta a unui nou
depozit al marcii, pe numele cesionarului.
Contractul de cesiune a marcii este contractul prin care o parte, numita cedent, transmite
celeilalte parti, numita cesionar, dreptul sau la marca. Obiect al cesiunii poate fi numai o marca
inregistrata, aflata in perioada de protectie.
Cesiunea poate fi totala sau partiala. Daca cesiunea este partiala da nastere la coproprietate
asupra marcii.
Caractere juridice :
-

Este un contract nenumit, sinalagmatic (dar poate fi si unilateral), cu titlu oneros (dar poate

fi si cu titlu gratuit), este comutativ, translativ de proprietate, cu executare dintr-o data

Pentru proba, este necesara forma scrisa, iar pentru opozabilitate fata de terti, este
necesara inscrierea cesiunii in Registrul National al Marcilor

Contractul de licenta
In timp ce contractul de cesiune a marcii transmite proprietatea acesteia, prin licenta se
transmit doar drepturile de a folosi marca
Def. Contractul prin care o parte, titular al unei marci, numit licentiator, transmite celeilalte
parti, numita licentiate, dreptul sau de a folosi marca, in sensul de a o aplica pe produsele pe care le
fabrica sau le comercializeaza.

Caractere juridice :
-

Este un contract nenumit, sinalagmatic (dar poate fi si unilateral), de regula, cu titlu oneros
(dar poate fi si cu titlu gratuit), comutativ, cu executare succesiva, netranslative de

proprietate (se transmite doar folosinta).

Pentru proba, este necesara forma scrisa si, pentru opozabilitate fata de terti, este
necesara inscrierea contractului in Regisitrul National al Marcii

Dupa intinderea drepturilor transmise, deosebim:

Licenta simpla
Licenta exclusiva
Licenta absoluta

Daca durata contractului de licenta depaseste perioada de protectie a marcii (ex. incheiat pe 15
ani, marca fiind inregistrata pe 10 ani), titularul marcii este obligat sa reinnoiasca inregistrarea.
Marca mai poate fi transmisa ca aport la capitalul social al unei persoane juidice sau prin
contract de franciza.
Notiunea de indicatie geografica
Atat conditiile naturale, specifice unui teritoriu geografic determinat, cat si anumite metode de
prelucrare traditionale pot conferi calitati specifice, inconfundabile unor produse, care reusesc in
acest fel sa fie preferate de anumite categorii de consumatori.
Notiunile de indicatie geografica , indicatie de provenienta si denumire de origine
sunt sinonime din punct de vedere juridic. Indicatia de provenienta este mentiunea directa sau
indirecta privind originea georgrafica a unui produs.
Indicatia geografica nu poate fi apropriata, ea avand caracter colectiv si imprescriptibil.
Indicatia geografica indeplineste functia de identificare a produselor dupa originea lor. Produsele
sunt caracterizate de insusiri proprii, datorate atat mediului din care provin, cat si unor metode de
fabricatie speciale.

Notiunile de desen si model industrial

Desenele si modelele sunt obiecte de proprietate industriala, situate la rascrucea dintre arta si
industrie. Astfel, dupa destinatie si mod de reproducere, ele apartin proprietatii industriale, iar prin
natura efortului creator apartin drepturilor de autor - art. 2 din L 129/92 republicata.

Desenul industrial este aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia, redat in
doua dimensiuni (2D), rezultat din combinatia principalelor caracteristici (linii, contururi, culori,
forma, textura etc.).
Modelul industrial este aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia, redat in
trei dimensiuni (3D), rezultat din combinatia principalelor caracteristici (linii, contururi, culori,
forma, textura).
Desenele si modelele industriale sunt destinate sa atenueze monotonia unei productii de
serie, facand mai atractive produsele.

Sisteme de protectie a desenelor si modelelor industrial

Datorita naturii hibride, desenele si modelele industriale au fost protejate atat prin Legea
Dreptului de Autor, cat si prin legi speciale. Cele doua sisteme de protectie sunt fundamental
diferite, intrucat in proprietatea industriala conditia esentiala este noutatea, iar in Legea Dreptului
de Autor, originalitatea este conditia principala.
1

Sistemul cumulului de protectie (adoptat de legea franceza) -

acest sistem este

fundamentat pe teoria unitatii artei, conform careia este imposibil de stabilit un criteriu
care sa separe arta propriu-zisa de arta industriala sau aplicata. Potrivit acestui sistem,
autorul unui desen sau model industrial poate solicita atat protectia prin lege speciala (ca
obiect de proprietate industriala), cat si sa beneficieze de Legea Dreptului de autor. Este
permis cumulul de protectie, singura limitare fiind aceea a eventualei existente de
incompatibilitati intre Legea speciala si Legea Dreptului de Autor. Si legea romana (L
129/92), la art 8, recunoaste posibilitatea protectiei concomitente prin legea speciala si
2

legea dreptului de autor.

Sistemul cumulului restrictiv sau partial (adoptat de legea germana)

Potrivit acestui sistem, un desen sau model poate fi protejat prin metoda dreptului de autor,
numai daca are un nivel artistic ridicat. Acest sistem este fundamentat pe distinctia intre
desenele si modelele industriale si oprele de arta aplicate.

Sistemul protectiei specifice exclude orice cumul de protectie. Potrivit acestui sistem,
desenele si modelele industriale pot fi protejate numai prin lege speciala.

Notiunea de drept de autor

Dreptul de autor este un ansamblu de norme juridice, destinate sa protejeze creatiile de forma .
Astfel, oprele artistice, literare sau stiintifice ORIGINALE sunt protejate, indiferent de
modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare, valoarea si destinatia lor.
Ca instituitie de drept civil, dreptul de autor este ansamblul de norme juridice ce reglementeaza
relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice sau
stiintifice.
Ca drept subiectiv civil, dreptul de autor este posibilitatea asigurata de stat autorului de a
utiliza opera potrivit dorintei sale, in scopul de a beneficia de toate prerogativele de ordin moral si
patrimonial, regl L 8/96.
Ca natura juridica, dreptul de autor a fost, pe rand, calificat ca drept de proprietate, drept de
clientela si drept al personalitatii. Exista doua teorii cu privire la natura dreptului de autor :
1
2

Teoria monista, potrivit careia nu poate fi disociata personalitatea autorului de opera sa

Teoria dualista - conform acestei teorii, dreptul de autor cuprinde atat drepturi morale, cat
si drepturi patrimoniale, ponderea fiind in favoarea drepturilor morale

Conditiile pentru protectia drepturilor de autor

Pentru a avea vocatie la protectie, prin Legea dreptului de autor, trebuie indeplinite cumulativ 3
conditii :
1

Opera sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului. Astfel, obiect al dreptului de
autor il constituie doar oprele originale de creatie intelectuala. Aceasta conditie mai este
denumita si individualitatea operei . Elementul esential il constituie forma de exprimare a
autorului, impreuna cu alegerea si prelucrarea materialului. Originalitatea este o notiune
subiectiva cu caracter relativ. Originalitatea este, pentru dreptul de autor, echivalentul

noutatii din proprietatea industriala. Originalitatea se manifesta diferit, in functie de

categoria de opere la care se refera. Legea romana prevede, in mod expres, ca operele
2

originale sunt protejate indiferent de valoarea lor.

Opera trebuie sa imbrace o forma concreta de exprimare, adica sa fie perceptibila
simturilor. Ea poate sa imbrace atat forma morala, cat si forma scrisa, poate sa fie sau nu
fixata de un suport material, chiar daca unele opere sunt indisolubil legate de suportul lor

3
-

material.
Opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului :
Reproducere
Executare
Expunere
Reprezentare
Orice alt mijloc

O opera este recunoscuta si protejata, chiar si atunci cand nu este adusa la cunostinta
publicului, prin simplul fapt al realizarii ei. Nu sunt protejate prin Legea dreptului de Autor ideile,
teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile. De asemenea, sunt excluse de la protectie, in mod
expres, textele politice, legislative, administrative sau judiciare, simboluri oficiale ale statului,
stirile si informatiile de presa (enumerarea este limitativa nu sunt date cu titlu de exemplu).
Opera comuna
Titular al dreptului de autor poate fi atat o persoana fizica, cat si o persoana juridica. Autor al
unei opere literare sau stiintice poate fi doar o persoana fizica, intrucat doar aceasta pot desfasura
o activitate de creatie. In mod frecvent, o opera poate fi rezultatul activitatii creatoare a mai
multor persoane, caz in care suntem in prezenta unei pluralitati de autori si de subiecte ale dreptului
de autor.
Opera comuna este o opera creata de mai multi coautori in colaborare. Opera comuna este,
prn excelenta, o opera unitara, ce se caracterizeaza printr-o pluralitate de subiecte ale dreptului de
autor, ce poarta asupra unui obiect unitar. Obiectul unitar al operei poate fi divizibil, atunci cand
contributia fiecarui autor poate fi determinata sau indivizibil, atunci cand contributiile autorilor nu
pot fi indentificate. In privinta modului de repartizare a remuneratiei cuvenite autorilor - aceasta
se imparte in mod proportional intre autori, in cazul operei cu obiect divizibil si in mod egal intre
autori, in cazul operei cu obiect indivizibil. Titularii dreptului de autor sunt impreuna realizatorii

operei. Opera comuna cu obiect indivizibil poate fi exploatata prin acordul comun al coautorilor.
Opera comuna cu obiect divizibil poate fi exploatata si separat de fiecare coautor, cu conditia ca
exploatarea sa nu incalce drepturile celorlalti coautori.
Opera colectiva
-

Este opera creata la initiativa si sub responsabilitatea unei persoane fizice sau juridice,
contributiile personale ale coautorilor formand un tot si nu este posibil, din cauza naturii

operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori.

Este o opera complexa din punct de vedere al obiectului, intrucat reuneste elemente de

naturi diferite
Poate sa aiba obiectul divizibil sau indivizibil
Este caracterizata printr-o pluralitate de obiecte, carora le corespunde un singur subiect al
dreptului de autor.

Elementul esential de diferentiere intre opera comuna si cea colectiva este acela ca opera
colectiva este creata la initiativa, controlul si responsabilitatea unei persoane care imprima o
conceptie de ansamblu asupra operei. Fiecare coautor executa o parte distincta din opera, potrivit
comenzii si indicatiilor titularului. Titularul dreptului de autor asupra unei opere colective este
persoana din initiativa si sub responsabilitatea careia opera a fost creata.
Drepturile patrimoniale asupra operei apartin titularului.
Autorii contributiilor la opera colectiva au dreptul de a exploata separat fiecare contributia sa,
cu conditia sa nu prejudicieze opera colectiva.
Drepturile morale de autor revin tot persoanei din initiativa careia opera a fost creata.
Autorii contributiilor au si ei o parte din exercitiul drepturilor morale de autor.

Curs 8

Drepturile morale de autor

Sunt drepturi strans legate de persoana autorului. Acestea sunt preponderente si din ele se
nasc drepturile patrimoniale de autor.

Drepturile morale isi continua existenta si dupa publicarea operei, si dupa decesul autorului,
inclusiv dupa ce opera cade in domeniul public.
La art 10 din L 8/96 sunt enuntate explicit urmatoarele drepturi morale:
a

Dreptul de divulgare - este dreptul de a decide daca, in ce mod si momentul in care opera
va adusa la cunostinta publica. Este un drept discretionar si absolut, fiind unul dintre cele

mai personale drepturi si dreptul din care se nasc drepturile patrimoniale de autor.
Dreptul la paternitatea operei - dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al
operei. Acesta exprima legea fireasca, intima dintre autor si opera sa; are doua aspecte:
unul pozitiv - ce consta in dreptul autorului sau al mostenitorilor acestuia de a remedia
calitatea sa de autor. Al doilea aspect este negativ si consta in dreptul autorului de a se

opune oricarui act de uzurpare.

Dreptul la nume - este dreptul de a decide sub ce nume opera va fi adusa la cunostinta

publicului.
Dreptul la inviolabilitatea operei este dreptul autorului de a pretinde respectarea
integritaii operei si de a se opune oricarei modificari sau oricarei atingeri aduse operei.
Dreptul la inviolabilitatea operei este o consecinta a dreptului la divulgare, autorul fiind
singura persoana care poate hotari sub ce forma va aduce opera la cunostinta publicului. De

altfel, L 8/96 prevede, in mod expres, ca sunt protejate creatiile de forma.

Dreptul de retractare este dreptul autorului de a retrage opera sa de pe piata, in orice
moment, despagubind, daca este cazul, pe titularii dreptului de exploatare. Dreptul de
retractare este o consecinta a caracterului absolut si discretionar al dreptului de divulgare.

Caracterele drepturilor morale de autor

-

Nu sunt expres reglementate de L 8/96, dar in doctrina se considera ca drepturile morale

de autor au urmatoarele caractere :

1. Sunt drepturi strans atasate persoanei autorului. Caracterul strict personal al drepturilor
morale au drept consecinta faptul ca numai autorul, personal, poate exercita componentele
pozitive ale drepturilor de divulgare la paternitatea operei, la nume si inviolabilitatea operei.

Totusi, exercitarea componentei negative a drepturilor morale de autor (dreptul de a se opune

oricarei uzurpari, dreptul de a revendica oricand calitatea de autor si dreptul la inviolabilitatea
operei) se pot detasa de persoana autorului. Dupa moartea autorului, exercitiul acestor drepturi
morale se transmite mostenitorilor pe durata nelimitata.
2. Drepturile morale au caracter inalienabil. Datorita faptului ca drepturile morale sunt strict
personale, ele au un caracter inalienabil, adica nu pot face obiectul unei instrainari sau al unei
renuntari.
3. Drepturille morale au caracter insesizabil (nu pot face obiectul unei executari silite).
Caracterul insesizabil rezulta din caracterul inalienabil al drepturilor morale de autor. Creditorii
autorului pot urmari silit numai foloasele patrimoniale rezultate din exploatarea operei. In cazul
unei opere nedivulgate, creditorii autorului nu-i pot impune acestuia divulgarea si exploatarea
operei si nici nu se pot substitui autorului, divulgand ei opera si exploatand-o in vederea
satisfacerii creantelor lor. 4. Drepturile morale au un caracter perpetuu. Drepturile morale de
autor se nasc in momentul crearii operei, se transmit prin mostenire la data decesului autorului
(doar componentele negative) si continua sa existe perpetuu.
5. Drepturile morale sunt imprescriptibile. Caracterul imprescriptibil al drepturilor de autor
rezulta, in primul rand, din faptul ca sunt drepturi ale personalitatii si din faptul ca au un
caracter perpetuu. Dreptul la actiune, in sens material, pentru apararea drepturilor morale de
autor nu se stinge oricat ar trece de la incalcarea lor. De altfel, prescriptia extinctiva se refera
exclusiv la drepturile patrimoniale.

Drepturile patrimoniale de autor

Alaturi de atributele de ordin moral, dreptul de autor contine si drepturi patrimoniale. Dreptul
autorului de a trage, de a obtine foloase materiale de pe urma exploatarii operei sale a fost primul
din drepturile recunoscute in favoarea autorilor. Cu toate acestea, in doctrina s-a aratat ca
drepturile patrimoniale de autor nu se nasc drepturi de sine statatoare, ci sunt o consecinta a
exercitarii prerogativelor personal-nepatrimoniale, cum ar fi, spre exemplu, dreptul de divulgare.
Dreptul de autor are urmatoarele drepturi patrimoniale :
1 Dreptul de utiliza si exploata personal opera este dreptul autorului de a reproduce,
difuza, importa, exporta copii ale operei, de a reprezenta in scena, de a o expune public (in

functie de natura operei), de a o transmite prin radio sau TV, de a o reprezenta intr-un loc
public sau de a permite accesul la opera. Autorul este singura persoana ce poate traduce,
2

publica, adapta sau transforma opera sa.

Dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre terti autorul este singura persoana
care, pe baza de contract, cu titlu oneros sau cu tiltu gratuit, poate consimti la utilizarea sau

exploatarea operei sale de catre terti, in oricare din modalitatile expuse mai sus.
Dreptul de suita este dreptul autorului unei opere de arta plastica de a incasa 5% din
pretul fiecarei noi revanzari si de a fi informat in orice moment cu privire la locul in care se
afla opera sa. Precizare : obiectul dreptului de suita este format numai dintr-o opera de arta
plastica. Dreptul de suita, desi este un drept patrimonial, nu poate fi instrainat, fiind un
drept strict personal.

Caracterele drepturilor patrimoniale de autor :

1 sunt strans legate de persoana autorului - autorul unei opere are drept patrimonial
2
3

exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va utiliza sau exploata opera sa

sunt transmisibile atat prin acte intre vii, cat si prin succesiune
sunt excusive autorul este sigura persoana care decide exploatarea operei sale,
precum si in ce mod se va realiza aceasta. Autorul are monopol exclusiv de
exploatare a operei si este singura persoana care poate decide daca permite

utilizarea si exploatarea operei de catre terti

sunt limitate in timp. Autorului i se recunoaste pe toata durata vietii un monopol
exclusiv de exploatare a operei, drept care se transmite si mostenitorilor pentru o
perioada de 70 ani. Dupa implinirea acestui termen, opera cade in domeniul public.

Notiunea de concurenta neloiala

In dreptul concurentei, notiunea de concurenta neloiala intervine atunci cand un comerciant,
pentru a-si mari dreptul de clientela, incalca mijloacele oneste, uzantele cinstite din activitatea
comerciala. Concurenta neloiala cuprinde atat norme imperative, ce impun sau interzic o anumita
conduita, cat si norme dispozitive, care permit sau recomanda o anumita conduita. Prin aceste norme
se urmareste crearea unui climat concurential ce protejeaza atat comerciantii, cat si consumatorii.
Prin concurenta comerciala intelegem totalitatea actelor sau faptelor unui comerciant menite
sa mareasca dreptul de clientela. Actele de concurenta pot fi licite sau ilicite. Caracterul licit sau

ilicit al concurentei comerciale este dat nu de prejudicierea celorlalti comercianti, ci de modul,

forma, mijloacele folosite in acest scop.
Concurenta ilicita exista atunci cand :
a
b

Se incalca norme prohibitive

Se incalca contracte/clauze contractuale dintre doi comercianti
Definitia legala a concurentei loiale art.. din L.defineste concurenta neloaiala ca fiind orice
act sau fapt, contrar uzantelor cinstite din activitatea de productie, comercializarea produselor sau
de prestari de servicii.
In doctrina franceza, concurenta neloiala este definita ca fiind captarea clientelei
comerciantilor concurenti, prin mijloace ilicite.
Concurenta neloiala are 3 trasaturi caracteristice :
1
2
3

Este o actiune de presupune acte sau fapt

Este destinata captarii clientelei altor comercianti
Mijloacele, medotele folosite sunt ilicite

Concurenta neloiala se refera tocmai la mijloace, metode necinstite de atragere a clientelei.

In doctrina se face diferenta intre concurenta interzisa si practicile monopoliste. Concurenta
interzisa este data de acte sau fapte de atragere a clientelei, interzise de lege sau conventionale.
De asemenea, concurenta interzisa este diferita si de practicile monopoliste. Concurenta
interzisa este aceea prohibita prin lege sau prin contract.
Practicile comerciale monopoliste sunt :
-

Practicile comerciale inselatoare (actiuni prin care un comerciant creeaza confuzie intre

produsele sale si alte produse ale altor comercianti care se bucura de o buna reputatie
Practicile comerciale agresive anumite practici de atregere a clientei, cum ar fi
publicitatea agresiva, publicitatea adresata persoanelor usor influentabile (cum ar fi copiii)
sunt interzise printr-o directiva europeana (se aplica direct, nu trebuie sa fie adoptate de
catre Parlament).

Tot publicitate agresiva este trimiterea abuziva de mesaje in mod repetat.prin telefon sau
mail.
Publicitatea comparata este, de asemenea, interzisa.
Vanzarile promotionale sunt interzise atunci cand se coreleaza doua sau mai multe produse
intr-o singura oferta.
Reclama inselatoare este interzisa.
Clauzele abuzive din contractele de adeziune (din contractele de cablu, de telefonie).
Delimitarea actiunii in concurenta neloiala de actiunea in contrafacere
Contrafacerea desemneaza, generic, orice atingere adusa monopolului exclusiv de exploatare a
unui de drept de proprietate industriala. Astfel, reproducerea frauduloasa, folosirea, punerea in
circulatie fara drept a unor produse protejate printr-un titlu de protectie este calificata
contrafacere. Contrafacerea este prohibita de lege si constituie o forma de concurenta interzisa.
Contrafacerea este un ansamblu de norme, menite sa ocroteasca monopolul de exploatare a unui
drept de proprietate industriala.
Actiune in concurenta neloiala (?)- Ansamblu de norme juridice prin care se repara prejudiciul
creat de un act neloial altui comerciant.

Deosebiri :
Actiunea in contrafacere
Actiunea in contrafacere este o actiune reala.

Actiunea in concurenta neloiala

Actiunea in concurenta neloiala este o actiune

Actiunea in contrafacere isi are izvorul formal

personala.
Concurenta neloiala isi are izvorul formal in

in

raspunderea civila delictuala.

legile

speciale

ce

reglementeaza

proprietatea industriala.
Cauza cererii de chemare in judecata, in cazul

In cazul actiunii in concurenta neloiala, cauza

contrafacerii,

este

este

subiectiv

titularului,

al

incalcarea

proprietate industriala.

un

unui

drept

obiect

de

conduita

paratului,

care

contravine

uzantelor cinstite din activitatea comerciala.

Contrafacerea presupune repararea unui drept

Actiunea in concurenta neloiala sanctioneaza

incalcat.

conduita criticabila a paratului.

Obiectul

protectiei,

in

cazul

actiunii

in

In

cazul

concurentei

neloiale,

obiectul

contrafacere, este un drept de proprietate

protectiei

este comerciantul care trebuie

industriala.

ocrotit de comportamentul necinstit al altui

comerciant.

Finalitatea

actiunii

in

contrafacere

este

Finalitatea actiunii in concurenta neloiala este

oprirea incalcarii dreptului de proprietate

incetarea practicilor incorecte si eventuala

industriala prin aplicarea unor sanctiuni grave,

acoperire a prejudiciului.

in principal penale si, in subsidiar, civile.