Sunteți pe pagina 1din 114

"'l

Colect;ia BlBLIOTECA POLIROM e~tu coordonalo de


Bogdan-Alexand ru Sti'lneSCll.

vtUO

Kis

Enciclope la
mortilor
,
Traducere din limba sirba
9i note de Mariana :;;tefanescu
Danilo Kis, Hn('ihlopedUa /ltr/lJih
World Copyright ([) by Danilo KiS. IflS3

<D 200S by Edilura POLIROM, pentru pre7.enl.a trarlucere


www.poUrom.ro
Editura POLIROM
ln~i, B-cluJ Carol I nr. 4 ; P.O BOX 266,700506
Bucllrc~li, B-dull.C. Br~llianu nr. 6, et 7, Hp. :33, O.P. 37,
PO BOX 1-728. 030174

Dcscrierca CJP a Bibliolccii Naponale

Romiiniei:

KIS, DANIL
Eociclopedia mortilor I Danilo I<is; trad. de .l\Iariana
:)tefttnr',;('u. - T;1~i: Polir~m, ~008
lRBN 97897:3-4t10716 7
1. ~ICrClnUSC\l, MllI'ian;) llrad.)
~21.16;j.41-31=J :34.1

Printed in

RO~lA)I'JA

POLIROM
2008

Scurta autobiografie
Tatal meu a venit pe lume in Ungaria de Vest ~i a
absolvit Academia de Comert in ora~ul natal al vesti
tului donm Virago, care, prin bunavointa domnului
Joyce, va deveni celebrul Leopold Bloom. Cred ca,
Intr-o oarecare masunl, politica liberal a a lui Franz
Josef alII-lea, cit ~i dorinta de intcgrare, I-au facut pe
bunicul mel! sa maghiarizeze numele fiului, inca minor.
Foarte multe detalii din cronica de familie ramln lnsa
neHimurite: In 1944, tatal meu, precum ~i celelalte
rude, vor fi trimi:;;i la Auschwitz. de uncle nu s-au mai
Intors.
Dintre stramof?ii din partea mamei, a:;; aminti un
erou legendar muntenegrean, ca~'~ s-a alfabetizat la
virsta de cincizeci de ani, adauglnd gloriei sale raz
boinice f?i pe cea a condeiului, dar :;;i pe "amazoana" ce
a retezat capul unui tiran otoman, din razbunare.
Asemenea exceptii etnografice nu s-au mai repetat ~i
in cazul meu.
La vlrsta de patru ani (1939), pe vremea proli
ferarii legilor antisemite In Ungaria, am fost botezat
de parinti la Biserica Uspenia din Novi Sad, ~i asta
mi-a salvat viata. Plna la virsta de treisprezece ani
am locuit in lJngaria, in tinutul de ba:;;tina al tatalui
meu, unde ne-am refugiat in 1942, in urma pogro
mului de la Novi Sad. Am lucrat pe la taranii bogat i

10

Danito Kii;

ca sluga, iur la 9couJa imi insugeam Catehismul 9i


exegeza catolicii a Sfl.ntei Scripturi.
Tainuitele nelini 9ti familiale sau ceea ce Freud
nume9te Heimlichkeit Val' alcatui fondul meu literal'
9i metafizic. La noua ani am scris poezii in limba
maghiara: In una era yorba despre foame, alta era 0
poezie de dragoste par excellence.
a1entul narativ - de a imbina factologia cu
legenda - loam m09tenit de la mama, de la tata
patetismul 9i ironia. PcnLru a motiva inclinatia mea
spre literatura nu cred cli ramine lipsit de importanta
faptul ca tat~il meU a fost autorul Mersului interna
tional al trCl1urilor. Accst antecedent patern ma explica
sub aspect cosmopolit ~i literar.
Mama mea a cibt romane plna 1a virsta de douazeci
de ani, cind a luteles. nu fara regret, ca romanele sint
ni~lc plasmuiri, dupa care Ie-a abandonat pentlll tot
demma. Avcl'siunen ci fa\3. de accste pacatoase pliismuiri
o regiiscsc 1nl1'-o forma latenta 1n mine.
In 1947, cu ajulorul Crucii Ro~ii, am fost repatriat
la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mama,
cunoscut ist.oric, hiograf 9i comentator al lui Njegos.
Odata cu sosirca noastra la Cctinje, am dat examen
dc admitcre 1a ~coala de Arta. Din comisie f'accau
parte renumitii pictor; Petal' Lubarda 1?i Milo Milunovic.
Bustul lui Voltaire, pe care trebuia sa-l desenez dupa
mulaju1 de ghips al statuetei lui Houdon, semana cu
o batdna nemtoaica pc care 0 cunoscusem la Novi
Sad. A9a I-am desenat. Cu toate acestea, am fost admis.
Probabil ca alte lucrari de-ale mele au fast hotaritoare.
A trebuit sa a9tept un an, aproape doi, spre a mi se
echivala hccul. In acest timp m-am decis sa-mi sustin
examenul de bacalaureat.

EII('ido[i~di(l

I!lol'ti!ol'

11

Doi ani am frecventaL ~i curs uri de vioara la $coala


dE' Muzica, unde I-am avuL ca profesor pe Simon Nutti,
caruia ii spuneam Paganini, nu numai datorita infati
:;;arii sale, dar mai ales pentru ca adora tremoloul.
Clnd am ajuns la cursul doi, 9coala Hoastra de muzicii
s-a mutat la Kotor. Atunci am continuat sa dnt, 1'a1'a
partiLuri, muzica tiganeasca 9i roman\e ungurc9ti, iar
la serbariJe 9colare interpretam tangouri 9i valsuri
englcze9ti.
in liceu am continuat sa scriu poezii 9i sa traduc
din poe~i maghiari, ru9i 9i francezi, mai ales ca exer
cit iu de stil ~i de limba; aspiram sa devin poet ~i rna
preocupa creatia literara.. Rusa ne-o predau ofit erii
albi, cmigranti ai anilor douazeci, care, in absent a
profesorilor de specialitale, ne invatau eu aceea9i pri
ceperc matematica, fizieu, chimia, franceza, latina.
Dupa sustinerea examenului de bacalaureat am
intrat la Universitatea din Belgrad, pe care am
absolvit-o ca gef de promotie al sectiei nou infiintate
de Literatura Comparata. Am functionat ca lector de
limb a 9i literatura sirbo-croata la Strasbourg, Bordeaux
9i Lille.
In ultimii ani m-am stabilit la Paris - Arondis
mentul 10, 9i nu sufar de nostalgie. Cind rna trezesc,
uneori nici nu 9tiu unde sint, dar aud 1a fereastra cum
vorbesc concetatenii 9i din ma9inile parcate rasuna la
casetofon acordeonul.
Danilo Kis, 1983

I..:

-8

l...
~

Cf)
~

.:
.:
a

"tl
l...
~

ctl

c..>

o:l
w

-8
l...
~

Cf)
~

l...
....,
<~

.:

.~

,d

Qo

l...

ctl
.....,

~ ~

"tl

<ll

J:::

.:

;j
~

c..>

<ll

bO
H

<ll

Simon Magul
Dupa 9aptesprezeee ani de la moartea 9i minu
nea Invierii lui Iisus Nazarineanul, pe drumm'ile
prafoase care l,aie Samaria 9i se infunda in nisipul
ciudos, pierzindu-se in eolbul degertului, iata ca
19i face apari~ia eel numit de ueenieii sai Faeatorul
de Minuni, Simon Magul, iar de potrivniei - eu
nurnele de oeara Borboritut!.
l. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. In Dictio
nnrul teologiei catolice, Jacques Lacarricre va defini CUvln
tul borborit ca "eretic nelegiuit" : "Tertulian Ii va atribui

tot soiu! de fapte ncru$inate. Clement Alexandrinul va


spune despre ac~~ti nelcgiuiti ca "se ]afaiau 111 desrriu pre
cum satirii, tavalindu-:;;i suf1etuJ In noroi". Din pricina
deprinderilor lor neru~inate, cuvlntul "noroi" (borboros)
\'a sluji sa-i desemneze pe acc~ti eretici ... Chiar s-or fi
tavalit In noroi, sau era doar 0 meta fora ?" 0 persoana
binevoitoare, de altfel foarte erudita, mi-a indicat analogia
d intre schisma lui Simon, relatata in povestire, 9i un text
de Boris Suvari.n, scris In 1938! lata-I: "Stalin 9i acoJitii
sai mint Intruna, eu orice prilej; ~i cum mint mereu,
nici nu mai 9tiu ea minl. $i dad fieeare minte, nimeni,
mintind, nu mai minte ... Mineiuna este un element
firese al a9i1-zisci societiiti sovietice ... Intruniri, eongrese
mascarada. Dictatura proletariatului - 0 marc cae~alma.
Masa spontana - organizare vigilenUi. Dreapta. stlnga
aceeai7i potlogarie. Stahanovism - batjocura. Bucuria
vietii - farsa jalnica. Omul nou - gorila. Cultura - incultuni.
;onducator genial tiran i.mbecil..." Oricum, orice ascma
nare cu povestirea este absolut Intlmplatoare. (n.a.)

16

Dando Kis

Unii sustineau ca venea dintr-un catun, Gita,


din Samaria, a1tii, ca era din Siria ori poate chiar
din Anatolia. De fapt, chiar el intetea confuzia,
caci, de cite ori era intrebat asupra obin;;iei sale,
el raspundea printr-o deschidere larga a bra~elor,
care cuprindea, deopotri\?!, denecuprinsul pamin
tesc, ca 9i pe cel ceresco
Era de statura mijlocie, vinjos, c-un par invil
voiat negru 9i cret, care incepuse sa se rareasca
in cre9tet, barba insa, la fel de invilvoiata 9i
creata, era deja inspicata. Avea nas ciontos I\'i
coroiat 9i din profil aducea c-o oaie. Un ochi parea
mai mare decit celalalt 9i asta ii dadea chipului 0
expresie batjocoritoare. De urechea stinga ii atirna
un eereeJ de auI': un 9arpe inghitindu-9i eoada.
Era incins eu 0 chinga de in, care-I servea I\'i ca
recuzita de saltimbanc; intr-o clipita, impletitura
se bat09a brusc 9i, sub priviriJe uluite ale specta
torilor, el se cocota pe ea ca pe-un par. Alteori 0
anina de gitul unui boulean caruia ii taiase capa
tina dintr-o singura lovitura de barda, rostind 0
formula magica. Intr-o clipita, capul 9i trupul
zaceau despicate in colbul degertului; atunci facato
rul de minuni pronunta aceea9i formula magica,
dar in sens invers, 9i capul se impreuna din nou
cu trupul, iar impletitura de in de pe grumaz zacea
pe jos. Dupa care Simon 0 deznoda, incingindu-se
cu ea, doar daca vreun spectator nu cauta sa se
incredinteze de soiul impletiturii. Atunci Simon
ii intindea un capat al cingatorii, teapana ca un

Encielopedia mar/dar

17

par; de cum 0 atingea neincrezatorul, funia se


ple09tea 9i se pravalea pe jos, stirnind praful.
Vorbea greaca 9i copta la fel de bine ca aramaica
9i ebraica, precum I\'i unele dialecte locale, del\'i
potrivnicii sai sustineau ca avea rostire de vene
tie. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dind
chiar impresia ca el insu9i Ie intetea. Se mai zicea
despre el ca era ager la minte 9i iscusit vorbitor,
indeosebi in fata ucenicilor 9i a sustinatorilor ori
a multimii. "Ochii sai aveau luciri de a9tri", ziceau
ucenicii sai. "Avea 0 voce hiqiita 9i 0 privire de~;u
cheata", afirmau potrivnieii sai.
Pe incilcitele drumuri ce due dinspre Rasarit
spre Apus 9i dinspre Apus spre Rasarit, Simon
Magul intilnea puzderie de propovaduitori, dru
murile lor incruci 9indu-se deseori. Ucenicii lui
loan I\'i Pavel 9i chiar apostolii loan 9i Pavel pro
povaduiau invatatura lui lisus Nazarineanul, a
carui amintire era inca vie in Palestina, ludeea 9i
Samaria. Simon Ie descoperea, deseori, urma cre
pidelor in batatura vreunui sat. In miezul zilei
domnea in sat 0 tihna deplina ; arareori se auzea
latrat de ciini sau behaitul rasunator al oilor. Ca,
deodata, sa razbata voei sfredelitoare 9i naval
nice, cam inginate; erau apostolii, catarati pe cite
un butoi, propovaduind desavir9irea lumii 9i creatia
lui Dumnezeu. A 9teptindu-i sa dis para, pitit la
umbra unei colibe, Simon intra in catun degraba
dupa ei, inainte ca lumea sa apuce sa se impra9tie.
Atunci se pornea 9i el sa propovaduiasca, incon
jurat de alaiul sau. Osteniti dupa invatatura

18

Dani/o Kis

apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie in


jurul lui. "Adineauri i-am ascultat pe Pavel 9i
loan", zieeau ei, "vorbele lor ni-s de-ajuns pentru
un an intreg".
"Eu nu sint apostol", zicea Simon, "is ca 9i VOl.
Ei va pun mina pe cre9tet ca sa va iosufle Sfintul
Duh; eu va 1ntind mina ca sa va ridic din colb".
$i aiei i 9i ridica miinile in sus, iar din minecile
largi, care cadeau in faldw'i, se iveau miinile lui
albe 9i frumoase, cu degete fine, a~m cum Ie au
doar lene9ii 9i magicienii.
"Ei va harihesc", continua Simon, "mintuirea
ve9nidi; eu va daruiesc cunoa9terea 9i pustiul.
Cine voie9te, sa mi se alature !<e.
Lumea se obi 9nuise deja cu tot soiu1 de haima
nale care se vinturau de colo-colo, cite unul, cite
doi ori urmati de alaiul cucernicilor. Unii i 9i lasau
catirii sau camilele la marginea catunului, la poa
lele muntelui ori in vreo vllcea din apropiere,
altii veneau cu 0 garda inarmata (cind propova
duielile lor pareau ni 9te amenintari sau comedii)
ori navaleau oblu pe caUri 9i, fara a mai desca
leca, insailau niscaiva solomonii. Caci, 1n ultimii
cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean,
incepusera sa-9i faca aparitia tot soiul de barbati
tineri 9i zdraveni, cu barbi respectabile sau inca
imberbi, in mantii albe 9i cu toiege de pastori in
mina, zicindu-9i apostoli 9i Fiii Domnului. Cu
crepidele prafuite de-aUta drum, avind aceea9i
rostire, de parca luasera invatatura din aceea9i
carte, toti infatili'au acelea9i minuni la care fuse
sera martori: in fata lor N azarineanul prefacuse

F.nciclopedia marti/or

19

apa in yin 9i hranise multimea cu citeva sardele.


nii te incredintau ca II vazusera ridicindu-se la
cer intr-o lumina orbitoare, inaltindu-se in vaz
duh ca un porumbel. Orbii, adu9i de ei ca martori,
spuneau ca lumina aceea Ie palise vederea, dar Ie
daduse lumina spiritului.
$i toti i 9i ziceau Fiii Domnului 9i Fiii Fiilor
Domnului. Promiteau, pentru 0 bucata de piine 9i
un urcior de yin, viata ve~mica 9i binecuvintarea,
iar cind lumea ii alunga din pragul u9ii, asmutind
ciinii asupra lor, atunci ei amenintau cu iadul,
unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum
mielul la protap.
Printre ace9ti propovaduitori se gaseau destui
vorbitori destoinici care aflau raspunsuri la intre
barile incilcite ale poporului neincrezator 9i auto
ritati!or 9i mai neincrezatoare, nu numai plivi
toare la suflet, ci 9i la trup, la muncile cimpului,
la cre9terea vitelor. Pe tineri ii lecuiau de bubu
lite, pe fecioare Ie sfatuiau cum sa-9i apere nepri
hanirea ori s-o indure mai u90r, pe batrini ii calau
"cau in pregatirile dinaintea mortii - ce vorbe sa
rosteasca in ceasul de pe urma, cum sa-9i tina
miinile ca sa poata trece mai lesne prin strunga
ce duce spre lumina; pe marne Ie povatuiau cum
sa-9 i ocroteasca rodul pintecelui, fara a se mai cauta
pc la vraci 9i 9arlatani, ori cum sa-9i vegheze fiii
de urgia razboaielor, iar femeile sterpe erau indem
nate sa spuna rugaciuni de trei ori pe zi, pe inima
goala, ca astfel Sfintul Duh - cum ziceau ei - sa
Ie rodeasca pintecele.

20

DaniLo Kis

$i toate astea le saviqeau fara de rasplata,


daca prin rasplata nu se intelegea 0 eoaja de piine
pe care 0 primeau eu smerenie sau un ureior eu apa
reee din care sorbeau eu inghitituri miei, printre
90poteli. A 9a se innadeau, unul dupa altul, pro
povaduitorii de toate semintiile 9i graiurile, barb0 9i
sau nu, rostind aeelea9i prediei, dar intrecindu-se
in infati9area minunii 9i Invierii Nazarineanului.
Treptat, popoarele ludeii, Samariei 9i Anatoliei
ineepura sa dea erezare tinerilor pa~niei eu erepi
dele prafuite, ee-~i tineau bratele fneruei 9ate pe
piept, glasuind eu 0 voce feeiorelniea 9i eu oehii
inaltati la eel'. Le dadeau apa reee ~i un eoltue de
piine, iar ei le multumeau, promitindu-le, in
sehimb, viata ve9nica, infati9indu-le un tinut bine
euvintat unde aveau sa ajunga dupa moarte: nu
mai era pustiul nisipos, eu gerpi ~i paianjeni, ei
eu palmieri eu eoroana bogata, eu izvoare la tot
pasul, eu iarba pina la genunehi, eu un soare ee
stralueea blind, eu nopti aidoma zilelor, eaei ziua
era ve9niea, eu turme de vaei, eapre 9i oi ee pa9
teau nestingherite pe pa~uni intinse, eu verdeata
pururi inmiresmata, eaei 9i primavara era ve9
niea, fara eorbi ori ulii, doar privighetori cintind
neineetat. $i a~a mai departe.
Aeeasta imagine a gradinii raiului, care la inee
put Ie paruse tuturor 0 seorneala - cind se mai
pomenise ea soarele sa stralueeasea zi ~i noapte
ori sa nu mai existe durere si
, moarte? - era
infati9ata eu atita insufletire 9i hal' de tinerii eu
oehi alba9tri ~i blajini, incit lumea ajunsese sa-i

21

EncicLopedia mortiLor

ereada. Cind un neadevar este rostit eu neostoire,


lumea ineepe sa ereada. Caei oamenii au nevoie
de eredinta. A9a ca multi tineri ~i-au pus fn graba
erepidele 9i-au pornit-o pe urmele lor. Unii se
mai intoreeau fn catunullor dupa un an-doi, altii
dupa zeee, vlaguiti de-atita drum ~i eu barbile
inspieate. Aeum 9i ei glasuiau eu voce a stinsa,
tinind miinile ineruei 9ate pe piept. Vorbeau despre
minunile Lui, despre pildele Lui, ii propovaduiau
invatatura neobi 9nuita, dispretuiau tot ee era
desfatare, purtau straie ponosite, se hraneau
eumpatat, iar cind sorbeau vinul, ridieau potirul
eu ambele miini. Dar tare se mai infierbintau
cind eineva ii ineontra ori le nesoeotea invata
tura, 9i vai de aeela care s-ar fi indoit de viata
ve9niea sau de gradina raiului. Atunei, eu vorbe
insufletite 9i amenintatoare, ii infati9au eaznele
ispa9irii ve9niee. "Sa va fi ferit zeii", avea sa
eonsemneze un pagin, "de limba lor aseutita 9i de
blestemele lor." Tare se mai prieepeau sa-i ama
geasea pe neinerezatori eu vorbe mieroase, eu
fagaduieli ori infrie09ari; de cum 9i-au rasfirat
puterea atragfnd multimea eredinei0 9ilor, s-au
pomenit tare semeti, tot mai aprigi. Urgiseau
familii, vfrindu-le dihonia in suflet 9i urzeau cle
vetiri pe seama eelor care dadeau glas fie 9i eelei
mai marunte fndoieli eu privire la invatatura lor.
Aveau provoeatorii lor 9i sfaturile lor tainiee unde-i
afuriseau pe neeredinei0 9i, unde dadeau foe serie
rilor potrivnieilor 'i ar.uncau bles~-PJL@pul
IBUOl. F.C' (ir..TF.._t?(lI.I~rUi:'

'I

U
.

Scr . . ~ .. ,I _4'- v.' VI' \~E CL.~,:I t ~l-., .'/...

Fli!~': lH.r:l.t;I'~~ C;GlCf:P1CU


Nr liN '~'"r
/ 'fhl /oj [.7

~.,

22

DIIIlil0 Kif;

indaratnicilor. Poporul se arata tot mai cucornic,


iar ei ii blagosloveau pO evlavio~i ~i-i afuriseau
pe nesupu~l.
In acest moment i~i face aparitia Simon, zis
Magul.
EI propovaduia ca Dumnezeul apostolilor e un
tiran, iar un tiran nu poate avea intelegere fata
de om. Dumnezcul asta al lor, Ichova, Elohim, il
abrutizase pe om, sugrumindu-l, injunghiindu-l,
trimitindu-i boli 9i fiare salbatice, gerpi 9i taran
tule, lei 9i tigri, tunete 9i fulgere, ciuma, lepra ~;i
sifilis, furtuni 9i uragane, seceta ~i inundatii,
co~maruri ~i insomnii, patima tineretii 9i nepu
tinta batrinetii. Cind I-a agezat in binecuvintata
gradina a raiului, I-a lipsit de cel mai dulce fruct,
9i care i se cuvenea de drept, caci numai a9a s-ar
fi deosebit de ciine, magar ~i maimuta - prin
aflarea binelui 9i raului.
,,~i cind nefericitul nostru stram09, impins de
curiozitate, a vrut sa se infrupte din acest rod,
ce-a [acut Elohim asta al vostru, Atotputernicul,
Milosirdul 7" se rasti Simon, clatinindu-se pe butoi.
,,~titi voi mai bine (doar despre asta va propo
vaduiesc toata ziua apostolii, slugile ~i robii lui).
L-a alungat ca pe un criminal, fara mila, cu 0
sabie de foc. ~i oare de ce 7 Pentru ca el este
Dumnezeul zavistiei 9i al pizmei. In 10cullibel'tatii
propovaduie9te robia, in locul revoltei, supu~enia,
in locul desfatarii, schimnicia, in locul cunoa~
terii, dogma ... Oh, popor samarincan, oare nu
pizma~ul acesta ti-a distrus casele? Oa1'e nu el a

EncicLoJJPuin /IIor/itor

23

luat din aceste locuri zeci de lepro~i 7 Oare nu el


a trimis pc ogoare seceta 9i lacustele? Oare nu el
a pustiit casele de ciuma naprasnica 7 $i-atunci,
ce fel de Dumnezeu este asta, ce fel de milosird,
a~a cum glasuiesc apostolii, daca e in stare sa se
razbune pe voi pentru cine ~tie ce pacate savir~ite
de stramo~ii v09tri 7 Despre ce fel de iubitor de
dreptate poate fi Yorba, daca va trimite ciuma,
tunete 9i fulgere, boli, griji 9i nevoi, numai pentru
ca stram09ii vo~tri, minati de curiozitate, de focul
sacru din care ti9ne9te cunoa~terea, au cutezat
sa cuJeaga ma1'u17 Nu, popor samarinean, asta
nu este Dumnezeu, asta este pizma~, e un ticalos
9i un tilhar, care, cu ceata lui de ingeri, inarmati
pina-n dinti cu sabii de foc 9i sageti otravite, va
atine calea. Cind smochinii dau in pirg, va trimite
o mana, cind maslinii-s taman buni de cules, va
tl'imite 0 vijelie care sa Ie incovoaie crengile 9i
grindina care sa chifteasca maslinele in noroi;
clnd stau sa va fete oile, da peste ele ciuma,
asmute lupii sau tigrii sa va pustiasca turmele;
clnd vi se na9te un prunc, Jl chinuicf?te cu crampe,
oar-doar s-o pri'ipadi. Ce Dumnezeu mai e 9i asta,
chipurile milostiv'? Nu, asta nu este Dumnezeu
din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Caci Elohim,
creatorul, creatorul cerului ~;i al pamintului, al
barbatului ~i al femeii, al ~arpelui ~i al pasarii,
'ste creatorul a tot ce e viata, este cel care a inaltat
muntele deasupra marii, cel care a facut marea,
r1urile ~i oceanele, iarba verde, umbra palmie
rului, soarele 9i ploaia, aerul 9i focul, ACESTA

24

Danilo Kis

este Elohim, Dumnezeul dreptatii. lar cel a carui


invatatura v-a propovaduiesc Petru 9i loan, Pavel
9i lacob, precum 9i discipolii lor, este un tilhar 9i
un uciga9' $i tot ce va spun despre el 9i imparatia
lui loan 9i Pavel, lacob 9i Petru este numai min
ciuna. Oh, asculta la mine, popor samarinean!
Pamintul fagaduintei e 0 minciuna, Dumnezeul
lor e minciuna, minunile lor sint mincinoase. Mint
9i ei precum Dumnezeul lor, caruia i se inchina.
Sint prin9i intr-un hati9 de minciuni, ca nici ei
nu mai 9tiu ca mint. Unde toata lumea minte,
nimeni nu mai minte, unde totul e minciuna,
nimic nu mai e minciuna. Imparatia cerului, impa
ratia dreptatii - 0 minciuna. Fiece insu9ire a
Dumnezeului lor e cJ:te-o minciuna. Dreptatea
minciuna. lubirea de adevar - minciuna. Unici
tatea - minciuna. Viata ve9nica - minciuna. $i
cartile lor sint mincinoase pentru ca promit min
ciuna, promit raiul, iar raiul e minciuna pentru
ca e-n miinile lor, doar ei sint la portile raiului,
ingerii lor inarmati cu sabii de foc, ca 9i judeca
torii lor cu balanta lor masluita."
Multimea 11 asculta sastisita 9i neincrezatoare,
gindind ca are de-a face cu-n sforar, cautlnd inte
lesul ascuns al vorbelor lui inc1lcite. Caci lumea
era deprinsa cu stapinirea celor puternici 9i a fari
seilor, care 0 invaluiau cu vorbe mieroase 9i promi
siuni amagitoare, cu amenintari 9i pilduiri. $i
acum 11 pindeau 9i pe el, doar s-o trada cu 0 vorba-

Enciclopedia. morti1or

25

sa spuna, pina la urma, pentru ee venise, ee atita


vorbarie de9arta. De aeeea stateau sa-l aseulte.
Nadajduind ca pina la urma avea sa-9i adeve
reasea temeinieia vorbelor printr-o solomonie, 0
minune, aeolo.
"Imparatia cerului se sprijina pe minciuna",
staruia Simon privind la soarele necrutator, "iar
acoperi 9ul ei sta pe doua ape, din mineiuna 9i
paraminciuna. $i scrierile lor sint insailate eu
minciuni, cu precepte mincinoase, fiecare porunea
eo minciuna, zece porunci, zece mineiuni ... Nu Ie
e de-ajuns ca Elohim asta allor e un tllhar razbu
nator 9i rautacios, ca orice batrin aerit, mai tre
buie sa-l 9i divinizati 9i sa va inchinati lui, sa fiti
eu gindul numai la el. $i sa-l mai 9i numiti pe
aeest tiran unicul 9i atotputernieul 9i dreptmari
torul! Sa va supuneti lui! Oh, popor samarinean,
cine sint 9arlatanii care te cutreiera, eare-ti impuie
ureehile cu minciuni 9i promisiuni de9arte ! Ei i 9i
atrag pentru sine indurarea lui, iar voua va eer
supunere oarba, sa indurati toata obida vietii,
vatamari, bali, cutremure, inundatii, ciuma, fara
a huli. Caci altminteri de ce nu v-ar fi ingaduit
sa-i rostiti numele? Pentru ca, popor samarinean,
lot ce propovaduiesc Petru 9i Pavel 9i ueenieii lor
e a mare ingelatorie! Sa nu ucizi, zie ei! De ee,
pentru ca asta este menirea lui, a eelui Drept
maritor 9i Atotputernic! Sa-i omoare pe prunei in
Icagan, pe mame la na9tere 9i pe batrinii tara dinti.
De aceca zic ei : sa nu uclzi ! Pentru ca el 9i slugile
~ale sa ucida! Ei sint ale9ii! Ei sint chemati sa

26

Dani/o Kiii

fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean,


leapada-te de legea lor 1. .. Sa nu fii desfrinat, ca ei
sa-ti amageasca fetele in floare! Sa nu-ti pizmuie9ti
aproapele, caci n-ai la ce rivni! Ei cer totul de la
tine, 9i sufletul, 9i trupul, 9i duhul, 9i gindul, 9Hi
dau in schimb fagaduinta; pentru supugenia ta
de-acum, pentru ruga ta, pentru tacerea ta de-acum,
iti Yin cu tot soiul de tagaduinte, fagaduinta
unui viitor care nu exista ... "
Simon nu baga de seama ca nu-l mai asculta
nimeni, in afara celor care se numeau ucenicii sai,
sau poate se mcea ca nu vcde lumea impdi 9tiindu-se,
in vreme ce Sofia, credincioasa lui insotitoare, ii
9tergea fruntea 9i-i dadea urciorul cu apa, acum
caliie, de!?i vasul statuse adinc ingropat in nisip.
Sofia era 0 femeie cam de treizeci de ani,
marunta la trup, cu parul involt 9i cu ochii negri
precum boabele de porumba. Peste ve9mintul stra
veziu purta un !?al pestrit de matase, tlrguit, pro
babiJ, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre
ea ca despre intruchiparea intelepciunii 9i frumu
setii feminine, in vreme ce pelerinii cre9tini ras
plndisera despre ea tot soiul de zvonuri, ca era 0
curtezana, 0 tirfa, 0 tiritura 9i 0 9arlatana care-i
trezise mila insotitorului ci 9arlatan intr-un lupa
nar din Siria. Simon n-a tagaduit niciodata acestc
clevetiri. Trecutul ei de roaba 9i de Lida ii slujea
drept pilda 9i inva~atura pentru cruzimea lui
Iehova 9i grosolfulia acestei lumi. Aces!' Inger Cazut,
aceasla Oale RiHacita, sllstinea el, era victima
cruzimii Domnului. Un Suflet Neprihanit inlr-un
Lrup pieritor. De-a lungul veacurilor, Bufletul ei se

l~nticlofJ(](li(l

II/ortilor

27

stramutase, ca dintr-un vas in altul, dintr-o ]nt1'u


pare in alta, dintr-o naluca in alta. Ea a fost fiica
lui Lot, a fast 9i Rachela, a fost 9i Frumoasa
lena. (Grecii 9i barbarii au venerat deci 0 naluca,
atlta varsarc de singe penLru 0 fantoma!) Ultima
ei intrupare fiind aceasta tirfs. dintr-un lupanar
sirian.
"lar pina atunei", staruia Simon, scuipind 0
inghititura din apa caliie, dnd zarise gru})ul pele
rinilor in mantiile lor albe ti9nind din umbra
casclor 9i recunasdndu-l printre ei pe Petru cu
ucenicii sai sprijiniti in toiege ... , "iar plns. atunei,
sub acoperamintul mohorlt al cerului, intre zidu
rile neguroase ale paminLului, in temnita vietii,
sa dispret-uiti bogatia, al?a cum va invata ei, sa
nesocotiti desfatarile trupului, sa va lepadati de
femeie, acest urcior de nectar, aceasta urna a
pHiccrilor, in numele raiului lor ingelator 9i de
teama iadului lor nascocit, de pardi viata n-ar fi
Lot un iad ... "
"Unii se lnvoiesc pentru imparatia pamintului,
al~ii pentru imparatia cerului", zise Petru, spri
jinit cu miinile in toiag.
"Dispretuie9te bogatia numai cel avut", raspunse
Simon, mijind spre el ochiul ce parea mai mare.
"Se desfata in saracie numai eel sarac ; se leap ada
de desfatarile trupe1?ti numai eel ce le-a incercat."
Fiul Domnului a incercat patimile", zise Petru.
"Minunile lui sint marturia nevinovatiei", adauga
un ucenic al lui Petru.
"Minunile nu sint deloc marturia nevinova
LICi", zise Simon. "Minunile slujesc ca suprema

28

Danilo Kis

dovada in fata gloatei increzatoare. Moda asta a


introdus-o nefericitul vostru evreu care a sfiqit-o
pe cruce."
"A 9a poate vorbi doar cel care stapine9te 0
astfel de putere", i-o intoarse Petru.
In acel moment Simon sari de pe butoi :;;i se
protapi in fata provocatorului sau.
"Acum ma voi inalta la cer", zise.
"A~ vrea s-o vad ~i pe-asta", raspunse Petru cu
vocea tremurinda.
Jmi cunosc puterile", urma Simon, ,,9i 9tiu ca
nu pot ajunge pina in al 9aptelea cer. A 9a ca ma
incumet pina la al ~aselea. Al 9aptelea cer il
atingi doar cu gindul, caci acolo este numai lumina
~i beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este data
muritorului. "
"Gata cu filosofia", zise un ucenic al lui Petru.
"MacaI' sa atingi norul acela, atunci yom 9ti sa te
pretuim ca pe Nazarinean."
Vestea ca la capatul satului, linga maslinul cel
ramuros, avea sa se petreaca ceva neobi 9nuit,
Decarul ala avea sa-~i arate maiestria de fachir,
se raspindi, drept care lumea se aduna iar.
"Vezi, sa te intorci degraba", i se adresa in
batjocura un gura-casca. "i~i lasa-ne 9i noua un
semn de la tine."
Simon i 9i desfacu cingatoarea 9i i-o puse la
plClOare.
"Asta-i tot ce am."
Iar Sofia Ii spuse : "Ia 9alul asta. Sus e racoare
ca-n strafundul fintinii". $i-i infa9ura gitul cu e1.

Enciclopedia morfilor

29

"Prea mult tin pregiHirile", zise Petru.


"Zabove~te atit ca sa se lase soarele la asfintit
~i sa se mistuie sub valul noptii", se amesteca
unul din ucenicii lui Petru.
"Ramii cu bine", spuse Simon ~i 0 saruta pe
frunte pe Sofia.
"Adio", ii zise unul dintre ucenicii lui Petru.
,,$i ai grija sa nu race9ti."
Simon i 9i facu vint, precum coco~ul, cu ambele
picioare deodata, dind din miini neajutorat 9i
ridicind un nor de praf.
"Cucurigu !" ii striga un mucalit. Era un tinar
cu obrazul spin ~i cu ochi ~ireti care, atunci dnd
ridea, pareau doua taieturi piezi~e.
Simon se uita in directia lui ~i zise:
"Nu-i deloc u~or, fiule! Pamintul atrage orice
corp, pina 9i 0 pana, darmite 0 ruina umana de
patruzeci de ocale."
Petru abia se stapini sa nu izbucneasca in ris
la auzul acelei cugetari ~i-~i zimbi in barba.
"Daca ai 9ti sa zbori precum cugeti", ii zise
mucalitul, "acum ai fi in cerul de sub nori".
"E mai u~or sa cugeti dedt sa zbori, recunosc",
,ise Simon cu tristete-n glas. "Uite, chiar :;;i tu
l?tii sa trancane~ti, de~i in viata ta natinga nu
le-ai saltat macar un metru de la pamint... Acum
lasa-ma sa-mi adun fortele, sa-mi string gindurile
lnt.r-o singura pornire, sa chibzuiesc cu toata taria
la grozaviile trairii pamintene, la neajunsurile
lumii, la miliardele de vieti care se sfir~esc, la
salbaticiunile care se ucid intre ele, la ~erpii care

30

Dando Kis

Ie mU9ca pe cap1'ioarele toHrmite la umbra, la lupii


care-i sfi~ie pe miei, la ealugaritele eare-~i devo
reaza barbatu~u), la albinele care pier dupa prima
intepatura, la ehinurile mamelor cInd ne adue pe
lume, 1a puii de mita azvlrliti de copii In apa
rlului, la groaza pe~tilor in pinteeele balenei, la
groaza balenei pravalite pe useat, la jalea elefan
tului mistuit de bete~uguri, la bueu1'ia vremelnica
a 1uturelui, la frumusetea amagitoare a 1orilor,
la zadarnieia imbrati~arilor de dragoste, la gro
zavia spulberarii samintei, la neputinta tigrului
jigarit, la putregaeiunea dintilor din gura, la miliar
dele de frunze uscate a9ternute in paduri, la spaima
puiului abia ie9it din gaoace cind se pomene9te
azvirlit din euib, 1a naprasnieele ehinuri ale vier
melui perpelindu-se 1a soare ea pe jaratie, la
durerea despartirilor, la grozavia leprosului, la
hida metamorfoza a slnilor femeii, la rani, la
suferinta orbului ... "
$i deodata se vazu cum trupul muritor al lui
Simon Magul s-a desprins de pamint, inaltindu-se
drept, tot mai sus, migeind lin din brate, aproape
nedesl~it, preeum pe~tii aripioarele, iar parul ~i
barba ii 1utu1'au in zboru-i domol.
In lini~tea nea9teptata care se lasase, nu se
mai auzea niei un strigat, niei 0 respiratie. Multi
mea state a impietrita, eu oehii atintiti la eel'. Pina
9i orbii i 9i lnaltau pri virile pustii spre eel', eaei
dupa lini 9tea aeeea naprasniea prieepeau ea se
intimplase eeva intr-aeolo unde lumea statea eu
privirea atintiUi, eu capctele intoarse.

Enciclopedia mortilor

31

La fel 9i Petru fntepenise eu gura intredesehisa


de uimire. Nu ercdea in minuni, in afara minunii
eredintei, iar minunea putea veni doar de la EI,
de la Singurul Faeator de Minuni, de la eel care
prefaeuse apa in vin; to ate eelelalte erau inge
Hieiuni de magieieni eli firele lor nevazute. Minu
nea era un dat al ere~tinilor, ~i ehiar printre
cre9tini, doar pentru aeeia eu 0 eredinta tare ea
piatra, a9a cum fusese a Lui.
$ovilitor pe moment, temindu-se de nalucire
caei ee alteeva putea fi decit 0 nalueire a simtu
ri]or, 0 magie de saltimbane egiptean -, se freea
la oehi, apoi i 9i arunea privirea in locul unde mai
inainte se a1ase (9i unde ar fi trebuit deei 9i
aeum sa se a1e) Simon, zis Magul. Numai ea e1 nu
mai era aeolo, ei doar sfoara de in, incolacita
precum un 9arpe, ca 9i eolbul care se a9ternea
damo1, praful ridieat de Simon cind topaise ea
un coe09 neajutorat, agitind bratele ea ni 9te aripi
ci untite. Apoi i 9i ridiea u90r privirea in direetia
in care multi mea i~i inaltase eapul, ~i-l za1'i iara9i
pe Simon Magul. Acum silueta i se des1ugea c1ar
pe funda1ul unui nor a1bu1'iu, aducind c-un vultur
uria9' numai ca nu era vultur, ei om, i 9i rasfirase
l,rate]e 9i pieioare1e, dC9i nu puteai spune, eu mina
pe inima, ea faptura aeeea care se apropia de nori
l'ra ehiar Simon, zis Facatorul de Minuni, intrucit
11 u-i mai puteai distinge Lnlsaturi1e ehipului.
Sc uita la nor111 aeela alb mijind oehii, vrind
pard sa se lepede de vederua eare amagise ditama'
~~lllata. Caci daca intr-adevar si1ueta cenu9ie care

32

Danilo Kis

urca spre nori, in cer, era Simon, atunci minunea


Lui, deci adevarul credintei cre9tine, era doar
unul dintre adevarurile acestei lumi, nu 9i sin
gurul; atunci lumea era 0 taina, atunci credinta
era amagire, atunci viata lui nu mai avea nici un
temei; atunci omul era taina tainelor, atunci uni
tatea lumii 9i creatia erau un mister.
Daca era sa-9i creada ochilor, ceea ce trebuia
sa fie trupul muritor al lui Simon Magul razbise
pina-n nori; 0 pat.a neagra, pe care pentru 0 clipa
o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul
laptos al norilor firavi, se contura iar, ca apoi sa
se mistuie in incet09area alburie.
Lini 9tea mai dura 0 clipa, dupa care din mul
time rasunara suspinc de slavire, oamenii se lasara
in genunchi fadnd matanii 9i clatinind din cap,
cuprin9i de extaz. Pina 9i citiva din ucenicii lui
Petru se inclinau in fata minunii pagine la care
fusesera martori.
Atunci Petru inchise ochii 9i glasui in ebraica
(asta fiind vorbirea fireasca intre sfinti, sa nu
poata intelege multimea) urmatoarea ruga:
"Tata Atotstapinitor, carele e9ti in ceruri, vino
in ajutorul simturilor mele ingelate de vedenia
paminteana, da ochilor mei vedere patrunzatoare
9i mintii mele ascutime, ca sa rna pot lepada de
vedenia nalucirii, ca sa ramin neclintit in cre
dinta
Ta si in iubirea mea fata
de Fiul Tau, Mintui
"
,
toruI. Amin!"
rar Dumnezeu ii zise:
"Urmeaza-mi sfatul, oh, credinciosule. Spune
multimii ca putcrea credintei e mai presus decit

J~llciclopedia

mortilor

33

vedenia simtmilor, vorbe9te-le raspicat, sa te-auda


tot i . $i mai spune-Ie ca Dumnezeu este Unul, iar
numele sau este Elohim, 9i Fiul Domnului este
unul, numele sau e risus, 9i credinta e una, jar
aceasta credinta este cre9tina. rar cel care 9i -a
1uat zboful spre cer, sub ochii tai, Simon, zis
Magul este huhtorul credintei 9i sdrbavnicu1 inva
,aturii Domnu1ui, ce intr-adevar 9i-a luat zborul
in vrerea puteri10r sale 9i din puterea gindu1ui
sau, 9i-acum zboara nev3zut spre stele, purtat de
puicrea indoielii sale 9i a curiozitatii sale paml'n
tCf;;ti, care au insa 0 limita. $i mai spune-Ie ras
picat, sa Lc pl'iccapa, ca puterea asta a ispitei
i-am dat-o tot eu, dici eu i-am ingaduit sa puna 1a
incercal'e sufletele credincio!?ilor cu minunea lui,
tocmaj pentru a adeveri ca nu exista alte minuni
9i alta put-ere ca a mea. A9a sa Ie spui 9i sa nu te
temi !"
Atunci Petru deschise ochii, se urea pe 0 movila
do balcgar uscat, roind de mU9te, 9i se puse sa
strigc cit il tinea glasul :
"Mai oamcni, ascultati la mine!"
Nimeni nu-l lua in seama. Mu1timea zacea cu
capetele plecate in colb, precum oile pe ar9ita, 1a
umbra tufelor.
Petru stl'iga iar 1a ei :
"POPOl' samarinean, asculta la mine ce-ti spun".
Cit iva intoarsera capul, indeosebi orbii.
"A~i vazut ce-ati vazut, sinteti victimele naIu
cirii simturilor voastre, ale acestui magician 9i
fachir care s-a initiat in Egipt. .. "

34

Danito Kis

"S-a tinut de euvlnt", zise Sofia.


"Pina numar la zeee", sUirui Petru, neluind-o
in seama, "trupul sau se va pravali pe pamintul
pe eare-l defaimeaza, va eadea ea un pietroi la
pieioarele voastre, ea sa nu semairidiee nieiodata
din tarina ... Asta e vrerea Domnului ... Unu ... "
"Dar el 9i -a luat zborul", zise Sofia, "a dovedit
ea e faeator de minuni".
"Doi ... "
"Chiar daca 0 sa eada, ramine invingator", zise
Sofia.
n vreme ee num5.ra, Petl'u tinea
oehii inehisi,
,
,
vrind parea sa ingele timpul.
a deodata sa se porneasea tipetele sfi 9ietoare
ale multimii, 9i-atunei desehise oehii. Chiar din
loeul in care Simon se faeuse nevazut, eu putin
timp in urma, dintre nori, ineepu sa se arate un
punet negru care se facea tot mai mare. TrupuJ
lui Simon Magul cadea spre pamint ea un pietroi
ee se invirtea in jurul axei sale. Magul dadea din
miini :;;i din picioare 9i se faeea tot mai mare 9i
mai deslu1?it. Multimca se puse pe fuga, care-ncotr~,
temindu-se sa nu cada pe vreunul din ei trupul
care se pravalea din eel'.
Apoi totul se petrecu bruse. Precum un sac
umplut eu nisip jilav cind cade din caruta chiri
giulw sau precum oaia scapata din ghcarele vultu
rului, tot a9a se izbi de pamint 9i trupul1ui Simon
Magul.
Prima care s-a apropiat a fost Sofia Prostituata,
credincioasa lui Insotitoare. Vru 8a-i traga pe rata

35

EnciclopecLin morlitor

9a1ul pe care i-I daduse, dar nu gasi atita putere


9i inehise ochii de groaza. Cu teasta zdrobita, eu
membrele frinte, cu ehipul desfigurat 9i insin
gerat, eu maruntaiele la vedere, preeum 0 vita
injunghiata, Simon zacea pe pamint; pe pamint
aeea 0 masa de oase [rinte 9i carne casapita, eu
urnuzul, erepidelc 9i 9alul amesteeate laolalta
eu trupul stlleit.
Cei care se apropianl sa vada scena 0 auzeau
pe Sofia blesternind:
,,$i asta e tot 0 marturie a inva~aturii lui. Viata
omului e cadere 9i iad, iar lumea este In miinile
tiranilor. Blestemat sa fie eel mai tare dintre
tirani, Elohim".
poi 0 porni, jeluindu-se, spre degert.

2
Dupa 0 alta versiune, Simon Magul i 9i indrep
tase provocarea nu spre al i?aptelea eel', ei spre
pamint, eea mai mare dintre Iluzii.
Simon statea, a1iiadar, tolanit la umbra unui
maslin ramuros, eu miinile sub cap, eu ochii atin
titi la eel', "la grozavia eerului". Llnga el, Pros
iituata, "eu pieioarele ragehirate preeum 0 vaea
gestanta", dupa cum avea sa eonsemneze un pole
mist ere9tin (despre care ins a nu sintem siguri
dad 9i-a talmaeit propria marturisire, ori a citat
opinia unui martor al seenei. Daea nu era eumva
pura inventie.) Doar rnaslinul, eu umbra sa firava,

36

Danilo KiiJ

raminea singurul fapt de netagaduit a1 acestei


istorioare neobi~;muite despre minunea lui Simon.
Deci intimplarea a vrut ca acolo sa se nimereasca
Petru cu suita sa. Probabil stirnit de priveli 9tea
neru9inata a Sofiei, unul dintre ucenici, intor
cindu-9i capul intr-o parte, parca sa inlature ispita,
ii adresa urmatoarea intrebare lui Simon: "Cum
e mai bine, sa semeni pe pamint 9i sa seceri in
ceruri, sau sa arunci saminta in vint?" - intre
bare scolastica, cerind un raspuns claro
Ridicindu-se intr-un cot, Simon ii zise peste
umar:
,;Famintul e tot pamint, oriunde l-ar semana
omul. Adevarata ingemanare e cind barbatul se
insote$te cu {emeia".
"Orice barb at cu orice femeie'1" il intreba Petru
care de uimire era cit pe-aci sa-i priveasca.
"Femeia estc 0 uma a desfatarii", zise Simon.
"lar tu, faptura sfielnica, iti astupi urechile, sa
nu Ie intinezi cu blasfemii, sau iti fere9ti privirea,
chiar fugi cind nu mai ai ce zice."
Acum se va stirni sfada lor teologica despre
Elohim, despre pedeapsa, cainta, sensul vietii,
renuntare, despre trup 9i suflet, eu trimiteri sco
lastice 9i citate in ebraica, greaca, copta 9i latina.
"Sufletu1 este alfa 9i omega", zise Petru. "E
bine tot ce incuviinteaza Dumnezeu."
,,Fapta nu este buna sau rea 'in sine", adauga
Simon. "Morala este statornicita de oameni, iar
nu de Dumnezeu."

Enciclupedia mar! ilor

37

"Fapta de milostenie este zalogu1 ve~;miciei",


zise Petru. "Minunea este 0 marturie pentru cei
inca neincrezatori."
"Dumnezeul vostru ar putea drege vatamarea
unei fecioare?" il intreba Simon, privindu-9 i inso
titoarea.
,,~l are puterea duhului", spuse Petru, vadit
stinjenit de intrebare.
Sofia zimbi cu inteles.
"Dar oare, cum sa zie.; eu, are 9i putere fizica ?"
adauga Simon.
"Cum sa nu", zise Petru fara 90vaire. "Cel care
i-a lecuit pe lepr09i, cel care a ..."
"... prefacut apa in Yin, et caetera et caetcra",
il intrerupse Simon.
"A 9a e", incuviinta Petru. "Treaba Lui este sa
faca minuni 9i ... "
,,$i eu, care credeam ca e timplaria", zise Simon.
,,$i milostenii", adauga Petru.
ina la urma, zadarit de cap0genia lui Petru,
care-i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise:
,,$i eu pot sa fac 0 minune ca N azarineanul
vostru."
"U 90r de zis", i-o taie Petru, cu glas tremurator.
,,0 fi deprins niscaiva 9iretlicuri de prin baza
rurile egiptene", zise un ucenie.; din suita lui Petru.
"Sa fim cu luare-aminte la solomoniile lui."
,,$i Nazarineanul vostru - cum il cheama?
s-o fi initiat in magia neagra'1" intreba Simon.
"Au fost mai multe minuni", zise Petru.

38

Dando

Ki.~

Jngropa~i-ma la 1?asc coti sub pamint", zise

Simon, dupa 0 scurUi (;hibzuin~a. "Dupa trei. zile


voi invia 9i eu, precum asla al vostru ...
"Iisus", zise Petru. ,,$tii bine cum il cheama."
,,~a, asta."
Unul dintre ucenici 0 pomi in fuga pina la cel
mai apropiat catun 9i sc intoarse eu ni 9te lucra
tori care toemai ispravisera 0 fintina. Dueeau in
spate cazmale, lopeti, topori 9ti. In urma lor mer
gea tot satu1, toti cei in stare sa umble, caci in
intreg ~inutul se dusese vestca aparitiei unui mag
egiptean care avea sa faca 0 minune.
"La 9ase (;o~i adineime", siiirui Simon.
Lucratorii se pusera pe treaba 9i primul strat
nisipos a fosL curind urmat de pietri 9, apoi de
pamint useat 9i r09iatic. Lopetile izbeau in lutul
in care se zareau urmele radiicinilor; retczatc de
tiii 9ul sapei, rimelc se mU9uroiau 9i apoi se per
pclcau la soare ca pe jiiratic.
Sofia statea tacuta llng-a groapa care se facea
tot mai adincti, in vreme ce Simon - aidoma gos
podarului earuia i se dura 0 fin tina sau iemeIia
casei - 1'i tot indemna pe lueratori, masura cu
pasul la~imea 9i lungimea gropii, i~i cobora cin
gatoarea sa-i aIle adineimea, farimita tarina intre
degete.
Cind e0geiugul fu gata - din patru scJnduri
nefatuite, din lemn miresmat de eedru, prinse in
pene de lemn - Sofia i 9i scoase 9a1ul 9i-l lnfa9ura
la gitul lui Simon.
"Jos e racoare ca-n strafundul (intinii", zise ea.

Encic/opedia mor!i/or

39

Atunci Simon se desprinse brusc de ea 9i in9faca


scindurile c09ciugului, vrind parca sa se incredin
t eze de trainicia lucraturii. Dupa care sari vioi in
el 9i se intinse.
La semnul sau, lucratorii se apropiara 9i batura
piroanele eu muchia topori 9tii. Petru ii 90pti ceva
unui invatacel, care se duse sa verifice daca sint
bine i'nfipte, dind din cap.
Petru ridiea 0 mina tremurinda, iar lueratorii
trecura fringhiile pe sub c09ciug, coborindu-l gri
jullu in groapa. Sofia statea deoparte, nemi 9cata.
Tarina incepu sa cada pe capac. Zgomotul era
aidoma bubuiturilor infundate intr-o toba uria9a.
urind, pe locul unde fusese adincitura de la
poalele unui maslin uria9 se ivi 0 movila aidoma
unei dune de nisip.
Petru se urca pe movila, i 9i inalta bratele la
cer 9i lncepu sa murmure 0 rugaciune. Cu ochii
inchi 9i, cu capul u90r inclinat, dadea impresia ca
aude voci indcpartate.
Vintul de peste zi 9tersese deja urmele talpilor
9i crepidelor de pc nisipul mi 9cator.
Dupa trei zi1e, intr-o vineri, mormintul urma
sa fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multa
lume decit la ingropare, caci vestea despre faca
torul de minuni, fachirul, magul, se raspindise
pina departc. Sofia, Petru 9i ucenicii sai, aidoma
judccatorilor carora Ii se da intiietate, staLeau cel
mai aproape de groapa.
Intii fura paIiti de 0 duhoare ingrozitoare, ca
de iad. Curind aveau sa zareasca in t1irina zgrun
~uroasa scindurilc muruiLe. Groparii smu1sera

40

Danilu Ki.s

cuiele 9i apoi ridicara capaeul. Chipul lui Simon


se ivi ea un bo~ de carne mincat de lepra, in
gavanele oehiloI' fojgaiau viermii. Doar dintii gaJ
bejiti se aratau intr-un rinjet spasmodic.
Sofia 19i acoperi fata cu miinile 9i seoase un
tipat. Apoi, intorclndu-se brusc catre Petru, ii
spuse eu 0 voce care 11 infiora :
.,$i asta e tot 0 marlurie a lnvataturii lui. Viata
omului e cadere ~iiad, iar lumea este in m1inile
tiranilor. Blestemat sa fie eel mai tare dintre
tirani, Elohim 1"
Gloata ii facu Joe :;;i ca sc slrecura prin mu1t i
mea Uicuta 9i 0 porni jeluindu-se spre dC9crt.
Trupul ei murilor se intorcca in lupanar, iar
duhul ei fie stramuta intr-o aHa NaJuca.

Onoruri postume
Faptele s-au petrecut cam pe la 0 mie noua
sute douazeci 9i trei sau douazeci 9i patru. 9 i
cred ca a fost yorba de Hamburg. Era in perioada
L:rahului financiar 9i a infla~iei gaJopante, eind
cl!?tigul zilnic al unui docher se ridica la 9a pte
sprezece miliarde de marci, iar oficiile unei prosti
l.uate de lux se platcau de trei ori pe-atit. (Mari
narii hambul'ghezi lsi tineau
"maruntisul"
in cutii
,
, ,
dc carton, la subsuoara.)
Intr-una din camarutele rozalii din preajma
ortului se stingea fulgerator din viata, de aprin
derc de plamini, 0 prostituata pe nume Marieta.
craineanul Bandura, marinar 9i revolutionar,
sustinea ca "se mistuise din dragoste". 'l'rupu-i
diuin nu se puLea captu9i eu 0 ehestie ordinara,
apoi oftica era 0 "boala burgheza". "S-a mistuit ca
arsa pe rug", zicea e1. De9i de la acel episod tre
cusera aproape cinci ani, vocea lui Bandura capata
in acele momente inflexiuni grave, parind gituita
~i podidita de tuse. 9i nu aUt din pricina alcoolu
lui, de9i, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci
o fuina, parasit de ai sai, aducind cu 0 ditamai
epava fuginita care e9uase la apa mica.
)

42

Danilo Kif;

"Fii fara grija", ingaima Bandura, "niei 0 alta


eurva din lurne n-a fost mai duios jelita ea tine ...
9i niei 0 alta n-a avuL 0 inmormintare mai cu
pompa decit tine ... "
Pentru inmormintarea Marietei au fost pustiite
nu 9tiu cite sere de flori 9i devastaLe gradinile
mahalalelor, ea toata noaptea latrasera ciinii, tot
ehemindu-se intre ei dobermani eu ciini-lupi, indir
ji~i in zgardele lor aidoma unoI' eoroane de spini ;
luneeau verigile grele ale lantului pe sirma de
otel temeinie intinsa, rasunind preeum lan~urile
sclavilor din negura istoriei, fara ca nimanui sa-i
treaea prin cap, niei ehiar baLrinilor gradinari
osteniti, in ale carol' oase istovite zacea istoria
bolilor, uria9a precum istoria proletariatului, ea
in aeea noapte se petrecuse 0 mica revolutie
izolata: marinarii hamburghezi se napustisera
asupra gradinilor celor avuti, caci toate progeni
turile proletariatului din Le Havre, Marsilia,
Anvers masacrasera, sub pavaza noptii, gladiole,
retezindu-le de la radacina cu briciurile lor taioase
de mateloti, strivind eu boeaneii lor scilciati tot ce
era vegetala mai pripa9ita, nedemna de eusturile
lor. In noaptea aceea parcurilc 9i scuarurilc fuse
sera batueite "in mod barbar", nefiind crutata
niei Gradina Municipala, nici scuarul din fata
Primariei, "la doi pa9i de Politie". "Ace1 act bar
bar", VOl' serie ziarele, "fusese pricinuit de ni 9te
spirite dedate 1a anarhism, daca nu de ni~te nesim
titi preeupeti de flori".
La mormintul Marietei VOl' fi depuse tufe de
trandafiri albe 9i r09ii, ramuri de cetina proaspat

E""idopedia mor!ilor

43

retczate, lalele 9i crizanteme, tuberoze, hortensii


azurii, decadenti stinjenei secesioni 9ti, un dezmat
nora1, zambile 9i pretioase lalele negre, regine
ale noptii, lugubri erini cerati, loarea neprihanei
~i a Primei Comuniuni, liliac violaceu mirosind a
moarte, hortensii destrabalate 9i angeliee gla
diole erimpotite (majoritatea) absolut divine, in
nuante palide, pastelate, peeetluite parea de simbo
luI mistie spada-9i-trandafirul, toate aeeste gladiole
ell aura maeabra alate sub pecetea umbroaselor
vi Ie somptuoase, stropite ell sudoarea gradina
rilor truditi 9i impr09cate de ploaia artificiala a
IlnUnilor arteziene, ca astfel sa tie protejata de
intcmperii exuberanta maladiva a accstor flori
serbede far-de miresme sau maear de miasme, in
pofida arhiteeturii lor fantastiee, in pofida arti
culatiilor complexe preeum eangile erabilor, in
pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaeu
lelor staminelor ori a mugurilor aseutiti, parca
lnghimpati ; toata aeeasta vegetatie luxurianta
nu era in stare sa emane macar un atom de
rnireasma, niei cit 0 biata viorea salbatica. Ineunu
nal'ea aces tor salve vegetale erau ni 9te ramuri de
magnolie fur ate din Gradina Botaniea, crengi gTele
de frunze intuneeate, eu cite 0 unica, uria9a inlo
rcscent a alba in virf, ea un pampon de matase din
pletcle "fetelor de familie buna" pe care Kamerad
Bandura Ie asemuia (exagerare deliberata) eu
hoarfele din port. Doar eimitirele au ramas neje
[,niLe, eaei Bandura Ie va pretinde "marinarilor,
dochorilor 9i eelor care au iubit-o" doar flori

44

Danilo Kis

naturale, interzicindu-le categoric, evident int1'-un


acces de exaltare mistica, "profanarea mormin
tului cu butaforie e1orescenUi". Ma voi stradui sa
reconstitui, cit de cit, firul gindirii sale: "Moartea
nu poate fj paci3.lita; 101'ile i 9i au traiectoria lor
logica, aidoma ciclului biologic al omului, de la
e1orescenta pina la descompunere; proletarii au
dreptul la acelea9i onoruri postume ca 9i domnii ;
curvcle sint produsul diferentelor de clasa; curvele
sint (deci) demne de acelca:;;i flori ca 9i doamnele
de familie buna". $i a9a mai departe.
Cortegiul tacut, in frunte cu Bandura, i 9i va
flutura steagul'ile r09ii 9i negre in momentul in
care va intra In mahalaua prolctara; se zbateau
in bataia vintului, filfiind sinistru, purpurii ca
flacarile 9i intunecate ca noaptea, aidoma unor
simboluri florale, dar nu lipsite de 0 conotatie
sociala.
La hotarul dintre mormintcle celor avuti 91 ale
celor nevoia9i, Bandura se va impletici clnd sa
urce pe podiumul inalt alcatuit dintr-o lespede de
marmura neagra (un Inger din bronz tinind 0
coronita deasupra unei micute raposate eu multa
vreme In urma), 9i-n fata multimii tacute a mari
narilor eu capetele dezgohte 9i a prostituatelor
boite va tine un diseurs solemn. Va relata pe scurt,
ehiar schematic, biografia Marietei: existenta chi
nuita a unui vlastar de proletar, dintr-o mama
spalatoreasa 9i un tata depravat, un hamal aleo
olic care-9i sfir9ise zilele In portul marsiliez. Dar
pe cind marinarul 9i revolutionarul Bandura, gituit
de emotie 9i cu 0 voce sparta, incerca sa mentina

Ellciclopedia mortilor

45

acel discurs funebru, in care facea bilantul dezolant


al unei vieti sarmane, in eontextul nedreptat ii
sociale 9i al luptei de clasa, seuipindu-9i ura de
parci3.-1 citea pe Bakunin, nu se putu abtine sa nu
desfa90are in minte secventele aeelui destin ca 9i
cum rasfoia un album de familie. ($i am impresia
di printre acele imagini se amesteeau, involuntar,
9i amintiri ale eopilariei sale.) Un subsol eufundat
intr-o penumbra maladiva, in fumul tigarilor 9i
damful de Yin 9i liehior de anason ; scene violente
eu certuri de familie, batai, urlete, pEnsete eu
sughituri; pl09nite plesnind sub torta hirtiei de
.. iar, pe cind flacara lingea cadrul metalic 9i
al'curile deja afumate ale patului de campanie;
dcspaducherea, aidoma maimutelor, seara, la 0
lampa ehioara, pe cind copiii se aplecau unul
deasupra cre9tetului celuilalt, gasind la radacina
smocurilor de par balai sau negru ciorchini de
lindi.ni; miinile mamei, puhave de atlta spalat,
parind ni 9te barbuni fierti ...
Discursul sau in fata mormintului deschis era
pe alocuri intrerupt de seurte hohote isteriee ale
batrinelor curve (caci cine altele daca nu ele pre
simt mai viu sfisietoarea
descarnare si
,
" ameninta
rea fatala a deerepitudinii), ea 9i de tusea infundata
:;;i smiorci3.ielile docherilor, despre care Bandura
nu 9tia daci3. era ehiar tuse sau bocetul amarnic
al marinarului, un surogat de pEns barbatese,
precum erzatul de oftaturi 9i lacrimi cu care-9 i
lng-ina el insu9i vorbele. (I9i auzea glasul cu deta
f7are, ca pe un fonograf strident, iar in sinea sa

46

DaniLa 1<,.'

dlsfoia albumul acela de familie in rinduiala lui


cronologica, de la prima sa intllnire ell Marieta.)
a zar.ise lntr-o seara tlrzie a anului 0 mie noua
sute nouasprezcce, de cum debarease de pe
Franken, in Hamburg. Era 0 seara eenw;;ie de
noiembrie, iar felinarele strazii clipeau in eeata.
A doua zi, intr-un stabiliment din port, urma sa
intre in legatura cu Aparatul (printr-o parola
prestabilita), iar pina atunei trebuia sa treaea
neobservat, sa nu se remaree prin vreun gest,
vrco Yorba, prin ~inuta intre sutcle ~i miile de
marinari care debarcasera in acea zi. Ie9ise pe
"strada papu9ilor" laolalti:i cu earnarazii sai abt i
guit i - dar 9i eu delatorii treji la minte care
faceau pe marinarii bcti - sa se uite la ferestrele
joase ale odaitelor rozalii, diseret luminate. 0
lampa agezata lateral, maseata de un abajur pur
puriu, punea in lumina portretul Doamnei, ea-n
mae9trii flamanzi, in ambianta unui interior vio
laeeu, unde paravanul picLat eu stinjenei deea
dent i , eflorescente lieentioase, ada postea miste
rioasa intimitate (care atragea prin discretia sa
tot a$a cum atrag faldurile ori eroiala roehiei):
sofaua dura ea pupa vaporului, tapitata eu bro
cart - oh, dar Bandura $tia bine rinduiala chiar
inainte s-o intilneasea pe Marieta! -, un lavabou
de faianta de un alb sclipiLor $i un boeal falnie eu
toarta alungita. Lumina rozalie a lampii se l'eflecta
in lustrul tesaturii paravanului, incit iri$ii pareau
intuneeati, ca $i broeartul vi 9iniu al sofalei din
eentrul vitrinei, pe care gedca Doamna. Privitorul

EncicLapedia mar!iLv,.

47

o vedea din semiprofil, iar in faldurile roehiei se


reflecta lumina purpurie a lampii. Tinea pieioa
rele ineruei 9ate, iar in miini avea 0 impletitura.
Andrelele lueeau deasupra impletiturii. Vapaia
parului lung ii eadea pe umerii dezgoli~i, pina la
rotunjimea sinilor, deseoperiti pe jumatate. a alta
Doamna, din vitrina alaturata, tinea in mlini 0
carte, aidoma unei mironosite citind Biblia. De
sub pletele de un r09u aprins eare-i aseundeau in
parte ehipul se intrezareau lentilele ochelarilor
in care se reflecta lumina lampi!. (Daca privitorul
s-a1' fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit
itlul imprimat eu litere aldine: Contele de Monte
Cristo). Purta 0 roehie de euloare inehisa, eu guler
alb de dantela, ea, 0 eurva de garnizoana aratind
ea 0 studenta de la Heidelberg... Apoi 0 zari pe
a, pe Marieta. $edea eu pieioarele ineruei$ate,
ea $i eelelalte, eu eoapsele u$or departate, eu 0
tigara-n mina, intr-o rochie de atlaz azuriu, numai
ca-n atitudinea ei, in infati$area ei din lumina
aceca rozalie in care parea eufundata ca-ntr-un
aevariu (eterna Sirena a marinarilor) era eeva
care-I va atrage imediat pe Bandura. Abia cind
pa$i in odaita ei $i cind ea trase draperia grea de
plu9 verde $i-i viri mina calda sub cama9a, abia
at unci intelese: Marietei nu-i era harazit niei
unul dintre aeele roluri - niei de Gazda, niei de
'J'rieoteza, niei de Studenta, niei de Mironosita -,
numai ea nu avea nevoie de alte ipostazc eore
grafiee indelung studiate, pentru ca ea era uniea,
irepetabila, ea era eurva de port.

48

Dando Kif;

"Ii iubea :;;i-i ajuta pc marinarii de pretutin


deni" - urla Bandura In fata monnintului deschis,
ea la miting - ,,9i nu avea prejudecati legate de
culoarea pielii, de rasa sau de religie. La sinii ei
pllpiitori 9i aUt de minunati" - vorba lui Napoleon
Bonaparte, imperatorul criminal - a oplo9it piep
tul negru asudat al marinarului din New York,
pieptul galbejit 9i sfriji t al malaezian ului, labele
ea de urs ale doeherului hamburghez, ea 9i pieptul
tatuat a1 cine :;;tie earui pilot de pe eanalul Albert,
pe gitul sau dalb se imprimase, ea 0 pecete a
fratiei universale intre oameni, 9i crucea ma1teza,
9i erudfixul, 9i steaua lui Solomon, :;;i icoana rusa,
S1
" coltul rechinului, si
, talismanul din didaeina de
mandragora. iar mtre eoapsele-i delicate se scursese
riul fierbinte al spermei 9i se varsase in vaginul
ei eald ea intr-un port-matea al tuturor mari
narilor, ea la conf1uen~a tutUl'or riurilor... "
Bandura i 9i auzea glasulindepartat f$i reee, 9i
atunei ii aparura imagini din viata Marietei, de
data asta nu in 9ir eronologie, ei aidoma foilor
unui album intoa1'se de vint la voia intlmplarii
iar el, Bandura, Ie avea in fata oehilor. (Dupa
momentul imbrati:;;arii, Marieta avea obieeiul ea,
intinsa linga barbatii pe care ii iubea cu adevarat
iar revolutionarul aeesta eu suflet delieat fusese
unul dintre ei - sa-9i povesteasca viata ea la
spovedanie. 19i depana amintirile ell 0 incinta
toare nostalgie, de parea aeele povestioal'e atroee,
pline de detalii dezgustatoare n-aveau in sine
vreo importan~a, caei important era doar faptul

Eneido/ledia mortilor

49

ca pe atunci fusese ~i ea tinara, presque une enfant,


aproape un eopiU 11 vedea aievea pe greeul aeela
respingator, 0 pocitanie, luind-o de mina la un
carnaval, palida ~i cam ametita de la berea eareia-i
80rbise spuma, ea oriee eopil; cum mergea doeila
dupa gree, eu pa~i marunti, de salbatieiune info
metata, pe stradutele inguste ale Marsiliei, ee
eoborau In port; cum apoi urea ni~te trepte 1ntr-o
c1adire intuneeoasa din preajma doeurilor, eu mina
alunecind pe 0 balustrada dintr-o funie groasa,
marinareasea; apoi urmarea In sinea sa, eu mereu
accea~i furie tulbure, pasuJ ei hotarit spre u9a de
la etajul trei (grecul statea in capul searii, ea s-o
ineurajeze). Dupa care seena se muta pe strazile
Marsiliei, uode Marieta, fardata violent, statea
rezemata de un zid de piatra, intr-un pieior, pre
cum 0 pasare vatamata ...
"Sintem toti aici, Kameraden", continua Bandura,
"slntem toti membrii unei familji mari, amanti,
logodniei, dar ee zie eu, barbatii aeeleia9i femei,
cavalerii aeeleia9i doamne, eoparta9i care s-au
adapat la aeela9i lzvor, au baut rom de la buza
aeeleia~i stic1e, au plins beti pe acela9i umar 9i
au vomat in acela~;i lighean de dupa baldaehinul
verde ... "
Clnd voeea sparta a lui Bandura amuti, inee
pura sa se loveasea de e0geiug primii bulgari arun
eati de miinile grosolane ale marinarilor 9i doche
rilor care farimitau pamintul de parea sarau pin
tecele unui pe9te uria9' Peste mormintul desehis
se auzea plesnitura matasii drapelelor ro:;;ii 9i

50

Danilo Kis

negre, care acum erau ni 9te flam uri funerare.


Apoi tarina a fost pravalita in mormint cu lopetile,
batind surd darabana in c09ciug, ca atunci cind,
cu urechea lipita de pieptul palpitind al unei
curve, auzi bufnetul infundat al inimii dupa imbra
ti9are. La inceput florile fura azvirJite una cite
una, apoi in buchete, apoi in jerbe trimise din
mina-n mina, ca la 0 claca de flori, de la capela
pina-n zona cimitirului saracilor, unde brusc se
rareau crucile 9i unde lespezilor de gTanit 9i monu
mente1or de bronz Ie luau locul dale de piatra 9i
cruei de lemn pubed. ~i nimcni nu va 9ti vreodata
ce anume ii va fi sti'rnit, ce pornire nascuta din
betie, din durere, din ura de clasa sau rom Jamaica,
i'ncit sa i'ncalce ordinullui Bandura, ca se porni 0
minunatie de rebcliune revolutionara, stihia raz
meritei de9arte: marinari 9i tirfe de port, aprige
soiuri, se apucara sa smulga cu furie, cu infocare,
printre lacrimi 9i scri 9net de dinti, gladiole dom
ne9ti, sa-9i singereze palmele de la lujerii tranda
firilor, sa smulga lalelele laolalta cu bulbul, sa
fringa cu dintii garoafele, sa 9i Ie dea unii altor~,
din mina in mi'na, apoi pe brate. Curind avea sa
se iveasca 0 movila de flori 9i verdeata, un rug de
lalele, hortensii 9i trandafiri, un osuar de gladiole,
iar crucea care se inalta deasupra purcoiului proas
pat, movila i'nsa9i, va disparea sub uria9ul stog
care exala miasma putreda a liliacului vc~tejit.
Cind va intervoni politia, zona distinsa a cimi
tirului era deja despuiata, pradata, "de parca

Encic/opedia lIlor/ilor

51

treeuse un nor de lacuste", cum va serie presa


(Rotte Fahne va publica un articol nesemnat i'n
care va fi denun~ata brutalitatea politici, care
arestaso 9i haituise douiizeci de marinari).
"Scoate-ti palaria", ii zise Bandura interlocuto
rului sau. Johann sau Jan Valtin (cred ca a9a se
numea), intr-un acces de jelanie, cauta sa-9i rede9
tepte chipul Marietei. 19i aminti doar trupu-i firav
9i risu-i ragu9it. Iar pentru 0 clipa ii aparu i'n
minte zimbetul ei, umbra chipului oi, ca apoi sa
i se 9teargii brusc.
"Fii tara grija", zicea Bandura, "nici 0 domni
oara de familie buna n-a fost mai duios jelita i
n-a auut 0 inmormintare mai cu pompa dec it tine".

Enciclopedia morti1or

(0 viata de om)
Lui M.
Anul trecut, dupa cum 9titi, am facut 0 cala
torie in Suedia, la invitatia Institutului de Cer
cetari Teatrale. 0 oarecare doamna Johansson,
Kristina Johansson, mi-a fost calauza 9i mentor.
Am vazut cinci- 9ase spectacole, dintre care cel
mai interesant de retinut a fost succesullui A$tep
tindu-l pe Godot de Beckett, prezentat in fata
pU9cariaf,iilor. Dupa zece zile, cind m-am intors
acasa, continuam sa traiesc in acea lume indepar
lata, ca-ntr-un vis.
Doamna Johansson era 0 femeie plina de zel 9i
ar fi vrut sa-mi arate in cele zece zile tot ce merita
vazut in Suedia, tot ce ar fi putut sa ma inte
reseze "ca femeie". N-a lipsit nici faimoasa corabie
Vasa, scoasa din mil dupa secole intregi, con
servata ca 0 mumie faraonica. Intr-o seara, dupa
spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul
National, gazda mea m-a condus la Biblioteca
Regala. Abia de am reu9it sa infulec un sendvi 9
lntr-un bufet expres.

DOl/ito

Ki.~

Era ora unsprezece, biblioteca InchisiL Cu toate


astea, doamna Johansson ii ariHa portarului 0
anume legitimatie, drept care el ne lasa inauntru,
mormaind ceva in barba. Tinea in mlna 0 veriga
imensa cu chei, ca cea a paznicului care, cu 0 zi
lnainte, ne introdusese in Inchisoarea Centrala
la spectacolul cu Godot. Gazda ma incredinta ace
lui Cerber, dupa care-mi spuse ca va veni dupa
mine a doua zi dimineata ]a hotel, ca eu sa pot
cerceta in lini~to cuprinsul bibliotecii, caci domnul
va chema un taxi, domnul imi va sta la dispo
zitie ... Ce-mi raminea altceva de facut decit sa
accept amabila propunere? Portarul rna conduse
in fata unei wili uriage pe care 0 descuie, dupa
care aprinse 0 lumina chioara 9i rna lasa singura.
In spatele meu am auzit cum se intorcea cheia in
broasca; acum rna aflam inchisa in biblioteca
aidoma unei cazemate.
De undeva se facea simtit un curent de aer
leganind pinzele de paianjen care, precum ni 9te
prafoase val uri sfi 9iate, se lasau incet peste raftu
rile cu car~i, ea-ntr-o pivnita peste sticlele sortat
cu vinuri vechi. Toate incaperile erau identice,
legate prin intrari inguste 91 to ajungea oriunde
acela9i curent a carui sursa n-am reu9it s-o aflu.
Apoi imi aduc aminte, inainte sa fi dat cu oehii
de venerabila carte (ori poate la acea descoperire
ajunsesem de cum am observat litera "C" pe unul
dintre volumele din cea de-a treia incapere), ca
fiecare saUi eontinea 0 singura litera din Enciclo
pedie. Aceea era a treia. Intr-adevar, in cea de-a

Enciciopedia mortilur

55

patra incapere toate volumele aveau pe ele insem


nul Jiterei "D". Dintr-odata, impinsa parca de un
presentiment obscur, am luat-o la fuga. Imi auzeam
pa9ii cum rasunau in ecouri difuze ce se pierdeau
in bezna adinca. Tulburata 9i abia tragindu-mi
sufletul, am dat de litera "M" 9i, cu buna fltiinta,
am cautat sa deschid un volum. Intelesesem,
amin
,
tindu-mi poate ca despre asta mai 9i citisem
undeva, ca aceea era faimoasa Enciclopedie a
mortilor. M-am lamurit imediat, inainte sa fi
deschis uria9ul vol urn.
Intii mi-au cazut ochii pe fotografia lui. Una
singura, incadrata de doua coloane de text, chiar
in mijlocul paginii. Era fotografia pe care ati
vazut-o pe mas a mea de lucru. Fusese [acuta in
1936, in doisprezece noiembrie, la Maribor, cind
terminase stagiul militar. Sub fotografie, numele
lui, iar intre paranteze: 1910-1979.
9titi, desigur, ca bunul meu tata a murit nu
demult 9i ca am fost foarte legata de el din fra
geda pruncie. Numai ca nu despre asta e yorba.
Demn de retinut era faptul ca el murise eu nici
doua luni Inainte de vizita mea in Suedia. Facu
sem acea calatorie tocmai in intentia de a mai
uita de suferinta care rna cople9ise. Gindeam 9i
eu, ca toata lumea, ca schimbarea locului m-ar
putea ajuta sa-mi uit durerea, ca 9i cum n-am
pmta-o in noi.
Rezemata cu umerii de rafturile povirnite de
Jcmn, tinind cartea pe brate, ii citeam biografia
u.itind pur 9i simplu de trecerea timpului. Cartile

56

Dando Ki.'

erau, ca in bibliotecile Evului Mediu, legate cu


lanturi groase de 0 veriga din raft. Mi-am dat
seama de asta in clipa in care m-arn mi:;:;cat din
loc, ca sa ma trag mai la lumina eu v01umul uria9'
Bruse, m-au tl'ecut fiori, mi se parea ca zabo
visem mult prea mulL, incit domnul Cerber (a9a-l
numeam in sinea mea) ar fi putut sa rna roage
sa-mi intrerup lectura. $i atunci am inceput sa
trec cu privirea peste paragrafe, rasucind carte a
deschisa, aUt cit permitea lantul, spre lumina
anemica a becului. eolbul gros care se a:;:;ternuse
pe cotoare, ca :;:;i pinzele valuroase ale paienjeni
:;:;ului, stateau marturie ca acele carti nu fusesera
atinse de multa vreme. Tomurile erau ferecate in
lanturi, ca ocna:;:;ii de pe galere, doar ca lanturile
nu aveau :;:;i Iacat.
Asta era deci, imi ziceam eu, faimoasa Enciclo
pedie a morfilor! Mi-o inchipuisem ca pe 0 carte
antica, 0 "carte vene1'abila", asemanatoare Cartii
tibetane a morfilor sau Cabalei ori Vietilor S/fntilor,
deci una din acele creatii ezoterice ale spiritului
uman cu care se puteau desfata doar pustnicii,
rabinii si
, calugarii. Intr-un tirziu, cind am inteles
,
ca lectura soar fi putut prelungi pina-n zori :;:;i ca
din cele citite nu mi-ar fi ramas nici 0 urma
materiala, pentru mine :;:;i pentru mama, m-am
decis sa-mi notez evcnimentele importante, sa fac
un fel de rezumat dupa biografia tatei.
Tot ce-am consemnat in camet erau de fapt
date cu caracter encie]opedic, lipsite de importanta
pentru oricare altul, nu :;:;i pentru mine :;:;i mama;

Enciclopedia mortilor

57

nume, Iocuri, date. Informatii pe care am reu:;:;it


sa mi Ie notez la repezeala in zorii zi1ei. Ceea ce-i
confe1'a unicitate acestei enciclopedii, in afara de
faptul ca nu exista in toata lumea decit acel unic
exemplar, este modul in care sint inregistrate
raporturile umane, intilnirile, peisajele; acea abun
denta de detalii din care e facuta viata unui om.
De pilda, amanuntul legat de locul na:;:;terii, con
scmnat corect :;:;i precis (Kraljevcani, com una Glina,
cantonul Sisak, judetul Banija) era insotit de date
istorice :;:;i geografice, fiindca acolo se inregistreaza
tot. Absolut tot. TinuLul natal rusose descris cu
atita insunetire inclt, urmarind cu privirea rindu
rile :;:;i paragrafele, rna simtearn acolo, in inima
acelor tinuturi : zapezile de pe piscu1'ile muntilor
indepartati, a1'borii gola9i, apele inghetate pe care,
ca in peisajele breugheliene, copiii se dade au cu
patinele, printl'e ei loam zarit elt se poate de clar
9i pe el, pe tata, de:;:;i pe atunci n-avea cum sa fie
tatal meu, ci acela care urma sa fie Latal meu,
acela care filsese tatal meu. Dupa aceea, peisajul
inverzea brusc, copacii inmugureau In roz :;:;i alb
sub ochii mei, infloreau tufi:;:;urile de porumba,
soarele treeea peste satul Kraljevcani, danganeau
clopotcle bisericii satului, mugeau vacile in graj
duri, iar ferestrele caselor stdiluceau de oglindi
rea ro:;:;iatica a soarelui ce topea sialactitele de
gheata de sub stre:;:;ini.
Apoi prin fata ochilor mi se perindil un cor
Legiu funeral' ; se indl'epta spre cimitirul satului.
PaLru barbati eu cre:;:;tetul de5coperit duceau pe
umeJ'i un co~ciug de brad, iar in fruntea cortegiului

58

DaniLo Ki."

pagea, cu paHiria in mina, un om despre care


"-tiam
- asa
serie si-n
carte ca era bunicul diny
,
,
spre tata, Marko, barbatul raposatei pe care 0
insotea pe ultimul drum. $i despre ea erau tre
cute toate cele, cauza bolii 9i a mortii, anul na9terii,
evolutia bolii. Mai scria cum fusese imbracata,
cine 0 imbaiase, cine-i pusese banutii pe ochi,
cine-i legase barbia, cine-i rin deluise c09ci ugul,
de unde fusese taiat copacul. Acum cred ca va
puteti face 0 impl'esie, maear relativa, despre
cantitatea de informatie pe care 0 inglobau in
Enciclopedia mortilor toti acei care se inhamasera
la misiunea atit de dificila 9i demna de tot 1'es
pectul de a inregistra - obiectiv 9i nepartinitor
tot ce era de consemnat despre cei care-:;;i incheia
sera calatoria lumeasca 9i acum se indreptau spre
cea ve9nica. (Fiindca ei cred in minunea reinvierii
biblice, iar prin imensa cartoteca Yin in intimpi
narea acelei clipe. Astfel incit fiecare 19i va putea
regasi apropiatii, 9i chiar propriul trecut dat
uitarii. Acel registru ar fi putut deveni atunci, in
clipa reinvierii, un adevarat tezaur al aducerilor
aminte 9i unica marturie a aeestei invieri.) Desigur,
pentru ei nu exista diferentieri ci'nd e vorba de
viata euiva, fie ca e a unul negustor din llanija
ori a nevestei lui, fie ca e a unui preot de tara (ca
strabunicul meu) ori a cJopotarului saLului, unul,
Cuca, al carui nume era, de asemenea, trecut in
cartea de care am pomenit. Exista 0 conditie - 9i
de asta mi-am dat scama imediat, caci imi treeuse
prin cap, Inainte ehiar de a avea confirm area
acestei intuitil - ea sa poti intra in Enc:ic:Lopedia

'"/lciclupcdia //lor! itur

59

mortilor: ca sa-ti gase9ti numele treeut acolo, nu


aveai voie sa figurezi in nici 0 alta enciclopedie.
Ceca ce imi sarise in ochi - 9i asta la prima
vedere, de cum am rasfoit tomul "M", unul din
miile de volume ale acelei litere - era absenta
pcrsonalitatilor. (M-am eODvins de asta cJ:nd, eu
egetele intepenite de frig, am cautat infrigurata
in paginile cartii Dumele tatalui meu.) In Enciclo
pedie nu erau trecuti ca intrari separate nici un
Mazuranic\ nici Meyerhold 2, nici Malmberg 3 , nici
Maretic 4 , dupa a carui gramatica invatase tata,
niei Mestrovic 5 , pe care I-a zarit odata pe strada,
nici Maksimovic Dragoslav6 , muncitor strungar,
pe care-l cunoscuse 9i bunicul meu, niei Milojevic
Tasa 7 , tradueatorul lui Kautskytl, cu care tata
discutase odata la Tarul rus. Enciclopedia mor
tilor era opera unei secte ori a unei organizatii
cre9tine care, prin programul sau democratic, impu
nea 0 viziune egalitara asupra lumii mortilor - fara
'indoiala inspirata dintr-un precept biblic - In
1. Mazuranic, Anton (1808-1888) - scriitor croat.
2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor
de teatru, pedagog :;;i actor rus.
:l. Malmberg, Bertil (1889-1958) - poet suedez.
4. Maretic, l'omislav 0854-1938) - lingvist:;;i filolog croat.
5. Mestrovic, Ivan (1833-1962) - sculptor :;;i gravor croat.
6. Maksimovic, Dragoslav (1876-1925) - conducator al mi~
carii socialiste sirbe din Kragujevac.
7. Milojev.ic, Tasa (1880-1946) - om politic slrb, secretaI' al
artidului Socialist Democrat.
8. Kautsky, Karl (1854-1938) - publicist ~j om politic ger
man (niiscut la Fraga), secret.ar de stat la Ministerul
Afacerilor Straine (dupa noiembrie 1918).

60

Dando

Ki,~

ideea de a se indrepta nedreptatea umana, pentru


ca toate fapturile Domnului sa primeasca un loc
egal in viata ve~;mica. Mi-am dat seama la fel de
repede ca Enciclopedia n-a patruns pina in inde
partatele 9i intunecatele evuri, inceputurile acelei
scrieri datind cam de prin anul 1789. Acea bizara
casta de eruditi trebuie sa fi avut pretutindeni
prin lume tot felul de adepti care scormonisera
prin pomelnice 9i prin biografiile oamenilor, cu
tenacitate 9i discretie, ca dupa aceea sa prelu
creze toate acele date 9i sa Ie remita centralei
care se afla la Stockholm. (N-o fi fost oare - m-am
intrebat 0 clipa - 9i doamna Johansson adepta
lor? 9i nu m-a adus ea la acea biblioteca - pentru
ca mi-am destainuit durerea - ca sa dau de Enci
clopedia mol'ti1ol' 9i sa-mi gasesc in ea un dram
de alinare?) Asta-i tot ce pot 9ti, ce pot intui
despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei
activiiati i9i gase9te - cred eu - obir9ia in inde
lungata traditie a prigonitilor Bisericii, iar pe de
alta parte, munca la 0 astfel de enciclopedie pre
supunea 0 discretie absoluta, intrudt trebuia evi
tata orice pornire vanitoasa 9i, de asemenea, pre
intimpinata orice tentativa de pervertire. Dar nu
mai putin bizar decit modul de lucru era stilul
lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enci
clopedica 9i elocinta biblica. De pilda, 0 infor
matie anosta peste care am dat acum in carnetul
meu era acolo, pe un spatiu de citeva alineate,
aUt de densa, indt, in spiritul aceluia care 0 citea,
aparea deodata, ca-ntr-o vraja, lumina soarelui

Rnciclopedia morlilor

61

care invaluia priveli 9tea ce servea drept fundal


succesiunii de imagini: un baietel de trei ani in
dogoarea soarelui, pe 0 cararuie de munte, in
drum spre bunicul dinspre mama, iar ceva mai in
jos, in planul al doilea 9i al treilea, ca sa zic a9a,
se zareau armatele, intendenta, jandarmii; se
auzeau salve de tun 9i latratul surd al ciinilor.
Tot aici apare 9i 0 sinteza cronologica a Primului
Razboi Mondial, uruitul rotilor de tren din preajma
oragelului, dudndu-i pe recruti spre front, muzica
de alamuri, gilgiitura apei de la gura bidonului,
sticle facu te tandari, flu turarea batistelor... Fie
carui amanunt ii era rezervat cite un paragraf,
iar fie care moment era evocat cu un anume lirism,
transpus in metafore, cronologia nu era stricta,
unele momente coexistind intr-o simbioza bizara
a timpurilor trecute, prezente 9i viitoare. Altfel,
cum s-ar putea explica prezenta in textul ce zugra
yea "imaginea" primilor lui cinci ani petrecuti la
bunicul din Komogovina a acelui comentariu trist
care, daca-mi aduc bine aminte, suna cam a9a:
,.Ace9tia Val' fi cei mai frumo9i ani din viata lui".
Urmau apoi imagini condensate ale copilariei,
reduse, ca sa spun a9a, la semne ideografice:
numele invatatorului, ale colegilor, "cei mai fru
m09i ani" ai baietelului in succesiunea anotim
purilor; chipul radios pe care 9iroiau picaturile
de ploaie, scalda la riu, datul cu saniuta pe dimbul
troienit, pescuitul de pastravi, ca apoi imediat
sau in acela9i timp, daca a9a ceva este posibil
intoarcerea osta9ilor de pe dmpurile de lupta

62

Dando Kif;

europene, bidonul din ffilnutole baietelului, rnasea


de gaze cu vizorul spart de la marginea drumului.
$i din nou nume, biografii. Intilnirea vaduvului
Marko cu viitoarea lui nevasta, Sofia Rebrac, ori
ginara din Komogovina, alaiul nun~ii, in chiuituri,
in goana cailor, cu filfiit de steaguri 9i cocarde
colorate, eeremonialul sehimbarii verighetelor, hora
si
e acum in
, cintulln batatura bisericii, baietelul
,
costurn de sarbatoare, cu cama9a alba 9i eu 0
erenguta de rozmarin la rever.
Aiei, In carnetul meu, serie doar "Kraljevcani",
dar de fapt este yorba de 0 perioada careia Enciclo
pedia i-a rezervat mai multe parag1'afe dense, eu
numo :;;i date, fiind notat chiar momentul trezirii
de a doua zi, ora la care cucul din perete anunta
seularea, ci'nd bajetelul tresarea naue din somnul
lui agitat. Sint treeute numele birjarilor, numele
vecinilor care-i condusesera plna la poarta, por
tretul domnului InYatator ~;;i vorbele adresate de
aeesta noii marne a baietelului; poYetele preotului,
spusele eelor rama9i la hotarul satului cind Ie-au
mai faeut 0 data eu mlna in semn de dimas-bun.
Nu ered ca lipse9te eeva, n-a seapat nimic; nici
starea drumului, nici nuanta cerului, iar inven
tarul gospodariei lui Marko era In:;;irat pina la
ultimul eapat de ata. Nimic nu fusese dat uita1'ii,
niei numele autorilor vechilor manuale 91 carti de
eitire pline de invataminte generaase, povei;>ti
rnoralizatoare 9i parabale bibliee. Fiecare periaada
din viata, fiecare eveniment, toate fusesera Inre
gistrate, fiecare pe9te prins in undita, fieeare

Enciclopedia morlilor

63

pagina eitita, numele fieearei plante eulese de


baietel.
lata-l aeum pe tata adolescent, prima lui pala
rie, prima lui plimbare eu trasura in zorii zilei.
lata 9i citeva nume de fete, iata euvintele cinte
celor care se cintau pe atunei, 9i textul unei seri
sori de dragoste, 9i ziarul pe eare-l eitea - toata
perioada tineretii lui timpurii eondensata intr-un
singur alineat.
Aeum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat
liceul. Voi da un exemplu care va dezvalui cit de
omniseienta era Enciclopedia morti1or. Prineipiul
e cIar, eu toate ea ti se taie rasuflarea in fata
aeestei eruditii, a aeestei trebuinte ea totul sa fie
inregistrat, tot eeea ee aIcatuie9te viata unui om.
Am dat deei 9i de 0 istorie sinoptiea a Rumei,
diagrama elimatiea a ora9ului, deserierea nodului
de cale ferata; numele tipografiei 9i tot ee se
tiparea pe vremea aeeea, earti 9i reviste ; speeta
colele teatrelor ambulante 9i numerele de mare
atractie ale circului care poposise atunci ; descrie
rea caramidariei ... unde un tinar, rezemat de un
salcim, Ii 90ptea la ureehe unei fete vorbe de amor
un pic deocheate (textul e rep rod us in intregime).
Absolut toate - gara, tipografia, seena finala din
fJarvenita 1, elefantul circului, 90seaua care
('ot0 9te spre Sabac - sint raportate la pcrsoanele
in cauza. Mai erau t1'ocute 9i extrase din carnetul

I. Tillul unci celebre piese de teatru, apaqinlnd rOIllHn


cierului 9i d,arnal.urgu]ui slrb Jovan Sterije Popovic:
1806-1856).

64

Dando Kis

lui de elev, note, descne, numele colegilor pina-o


clasa a 9aptea (a !?aptea B), cind adolescentul va
avea un conflict cu profesoful L.D., care preda
istoria 9i geografia.
Brusc ne gasim in inima unui alt ora;;, cam
prin anii douazeci :;;i opL, tinarul are pe 9apca de
liceu insemnul VIII, i 9i lasase musUicioara. (Musta
cioara asta 0 va avca toata viata. 0 singura data,
9i asta nu prea de mult, 9i-o cresLasc din neaten
tie, 9i-atunci 9i-a 1'as-o. Privindu-l, m-a podidit
pJinsul; parea cu totul alt om. In acel plins am
trait 0 clipa scntimentul nclamurit de cit de mult
imi va lipsi dnd va muri.) Iata-l acum in fata
Cafenelei Centrale, apoi ]a cinema, unde se aude
pianul, iar pe ecran se desfa90ara Ciildtorie pe
Luna. Apoi il zarim linga avizierul din piata Jelacic,
unde prive9te aii gelc proaspat lipite, pe unul dintre
ele - :;;i orer acest. deLaliu ca 0 simpla curiozitate
un anunt despre conferintele lui Krleza 1. Numele
Anei Eremija, matu9a lui dupa mama la care va
locui la Zagreb, in strada .Jurisicceva, so afla ala
turi de numele cinUiretului de opera Krizaj pe
care-l intilnise odata in Gornji grad 2 , de cel al1ui
Ivan Labus, cizmarul ]a cal'e-9i pingelea pantofii,
9i de un oarecare Ante Dutina, de la bruiaria
caruia i 91 cum para chifle.
La Bclgrad se va ajunge abia in indepartatul
1929, peste podul de pe Sava, desigur in acela9i
1. MiroRlav Kl'lczCl CHW3-1983) - scriitor croat.
2. Cartier al Zagrcblllui.

Enciclopedia morlilor

65

mod ca 9i azi, cu aceea9i bucurie 9i nerabdare a


intllnirii. Se aude zdranganitul rotilor de tren
peste structura de fier a podului, Sava curge
tulbure-verzuie, locomotiva 9uiera 9i incetine9te,
iar la fereastra vagonului de clasa a doua i 9i face
aparitia tatal meu, scrutind in departare ora9ul
necunoscut. E 0 dimineata racoroasa, ceata se
ridica incet la orizont, iar din c09ul vaporului
Smederevo pufaie un fum negru, se aude 9uieratul
inabu9it al navei inaintind spre Novi Sad.
Tata 9i-a petrecut la Belgrad, cu scurte intre
ruperi, cincizeci de ani de viata 9i suma acelor
trairi, cu un total de optsprezece mii de zile 9i
nopti (patru sute treizeci 9i opt de mii de ore) se
afla aici, in Enciclopedia mor/ilor, pe un spatiu
de cinci- 9ase pagini! Inainte de toate, a fost res
pectata cronologia, macar in linii mari, caci zilele se
scurg, ca 9i riul timpului, spre varsare, spre moarte.
In septembrie al aceluia9i an, in douazeci 9i
noua, tata s-a inscris la 9coala de geodezie, iar
~nciclopedia ofera 9i istoricul infiintarii 9colii de
geodezie din Bclgrad, cu discursul inaugural al
directorului Stojkovic (care Ie ura viiLorilor geo
dezi sa-9i slujeasca regele 9i patria cu cinste, caci
lor Ie revenea dificila misiune de a insemna pe
harta noile granite ale patriei noastre). Urma
apoi un amalgam de denumiri ale unoI' celebre
biHalii, sfJr9ite cu nu mai putin celebre infl'ill
eri, din Primul Razboi Mondial - Kajmakcalaf.,
Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - 9i nume ale unoI.'

66

Danilo Kis

profesori 9i elevi cazuti in lupta, notele de la


trigonometrie, desen, religie, caligTafie. Acum apare
9i numele uneia, Rosa, Roksanda, vinzatoare de
flori, Cli care D.NI. flirtasc pe vremca aceea, apoi
numele unor Borivoje-Bora IUe - cafegiul, Milenko
Azanje - eroitorul, Kosta Stavroski, pe Ia cal'
trccea dimineata Ia 0 placinta eaIda, 9i a1 unui
oarecare Krtinic, care I-a tri 9at Ia dirti. Urma 0
lista cu filmele 9i meciurile vazute de el, eu datel
cxeursiilor de la Avala ~i Kosmaj 1, eu nuntile 9i
inmormintarile la care fusese prezcnt, etl nume1e
strazilor pe care locuise: Cetinska, Imparateasa
Miliea, Gavrilo Princip, Regcle Petru I, Printul
Milos, Pozega, Kamenicka, Kosmaj, Brankova;
numele aut01ilor manuaIelor dc geografie, de geo
metric 9i planimetrie, titlurile unor carti indra
gite de el: impnratul muntilor2, Slan/w haiducurl,
Rascoala taraneasca'l ; liturghii, speetacoJe de eire,
defilarea organizatiei 90imiIor, serbilri l?eoJal'e,
xpozitii de dosen (unde 0 aeuarela a tatei pri
mise 0 mentiulle din partea juriului). Aiei ep,tc
eonsemnaLa 9i zilla fn care 9i-a aprins prima
tigara, in c10setul 9colji, indemnat de un anurne
Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, 0
1. LocaJitati din apropicrea Belgradului.
2. Cunoscut roman i;:;toric a1 scriitorului filrb SvetoJik
Rankovic (1863-1899).
3. Cunoscut roman iRioric al scriitorului sirb .Janko
Veselinovit: (1862-19051.
4. Cunoscut roman istoric al Rcriitorului croat August Senoa
(1838-1R91J.

/'://ciclopedia marti/or

67

c:;iiptamina mai tirziu, il va conduce intr-o eelebra


eafenea belgradeana de pe vremea aeeea, un de
c1nta 0 orchestra de tigani, iar eontii 9i ofi terii
rU9i plingeau aseultind balalaiea 9i ehitara... Nu
scapase absolut nimie: festivitatea dezvelirii monu
mentului din Kalemegdan, intoxieatia eu inghe
tata cumparata din eoltul strazii Makedonska,
primii lui pantofi aseutiti, de lac, eumparati cu
banii primiti de la tatallui drept rasplata pentru
reu9ita la examenul de diploma.
In urmatorul paragraf se ajunge Ia plecarea
lui la Uzicka Pozega, in mai 1933. Cu el a caHitorit,
in vagonul de clasa a doua, 9i bietul Gherasimov,
f'i ul emigrantului, amindoi la prima lor ie9ire pe
Lcren: rnasurau paminturile Serbiei, faceau p1a
nuri de cadastru 9i de eartografiere, lucrau dnd
cu mira, dnd eu teodolitul, pe cap aveau palarii
de pai - era-n plina vara, soarele dogorea -, se
catarau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamna
ineepeau, poreii umblau eu paiu-n gura, dobitoa
eele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care
atragea trasnetul. Sprc seara se dueeau la inva
taLoI'ul satului, Milenkovie, sa bea 91ibovita 9i sa
invirta fTigarui pe jar, Gherasimov injura dnd pe
sirbe9te, dnd pe fuse9te, nu se mai 9tia, rachiul
era tare. Saraeul Gherasimov va muri de con
g"estie pulmonara in luna noiembrie a aceluia9i
all, iar D.M. va fj eel care-i va sta la eapatli 9i-i v
asculta delirarile. Cum, de aItfel, va sta 9i la
monnintullui, eu eapul plecaL, eu palaria in mina
cugetind la vremelnicia existentei umane.

68

Danilo Kis

Uite, toate astea mi-au ramas in urma lecturii,


din tot ce conspectasem la repezeala, cu degetele
inghetate, in noaptea aceea, de fapt in dimineata
aceea. Fusesera doi ani plini, oarecum monotoni,
in care D.M., din mai pina in noiembrie, precum
haiducii, i 9i cara teodolitul 9i trepiedul pe carari
de munte 9i ges, anotimpurile se schimbau, riurile
se umflau 9i iar intrau in matca lor, frunzele
inverzeau, ca apoi sa se ingalbeneasca ; tata sta
la umbra unui prun in floare, apoi se trage sub 0
strea9ina, fulgerele lumineaza priveli 9tea pe inse
rat, bubuitul tunetelor rasuna pina in zanoaga.
E vara, soarele dogore9te, iar geometrii n09tri
(acum e cu unul, Dragovic) se opresc pe la amiaza
in fata unei case (strada 9i numarul), bat la poarta,
eel' 0 cana cu apa. lese 0 fata, le intinde un urcior
cu apa rece de izvor, ca-ntr-un cintec popular.
Fata asta nu e alta decit - ati ghicit, desigur
aceea care va deveni mama mea.
Mi-ar veni greu sa va relatez, din ce mi-aduc
aminte, cum totul era acolo atit de bine surprins
9i ilustrat - de la ziua in care s-a mel'S la petit,
pina la nunta dupa datina, prilej cu care s-a
cheltuit peste masura 9i s-a desfa9urat 0 intreaga
productie folclorica, ce insemna de fapt 0 parte
din viata lor -, intrucit totul ar parea saracacios
9i ciopirtit in comparatie cu originalul. Sa nu mai
vorbesc de lista nunta9ilor, numele na9ilor 9i al
preotilor care i-au cununat, oratiile, cintecele,
darurile cu daruitorii lor, lista mincarurilor 9i a
bauturilor. Urmeaza apoi 0 intrerupere de cinci

Enciclopedia morti1or

69

luni, intre noiembrie 9i mai, cind tinara pereche


se instaleaza la Belgrad, dupa care se ajunge la
aranjarea camerelor, mobilarea lor, pretul ma9inii
de gatit, al patului 9i al dulapului 9i toate acele
detalii intime, identice 9i totodata atit de diferite,
intr-o imprejurare asemanatoare. Caci - 9i acesta
cred eu ca este mesajul celor care au intocmit
Enciclopedia - niciodata nu se repeta nimic in
istoria fiintelor umane, tot ceea ce la prima vedere
pare aidoma abia daca se asemuie9te ; fiecare fap
tura i 9i are steaua sa, totul se petrece mereu 9i
nicicind, totul se repeta la nesfir9it 9i este ire
petabil. (De aceea realizatorii Enciclopediei mor
tilor , maret monument al diversitatii, insista
asupra detaliilor, caci fiecare creatura umana are
ceva sfinU
Caci fara acea idee obsesiva a realizatorilor
despre irepetabilitatea oricarei creaturi umane,
despre unicitatea oricarei intimplari, ce rost ar
avea numele celui de la starea civila ori al preo
tului, descrierea ve~mintelor de nunta, ca 9i numele
unui sat oarecare, Gledic, de linga Kraljevo, cu
toate acele particularitati care fac posibila fuziu
nea dintre om 9i natura? Fiindca aici este descrisa
venire a tatalui meu "pe teren", gederea lui in
perioada mai-noiembrie, cum se zice, ca haiducii.
Numele lui Jovan Radojkovic (la a carui circiuma
geometrii beau in fiecare seara Yin rece, pe
veresie) este consemnat aici alaturi de numele
unui copil - Svetozar - al unuia, Stevan Janjic,
pe care-l va boteza tata ; de asemenea, numele
doctorului Levstik, un sloven refugiat, care-i va

70

Danito Kis

preserie prafuri pentru gastrita, sau al uneia,


Radmila-Rada Mavreva, pe care tata 0 va tavali
odata in fin, intr-o poiata.
Cind s-a aj uns la stagi ul militar al tatei, in
carte a aparut sehita traseelor pe care a mar1?a
luit a cincea unitate de infanterie stationata la
Maribor; numelc ofiterilor ~i subofiterilor, cu gra
dele lor, totul era notat, ca 9i numele eamarazilor
din dormitorul lui, ealitatea hranei de ]a popota,
viUamatul'a de la genunchi, dupa un mar9 de
noapte, carcera facuta pentru 0 manu9a pierduta,
numele eafenelei unde a chefuit cind a fost det<>
9at la Pozarevae.
La prima vedere totul se aseamana eu orice
stagiu 9i orice deta9are, numai ea acel Pozarevae
sau cele 9apte luni in cazarma, din perspeetiva
realizatorilof Enciclopediei, reprezinta un eve
niment unic: nieicind, niciodata, un oarecare
D.M., geometru, nU-9i va mai petreee, in a doua
j umatate a anului 1935, siagiul in eazarma din
Pozarevac 9i nu va mai schita planuri la gura
sobei, gindindu-se cum in urma cu doua-trei ]uni,
dupa un maq de-o noapte, vazuse marea.
Marea pe care el a vazut-o de pe virful Velebitului,
in douazeci 9i opt aprilie 1935, pentru prima oara
in cei douazeci 9i cind de ani ai sai, va ramine
pentru e1 0 revelatie, un vis pe care-l va purta cu
sine patruzeci de ani, eu aceea9i intensitate, 0
taina, 0 naluca despre care nu mai pomene1?ti
nieicind. Atitia ani, incit niei el nu mai era sigur

r.'l/.cidopedia mor!ilor

71

daca intr-adeval' vazuse atunei largul marii sau


rusese doar orizontul eerului, incit singura mare
adevarata ramasese pentru el acvamarinul de pe
har~i, abisul se eoloreaza eu 0 albilstreala intensa,
iar apa de linga tarm eu 0 nuanta mai desehisa.
Cred ea asta era 1?i motivul pentru care ani de
zile va refuza sa mearga in eoneediu la mare,
dnd toata lumea de la noi se dueea, fie prin
sindicat, fie pI'in agentii turistice, in statiunile
de pe litoral. In impotrivirea asta a lui ii simt eai
teama eiudata de a nu fi dezamagit, de parca
inWnirea directa eu marea ii putea narui acea
iziune indepartaUi care 1-a iluminai in douazeci
~i opt aprilie 1935, cind pentru prima oara in
via~a a pl'ivit in departare, in zorii zilei, albastrul
azuriu al Adriatieii.
~i toate pretextele de care s-a folosit peniru a
amma intilnirea ell marea erau atit de neconvinga
toare: nu-i plaeea sa mearga va1'a-n concedju ea
orice turist ciof1ingar, nu avea destui bani (~i aici
nu era departe de adevar), TIU suporta soarele
lde!?i toaia viata lui a stat cu eapu-n dogoarca
soarelui), pc el sa-llasam in plata Domnului, se
simtea [oartc bine 1?1 in Belgrad, eu jaluzclele
ira8e. In aeest paragraf din Enc:iclopedia mort ilor
este relatata eu Inuita fine~e aventura lui marina,
de la lilismul pJ'imului contact vizual, din 0 mi
noua sute treizeei 9i einei, pina la intil11irea
efectiva, fata-n fata eu marea, patruzeei de ani
mai tirziu.

72

Dando Ki.;

Asta s-a petrecut, intilnirea reala cu marea, in


anul 0 mie noua sute 9aptezeci 9i cinci, dnd, in
sfiI'9it, la insistentele noastre, va accepta sa se
duca la Rovinj cu mama, fiind gazduiti de ni 9te
prieteni.
S-a intors mai devreme, nemultumit de clima,
nemultumit de serviciile de la restaurant, nemul
tumit de programul de la televizor, nemultumit
din cauza puhoiului de lume, din cauza marii
poluate, a meduzelor, a speculei 9i, in general, a
,jafului". Despre mare, in afara ca era murdara
("un closet turistic comun") 9i ca in ea erau meduze
("le atrage imputiciunea omului ca pe paduchi"),
n-a spus nimic, nici 0 yorba. A dat numai din
mina a lehamite. Acum 9tiu ce insemna; indelun
gatul vis despre Adriatica, acea naluca indepar
tata, era cu mult mai fascinant 9i mai frumos,
mai pur 9i mai profund decit balta aia zoioasa in
care se balaceau barbati unsur09i, cu ceafa groasa,
9i femei unse cu uleiuri, "negre ca pacura".
Asta a fost ultima oa1'a cind s-a dus in concediu

la marc. Acum 9tiu ca atunci in cl a munL ceva ca

o fiinta. draga, un vis indepartat, 0 iluzie j'nde


partata (dad\. fusesc intr-adevar a iJuzic), pe care
purtase cu sine patmzeci de ani inchciati.
Dar am facut un saIL prea mare in timp, patru
zcci de ani din vja~a lui, iar cronologic vorbind
sintem abia in ani i trcizeci 9i ~aptc - treizcci 9i
opt, D.M. are acum daua fete (fiulll va avea mai
tJrziu) zamislite prin vrenn tlrgu~or de provincie,

Enciclopedia mortilor

73

Petrovac, Mlavi sau Despotovac, Stepojevac,


Bukovac, Cuprija, Jelasic, Matejevic, CeCina,
Vlasini, Knjazevac sau Podvis. Faceti in gind harta
acestei regiuni, mariti fiecare puncti 90I' la scara
1:50 000, la dimensiunea reala, insemnati strazile
l?i casele pe unde a locuit, intrati apoi in fiecare
curte, in fie care casa, structurati spatiul, intoc
miti inventarul mobilei 9i allivezii; nu uitati nici
denumirile florilor din gradina 9i nici 9tirile
citite de el, in care se spunea despre pactul
Ribbentrop-Molotov, despre abdicarea regelui,
despre pretul unturii 9i al carbunelui, despre
Aleksic, asul aerului ... lata cum lucrau mae9trii
Enciclopediei.
Caci fiecare eveniment, am mai spus asta, era
pus in legatura cu propriul lui destin, fiecare
bombardament din Belgrad 9i fiecare inaintare a
Lrupelor germane spre Rasarit ori fiecare retra
"ere, toate astea erau transpuse prin prisma lui
9i in corelatie cu viata lui. Undeva este consemnata
o casa din strada Palmoticeva, cu tot ce era demn
de retinut, cu locatarii care, in subsolul cHidirii,
VOl' supravietui, impreuna cu noi 9i cu tata, bom
bardarii Belgradului ; dupa cum a fost descrisa 9i
casa din strada Stepojevac (numele proprietarului,
planul casei 9.a.), unde tata ne va adaposti in
timpul razboiului, tot acum sint date pretul piinii,
d'irnii, untuI'ii, al carnii de pasare 9i al rachiului.
j n Enciclopedia morfilor yeti da 9i de discutia lui cu
~eful politiei din Knjazevac, actul de concediere,
in anul 0 mie noua sute patruzeci 9i doi, 9i-l puteti
vedea, de yeti citi cu atentie, cum aduna frunze

74

Dandu Kiii

din Gradina Botanica, ca apoi, in Palmoticeva, sa


se trudeasca sa Ie preseze 9i sa Ie lipeasca in
ierbarul fiicei lui, caligl'afiind Papadie (Taraxacum
officinale) sau Tei (Tilia), tot a9a cum scrisese 9i
pe mapele cu harti "Marea Adriatica" sau "Vlasina".
Din acest fluviu tumultuos care este biografia
lui, din acest roman de familie, se ramifica bra
t ele , a9 a inclt, in paralel cu munca lui de la fabrica
de zahar intre anii 1943-1944, ca intr-o cronica
rezumata, se va desfa9ura destinul mamei 9i al
nostru, al copiilor : volume intregi reduse la citeva
paragrafe semnificative. De9teptarea lui in 20ri
va fi corelata cu de9teptarea mamei (care se ducea
pe undeva, la tara, sa schimbe ceasul nostru de
perete, era din dota ei, pe vreo gaina sau 0 bucata
de slanina) 9i cu plecarea noastra, a copiilor, la
9coala. Acest ritual matinal (in fundal se auzea la
un radio de prin vecini melodia Lili Marlene) va fi
folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie
din caminul unui geometru concediat in timpul
ocupatiei (micul dejun saracacios cu cicoare 9]
pesmeti), ca 9i pentru prezentarea "modei" din anti
1943-1944, cind se purtau pantofi cu talpi de lemn,
aparatori pentru urechi 9i paltoane facute din

paturi cazone.

$i faptul ca 0 data tata ne-a adus, sub poala


paltonului, cu mare risc, ni 9te melasa de la fabrica
Milisic, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclo
pedia mortilor 0 insemnatate la fel de mare ca
diversiunea militara provocata la Clinica de Oftal
mologie din apropiere sau ca isprava unchiului
meu, Cveja Karakasevic, din Ruma, care daduse

"I/ciclopedia mortilor

75

lovitura la clubul ofiterilor germani din Francuska


7, unde lucra la "aprovizionare". AceasUi biz a
rcrie, ca-n timpul ocupatiei, gratie acestui Cveja
Karakasevic, noi sa ne imbuibam de mai multe
ori cu crap (ce mai inota noaptea in cad a noastra
emailata din baie) 9i sa-l udam cu 9ampanie fran
tuzeasca adusa de la acela9i club Drei Husaren,
evident ca n-a ramas in afara atentiei redacto
rilor Enciclopediei. $i cum, conform logicii progra
mului lor, intr-o viata de om n-ar exista lucruri
lipsite de importanta 9i nici 0 ierarhie a eveni
mentelor, ei VOl' inregistra toate bolile copilariei,
oreion, tuse magareasca, riie, ca 9i aparitia padu
chilor 9i boala de plamini a tatei (diagnostic ce a
coincis cu diagnoza doctorului Dzurovic : emfizem
datorat fumatului excesiv). Tot aici yeti gasi 9i
afii;ml de pe avizierul din piata Bajlon, cu lista
ostaticilor impu9cati, printre care avea multi
pl'ieteni 9i cunoscuti; numele compatriotilor spin
zurati ale carol' trupuri atirnau pe stilpii de tele
graf de pe Terazije 1, cuvintele ofiterului german
care i-a cerut Ausweiss-ul in restaurantul garii
din Nis, descrierea unei nunti de cetnici din
Vlasotinci, clnd toata noaptea s-au auzit focuri
de arma.
Luptele de strada in Belgrad din luna octom
brie 1944 s-au dat din unghiullui de vedere, din
strada Palmoticeva, la coltul careia zacea un cal
sfirLecat. Zgomotul asurzitor al genilelor de tanc
1. Bulevard In centrul Belgradului.

76

Danilo

Ki.~

aeoperea pentru 0 elipa interogarea unui Volks


deutscher pe nume Franjo Hermann, ale earui
implorari treceau prin zidul subtire al cladirii
invecinate, iar un ofiter justitiar al OZN-ei 1 impli
nea razbunarea poporului, ca :;;i rafala din eurtea
inveeinata ee rasunase ea un sfredel in lini:;;tea
deplina ee se lasase dupa treeerea taneurilor sovie
tiee, de asemenea pata de singe de pe zid, pe care
tata 0 va zari prin gemuletul de la closet, 9i eada
vrul nenoroeitului de Hermann, in pozitie fetaIa,
toate VOl' fi eonsemnate 1n Enciclopedia mort ilor ,
cu un eomentariu al observatorului din umbra.
Istoria este pentru Enciclopedia mortilor suma
tuturor destinelor umane, totalitatea intimpla
rilor efemere. De aeeea se inregistreaza orice activi
tate, gind sau fapta generoasa, oriee eota treeuta
intr-un registru, fiece firicel de pamint ramas pe
o lopata sau unda care ar mi:;;ca din loc 0 cara
mida dintre darimaturi.
Aetivitatea pe care tata 0 desfa9ura dupa raz
boi in eadrul Cadastrelor Statului, unde se faeeau
noi masuratori de teren, care ulterior se inre
gistrau in alte cadastre, normal, ca dupa oriee
perioada de vieisitudini ale istoriei, este deserisa
in eele mai miei amanunte: ealitatea terenurilor
arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele
eu populatie de limba germana 9i pentru agezarile
1. Odelenje za za(;titu naroda -

Statului.

Departamentul Securitiit ii

Enciclopedio. mor{ilor

77

eoloni 9tilor. Cred ea nimic n-a seapat: glodul


intarit de pe eizmele de eaueiue eumparate de la
un soldat beat; diareea apoasa provoeata de ni 9te
sarmale alterate de la un birt din Indzija; 0 aven
tura cu 0 servitoare bosniaca de prin Sombor; 0
cadere zdravana de pe bicicleta in apropiere de
Cantavir; 0 noapte de drum intr-un vagon de vite
pe linia Senta-Subotiea; tlrguitul unei gi 9te indo
pate pe care va aduce aeasa in ajunul Anului
Nou; betia cu ni 9te ingineri rw;;i la Banovic;
i:lcosul unei masele in plin cimp, linga 0 fintina eu
eumpana ; un miting de la care a venit plouat
pina la piele ; sfirteearea lui Steva Bogdanov, geo
metru, care la 0 margine de padure a ealeat pe 0
mina activa :;;i, doar eu 0 zi inainte, jueasera
biliard; reaparitia aerobatului aerului, Aleksic,
deasupra Kalemegdanului; 0 grava intoxieatie eu
alcool in localitatea Mrakodol ; 0 eursa eu un eamion
arhiplin pe drumul gloduros dintre Zrenjanin 9i
Elemir; eearta eu noul gef, un oareeare Suput, pe
terenurile de la Jasa Tomic 1 ; eumpararea unei
Lone de earbuni Banovic 9i a9teptatul la rind, in
gara Dunav, de la patru dimineata, pe 0 tempe
ratura de minus eineisprezece grade; aehizitiona
roa unei mese eu placa de marmura din piata
Buvlja 2 ; micul dejun "american" eu brinza 9i lapte
praf la cantina muneitoreasdi Bosna; imbolna
virea 9i moartea tatalui sau; vizitarea eimitirului
1. Localitate 1n Voivodina (Serbia).
2. Piatii de vechituri <talcioc) din Belgrad.

78

Danilo Kis

din Zadusnica; cearta Crlnccna eu numitii Petal'


Jankovic 9i Sava Dragovic, care sustineau jus
tetea liniei lui Stalin, 9i dialogul dintre ace9tia;
argumentele unuia l?i contraargumentele celuilalt
(c'ind totul se va incheia cu yorba de naduf a
tatei: ,,'tu-va Stalin al vostru !").
A9a inc'it Enciclopedia ne introduce in atmo
sfera vremii, a evenimentelor politice.
Teama care va pune stapinire pe tata, ca l?i
tacerea aceea de care 9i eu imi amintesc aUt de
bine, 0 tacere grea 9i chinuiLoare, cartea 0 inter
prcteaza ca pe 0 teama molipsitoare : intr-o buna
zi s-a aflat ca acela9i Petal' Jankovic, 0 rubedenie
de-a lui, totodata 9i coleg de serviciu, intra in
fiecare dimineata, la ora 9ase, in cladirea UDB-ei
pentru discutii (in baza denuntului lui Dragovic
mai sus pomenit) 9i ajungea la serviciu cu intir
ziere, cu chipul vinetiu 9i tumefiat de palmuiala
9i nesomn, 9i asta in fiecare zi lasata de la
Dumnezeu, cu noaptea-n cap, timp de 9ase luni ...
pina r;;i-a amintit 9i de altii care impartageau cu
el deruta cu rw;;ii 9i care ascultau Radio-Moscova.
Las deoparte digresiuni ca certuri, impacari,
plecari la bai, pe scurt, 0 intreaga istorie de fami
lie. Sal' 9i peste inventarullucrurilor agonisite de
tata r;;i pe care Enciclopedia le-a consemnat cu
grija de gospodar. Amintesc doar de radioul marca
Orion, Operele alese ale lui Maxim Gorki, lean
drul din hirdaul eel mare de lemn 9i putina cu
varza, pentru ca mi se pare ca au 0 importanta
mai mare in raport cu alte marunti9uri enumerate

/I'w:ic:lopedia morlilor

79

in carte, dintre care nu lipser;;te nici stofa eu rurni


Luri pe care i-am cumparat-o din prima mea leafa,
nici sticla cu coniac Martel pe care el 0 va bea
inLr-o singura seara.
Enciclopedia mortilor nu se ingrije9tc, totu9i,
numai de bunurile materiale, doar nu este un
registru de contabilitate sau de inventar, nu este
un indice de nume, precum Cartea Regilor ori
Cartea Genezei, cu toate ca are c'ite ceva din fie
care; in ea se vorbe9te 9i despre starea sufleteasca
a omului ; desprc opinia lui fata de lume, fata de
Dumnezeu, des pre indoielile lui in existenta lumii
de dincolo, despre normele sale morale. Dar ceea
ce te uime9te cel mai mult este fuziunea perfecta
intre exteriorizare r;;i interiorizare, insistent a
asupra faptelor materiale, care ulterior se VOl'
situa intr-un raport logic cu omul, cu ceea ce
numim de fapt sufletul sau. $i daca redactorii
lasa fara comentariu unele aspecte - cum ar fi de
pilda montarea instalatiei electrice in sobele de
Leracota, in 1969, calvitia incipienta sau bulimia
LaUilui meu, prepararea unei bauturi racoritoare
din soc dupa 0 reteta din Politilw i -, nC~9teptata
lui manie de a colectiona marci p09tale, mai la
biitrinet e , este interpretata ca 0 compensatie la
indelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident
fuptul ca studierea timbrelor cu lupa era 0 explozie
D. dorului inabu9it de duca, ce adesea moene9te la
fi rile lini 9tite 9i statornice, mai putin inclinate
I. CoLidianul sirb cu eel mai mare tiraj, care apare la
Bclgrad.

80

Dando Kis

spre calatorii 9i aventuri; era de fapt acel tainuit


romantism mic-burghez care i-a determinat atitu
dinea fata de mare. (Fiindca el va inlocui depla
sarile 9i orizonturile indepartate prin calatoriile
tihnite ale gindului, iar interesul primului nepo
tel fata de lumea flutura9ilor de marci p09tale va
fi doar un pretext, ca sa nu para ridicol in ochii
celorlalti
, si
, chiar in ai lui insusi.)
,
Asta era deci extremitatea peisajului sau spi
ritual, care se afla la un pas de varsarea riului 9i
unde erau inmormintati prietenii, iar cei apro
piat i lor ii urmau cu atita repeziciune incit orice
om - chiar mai putin inclinat spre meditatie decit
tata - devine filosof, in masura in care filosofia
inseamna reflectie asupra sensului existentei
umane.
Nemultumit de viata, ros de melancolia batri
net ii , care nu putea fi cu nimic potolita, nici cu
afectiunea copiilor, nici cu ni 9te nepotei minunati,
nici cu lini 9tea impacata a vietii de fiecare zi, va
incepe sa bombane, sa se imbete tot mai des.
Atunci era cuprins de furie, fapt neobi 9nuit pentru
un om calm, mereu cu zimbetul pe buze. Injura
de Dumnezeu, blestema cerul, pamintul, pe rU9i,
pe americani, pe nemti, statuI 9i pe ai de-i sta
bilised 0 pensie mizerabila pentru cit slugarise 0
viat a de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i
umplea pustiul serilor, aducindu-i in casa, cu 0
neru9inare jignitoare, imensa iluzie a vietii.
A doua zi de dimineata, venindu-9i in fire, cu
caint a in suflet, se apuca sa hraneasca sticletii

EIU"iclopedia marti/or

81

din balcon, Ie vorbea, Ie fluiera, tinind colivia

deasupra capului, precum felinarulin bezna sufe


ri.ntelor umane. Sau, aruncindu-9i brusc pijamaua,
se-mbraca la repezeala, i 9i punea pal aria 9i pleca
la P0 9ta Centrala sa-9i cumpere marci. Ca apoi,
dupa-masa, sorbindu-9i cafeaua in fotoliu, cu un
nepotel linga el, sa Ie rinduiasca in album cu 0
penseta fina.
Uneori, in momentele de deznadejde, i 9i plin
gea soarta 9i-9i caina batrinetile: cum nu-l aju
tase Dumnezeu sa urmeze 9coli inalte 9i cum 0 sa
se duca pe lumea cealalta un neispravit, caci nu
facuse avere, nici marea n-o vazuse omene9te sau
alte orage, nimic din ceea ce vedea un om 9colit 9i
bogat. Fiindca voiajul lui la Trieste se incheiase
la fel de jalnic ca 9i vacanta de la Rovinj.
In cei 9aizeci 9i 9ase de ani ai sai a fost prima
lui trecere peste granita. Numai ca 9i la cala
toria asta s-a ajuns dupa multe insistente 9i
chiar presiuni. Se apara cu tot felul de argu
mente care nu erau u90r de inlaturat: ca un om
eu cap nu se duce intr-o tara daca nu-i 9tie limba,
ca n-are de gind sa se-apuce de bi9nita 9i ca lui
nu-i spun nimic nici macaroanele 9i nici Chianti
de la Trieste, mai bucuros ar sta acasa cu un
virtos de Mostar sau cu un yin alb de Prokuplje.
Pina la urma I-am impins sa-9i scoata un pa9a
port.
S-a in tors furios 9i prost dispus, plouat,
certindu-se cu mama; pantofii cumparati de ea

82

Danito Kis

luasera apa :;;i-l mai 9i rosesera, iar militia, dnd


I-a ajuns pe la Indzija, i-a cotrobait :;;i i-a rava:;;it
totul in geamantane.
Mai e cazul sa va spun ca aceasta escapada la
Trieste :;;i ploaia din fata hotelului Adriatico, pe
cind el statea sub 0 copertina, fara umbrela, rata
cit ca un dine plouat, in timp ce mama scotocea
prin magazinele de pantofi de la Ponte Rosso, i:;;i
are un loc dt se poate de distinct in Enciclopedia
morti1or? Singura lui consolare din toata excursia
aia jalnica de la Trieste a fost cumpararea unoI'
seminte de flori, pe care Ie vazuse expuse in rata
unei pravalii (din fericire, pe pungulite erau ilus
trate florile, iar pretul era vizibil, incit n-a fost
nevoie sa discute cu vinzatoarea). Caci pe atunci
D.M. se ocupa intens de cultivarea plantelor deco
rative, cum scrie in Enciclopedie (urmeaza inven
tarul florilor din ghivecele :;;i vasele de pe terase,
cea dinspre curte :;;i cealalta, dinspre strada).
Cam in aceea9i perioada, ca dupa 0 epidemie
florala, s-a apucat sa umple toata casa de desene
cu motive florale. La aceasta explozie a harului
sau pictural a ajuns cu totul intimplator. Nemul
tumit - ca de altfel de orice lucru - de felul in
care un ofiter pensionar, zugrav amatoI', i-a varuit
baia (cintind tot timpul Kozarcanlw 9i batind
tactul cu mina, care ajunsese numai pete de
culoare), tata 9i-a suflecat minecile 9i s-a pus pe
treaba. Cum n-a reu:;;it sa inlature direle de pe
pereti, :;;i-a zis ca e mai bine sa Ie acopere cu un

Eneidopedia /IIorlitor

83

strat gros de vopsea, urmarind conturullasat de


igrasie. A:;;a aparu in baie prima floare, un clo
potel uria9 sau un nufar, cine mai 9tie.
Toti i-am adus laude. Au venit 9i de prin vecini
sa-i vada opera. Pina :;;i nepotelul lui drag 9i-a
manifestat sinceI' admiratia. $i uite a:;;a a inceput
totul. A urmat fereastra de la baie, pe care a
impodobit-o cu floricele marunte de dmp, albas
trele, dar a lasat-o balta, 901die, incH acest motiv
noral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia
unei perdele un pic ridicate.
De atunci s-a apucat serios de treaba, picta
neobosit, zile intregi, tot timpul cu tigara in coltul
gurii (dnd era lini:;;te, din plaminii lui se auzea
un 9uierat ca de foale). Decora cu floricele fante
ziste tot felul de lazi scorojite, portelanul abajuru
1'ilor, sticlele de coniac, vaze din sticla ordinara,
borcanele de nescafe, caseta de lemn pentru tigari.
Pe un sifon mai mare a incondeiat pe fundalul
acvamarin numele unoI' cafenele belgra.dene, cu
caligrafia lui de pe albuma:;;ele cu insule : Brioni,
Marinarul, Zori de zi, Cafe
Boka, Pescarusul,
,
neaua sirba, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului,
Skadarlija, La trei palarii, La doi cerbi, Sub tei,
a trei ciorchini, Sumatovac, $apte zile, Mar~;ul
de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plu
geH'Ul, Obrenovac, Oplenac, Ora9ul lui Dusan, La
val'sare, Smederevo, Cornul de vinatoare, Semnul
mirarii, Ultima 9ansa.
Redaetorilor vigilenti nu le-a seapat nici momen
LuI mortii lui, exact in ziua dnd primul lui nepot

84

Danilo Kis

implinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul


ca tata s-a impotrivit ca ultimul sau nepot sa-i
poarte numele. Noi crezuseram ca prin asta i-am
fi magulit orgoliul ~i i-am fi dat 0 dovada in plus
de afectiune ~i pretuire. El, in schimb, a bombanit
ceva, ~i-n ochii lui am vazut umbra palida a acelei
spaime care avea sa-i lidireasca in dosul oche
larilor un an mai tirziu, cind ~i-a simtit sfir~itul
aproape. Aceasta succesiune a viilor 9i mortilor,
acest mit universal despre schimbul de generatii,
aceasta vana consolare pe care omul a inchipuit-o
ca sa indure mai u90r gindul disparitiei, toate
astea le-a simtit tata in acele dipe ca pe 0 profunda
jignire, ca ~i cum prin actul magic al atribuirii
numelui sau pruncului nou-nascut, macar ca era
singe din singele lui, "ii mincau coliva". Numai ca
pe atunci n-aveam cum sa 9tiu ca el i 9i simtea
excrescenta dubioasa in adincul maruntaielor 9i
ca banuia, poate chiar avea certitudinea, ca in
pintece ii inflorea, ca dintr-un bulb, 0 necunos
cuta planta otravitoare.
Enciclopedia, intr-unul din paragrafele finale,
relateaza 9i despre desfa9urarea ceremonialului
inmormintarii, numele preotilor care i-au cintat
prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care
l-au insotit de la capela, numarul luminarilor
aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din
Politika.
Discursul tinut de Nikola Besevic, vechiul lui
coleg de la Directia de cadastre ("Tovara9ul Djuro

Enciclopedia morlilor

85

a slujit patria cu cinste atit inainte de razboi,


apoi in timpul ocupatiei, cit ~i dupa razboi, in
perioada reconstructiei 9i refacerii patriei noastre
distruse 9i indurerate"), a fost transcris in intre
gime, caci dincolo de to nul exagerat 9i de unele
locuri comune sau retorisme, discursullui Besevic
la catafalcul camaradului ~i compatriotului dece
dat purta, fara indoiala, ceva din mesajul 9i prin
cipiul pentru care pleda Enciclopedia mortilor.
("Amintirea lui va dainui de-a pururi. Sa-i fie tarlna
u90ara !")
Cu asta a~ putea sa lnchei, aici se opresc 9i
insemnarile mele. Nu voi intocmi un inventar
macabru al lucrurilor care au ramas de la el:
cama9a, pa9aportul, alte cUeva acte, ochelarii
(lumina zilei se reflecta dureros in lentilele goale
scoase din toc) - toate obiectele care i-au fost inmi
nate mamei, la spital, a doua zi dupa moartea lui.
Totul era mentionat cu minutie in Enciclopedie,
nu lipsea nici macar batista, nici cutia de tigari
Morava ori Politika ilustrata in care dezlegase
partial un careu de cuvinte incruci 9ate.
Urma apoi 0 lista cu numele medicilor, al infir
mierelor, al vizitatorilor, ziua 9i ora cind a fost
operat (cind doctorul Petrovic I-a deschis 9i I-a
inchis la loc, intelegind ca operatia era zadarnica :
sarcomul prinsese toate organele vitale). Nu am
taria sa va descriu privirea aceea cu care 9i-a
luat ramas-bun de la mine pe scarile spitalului
cu 0 zi-doua inaintea operatiei : concentrarea unei

86

Danilo Kis

vieti intregi 9i toata groaza la aflarea mortii ...


Tot ceea ce un om 'in viata poate cunoafjte despre
moarte.
Reu9isem deci, intepenita de frig 9i cu ochii
jucindu-mi in lacrimi, ca in citeva ore sa rasfoiesc
toate paginile care se refercau la e1. Pierdusem
notiunea timpului. Statusem in biblioteca aceea
friguroasa ceva mai mult de 0 ora sau se facuse
deja dimineata? Uitasem complet de timp 9i spa
tiu. Ma repezisem sa-mi notez cit mai multo date
despre tata, ca sa pot avea in momentele mole de
deznadejde 0 marturio ca viata lui nu fuscse
parelnica, fiindca existau pe lumea asta oameni
care inregistrau 9i valorificau fiecare via~a, fiecare
suferinta, fie care dainuire omeneasca. ($i asta era
totu9i 0 consolare.)
Aruncind inca 0 privire peste ultima pagina in
care se vorbea despre el, vad 0 floare, 0 floare
neobi1;muita, care la inceput mi s-a parut a fi 0
vinieta sau 0 prezentare schematica a unei plante
aflate acum in lumea mortilor, ca un exemplar de
floare disparuta. Insa in nota explicativa voi citi
ca, de fapt, era motivul fundamental din dcsenele
tatei. M-am apucat, eu miinile tremurinde, sa
copiez 9i eu floarea mirobolanta. Cel mai mult
aducea cu 0 uria9a portocala cojita care explo
dase, strabatuta de linii subtiri 9i r09ii aidoma
unoI' vase capilare. Pe moment am fost dezama
gita. Ii 9tiam doar toate desenele cu care ornase
peretii, dU9umelele, sticlele, cutiile, dar nici unul

E/lciclopedia lI/fJrli/or

87

u aducea cu cel din carte. Da, mi-am :tis, pina 9i


ei pot gre9i. Apoi, terminind de copiat uria9a por
tocaIa eojita, citind ultimul alineat, am scos un
~ipat. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am
apucat sa-mi notez tot ce-mi aminteam din acel
vis. $i iata ce mi-am amintit... $titi ce scria in
acel ultim alineat? Ca D.M. se apucase sa dese
neze in clipa in care se facea simtit in el primul
simptom al cancerului. Deci desenarea obsesiva a
motivelor fiorale coincidea cu evolutia bolii.
Cind i-am aratat doctorului Petrovic desenul,
mi-a confirmat, vizibil surprins, ca sarcomul din
pintecele tati'ilui meu aratase intocmai. $i ca eflo
rescenta durase luni de zile.

Legenda adormitilor

Ramasera in grota trei sute de


ani la care se mai adaugara nouiL
Coranul, XVIII, 25

1
aceau cu fata-n sus pe velinta scortoasa ~i
jilava, rapanoasa de atita terciuiala 9i zvircoleala
a trupurilor, iar pe alocuri, unde parul de camila
se rosese, sub ceafa, sub spete, sub coate, ufzeala
era mai batoasa, ca 9i sub calciie ori sub pulpele
tepene ca ni 9te furci.
aceau cu fata-n sus, cu miinile impreunate a
ruga, ca 9i mortii, pe velinta muruita 9i putre
gaita care se rarise sub povara trupurilor lor, caci
rareori mai frematau printr-un zvicnet involun
tar adormitii vUiguiti de viata 9i mi 9care, pe deplin
adormiti; membrele ii mai tradau uneol'i., ce-i
drcpt, tresaltind pe ascuns, iar pe alocuri velinta
tiC sub~iasc, acolo unde piaLra stincii 0 biHucis
de atlta somn impovarator, de atlta incrcmcneala
a trllpul'ilor, ori dnd mai palpitase lutul trupului,

90

Dani/o Kif;

eind mai fojgaisera oasele, caei velinta putreda 9i


rugoasa se minease de la duritatea diamantina a
stincii grotei.
Zaceau eu fata-n sus in tihna tihnita a ador
mitilor, iar zvienil'ca membrclor in bezna vr~
milor muruise velinta jilava de sub ei, mW~clnd
urzeala parului de eamila, care se minease temei
nie, a9a cum doar apa, insotiUi cu limpul, sapa in
miezul dur al pietrei.
Zaeeau cu rata-n sus in bezna beznelor din
dealul Celionului, cu miinile impreunate a ruga,
preCUl11 mortii eei Jnorti, ei lrei, Dionisie ~i pl'ie
tenul sau Malhus, iar ceva mai ineolo, Joan, euvio
suI pastor, eu al sau dinc, Kitmir.
Sub pleoapele plumbuite, ingreunate de som11,
sub pleoapele lor aghcsmuitc eu balsamul 9i
eueuta visului, nu se intrezarea semiluna verzuie
a oehilor pieriti, caci bezna era deplina, bezna
jilava a timpului, negura vC9nica a grotei.
De pe ziduri 9i din balta pC9tcril se prclingea,
picatura eu picatura, apa ve~niciei, susurind lin
pe vina stineii. prccum singcle in venele ador
mitilor, iar uneori stropi i cadeau pe trupurile lor
impietrite, pe ehipurile lor ineremcnitc, rlurind
printre ridurile fruntii inspre scoica urechii ori
oprindu-se in arcada pleoapelor, dupa care se
scurgeau ca ni 9te lacrimi de gheata in gavanele
verzui ale ochilor, ca apoi sa fie zagazuite de
genele oehilor impietrip.
ar ei tot nu se trezeau.
Surzi, eu auzul peeelluiL de plumbul sornnului
9i de catranul beznei, zaeeau neclintiti, eufundati

91

1::llciclopedia morti/or

in bezna launtriea, in bezna vremii ve9nice care


Ie impietrise inimile adormite, care Ie oprise res
piratia 9i eontraetia plaminilor, care Ie inghetase
susurul singelui in vene.
Numai ea, dainuind in jilaveala grotei 9i in
ihneala trupului, infundati in cenu9a uitarii 9i
in viltoarea vedeniilor, lor Ie cre9tea parul, ca 9i
barba, ea 9i puful de pe trup 9i de la subsuori, iar
pe nevazute, a9a cum doar apa zide9te 9i naruie
pe nevazute, noaptea Ie trosneau unghiile, ere9
teau 9i ele.

2
Cel mai tinar, cel care avea trandafirul in inima
~i eare zaeca intre pastorul loan 9i prietenul sau,
Malhus, se va de9tepta primul, dintr-odata, ea
alit de adierea timpului 9i a cugetului. Mai intli
va auzi susurul apei din bolta grotei, mai intii va
simt i ghimpele din inima sa. Scaldat in tihna,
cugetul sau de adormit trudnie, eugetul sau eufun
dat in bezna jilava a grotei nu se putea dezmetiei
numaidecit, caci trupul i se vlaguise de atita tih
neala, iar sufletul ii era bintuit de vedenii.
hema in sinea sa numele Domnului 9i ehema
In sinea sa 9i duleele nume al Priskai, retraind
poate cele petrecute, retraindu-le cu infiorarea
muribundului ~i Cll desfatarea indragostitului.
Toate cite se petrecusera in sufletul sau 9i in
trupul sau, ni.ei el nu mai 9tia cind, aeum ii apa
reau ca-n vis, poate ehiar fusesera doar un vis,

92

Dando Kis

c09marul vietii 9i c09marul mortii, c09marul iubirii


neimplinite, c09marul timpului 9i al ve9niciei.
In preajma sa, la stinga 9i la dreapta, Ii simtea
pe cei doi prieteni ai sih, pe pastorul loan 9i pe
Malhus, cazuti intr-un somn letargic, ii simtea,
de9i erau dU9i cu dU9ii, neclintiti 9i far-de suflare,
ca imbalsamati, nu mai aveau nici un miros de
om, nici 0 miasma de putregaciune, de9i el Ie
simtea prezenta nepaminteana, presimtind mai
la stinga sa, la picioarele lui loan, 9i trupul nepa
mintean 9i imbalsamat al ciinelui pastorului care,
eu labele din fata intinse, zacea linga stapinul sau,
veghindu-l pierdut la poarta somnului sau letargic.

3
Trupuri incremenite, membre intepenite pe
velinta rapanoasa, a carei jilaveala n-o simtea
Dionisie, caci se caznea sa-9i desfaca 9i sa-9i dez
doaie degetele miinilor incruci 9ate, amortite de
somn 9i nemi 9care, ce parca se lipisera intre ele,
9i sa-9 i redobindeasca trupul impovarat, inima
care, iata, se insufletise; dar 9i pintecele avea sa
se insufleteasca, apoi plaminii 9i chiar ochii fere
cat i de plumbul somnului, ca 9i madularul sau
adormit 9i rece, instrainat precum se instrainase
pacatul de el.
Apoi reveni cu cugetul in inima pe9terii, in
catranul virtos al beznei, deslu 9ind clepsidra
ve9nica a timpului, pentru ca voia sa-9i stramute

Enciclopedia marti/or

93

vremelnicia paminteana in timp, sa-9i statorni


ceasca trupul 9i cugetul in miezul timpului, ca sa
se intoarca in vremea dinaintea somnului 9i a
pe9terii. Mai intii i 9i aminti de dulcele nume al
Priskai, pentru ca ea fusese in visul sau 9i in
veghea sa, in inima sa 9i in miezul vremii, in
inima somnului 9i in miezul de9teptarii sale.
In prima clipa nu se putu dumiri ce se petrece,
pentru ca nu voia sa-9i de9tepte ostenitii sai
coparta9i de letargie, coparta9i intru vise, a9a ca
doar cugetul sau se afunda in haurile vremii ca
sa despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi,
slujindu-se de eugetul sau 9i de amintirile sale, 9i
cu ajutorul Domnului caruia I se rugase, sa-9i
poata veni in simtiri.
Numai ca in sinele sau nu afla altceva decit
naluca visului 9i a de9teptarii, a aceluia de dinainte
9i de acum ; in sinea sa nu afla nimic decit bezna
aceea balmajita care, de buna seama, fusese inain
tea creatiei, inaintea facerii, cind Domnul nu
despartise inca lumina de intuneric 9i ziua de
noapte, cind Domnul inca nu despreunase somnul
de trezie 9i veghea de vis.
$i de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de
n-ar fi fost dulcele nume al Priskai, daca amin
irea ei nu i-ar fi fost pecetluita in trup, in inima,
in piele, in pintecele-i secatuit, probabil ca nu
s-ar mai fi trezit.

94

Dando Kif;

4
Pentru ca ea nu mai era Priska de dinainte,
Priska din visul sau de altadata, cea pe care 0
aflase la poarta somnului sau de altadata, in
miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era
aceea9i Priska cu care se legase pe vecie, nu mai
era Priska lui din visul de altadata 9i din trezia
lui de alta data, nu, nu mai era ea, iar Domnul va
trebui sa aiba indurare fata de acea femeie, fat a
de Priska, fhca regelui Decie, potrivnicul ere9ti
nismului, nu, nu putea fi aeela~i vis despl'e aceea9i
femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe
vecie, putea fi 0 alta femeie cu numele ei, aidoma
ei, doar ca ea nu putea fi Priska, chiar daea avea
infati9area ei, tot nu putea fi ea.
In euget i se rede9tepta amintil'ea ehipului ei,
al Priskai, cu 0 patima dureroasa, doar ca acum
avea chipul a doua femei ingemanate, in timp 9i -n
amintirea sa, intr-unul singur, intr-o deplina potri
veala, diei trupul se zamislise din pulbe1'ea 9i
cenu9a a doua amintiri, din lutul a doua fapturi,
in care visul insuflase un singur suflet, pe al ei.
lar cele doua chipuri i se invirt0 9au in cuget,
in inchipuire, fri'l,mintind lutul din eare ele fuse
sera zamislite, incit aproape nu mai avea cum
deslu9 i doua femei, doua vise, ei doar una sin
gura, pe Priska lui cu ochi migdalati, pe Priska
de acum 9i diniotdeauna, nalueirea ei il umplea
de bueurie 9i pard 11 intrema, indeajuns s3-1

95

";/ll'iclopedia mortilor

dezmeticeasca din somn, dar nu indeajuns sa-1


mi 9te madularele in~epenite, 9i se infiora de gindu
rile sale, de cum rasucea firul amintirilol', care-i
rede9teptau toate cele petrecute inaintea acelui
somn.

5
$i vazu lucirea fadiilor care, aidoma unor a9tri,
ardeau deasupl'a capetelor lor, sub bolta grotei,
9i-9i aminti freamatul multimii care se imbulzea
sa-i vada, apoi iacerea care se a9ternuse pentru 0
clipil, ca apoi jar sa se stirneasca zarva dnd loan,
cuviosul pastor, i 9i va ridica miinile spre cel', che
mind numele Domnului.
$i daea fusesc doar un vis? Dadi fusese doar
visul unui lunatic, un vis in vis, mai aiovea dedt
vi~;ul visat, 9i asta pentru ca n-ai cum sa-l asemui
eu t1'ezja, pcntnl ea n-ai cum sa-l asemui eu amin
1i1'ea 9i pontru ca dinir-un vis ca asta te treze9ti
tot in vis? $i daca fusese un vis profetic, visul
vC9niciei 9i al timpului? Un vis fara himere ori
~ovaieli, un vis a1 zicerii 9i al intelegerii, un vis
dcopotriva al sufletului 9i al trupului, al euge
iului 9i al trupului, un vis cu contururi precise 9i
limpezi, un vis eu un grai al sau 9i cu a anume
rostil'e, un vis care se lasa pipait, care se lasa
guslat, adulmceat 9i deslu9it, un vis mai viu dedt
t rezla, un vis pe care-l VlSeaZa doar raposatii, un
vis ce nu se lasa ras eu brieiul eu eare-ti razi barba,

96

Danilo Ki/!

caci imediat ti9ne9te singele, caci tot ce faci e


doar marturia treziei 9i a de9teptarii, in el pielea
singereaza, 9i inima singereaza, in el freamata
bucuria trupului 9i a sufletului, in el nu exista
alta minune decit viata; din visul asta, trezia e
doar in moarte.
Nici macar nu apucara sa-9i ia ramas-bun unii
de la altii, intrucit fiecare din ei se ingrijea de
pocairea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toti
intr-un glas, cu buzele uscate, 90ptindu-9i ruga
ciuni, fiindca multimea avea sa se intoarca, era
dusa sa-i intimpine pe legionarii lui Decie, ori
poate sa mai dreaga ceva pe la cU9tile cu fiare
salbatice, de9i citiva dintre ei ramasesera, totu9i,
de straja la intra rea in grota, cit durau prega
tirile hecatombei, la care multimea, gloata pagi
nilor, avea curind sa se desfete.

97

Enciclopedia. morti/or

intr-o simtire psalmi intru slava lui Esus Nazari


neanul, Facatorul de Minuni 9i Mintuitorul.
$i daca 9i asta fusese vis? $i daca 9i asta era
o nalucire, daca se aflau deja la portile raiului?
Era oare capatul c09marului 9i al nalucilor sau
era mintuirea lor?
Ii privea cu inima strinsa, tot a9a cum 9i ei ii
priveau din log-Ii pe cei trei. $i el Ie vazu, in
pl1 piirea tortelor, chipurile 9i straiele 9i se infri
cosa.
stra
, tiki straiele Ie erau dintr-o tesatura
'
vezie, erau din purpura 9i carmin, din piei de
)aie inr09ite 9i aveau podoabe de auI', argint 9i
bronz. lar fiecare tinea la pieptul sau cite 0 icoana
pc care scinteiau auruJ 9i argintul 9i pietrole pre
~ioase.

Apoi din multime 5e VOl' desprinde citiva tinori


care so Val' inelina in fata lor facindu-9 i
scmnul crueii, apoi Ie Val' saruta pieioarele 9i
miinilo, dupa care, toti deodata, se \'01' ridica
sprinten pornind-o cu ei prin gavanelc grotei,
purtindu-i ell mare grija, ea pe ni 9te odoarc, abia
alingindu-i eu miinile lor puterniec, i'n vreme ce
mul~imea Ie lumina pa~ii 9i calea, dntind laolalta
'intru Slava Domnuilli.
In frunte 11 pUI'tau pe loan, cllviosu1 pastor; eu
miinile impreunatei:;;i 90ptea 0 rugaciune simpHi,
am de draga Domnului ; apoi urrna Malhus eel eu
V1 nj09i,

$i iar venira cu torte, care luminau altcumva


grota, parca mai sfredelitor, venira cu cintari 9i
psalmi; cop iii purtau faclii 9i icoane, iar pe9tera
vuia de cintarile lor pioase, de rugaciunile lor,
rasunau vocile preotilor, glasurile copiilor, ale baie
tilor imbracati in alb, aidoma unui cor de ingeri.
De indata grota se impinzi de fumul tortelor
9i de mireasma Uimiii, toti cintau intr-un glas
intru slava Dornnului, preoti, copii 9i oi trei,
Dionisie, Malhus 9i cuviosul pastor loan, cintau

98

Dn !tilo Kiii

lunga-i barba cinepie. il i'nfa.:;mrasera 9i pC el cu


straic tesute in fir de aur, iar imediat venea,
leganat ca-ntr-o luntre pe umerii vinjo~i ai purLa
torilar sai, el, Dionisie.
Oare 9i asta fusese tot vis?
$i atunei vazu capeLele rase ehilug ale tinerilor
pe ai carol' umeri se odihnea trupul sau, in litiera,
un trup~;or ca de copil ori de bi'itrin neputincios;
oare 9i asta fusese tot vis, mintui1'ea? Apoi cin
tari1c 9i oehii tiner1101' ca1'e-1 pm'tau 9i care nu se
incumetau sa 9i-i ridice spre el, Ie vcdea doar
sprincencle dese de sub fruntea i'ngusta, ca 9i
pleoapele intrcdescbise de sub gene; apoi giturile
tepcne 9i dezgolitc, iar pc ccfele acelora earc-l
purtau inaintca sa pe Malhus se rasfringea lumina
pe cind urcau spre inaltime, ca spre ceruI'i, ca
spre rai, in weme ce mul~imea, aflaLa pc de laturi,
tinea deasupra capetelor faclii aprinse, neincu
metindu-se sa-i priveasca in oebi, macar pe furi 9,
cu 0 uitatura mijiUi, prin care s-ar fi intrezarit
a1beata, ea la lunatici, dar ei cintau psalmi 9i
rugaciuni; astfel erau ei purtati de lunatici ca prin
somn prin galeriilc pc:;;telii, pc sub bortele cavernei,
printre gavane adlnci cu temple din spuma de
cristal, prin galerii inguste cu arcada joasa.
Dar de unde, oare, atlta siguranta 1n pai?ii lor,
de unde acea lini~te solemna in care se dcplasau
printre at1tea obstacole, purtlndu-~i povara ell
aLlta sprintenea1a l?i i'ndeminare, dC9i abia de-o
aiingeaLl cu palmcle lor zdravene?

/':Ilciclopedia IIIlJr(ilor

99

Zadarnic cauta el sa-9i limpezeasca Indoielilc,


sa surprinda 0 privire, un ochi in care sa se reeu
noasca, in care sa-~i prinda uitatura, imaginea
dovczii ca visul S8 sfir:;;ise. Daca ar fi putut macar
sa prinda privirea vreunui copil, a unuia dintre
lngera9ii in straic albe, pe earc-i zarise pe de
laiuri ori in 10gia de cristal ea un templu; zadar
nic insa. Abia i se pal'u ca unul dintre copii 11
privea eu ni~ie ochi lume1?ti, 9i totu9i angelici,
abia i se paru ca unul din ei ii cauta privirca, nici
n-apuca sa 1n1,oarca biue capul spre el, ea acest'
capitula, coborind peste ochi cortina plumburie a
plcoapei ell 1izie1'a genelor, vazindu-!?i mai dcpartc
de ci'ntare, cu ochii inchil?i ~i eu 0 gura dcschisa
rotund, ca un pe~te, indt Dionisie presimti in pri
virea camuflaUi, in gura ea de pe9te 0 anume
fatarnieie, 0 deta9are voita, poate spaima, poate
conside1'at ie , daca nu doar 0 motaiaUi de lunatic.
Caei astfcl merg doar lunaticii, purtat i peste
abisuri de mina Atottiitorului, de 0 cutezant a
care nu vede haurilc, de 0 nesabuint a ce vine
dintr-o credinta anccstraJa, de fort;a pagina a trupu
lui 1n care inca mai dainuie credinteJe strabunilor
care se prosternau in fata lunii: mersul lor cu
1111inile intinse in fata \'ine de la adoratia pagina
a zeitei Luna, de unde erau chcmati de sul1etele
stram09ilor, iar umb1etul lor era chemarea 5in
elui, chern area vremilor; de aceea e1 nu 8-ar fi
incumetat sa scoata un sunet, caci i-ar fi putut
Lrezi pe paginii samnolenti, pe lunatici i aduna\i

100

Danil() Kii;

in grota ca sa-9i slaveasca zeitatile pagine, caci,


de buna seama, afara era luna plina.

8
$i nu se incumcta sa scoata un sunet, in afara
de rugaciunea pe care-o ingina intruna in sinea
sa, abia mi~cindu-9i buzcle useatc, caei se Lemea
di el insw;;i s-ar fi putut trezl din vraja lunaLica,
incit toti s-ar fi pnlvalit in adincurile neguroase
pe deasupra carora bijbiiau aeum purtiltorii sai eu
talpile goa]e in grota jilava, luminata de scin
teieri viscoase; glasul sau - de9teptaren sa - i-a1'
fi tras pe toti in bezna haului pe densupra earora
II purtau ei pc umeri, tot mai piezi 9 9i mai sus,
a9 a CEi toti ar fi pierit de grozavia trezirii in abisul
care se casea sub ei, in negura de nepatruns a
pef;'terii, unde nu birula lumina tor~elor, insa
adincurile adincoase crau aievea in cugetul lor
treaz de lunatici : auzca cum sc surpa piatra sub
talpile goaIe alc acelora care-l purtau, cum se
pravaleau pietrele. sarind de pe 0 stinca pe alta,
ciocnindu-se sfredclitor 9i naprasnic, apol tot mai
domol 9i mai departat, zgomotul disparind intr-un
ecou al dirui sunet nu inccta, ci se stingea, caci
piatr2 nu atingea strafundurile de nepaLruns, ca
91 cugetul lor treaz-atipit,
Poate era vis ori nalucire a cugctului siiu atipit,
un vis al Lrupului sau pagin, ori poate trimis de
stram09ii sai pag-ini, idolatrii lunii, ai lunii pline,

II'I/ciclopedia mortilor

101

ai strabunilor care acum il chemau. Afara era de


bUl1a seama luna plina sau poate luna noua, se
dC;itepLau sufleLele stram09ilor, ale stram09ilor
stram09ilor, cei dinspre partea barbateasca ii
chemau trupul pagin, iar cei dins pre partea
femeiasca - singele pagin.
Oaro asLa era mintuirea, ceasulin care sufletul
sc desprinde de trup, sufletul cre9tin de trupul
pagin, trupul pacatos - de sufletul pacatos, care
e <lstfel milostivit, caruia Ii sint iertate pikatele?
Ponte era tot vis ciinele pe eare-l duceau pe brate,
ea pe mielul Domnului, ea 9i baiatul ee-l stringea
IH piepL pc dinele Kitmil', ea pe mielul jerLfit, ca
pe un idol pagin, purtindu-l peste abisuri 9i hauri,
~inindu-l la piept ca un pastor cuvios, eu oehii-n
pamint, neineumetindu-se nici el sa se uite in
oehii intuneeati
ai lui KiLmir, obloniti
,
" de albeata
somnului, oehi brumarii, ea pruna, inehi 9i pe
jumatate, aproape stin~i. Niei el, Dionisle, nu se
111eumeta sa prinda privirea lui Kitmir, chinr dnd
buiatul se oprise linga ella intrarea 1'n galeria
lngusta, ea sa Ie dea intlieLate eelor eare-l purtau,
care se ineovoiasera pina la pamint, mergind
apl'oape dc-a bw;;ilea; iar el, Dionisie, parca plu
lea pe deasupra stineilor, stind tot in gezut, eu
capul u~or Inelinat 9i proptit pe piepLul unuia din
<'ei eare-l pUl"tau, abia auzindu-i rasuflarca sUi
piniUi. Nu mai. era nici baiatul 9i niei KiLmir, caci
btiiaLul ra.masese in fund,Hura, ea sa-i lase pe eei
carc-i pUl'tau pe cei Lrei, adica pe loan, pe Malhus
:;;i pe el, Dionisie, dimasese la intrarea in galcri

102

DWlilu Ki.;;

ingusta a grotei, a9tcpLlnd parea sa-i vina rindul,


tinludu-l in brate pe Kitmir cel eu ochi brumarii.

9
Dinspre fundatura venea 0 lumina pl1piitoare,
cea din strafundul galeriei, mai degraba presim
t ita , 9i Cea din fa~a sa, tot mai sfredclitoare, care
razbaLea printre dintii Lai0 9i ai [alcii caseate a
lui Polifem, caei lucrurile sLaLeau de buna seama
astfel: aceea era veehea intrare in pe9tera, i 9i
aminLea bine, ca 9i de povestea pe care i-o spusese
loan, cuviosul pastor, i'n primul sau vis sau poate
in prima sa trezie, ea treeerea fusese largita, sau
eel pu~in a9a i se parea lui acum, eiki putea vedea
de dupa umerii purtatorilor sa; ea stinea grotei
fusese netezita, caninii fa~uiti la virfuri, lustruiti,
stralueitori, de un alb crisLaJin ca sarea, pc alocuri
eu grunji ruginii.
Oare 9i asta fusese tot vis?
Ologi; care Ineepura sa m;~une prinLrc picioa
rele lor, sa fojgaiasea precum viermii, Ie sarutau
picioarele 9i miinile, inainte sa apuee vinjo$ii ]01'
purtatori sa-I seoata din pe9tera. Poate 9i asta
era tot vis, intrarea in pe9ten'l, de care i 9i amin
tea atit de hine dupa bolta lntinata ell desene
serijeliLe de pas tori in stinca tare, probabil cu
piatl'a sau cutitul, idoli mineino9i 9; capete de
magar minjite pe ziduI'; de m1na pacatoasa a

enticiopedia II/ortilor

103

pastorilor, apoi mai emu ni 9te mizgalituri lleru


~inate, 9i miasma sclrnei de am.
'a aeum, iaUi, toate aeele serijelituri neru
9inate, ea 9i eapetele aeelea de magar, sa fie 9terse,
de!?i se mai vedeau pe piatdi urme proaspete de
razuiala, duhoarea scirnei se dusese, euratisera
,
loeul; aeum pe stlnea grotei ardeau faclii 9i torte
de I'fH;;inii parfumata Infipie In erapaturi, balta
era Indireata eu flori 9i eununi de laur, eu ieoane
ImbrikaLe )n aur, iar pe jos era intins un eovor de
(1ori pe care ealcau talpile goale ale purLatorilor
sai, iar multimea einta psa1mi 9i 90ptea rugaeiuni.
O1'bii 9i ologii, fojgaind preeum vicrmii. mi 9u
nau printrc pieioarele ]or, ]e sarutau trupurile 9i
1i implorau eu vorbe Unguitoare:?i jalnice, ii implo
rau in numele dragostei 9i al eredintei, al soarelui
~i a] lunii, a1 vic~ii 9i a] mortii, al iadului 9i raiului,
ii rugau 9i ii 1mplorau sa li se redea vederea, sa
lise vindece ranile 91 madularele amortite, sa li
se redoa lumina zilei 9i lumina eredin~oi.
Oare era vis sau e09mar cohorta aceea de ologi
care ccr~ea 91 implora, neferieitii aee.ia eare se
loveau eu toiegelc 9i scoeiorau eu unghiile cerind
Illdurare, tamaduirea trupuJui, oare era vis.
Nf'Jmtinta lui de a ingaima eeva, de a face eeva
pentru aeoi sarmani, penLTu aeei ologi, pe eare
tinerii vi'njo~i ii alungau din ealea cortcgiului, ii
imbrl'nceau pe aeei orbi neputineio 9i, schilozi,
ncvolnici, oare fusese tot vis'? Era neputinta lui
d(' a Be dezmeLici din deznadejde, din piiLimire,
din sfirl?ealii, ora sHibiciunea lui de a nu putea

104

Do /I i/o

J(i,~

face nimic penLru acelc fapturi sarmane care cer


:;;eau :;;i ccreau indurarc, de a nu Ie putea martu
risi neputinta sa :;;i de a Ie cere lor indurare,
pentru a Ie cere sa-i spuna macar 0 vorba ome
neasca, pentru a Ie cere sa creada in neputinta
sa, caci poale prin juraminte 9i implorari i-ar fi
putut indupleca sa-i spuna ce se petrece cu el,
daca totul e vis, daca visa ochii aceia stin:;;i de
pilpiirea vietii, care, in rotirea lor congestionata,
teribila, 11 cautau 9i-1 aflau, caci numai oehi1 accia
j'] priveau, i 9i lntorccau privirea dupa el, se milos
tiveau sa-l tintuiasca, pcntru cn ologii care se
tirau eu cioturi Ie membrelor 9i ii sarutau picioa
rele cu buze inghctate nu 11 Invredniceau eu 0
privire, il imbrati~,;au 9i-l implorau bezmetic, nating,
fara sa-l vada, ridicind spre el doar bratele schi
loade intr-o scallmba lrnbrati9are, impreunlndu-9i
sinistru a ruga cioturile miinilor, care se ler
minau la coate intr-o piele smocllinita, cirpitura
jumatatii de brat schilod.
Dare tot co:;;mar era mintuirea asta a lui? Poate
era c09marul purgatol'iului, unde trupul trebuia
sa se abaUi, drept suprema eawa 9i suprem avcI'
tisment dat trupului paciHos, caci doar in gro
zavia acelu) loc sufletul, jnaintea izbavirii sale,
poate sa-9i aminteasca de iad.
o fi fost un co~mar sau golgota trupului 9i a
suiletului sau, daca n-o Ii fost chiar iadul, unde
ajunsese trupul pentru a fi ars $i sfirtccaL, poate
rugaciunile, c1nUlrilc pioase, lumina aceea 9i pur
tatul pc umeri, pe aripile ingerilor, or fi ultime
ispite ale suf1ctului padHos, tocmai ca sufletul

105

/';Miclopedia martilor

sa-9 i aminteasca de paradisul pierdut, de gradinile


raiului 9i de minunatiile raiului, de care el nu
era vrednic; poate de aceea Domnul 11 purta pe
aripile ingerilor peste aeele gradini, tocmai ca
sufletul sa Ie presimta du1ceata :;;i desfatarea, sa
simta mircasma tamiii 9i a olibanului, blindet ea
rugaciunii, tocmai ca sa-i cada :;;i mai greu (;hi
nurile iadului, cit ii mai rasunau In inchipuire
rugiiciuni 9i ciniari, cit ii mai erau inca vii in
simt irc izul tam iii 9i al facliilor de ra:;;ina, cit mai
prcslmtea lumina cerului.

10
Chiar 0 fi vis? Un vis -lumina zilei Domnului,
lumina care lumina naprasnic, dici oamenii se
departascra de la gura pe~terii, caci in zidul multi
mii se deschisese cale :;;i se aratase 0 alta lumina,
desigur dumnezeiasea, lumina raUkita, departata
~i Lotu9i apropiata, lumina unei zile cu soare,
lumina vietii 9i a limpezimii?
La inceput fusese siniliul boltii cerului, depar
Lat, sLraluminat de seninul dinauntrul sau, de
dcasupra capului sau, azuriul potolit al marii
lini 9tile 9i limpezi de dupa maree; apoi zari in
siniliul blind al eerului citiva nori alburii, ce
n-aduceau nici a miei, mci a cireada, alba eireada
'creasca pascind, ei doar a fuioare de Ena alba
plutind pe intinderea azurie a boItii cerului, aUt
dt ochiul sa nu 5e indoiasca de albastrul cerului,
nUt eli sufletul sa nu aiba naluciri.

J06

J)(wiLo Kili

Caci aceea era cu siguranta lumina zllei lui


Dumnezeu, cacl aeeea fusese cu sigul'anta lumim
sen ina a cerului !?i a mintuiril ]ui ; dar daca a fi
tot vis? Straluminarea de care-9i ferea ochii pina
sa iasa cu totul din grota, leganat ca-ntr-o luntre
pe umerii vinjo9i ai purtatorilor sai, care 1:1 v
inunda ca 0 apa, ii va scalda sufletul in limpe
imea albastra, valuroasa, ca in apa botezului,
pina la git, ame~indu-l eu 0 bllnda desfatare care
venea din LrecuteJe tnliri ale suflctului sau, vise
departaLe ce-i biciuiau ochii ca 0 vapaie, ca dogoa
rea aripilor de ingeri, lncit el va inchide ochii
strins, dureros de strins, lata, nu de bezna 9i
naluciri, ci de preaplinu! luminii; dar Ie deslu9 i
felurimea de dupa plcoapele temeinic trase, caci
in tuget, in mijlocu1 fruntii, in teasta, chiar intre
ochi, chiar in rniezul vazului, pilpiiau rotoeoale
ro~iatice, r09iaticc 91 sinilii, 9i vinetii, 9i galbui 9i
verzulii, 9i iara9l rumenii, care, de buna seama,
tot lumina crau, nicidecum nalucire, sau poate
doar niHucire a vazului, oricum era lumina!

11
Dar vai, dadi era lot vis, 0 nalucire a trupului,
o nalucire a vazului, nalucirea lunaticului care
nesocote9te hotarul, despartitura dintre noapte 9i
luna, stavila dinlre 201'i 9i clarul lunii, iar el
sarise drept ln ziua, in lumina rasaritului, a soa
relui. eterna divinitate care se tot infrunta cu

Enridopedin mor!ilnr

107

zeita Lunii, allume sa risipcasca lumina parel


nica ~i plasmuiUi a zeitei aJungate, pizmuiLoarea
lui? AsLa da, lumina! Nu lumina pilpiitoare ~i
prizarita, care sc macina pe sine, care se aprind
!;i1 se stingc pe sine, care se intete9te 91 se savir
9c9te pe sine, care se ispravc9te in flacara ~i fum,
in pilpiire i?i inLetire, injar 9i taciune; intr-adevar,
ac:eea era lumina!
Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui
Dumnezeu, lumina soarelui, care razbate prin
plcaapelc ob.lonite, lumina care, aidoma unei
rumcne vapai, 58 strccoara prin impletitura deasa
a genelol', care se vlra prin porii tl'upului, lumina
,j lei care se sim te cu f'lece particica a trupu 1ui
ivit din bezna rece a gratei, lumina calda ~i bllnda,
lumina datatoare de viata a zilei lui Dumnezeu!
r vai, daca era tot vis?
Oare rumcncala ce-i intrase deodaUi in singe,
invadindu-i t rupul 9i inima, care acum tresaltau,
oare singcle ('aId 9i navalnic, rm~u 9i viu ca 0
mantie solara, a mantie stravezie 9i am'ie care-I
invaluia trupul precum propria-I pielc ficrbinte,
u90ara mantie solara ce-l acopera peste vebnta
jilava :;;i rece pc deasupra careia purta odoare
scumpe, erau tot vis?
Oare 9i asta era tot vis, izul pamintului care-i
umplea nariJe amortite de atita somn ~i llnce
zeaIa, mirosul reavan al pamintului ~i al icrbii,
binecuvintata suflare a huninii 9i a vietii care,
dupa miasma muceda a grotei, il imbia cet 0
mireasma de mar?

108

Danilo Kis

Oa1'e 9i asta era tot vis? Binecuvintata licoare


a spiritului 9i a trupului sau, strafulgerarea din
pricina careia nu se incumeta sa deschida ochii,
pentru ca-l palea in frunte cu atita silnicie, incit
vazul i se innegura in rumeniu 9i galbui, in siniliu
9i ruginiu 9i verzui, incit trebuia sa tina ochii
bine inchi 9i, caci de dupa pleoape staruia bezna
rumenie 9i calda, de parca 9i-ar fi infundat capul
in singele clocotitor al unei jertfe.

12
Precum pruneul in lcagan ori in bratele mamei,
a
a9 se legana el aeum pe umerii purtatorilor sai;
un prune pieotind in spina rea mamei, pe ogor, eu
oehii inchii de 0 toropeala binefacatoare, simtind
caldura soarelui pe piele, pe madularele amortite,
de dupa pleoapele bine oblonite.
Buimae de preaplinul luminii 9i de miresme,
la hotarul dintre trezic 9i amorteala, asculta ruga
ciunile 9i cJntarile pelerinilor, corul angelic al
vocilar de eopii 9i sc1l'tiitul instrumentelor, geme
tele titerei 9i jalea flautului, cufundindu-se in
mareea cintarilor eare veneau in 9uvoi, in sune
tele trimbitelor care tot dadeau de veste.
Scaldat mereu de alte 9i alte voci, de larma
multimii, de bocete 9i plinsete, de blesteme 9i
rugi, purtat pe aripile a mereu aIte izuri, de izul
gloatei nadu9ite cal'e-i napadise deodata narile,
chiar in clipa in eare trupul sau strins intr-o

~nciclopedia

marti/or

109

plat0 98 de gheata, imbalsamat de amorteala 9i


mucezeala beznei, va fi strabatut de singele purpu
riu al soarelui cald, a9adar, atunei simti duhoarea
purtatorilor sai, sudoarea capetelor lor rase 9i a
subsuorilor, ca 9i mirosul uitat de vite, in clipa in
care fura agezati toti trei in carul tras de boi,
unde erau a9ternute pielicele de miel.
eu eapetele inaltate pe perne moi, zaceau in
car ca-ntr-o luntre, deslu9ind scirtiitul molcom al
rotilor amestecat eu gemete 9i cintari. Vrind sa-9i
mijeasea pleoapele sub care se prefirase lumina,
va fi sagetat de 0 durere precum tai 9ul lamei de
ate1 a briciului pe pupila, dupa care va privi in
jul', in stinga 9i-n dreapta, apoi la chipurile lui
Joan 9i Malhus, confratii sai, chipuri stinse, ca 9i
I'll sau, probabil, dar toti trei cu ochii pironiti la
:lzuriul cerului ca la minunea lumii.
Oare 9i asta era tot vis? Incremenirea lor info
eata, seninatatea, abandonul - ca de copil sau
animal - in fata soarelui 9i luminii zilei lui
Dumnezeu, ochii lor atintiti la bolta cerului, la
bolta alb astra a eerului, fara urma de nor, de un
albastru mistuitor, de un albastru tamaduitor, de
un albastru ciudat de albastru - 0 minune a ceru
lui. Oare 9i asta era tot vis?
$i atunci simti bucuria trupului sau care se
dcspuiase de inveli 9ul muced, viscos al beznei,
era 0 desfatare copilareasca a pielii, a maruntaielor
~i a oaselor, 0 bucurie a 08selor, 0 bucurie anima
liea, 0 bucurie de amfibie, de reptila, cind trupul,
in clul'erile facerii, se sloboze9te de pielea zoioasa,

110

Danilo T<iii

de inveli~ul Inueed, de pojghita virtoasa a negurii,


ce intra prin pori, jilava $i nopierjtoare, era a
singerare epidermica, preeum veninul 9arpelui
clnd intra in trup, in carne, pilla la oase, pina la
maduva, paLrunzind aievea precum carul9i lumina
calda a soa1'elui.
Oare $i asta era vis? Imbaierea la soare, care
stirnise bezna din maduva oasolor, sudoarea trupu
lui prin care elimina, prin pori, veninul verzuliu
al !7arpelui, pentru ca trupul sa se primcneasca
la lumina vietii de seva datatoare de viata, pentru
ea singele iara~i sa se impurpureze.
Oare .:,;i asta era vis, clipa in care in fata lor s
deschisescra stincile greoaie ale grotei, a:;;adar,
ale mormintelor lor, de dupa care nlzbaLea lumina
cerului?

13
Acum, iarafji in negura grotei, 19i putca aminti
totul, dureros de clar, pentru ca trupul inghe~at
i:;;i putea rememora caldura, pentru ca slngele i:;;i
putea rcmemora lumina, pentru ca ochi ul i$i putea
rememora albastrul cerului, peniru ca auzul i 9i
putea rememora c1ntariJe 9i sunetele muzicii.
Numai ca aeum era iara9i lini 9te, ia1'a9i bezna,
iara9i incremenire, conteni~e orice mi!?care, dis
paruse lumina :;;i totu::;;i el i~i amintea lumina,
si-o
amintea jnfiol'at si
,
, carnea i se tulbura, ea
atunci dnd i se aninase pe umeri, dnd ii invaluisc

jo;/I(;iclopedia mortilor

111

~alele, pe dnd fusese in stare de vis sau in stare


de veghe, pe dnd Ii 'Incoltise in plntece, pe dnd ii
:msurase in singe, pe dnd 'Ii incalzise oasele.
Ca, iata, acum totul sa fie iara!?i mormintul
trupului ~i temnita sufletului, impara~ia ncgurii,
cetaLea mucezelii verzulii, care i se virau iara9i
in inima 9i sub piele, in maduva, de:;;i zadarnic
cauta el sa se incredinteze, zadarnic pipaia cu
dcgetole useate :;;i amortite pia1,1'8 jilava :;;i inghc
tata a grotei, zadarnic 19i dilata pupilele, zadarnic
so atingca eu degetele, ea sa se incredinteze daca
era vis sau nalucire lini!;'tea strapunsa de picaLura
din bolta neviizuta a grotei, negura mistuita de
un susur firav, zadarnie 191 in corda auzul sa dcs
IU9casca sunetele muzicii, sa auda cintecul pe care
n retraia aievea, pe care 9i-] amintea faptura sa.
Nimic, doar ecoul surd al inchipuirilor sale, ca
9i lini 9tea stridenLa a grotei ; sunetullini9tii, tihna
timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa.

14
Caru! intra hurducitind in cetate, iar sus, dea
supra capului sau, se inaltau porticurile intersec
Late pc alocuri de albastru] cerului, pr1ntre boltile
de piatra alba, printre puntile aruncate peste
maluri nevazute, arcade de piaira, erau aeolo,
Joar sa iniinda miinile care zaceau inerte de-a
lungul trupului sau vlaguit, intr-o stare aproape
lctal'!2:ica.

112

Dani/o

Ki,~

Printre arcade, in locurile unde crapase piaU'a,


se mai ivea dte-un smoc de iarba verde, cite-o
radacina alburie si
ori cite-o frunza
, razletita
,
ruginie de feriga crescuta in piatra; nu, asta nu
mai era vis! Soarele acela sectionat de umbra de
sub bolta arcadelor, feriga, iarba, mu~chiul, toate
la indemina lui, nu, intr-adevar, nu puteau fi in
vis!
Pentru ca poti visa cerul, apa, focul, poti visa
barbatul 9i femeia, mai ales femcia, poti visa un
vis in trezie sau un vis in vis, dar in nici un caz
piatra aceea ingusta 9i alba, arcadele, cctatea
aceea durabila.

1
amI la care fusesera inhamati boii scirtiia :;;i
se zgiltlia din incheieturi pe sub bolta portilor
cetatii, prin umbra caselor, de 0 parte :;;i de alta a
drumului, numai ca el abia daca zarea vreo casa,
caci privea pierdut doar in sus, cu ochii incre
meniti de mirare sau de vis, presimtind doar
prezenta caselor inalte de piatra, dupa cum ii
cadea umbra pe chip :;;i pe ochii-i vlaguiti, pre
simtind prezenta caselor joase dupa care soarele
nu se adapostea, dar la fel de prczente, de neva
zute 9i atit de reale, mai reale decit cerul de
deasupra capului sau, mai reale dedt sclrtiitul
oi 9tii caruIui 9i dedt larma multimii care Ii inso
tea, murmurind rugaciuni 9i clutari.

113

'I/L'icLopedia mOI'{ilor

16
Oh, fiti binecuvintati, voi cei care ie~iti in intim
pinarea imparatului ! - Nu, asta nu mai era vis;
mai avea inca in urechi glasul acela, nu atit chipul,
ci glasul extaziat, infiorat de teama 9i de ardoare.
"Oh, fiti binecuvintati!"
Deodata, cum statea nemi 9cat in car, vazu 0
barba r09iatica 9i ochii alba9tri ai unui tinar care
sc apleca deasupra lui de-a curmezi1}ul, cu chipul
nlsturnat peste fata sa, 9i care, inclinat peste el,
ii lua tot soarele. "Oh, ni binecuvintat!" Oare lui,
lui Dionisie, ii vorbea, ori visul sau nalucirea ii
mai jucau 0 festa?
Privind neincrezator in ochii Llnarului, observa
cum ochii aceia tematori, oarecum rU1}lnati, ii
diutau privirea cu 0 semetie tinereasca.
$i V3.zU Dionisie, privindu-l piel'it, vazu cum
buzele subtiri i se mi 9cau laolalta cu barba ro:;;ia
tica, deslu:;;ind din gura tinarului acelea9i vorbe,
lnainte ca auzul sa-i dea de :;;tire: "Oh, fii bine
cuvlntat 1".
Daca era 0 batjocura, 0 impunsatura, daca era
glasul visului sau launtric ori glasul nalucirii sale
launtrice?
Tar Dionisie intreba: "Cine e:;;ti?" cu 0 voce
picrita, minunindu-se 9i el sa-:;;i auda glasul. Dar
parca privirea semeata disparu din ochii aceia
albm;;tri pe care tinarul :;;i-i lasa in jos, coborindu-:;;i

114

Dani/o

Ki!~

genelc, ~i ele ro~iatiee Ja virfuri, a~a ea doar buzele


ineepw'a iar sa freamate:
"Oh, tii binecuvlnta1,! 8in1, selavul tau ~i al
stapinului tau!"
are 9i asta era tot vis? Buzele acelea f1'e
matinde ~i barba 1,remuratoare?
"Deeie nu e stapinul meu!" rosti el, a~1,eptind
sa auda ragetul leilor. Numai ea iata, de cum
inehise oehii sa poata auzi mai bine nlgetul Jeilor,
chipul 1,inarului eu bal'ba r09iatiea se faeu nevazut,
iar deasupra sa se ivi ia1'a9i deneeuprinsul cerului,

Dintr-odata se lasa 0 lini 9te deplina, care va


spulbera siciitoarele boeete ~i cJntari ale multi
mii; ince1,ase 9i scirtiitul, smueitura roWor prin
hirtoape: earul se oprise loeului.
$i asta era tot vis? Acea potolire eare-i [aeea
aUt de bine sufletului sau dupa atlta vinzoleaUi
9i zarva, tot vis era'? Glasul multimii amutise,
seirtiitul earului incetase, ea ~i opinteala oi~tii.
Razele soarelui, care pina atunei ii eazusera drept
pe fa~a, aeum pierisera, poate aseunse de vreun
partie nevazut de e1. Trupul i se odihnea pe pieli
eelele de miel, iar izul li'nii ],i umplea narile, ea 9i
mireasma ehiparosului, ca :;;i adierea zilei insorite
9i calde, ea 9i boarea imbaUitoare a marii,
Cum pina atunei motaisc ea-ntr-un Jeagan,
leganat de scineetul rotilor, trupul sau amortit,

115

EI/l:iclop"dia mor/lLol'

cu oase]e-i firave, eu maruntaielei secaluitc, eu


inima-i tihnita, eu pieIea-i ve 9tejita, 5e lasa aeum
in voia desfatarii, In1,1'-o suflare lina, sim~indu-se
ea un prune abia de~teptat din somn.
Nu, aeeJa nu mai era vis, aeea desfatare, aeea
iluminarc!

18
Inaintc sa se uile-n stlnga 9i in dreapta sa,
inaintc sa se intl'ebe dadi era vis, inain1,e sa poata
pricepe minunavia mintuirii trupuJui sau, in mira
suI invaluitor al aee]ci zi1e de vara, i 9i aminti de
dulccle nUffie aJ Priskai, iar trupul ii fu bruse
sealdat de desfatare, incit vazduhul se inmiresma
de adierea trandafirilor.
Oh, ee bucurie !
8i
, daar amintirea trupului ei si
, a sufletului oi
in acel eeas de tihna, in aeea marce de extau,
atunci, ]a porti1e palatului, dnd vaearmul multi
mii ineetasc, iUl' sclrFitul earului se curmase, ~i
cYnd in suflet i se crestase dulce]e nume al Priskai,
iar in nari avea mireasma trandafirilor, in aeeJ
teas, aOat ia1'a9i in negura grotei, in mormintul
ve9nic, se trezi in el 0 ferieire tulbure 9i inde
partata, 0 suflare indui0 9atoare a amintirii care
li umezea 1,rupul eu 0 lumina ealda 9i Indepartata,
ea apoi totul sa devina taeere a sufleLuIui in
negura vremii.

116

Danilo Kif;

19
Zacea In bezna grotei 9i zadarnic Incerca sa-9i
incordeze privirea, zadarnic Ii tot striga pc Malhus,
prietenul sau, pe loan, cuviosul pastor, pe Kitmir
cu ochii brumarii, zadarnic il striga pe Domnul sau:
negura era deplina, pacurie, lini 9tea era de mor
mint ve9nic. Se auzea doar picurarea apei din
bolta nevazuta, doar macinarea ve9niciei in clep
sidra vremii.
Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de
noapte, noaptea de zori, amintirea de naluciL .
Oare cine va pune un insemn clar intre vis 9i
moarte?
Oare cine, Doamne, va pune 0 stavila, un hotar,
intre prezent, trecut 9i viitor?
Oare cine, Doamne, va desparti bucuria dra
gostei de tristetea amintirii?
Doamne, fericiti cei care traiesc nadajduind,
caci lor Ii se VOl' implini nadejdile.
Doamne, fericiti cei care 9tiu ce e ziua 9i ce e
noapte, caci ei se VOl' bucura 9i de ziua, :;;i de
noapte, dar :;;i de tihna noptii.
Doamne, fericiti cei pentru care trecutul a fost,
prezentul este, iar viitorul va fi, caci viata li se va
scurge ca 0 apa.
Doamne, fericiti cei care noaptea vis'eaza, iar
ziua i:;;i amintesc de \'isele lor, caci VOl' trai in
desfatare.

117

";I!ciclupedia mar! ilor

Doamne, fericiti eei care pe timp de ziua :;;tiu


unde se duc pe timp de noapte, caci a lor va fi
ziua 9i a lor va fi noaptea.
Doamne, fericiti cei care pe timp de ziua nU-9i
amintesc caile noptilor lor, caci a lor va fi lumina
zilei.

20
Zaceau cu fata-n sus in grota intunecoasa din
dealul Celionului, cu miinile impreunate a ruga,
ca 9i mortii, ei trei, Dionisie 9i prietenul sau
Malhus, iar ceva mai incolo, loan, cuviosul pastor
~j ciinele sau pe nurne Kitmir.
Zaceau ca 9i mortii in somnul mortii.
Daca ai fi dat intimplator peste ei i i-ai fi
vazut in starea aceea, te-ai fi indepartat degraba
$i ai fi fugit; daca nu ai fi impietrit de groaza.

Oglinda necunoscutului
PovesLil'ea nu va incepe in medias res, bruse,
ci treptat, ca atunci dnd se-ntuneca in padur~.
Illtr-o padure de stejari, aUt de deasa, indt razele
ultime ale amiezii abia strapung, ici 9i colo, coroa
llele ramuroase, pent-I'u 0 clipa, atunei cind cite-o
f':runza unduitoare, parca ezitlnd, cade agale pe
pamint, ca un strop singeriu, care se va mistui de
indata. Fctita n-are cum deslu9i toate astea, a9a
cum nu desluge9te ca ziua-i in cumpana 9i ca
incet se lasa noapLea. Ea e prinsa cu altceva:
urmare9te eu privirea salturile ametitoare ale
veveritei, a carei coada luneca dibaci de-a lungul
trunchiului, incit ai impresia ca se i'ugaresc doua
vieLati, la fel de sprintene, 9i totu9i atit de diferitc:
o vcvcrita cu blana scurta 9i r01iicata, 9i a alta
care se tira1iiLe dupa ea, cu blana mitoasa 9i auric.
Nu sint gemene (gindea fetita), doar surori: de
aceca9i mama 9i de acela9i taUL A!?a cum sint ele
Lrei, Hana, Miriam 9i Berta (adici3. ea), trei surari
de aceca9i mama 9i de aceJa9i taUi, semanind
intre ele 9i tatu1iii atit de difcrite. Hana 9i Miriam
all. de piIda, parul negru ca smoala, iar ea, Berta,
are pal'ul aramiu, un aramiu infocat, prins in

120

Danilo

Ki.~

coama, aidoma cozii de veverita. Astfel gindea


fetita, calcind pe frunzele moarte, in timp ce in
padure se lasa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dadu
de ni 9te ciuperci cu gituri lunguietc, 0 diLamai
gramajoara de ciuperci cu gituri lunguiete, de
care era sigura, de9i nimeni nu-i spusese, ca
erau otravitoare; pentru ca intr-adevar aratau
infiorator. (Fetita nu se ingela, fetita avea drep
tate: erau ciuperci otravitoare, Ithyphallus Impu
dicus, ceea ce ea nu 9tia, nici nu s-ar i cuvenit sa
9tie). Le lovi cu pantofiorii de lac, fringindu-le
ca-ntr-un acces de furie. Doar ca pantoii nu s-au
innoroiat, pentru ca ea pagea pe frunze ca pe-un
covor, insa pe suprafata lucioasa a lacului se-ntin
sese 0 boare fina, ca peste un mar sau ca atunci
cind respiri in oglinda. Ea-9i scoase din buzunar
oglinjoara rotunda pe care tatal ei i-o cumparase
de la un tigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin.
(Tiganul, un mustacios tinaI', 9chiop de-un picior,
cu multi dinti de auI', vindea cazane de arama.
Oglinjoara aceea era singura pe care 0 avea. II
implorase pe gospodar s-o cumpere, zicea el, "sa-9i
faca pomana", aUt era de ieftina. In ziua aceea nu
vinduse nimic, 9i pruncu-i era bolnav, pe moarte ...
"Minciuni de-ale tiganilor.")
Fetita i 9i apropie oglinda de fata, dar pentru 0
clipa nu vazu nimic. Doar pentl'll 0 clipa.
Drumul de tara pe care se putea ajunge, mer
gind spre vest, la Mak6 (iar apoi, luind-o un pic
mai spre nord-est, chiar la Budapesta), era in

121

E/Il'iclnpNlia mortilor

acea perioada a anului u90r de strabatut, inca nu


incepusera ploile, apcle Mure9ului inca nu se
umflasera. Drumul pornea imediat din mahalaua
Aradului - in macadam, care se curma brusc la
caramidarie, de unde incepea un drum de tara,
vara prafos, iar toamna baltit 9i noroios, daca nu
era cu totul desfundat. Dar 9i ploaia prefacea
praful intr-o noroiala aurie virtoasa, care se Iipea
de roti 9i de spite, iar caii se inglodau in lut ca-n
aJ uat. Chiar 9i 9aretele u90are, ba pina 9i trasura
clomnului subprefect, lasau urme adinci in glod,
daramite 0 caruta greoaie la care erau inhamati
doi cai povarnici 9i silnici.
Pe locul din fata, fara coviltir, sUiLea un domn
tn jur de patruzcci de ani, cu ni 9te ochi mari,
negri, 9i cu pleoapele oblonite de oboseala. Pe cap
uvea 0 piiJarie cu boruri tari, cam roase. Tinea
ha~urjle slobode int.r-o mina, ca un caruta9 destoi
nic, infa9urind ambole curele in palma sa mar~,
Dcoperita de 0 manu9a din piele de caprioara. Cu
ccalalta mina stringea biciul, nou-nout, de gospo
dar, din tulpina de bambus, cu ornamentc d
aJ"ama in vlrf, 9i fi 9ii subtiri de pieIe care, dupa
ciucurcle ro~u din punctul unde se sfirgea Imple
Litura, ajungea un solid bici aprig ce 9fichiuia ca
un 9arp~.
l'oprietarul 11 folosise pina atunei doar 0 sin
gura data, 1a ie91rea din Arad, ac010 unde maca
darnul se pierdea intr-un drum de tara. De fapt,
ea sa fim mai exacti, de doua, prima oara in fa~a
pravaliei, in gol, de~Al-P;~~~ Gum-:S'~']YQtw~
. ~j.,;, '

CIJ

122

pu~ca

Dando

Ki.~

de vinatoare, c1nd cumpaditorul 0 sprijina


de umar, i 9i inclina eapul, mije9te oehiul sting,
ochind eueu] care tocmai ieBe din eeasul din perete,
ca apoi, de cum I-a oehit, sa ziea "pac-pae", 0 da
jos de pe umar, apoi 0 desrace, se uita pe ~eava,
prive:;;te inerustatia de pc patul pw;;tii (un eerb in
plina goana), 0 cintare9te-n palma, in vreme ce
eueul disparc po dupa perechea de w;;ite pictatc
cu trandafiri 1'09ii 9i frunze verzi, de parea I-a 9i
faeut ~andari eu ahcele minuscule care au ~i911it
deodata din ambelc ~evi (pac-pac), pentru ea vina
torul I-a oehit inaink sa apuce sa se ascunda
dupa u9itelc napadite de trandafiri agatiHori,
abia izbutind sa zica de 1.1'ei ori cucu; acele
ceasuri aratau orele troi, pravalia 1.irgove~ului
aradean Rosenberg se deschisose doar cu dteva
clipe inainto, dar eurnparatorul nostru, sau poate
posibilul curnparator, intrasc prirnul in pravahe
in acea dupa-amiaza.
Lasa, a9adal', pU9ca (zieem noi ca nu rara parere
de rau) 9i lua in mina un bici care se afla intr-un
colt cu inca einci- 9ase idcntice, toatc din bambus,
de aceeaf?i lungimo :;;i la acela9i prct, II in9faca
zdl'avan 9i incepu sa-l incovoaie: bambusul useat
t1'osni, al'aLlndu-l?i clasLicitatea. Apoi se plcsni de
doua-trei ori pcste eartmbul cizmelo1', 9i, ea 9i
cum nu era destul, ie~i in rata pravaliei, pe strada,
:;;i-l invirti deasupl'a capului in aer, a9a cum fac
earuta9ii naraviti. Biciul !jfiehiui ca un f?arpe, iar
fericitul proprietar schimba atunci bruse di1'eetia
de mi:;;care a biciului, 11 ridicil, a9a cum l'idici

/'://(idomdia mor(ilor

]2:1

batul de bam bus al undi ~ei eind tragi ]() 0 cega


mai mare sau la un 9a1au, sau cum tragi. ha\u1'ile
ca sa te fere:;;ti de 0 incercare nea!?teptata, dnd
din marginea padurii iti sare in fata carutei un
urs o1'i iti apar doi tilhari, dintre care unulinhata
calul de zabala, iar ee1alalt iti implinta tcvile
pUf?tii in piept, lUlnd el ftiiele; se aude 0 impu9
'atura bubuitoare ca dintr-o arma de vi'nilLoare,
sau aproape la fel de rasunatoare, pe strada pustie
care dilata ecou!.
A doua 9i ultima oara cumparaiorul folosise
hiciul c'ind trecuse de pe macadamul aradean pe
un drum desfundat. Abia atuDei fusese proba ade
varn-ta, nu mai lovisc in gol. Ridiease 0 data min
dcasupra capetelor eelor doi cai (Valdemar 9i
Cristina, a9a se numcau) 9i pocnise in aer pe
deasupra urechilor. Din pleo:;;titi cum erau, cai.i tre
sarira 9i a9a, greoi, iava9-iava9' 0 pornira in galop
prin glod, spre maTea bucurie a fetit.e1or din caruta,
;are se imb1'atil?ara 9i prinsera sa tipe, chipurile
inf'ric09ate, de:;;i Ie placea goana bezmetica.
GORpodarul era-ntr-un costum de tweed engle
zesc (caci nu trebuie sa omitem acest amanunt
din cauza biciului nou, abia eumparat), peste care
purta un pardesiu tot din tweed englezese, dar
cu-n alt desen. In masura in care aparentele nu
ln9aUi, 9i in ciuda obosclii evidonte, dadea impresia
unui am multumit de sine, nu din pricina biciului
cumparat (era un leac), ci tara indoiala :;;i a trebu
rilor binc facute. Fiindcil (vezi, Doamne !) era 9'
<lsta 0 implinire, sa-ti inscrii fiicc1e la gimnazium,

124

Danilo Kii

printre copiii "de familie buna", cum se zice. Fara


indoiala ca fusese nevoie de oarecare protectie 9i,
pe deasupra, de 0 suma de bani, de fapt, de 0 mica
atentie ... Dar, multumita lui Iehova, lucrurile se
aranjasera bine. Hana 9i Miriam - cea mare de
paisprezece ani, eea mica de treisprezeee - aveau
sa stea in gazda la doamna Goldberg din Arad,
iar doamna Goldberg era 0 femeie severa 9i cuviin
cioasa, aUt de cuviincioasa ca nici nu se maritase,
Cll toate ca nu fusese nici aUt de saraca 9i nici
atit de - sa zicem - neatragatoare, ca sa nu se fi
gasit 9i pentru ea un evreu einstit care s-o faca
fericita. Probabil ca la toate astea reflecta domnul
Brenner (pentru ca a9a so numea), salUnd in 9areta
sa ori de cite ori roWe dadeau prin hirtoape. Pina
la Seghedin mai era inca mult, cel putin doua-trei
ore, el insa nu se zorea. Nu se mai folosea deloc
de bici 9i slabise 9i haturile. Caii 9iiau drumul
pentru ca trageau deseori la 9areta asta (a9a sa-i
spunem) pe directia Arad-Seghedin 9i invers,
fiindca domnul Brenner facea drumul asta macar
o data pe luna pentru negot, fie la Arad, fie la
ak6, Timi 90ara, Keeskemet, Subotica, Novi Sad,
Szolnok 9i chiar la Budapesta - eu 9areia. Lasa
deci 9areta pe seama cailor 9i se lasa 9i el prada
gind urilor. La ce se gindea un tirgovet evreu din
Europa Centrala in ziua mortii sale - puiem numai
presupune. A9a cum putem doar intui vag Ia ce
se gindeau sau visau fiiccle tirgovetului. evreu
(de paisprezeee 9i ireisprezeee ani) din Europa
CentraHi in prima zi a inscrierii la gimnaziu 9i

Enciclapedia morti1or

125

dupa prima intilnire cu lumea larga. Cu 0 alta


lume.
Caci n-o placusera deloc pe ruda lor mai inde
partata, dupa mama, pe doamna Goldberg. Nu
numai pentru ca avea tuleie (Hana ii 90pti sora-sii
la ureehe "mustati"), ci pentru ca din prima clipa
i 9i aratase severitatea. 9i, de fapt, in mod depla
sat, cind la masa de prinz Ie obligase sa intinga
cu piine in farfuria din care mincasera linte! 9 i
apoi toate sfaturile alea, de parca ele nu erau
ni 9ie feie mario Aia se cadea, aia nu se cadea. Aia
era hoch, aia nu era hoch. Deci duse erau acum
pove9tile mamei despre doamna, de fapt, corect,
domni 90ara Goldberg, ea era 0 femeie eu 0 "inima
de aur". Daea avea 0 "inima de aur" (ii 90pti Hana
sora-sii), atunei de ee nu se maritase, de ce nU-9 i
gasisc un barbat care sa 9tearga blidul cu linte !
Miriam era de acord, fara cuvinte, 9i clipi din
oehi 'in semn de incuviintare: asta era adevarul
domni 90ara Goldberg era 0 plictieoasa batrina
Frdulein! Asta era. Cit despre geoala... Ce-i drept,
doamna profesoara era frumoasa, tinal'a 9i ama
bila; purta 0 palarie cum nu vedeai in Seghedin,
eu pangliea 9i pene, 9i avea 0 rochie care, sigur,
era de la Budapesta, daca nu chiar de la Viena.
De!?i gimnaziul, irebuiau totu9i sa recunoasca, Ie
cam dezamagise. Pe dinafara, in regula, chiar
maret, varuit in galben, cu acoperi 9 nou 9i cu
gradina de jur-imprejur. Dar inauntru ... Bancile
(penLru ea li se aratasera salile de clasa lmde
"vcau sa invete), bancile erau aidoma eeloy din

126

~coala

Dunilu

J(i.~

de la Seghedin, poate mai inalte e-un centi


metru, cine naiba mai 9iia, dar 1a fel de intune
cate, de un verde inchis, 9i toi a9a de mizgalite,
zdrelite, eu pete de cerneala ~i eu eresiaturi care
nu se mai puteau ~terge, nume, desene, formule. $i
tabla era la fel, mai mult neagra dedt verde inchis
(cum fusese cindva), roasa ~i ea, indt liniile, care
altadata trasau patra~ele r09ii, abia se mai zareau,
~i asta numai pe margini. Catedra era acoperiU'i
cu 0 hi1'tie ordinara, albastra, fixata eu piuneze
de tablie. Ferestrele Inalte aveau zabrele, ca in
manastirile din romane, Asta era gimnaziul de
fete!
Deci nici urma de chiotele de entuziasm 1n
care se trezise1'a in zo1'ii zilei, inainic de rasaritul
soarelui, ca s-o porneasca la drum. Din bueuria
care Ie umpluse sufletul de eopii intr-un moment
'e semnifica 0 coiitura in viata lor. Din toate
astea ramasese doar 0 tristete inabu9ita, pastrata
iainic in sinea lor. 8-a1' Ii ru9inat daca ar fi reeu
noscut una in fata alteia ca iraisera 0 dezamagire
crunta, definitiva, dupa zile lungi de bueurie ~i
incintare 9i dupa acea diminea~a, cind avusese1'a
impresia ca inima Ie va ie~i din piept de atita
emotie ca, in sfir9it, venise ziua cea mare!
8taieau a~a sub coviltirul cu marginile ridicate,
infa9urate intr-o cerga calduroasa, prefacindu-se
ca, motaie, caci erau tare inginduraie. Vintul fre
mata printre crengile stejarilor. Deschideau din
cind in cind ochii, pe furi 9 una fata de alta. 91 se
uitau in sus, pesie umarul taUilui, la balta de

":Ilt'iclopedia morlilor

127

rrunze pe sub care treceau ca printr-un tunel.


Din dnd in dnd vintul sufla dte 0 frunza pe
banchcta din piele. Frunza se a~iernea eu un w,?or
fi~lit, ea de 90ricel.
$i ee-aveau sa-i spuna mamei - de buna seama
'a se gindeau ~i la asta -, cum sa-i ascunda ca Ie
pierise entuziasmul? Cum sa nu-~i dezamageasca
mama, care-n dimineata aceea Ie petrecuse cu
lacrimi In oehi pina 1a marginea satuluj, de parca
Ie pctrecuse 1a cununie sau, Doamne iarta-ma, la
moarie ?... Vai, in nici un caz, in nici un caz! N-or
Hn-i spuna mamei ca Ie dezamagisera tabla, ban
ci Ie. Erau njsie capilarii, care totusi
, ar fi durut-o
pc mama, Dax' in ce-o privea peFrauLein Goldberg,
eh, aid era altceva! Val' trebui ca lot anul ~colar
sa. 9tcarga farfuria cu piine? Ce sens avea? D
acord, odaia lor era "ca 0 cube" : un pat mare, cu
cearceafuri aprctale, cu 0 plapuma moa1e 9i cal
du1'oasa, fe1'easi1'a dadea intr-o gradina eu flori 9i
t ufe de liliac, lotul ar fi fost frumos 9i indntator,
daca buna lor mama aT fi puluL s-o roage, cit se
poale de frumos 9i respeetuos, intr-o sc1'isoa1'e, sa
k~ "scuLeasca" de "masurile ei edueationale", Ce-i
Il'cpi, in odaia lor, pe masa, era 0 vaza eu stin
,il'nei proaspeti, perdelele scrobite ea hirtia ~i albe
en neaua, totul perfect rinduit, iar baia eu placi
de faianta 1'oz 9i prosoape cu monograma H de la
I[una [;ii M de 1a Miriam, dar ... Nu, n-ar fi euiezat
~i"i-i spuna nimic marnei, caci, dupa cite se pctre
('uspra, dupa :,;ase luni de discutii lungi, seal'll
~('ilra, inainte de cu1care, desp1'e pleearea lor la

128

Dando Ki.5

Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu $i 0


copilarie sa so-arate acum indiferente $i nerecu
noscatoare.
Afara era inca lumina, de$i soarele sUitea sa
puna. Doar domnul Brenner putea sa-l vada de
pe locul sau ca un tron, 9i poate-i trecu prin minte
un vel'S - pentru ca domnul Brenner iubea poezia,
negustoria nu-i secatuise de tot simtul frumo
sului -, un vel'S despre un saare care cade la
orizont aidoma unlli cap de monarh, atunci dnd
S8 pravale de pe un butuc. InginduraL, domnul
Brener i 9i scoase 0 tigara din buzunarul interior
al pardesiului.
In acel moment, chiar in acel momenL, feti~a
lin padure scoase din buzunar oglinjoara rotunda,
placata eu sidef, 9i $i-o apropie de fata. j~i vazu
intii nasul pistruiat, apoi ochii $i parul ro:;;eat,
preeum coada veveritei. Apoi chipul ei disparu,
int1i pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi
ocrui. PesLe ogJi.ndii se a:;;ternu sufhu'ea ej, ca
boaTea u!?oara de pe un mar verde. lar ea tinea
mai deparLe oglinda in dreptul chipului, pentru
ea acum vedea padurca 9i frunzele unduitoarc ale
sLejarilor. 0 pasare i$i lua brusc zborul dintr-un
tufi!?, fara niei un zg'omot; un luLura:;; ruginiu ca
o h'unza useata se facu ncvazut pe Lrunchiul unui
stejar; un eerb se opri deodata din goana, ea
impietrit :;;i pardi mirat, ea imediat s-o ia din nou
Ia fuga ca din pU9Ca; 0 creanga putreda cazu
intr-un copac; 0 pinza de paianjen legana un
strop de roua care ref1ecta razele singerii ale

1~lIcidopedia

129

marti/or

soarelui. Un con de pin cazu pe nesimtite, 0 creanga


se frinse fara nici un scri$net, de pardi ar fi fost
de scrum.
Fetita se uita in oglinda, apropiindu-9i-o de
oehi ca 0 mioapii (ca Hana, care purta ochelari).
Apoi zari imediat in spatele ei, de fapt in spatele
oglinzii - pentru ea in spatele ei nu se afla nimeni
:;;i niei un fel de drum -, un drum de tara noroios
strabatut de 0 9areta. Pe loeul din fata statea
taUi.J ei. I 9i seosese chiar tigara din buzunar, de
care-$i apropie flaCarllia chibritului, lasind biciul
in poala. Aeum arunca ehibl'itul printr-un arc
inaIt, In noroi. Dupa care trase bruse hiiturile. In
oehi ii lucea groaza... Doi barbati se napustira
asupra 9aretei.
Fetita tipa in vis, dupa care se ridieii din pat
$i. strinse in minii oglinjoara plaeata eu sidef,
cure pina atunei tin use in palma nadu:;iita de
sub a:;;ternut. Doamna Brenner, care in noaptea
nceea dormea cu copila in aceea9i odaie - altfel,
ccle trei. fetite aveau dormitorul lor -, sari din
somn 9i, nauea, incerea sa gaseasea luminarea.
FeLita urla ea scoasa din minti. Era un tipiit
f;albatie, inuman, care-ti ingheta singeJe-n vine.
Rasturnind sfe:;;nieul, doamna Brenner fugi la
I'cLita, ii apasa eaP90rul pe pieptul ei, dar nu reu9i
:-iii zica nimic, ii pierise vocea, nici ea nu 9Lia cc se
petrecea, de parea eineva Ii sugruma feLita sau 0
injunghia. Printre tipete 91 urlete, distinse ceva
neclal', ceva eumplit, auzi numeJe fiieclol' ei I]i un
;-;trigat ingrozitor: "Nu f Nuuu 1".

130

Danilo Kis

Dadu pina la urma de sfe9nieul de pe noptiera


9i, eu miinile eare abia 0 aseultau, aprinse chibri
tul. Fetita urla intruna, eu privirea innebunita
atintita in oglinjoara pe eare 0 tinea strins in
palma. Doamna Brenner incerea sa i-a smulga
din mina, dar fetita tinea oglinjoara eu invequ
n,u:e, intr-o incle9tare agonizanta. Doamna Brenner
se ageza pe pat, inaltind luminarea pilpiitoare.
In lumina tulbure a fHicarii vazu pentru 0 clipa,
doar pentru 0 clipa, in oglinda privirea inspaimin
tata a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar oehii
ei inspaimintati.) Atunei alerga la dulap. Se auzi
clinchetul cristalului. Dupa care, zgomot de sticla
sparta.
oamna Brenner se intoarse tinind in mina 0
sticluta eu o~et sau apa de colonie ori saruri.
Fetita gedea pe pat, truP90ru1 ei era zgiltiit de
convulsii, oehii-i priveau in gol. Linga ea, pe podea,
oglinda sparta. Fetita i 9i privi naprasnic mama
de parca 0 vedea pentru prima oara in viata.
- r.ro~i sint mor~i, zise eu 0 voce aproape straina.
Domnul Martin Benedek, primarul, i 9i aprinse
sfe9nicul de pc noptiera 9i se uita la eeas; trecuse
de unsprezece. Ciinelc din curte latra int.runa,
indirjit, se auzea cum se smucea in lant 9i cum
lantul aluneea pe sirma intinsa. Cineva lovea
puternlc eu pumnul in u9a. Domnul Benedek i~i
imbraca halatul de easa 9i ie9i fara sa-9i seoata
de pe cap fesul de noapte eu eiucurele eare-i cadea
pe-o ureehc. Inaltjnd mult luminarea, 0 recunoscu

1~II['iclnpedia

mor/ilor

131

in pragul u9ii pe doamna Brenner, care-9i stringea


in brate fetita. Copilul se zguduia sufocat de
:-iuspinc. Doamna Brenner nu putea seoate 0 vorba,
iar primarul, earn [ara chef, 0 conduse in hoI.
Ciinele urla intruna, jelind sfi 9ietor, mai degl'aba
en 0 boeitoare batrina dedt ea un copil. Doamna
Brenner, palida de moarte, eu copilul care gemea
animalic, eauta, eonfuza, sa-i expuna domnului
primal' motivul venini sale.
- Vedeti 9i singur in ce stare este, zise abia
Huzit.
- Da, vad, zise primarul. Dar, seuzati-ma, nu
prea va intelcg.
Atunei copilul se intoarse spre e1 cu 0 privirc
pc care domnul Benedek n-o mai vazusc nieiodata.
- Toti sint morti, zise feti~a. Dupa eare inccpu
iar sa plinga-n hohote. Trupu-i era eutrcmurat de
spasme.
Domnul Benedek se uita intrebator la mama
l'opilului.
- Zice ca i-a vazut in oglinjoara. Toti - zise ea
au fost uci 9i. Vedeti 9i singur in ce stare este.
-In oglinjoara? intreba domnul primal'.
Urmara tot soiul de lamuriri. Domnul Benedek,
("(I lin barbat eu 0 indelungata experienta de pri
mal' (de cineisprezeee, daea nu chiar de douazeci
de ani) nu credea in presimtiri, el se incredea
flumai in stiinta.
Gindea in sinea lui ca fetit.a
,
,
, are
() criza de isterie sau poate epilepsie (de9i nu
pronuntase cuvintul). A zis doar ca a doua zi de
dimineata era bine sa fie dusa la doctor; putea

132

Dando Kis

avea constipatie; iar acum - curind era miezul


noptii - sa pofteasca frumos acasa, totul avea sa
fie in regula. Copilul avusese un c09mar (pronuntind
cauchemar in dictiune franceza, foarte apasat, de
parca astfel cuvintul in sine avea forta de convin
gere, ca un diagnostic medical pronuntat in latina);
trebuia sa i se dea sare amara ("uite, luati-o,
puteti sa pastrati tot flaconul, dar va rog, doamna
Brenner, doar n-o sa va inchipuiti ca acum, in
miez de noapte, 0 s-o pornesc cu jandarmii in
padure, sa verific c09marul unei fetite bolnave!
Sa z1cem ca daca nu e vorba de 0 boala serioasa,
atunci poate c-o uvea friguri. A avut o1'eion'? Dar
tuse magareasca? Ei, vedeti ... "). Poate avea tuse
magareasca. Primul simptom, ncrvozitate, 0 tul
burare generala a organismului. Slabiciune.
Pentru ca atunci cind trupul patimefiite, sufletu1...
9i atunci domnul Benedek dezvolta teoria inter
dependentei fenomenelor suflete9ti de tele tru
pe9ti, ieorie pe care 0 auzise cindva, la 0 partida
de carti, fara indoiala de la dortorul Weiss. Daca
n-o citise in vreo carte. Sau j'n Aradi Napl6. (Va
rag, totul va fi in regula.)
Sfir9itul acestei povestiri il aflam in aeela9i
ziar, Aradi Napl6, din colec~ia anului 1858 (eitit
cu consecven ta de domnul Benedek 9i, evident, 9i
de domnul Brenner), care-9i in9tiinta eititorii
despre logodne, deeese, incendii ale padurilor, crime,
despre pretul lemnului, al picji 9i al eerealelor.
(Ziarul mai publica, alaturi de 9tiri oficiale, 9i

/':Ilciclopedia morlilor

133

poezioare bucolicc, articole instructive privind


agricultura, sfaturi juridice, ca 9i relatari de la
cursele de cai din Budapcsta, apoi despre rascoalele
din Greeia 9i despre loviturile de palaL din Serbia.)
ToL in acel ziar de pe vremea domniei lui Franz
osef vom da de unele deelaratii ehiar ale dom
nului primal', depuse sub juramint, deelaratii cu
aUt mai pretioase cu ci'L veneau de la un om care,
.lupa propria-i apreciere, era lipsit de orice urma
de Huperstitie, apleeaL fiind spre "pozitivism".
"Rcena cra cumplita" (spunca domnul Benedek
in Aradi Napl6). "Doar din eonsidcratic pentru
tiliLor, ne vom abtine sa expunem sLarea deplo
rabiJa in care se gaseuu victimelc. Domnul Brenner
..a Jilcralmente decapitat, eu un pumnal sau
saUl', iar fetitele ... " Se [aeea 0 aluzie prudenta la
f'apLul ca fetitele fusesera violate de doi barbati,
il poi ~ugrumate.
Faptuitorii ingrozitorului masacru (relatam
t'ele publicate in Aradi Napl6) nu au fost greu de
c1('pisLat, intrucit fetita ii vazusc pe uciga9i in
oglinda. Unul era un oarecare Fuchs, de douazeci 9i
opt de ani, calfa la un negustor, celalalt, Meszaros,
!',In'l slujba. Amlndoi slujisera cu un an in urma
In domnul Brenner. Au fost gasiti in atelierullui
Fuchs, avind asupra lor porLmoneul cu singe inca
proaspat pe 01. Constrin9i in fata dovezjlor, mar
tll risjra LoL, spunind ca in vadirea crimei lor recu
11OSl.:u::;era mina Domnului. Cerura un preoL sa se
spovedeasca.

1:;4

Daniln

Ki.~

Despre acel straniu eveniment vor relata !iii


alte ziare europene, unele insa manifestind 0 rep
nere mefienta, ceea ce era doar efectul patrunderii
puternice a pozitivismului in cercurile burgheziei
progresiste. Spirituali 9tli declarasera - influen~a
lor fiind covirsitoare
- ca acel caz dovedeste
,
, forta
,
magnetidi incontesLabila a omului. In final se
pronuntase 9i celebrul Kardeck, 0 autoritate abso
luta, omul care Hicuse legamint cu fortele intu
ner; cuIui.

Povestea eu Maestrul
91 diseipolul
Ccle ce urmeaza s-au petrecut la sfil'9itul seco
lului trecut la Praga, "ora9ul misterelor". Intim
plarea - daca poate fi numita astfel - va fi rela
Lata de diver9i autori, in tonalitati distincte,
difcrcntele nefiind insa semniflcative, iar eu rna
voi opri la versiunea lui Haim Franckel, nara
\-iunea sa avind un cert ascendent asupra celor
lalte, intruclt reune!iite numeroasele marturii ale
cliscipolilor privitoare la Maestru. Daca din acest
text s-ar suprima digresiunile lungi 9i indigeste
pc marginea eredintei, moralei, hasidismului, pe
aloeu!'i impanatc cu citate pilduiLoare din Talmud
sau eu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar
putea rezuma astfel:
Tnvatatul Ben Haas (pe numele sau adevarat
Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani sa
serie paeme in ebraica. Cam pe la a mie opt sute
l1ouazcci, intorcindu-se dintr-un pelerinaj in Ta
Sf'inHi, se va stabili la Praga, unde )9i va reuni
('onfratii intru cTcdinta in jurul ziarului Hoi, car
se multiplic8 de mina in atltea exemplare dti

136

Dand" Kiii

discipoli erau. Ben Haas se va ocupa de morala ~i


literatura. invaFitura sa, expusa 111 numeroase
scrieri, dar publicata numai partial, de cUrlnd
(gratie aceluia9i Haim Francke!), se intemeia pe
dilema morala ce-:;;i avea sorgintea in Platon :;;i
care se putea reduce la citeva vorbe : arta 91 morala
se 1ntemeiau pe doua premise divcrgente, fiind,
a:;;adar, incompatibile. S-ar putea spune, dupa
cum sus~inea Franckel, ca intreaga opera a lui
Ben Haas, :;;i cea poetidi, :;;i cea masoiica, nu
urmarea dedt aceast.a demonstratie care sa anu
leze, 0 data pentru totdeauna, incongruenta cclor
doua concepte. De~i el cauta sa tempereze acel
"sau-sau" kierkegaardian, exemple din istoria
ideiJor 9i indcoscbi din literatura VOl' dovedi ca
dilema era aproape insurmontabjla. "Arta este
crea~ia vanitatii, jar morala esLe absenta vani
tat ii ", va puncta el in mai multe rlnduri, tal
macind biog-rafii de titani, de la regele David pina
la luda Halevi :;;i Solomon Ibn Gabirol. Gruparea
in fruntea careia se va ana Ben Haas (dupa unii
fiind vorba de cinci persoane, dupa altii de i7aptc)
i 9i constituise drcpt tel depa~irea dilemei prin
varii actiuni, incit "in5a:;;i vina t.rairii brice" tre
uia subordonata unei morale riguroase, car~.,
dupa spusele lui Franckel, se inten-leia pe traditia
iudeo-cre9tina, pc precepte talmudice, pe Kant,
pe Spinoza ~i Kierkegaard, fara a exclude insa
unele "elemente anarhisLe". Dadi 11 vom fi Inteles
bine pe Francke), acest "riguros imperativ moral"
citatul e din Ben Haas) nu excIudea deci, din

c'Il{'iciopedia morti/or

137

codexul sau, anume principii hedoniste : in ciuda


icaror a:;;teptari, dnepa indiana, votca :;;1 desfa
Larea trupeasca erau agezate pe acela:;;i plan cu
cilitul, ci:i.latoria :;;i pelerinajul. Franckel vedea in
taale astea, :;;i eu nu-l cred prea departe de adevar,
nivelul eel mai de jos al interferentei celor doua
energii, unde arta :;;i moral a se confruntau la
modul elemental', "dincolo de bine :;;i de rau": ade
varata diJema morala incepea :;;i se termina in
planul vanitatii, restul fiind in afara moralitat ii .
Anumite paralelisme pe care Franckelle stabi1ea
din perspectiva invat~Hurii budiste, ca 9i a prac
ticji b0172-ilor - in care desfiitarea trupeasca nu
era 0 piedica in calea absolutului :;;i care sc numea
Tao - s-ar zice c-ar fi fost mai degraba conse
cintcle speculatiilor lui Ben Haas dedt inrlurirea
ncmijlocita a in~elcpciunii Orientului. A 9ada1',
rapt.ul ca Ben Haas, 1a cei treizeci de ani ai sai, ar
(j f'ost vazut intr-un cartier praghez fau famat (in
perioada in care i:;;i constituise deja codexul moral)
nu putea fi taxat drept 0 atitudine scandaloasa
care a1' fi venit in contradictie cu principiile sale
vxpuse in lucrarea Vanl i pustie. "ArLa e cunoa9
tere.. iar cunoa:;;terea c ascxuata, cu alte cuvinte
amorala"", citeaza Franckel 0 asertiune funda
rnentala a lui Haas. Invatatul Ben Haas, care era
ingemanarea poetului cu moralistul, doua vocat ii
contradictorii, se va striidui a9adar ca acea cunoa:;;
L<.~re asexuata a artei, careia orice traire ii era
prctioasa, sa fie in consonanta cu acele principii
dice care nu a Val' i'araci: "A crede in cuvint,
chiar daca e yorba de Sfinta Scriptura, implica

138

Dando Ki.~

un rise cu mult mai marc de decadere morala


dedt insa9i incalcarea Sf'intei Scripturi". Acest
citat din opera de tinerete a lui Haas contine cit
se poate de lapidar una din ideile sale esentiale,
care peste ani va plamadi 0 doctrina filosofica
stufoasa 9i complexa, exprimata intr-un limbaj
cabalistic sufocat de neologisme 9i concepte ale
carol' semnificatii ne seapa. 9i totu9i, e greu sa-i
dai dreptate lui Franekel atunei cind sustine ea
netransparenta invataturii de mai tlrziu a lui
Ben Haas ar fi doar eonsccinta nesigurantei 9i
rodul "virstei implinite". (Multe piedici au stat in
ealea publicarii unei editii critiee a operelol' sale
complete, adversarii lui Haas fiind in primul rind
rabinii 9i mOl'ali 9tii din ehiar consiliul editorial.)
Intimplarea care ne intereseaza 9i pe care 0
vom relata suceint nu prea are tangente Cll doc
trina filosofica a lui Ben Haas, dar oricit a1' parea
de neinsemnata in sine, i 9i are radacinile in aceste
invataminte, intrucit este pus in discutie un eom
plicat sistem de valori, caei, daca vreti, este vorba
des pre 0 povestioara moralizatoare.
In annl 1892 Ben Haas, care deja purta titu
latura de Maestru, va intllni in aeel cartier rau
famat un tinar care-l va ruga sa poarte 0 discutie
cu e1. Maestrul, ezitind intre principiul etic 9i cel
poetic - eaci dupa primull-ar fi respins, iar dupa
al doilea l-ar fi ascultat -, va sta eu el intr-o
eri 9ma intunecoasa 9i va eomanda doua votci pas
cale, pare-5e, conform ritualului. Joshua Krohal,

";/It'icLnpedia /IIo,-(ilo,

139

caci a9a se numea tlnarul, ii va marturisi Maes


Lru lui ca frecventa acel cartier de cind ii pi case
in mina 0 lucrare a sa care il incredintase ca
cxpericnt a e "asexuata, deei amorala", numai e
flU putuse ana acea impacare a spiritului propo
vaduiUi in Vard $i pustie. Maestrul a fost cuprins
de ingrijorarc 9i de cain~a, inLrucit abia atunci a
realizat ca invatatura sa, ca o1'ica1'o alta doctrina
care se intemeia pe morala, putea provoca, ajun
gind in mina unui ins imatur, Lot atlta rau, pe cit
hine (caei, dupa cum insu9i Platon 0 spune, daca
maestrul e cel care i 9i alege ucenicii, cartile nU-9 i
aleg cititorii). Aprins de ginduri necurate 9i incins
probabil de voLca, Ben Haas hotari ca dintr-un
ins total neintcresant - ucenicul nefiind in sLare
sa raspunda la nici 0 intrebare disimulaLa a Maes
Ll'ului - sa faca un hasidic (cuvint ce inseamna
"instruit, initiat, smorit"), daca nu cumva era
orba de 0 pornire incon9tienta de parodiere a lui
Pigmalion, dupa cum crede Franckel. Tinarul va
admite ca Vara $i pust~e i-ar fi dat forta morala
de a frecventa casele de toleranta, socotind ca era
vorba doar de un "act experimental", con9tient
flind ca acel "act experimental" nu avea niei 0
valoare in sine daea nu era pus in slujba actului
creator.
Cind Jeshua Krohal va pronunta titlul cart ii
la care luera, Drumul spre Canaan, Ben Haas va
pune brusc paharul cu votca pe masa. Cel caruia
i se spunea Maestru se va lamuri insa chiar din
!:'cara aeeea ca viitorul sau diseipol avea toate
W

140

Danilo Kis

insw?irile pentru care, daca era sa-9i ascuHe glasul


ratiunii, n-ar fi tl'ebuit sa se incumete a-llua sub
obladuirea sa, caci prostia spoita cu fudulie este
mai pagubitoare de cit orice alta ticneala. I 9i VOl'
da insa intilnire peste trei luni in aceea9i cl'l9 ma ,
dupa care il va parasi, nu inainte de a-i dicta 0
hsta cu douazeci 9i 9apte de carti pe tcma minu
nilor din Canaan 9i a mintuirii. La sfiqitul lui
august Jeshua Krohal 19i facu aparitia la locul
stabilit, aducind 9i manuscrisul Dru1nul spre
Canaan, cam vrco suta douazcci de pagini peste
care Maestrul va arunca 0 privire de ansamblu ;
in afara caligrafiei apasate va mai scsiza 9i unele
g re geli de ortografie. Urmatoarea intilnire va fi
fixata peste inca trei luni, in acela9i loc, nu inainte
de a-I mai dicta 0 lista de carti, printre care 9i
ortografia hmbii ebraice.
La a treia lor intilnire, in februarie 1893,
Maestrul va rasfoi manuscrisul cu degetcle sale
ca ni 9te clenciuri, constatind ingTozit ca tcme
rile-i fuses era intemeiate; doar gregeala de orto
grafie de la pagina 'i'aptezeci 9i doi fusese indrep
tata, In rest manuscrisul arata neatins. A fost
cuprins de diinta 9i poate chiar de mila (pentru ca
intelegea sau poate doar banuia ca dintr-un ncfe
1'icit cetatean Hicuse un hasidic Inca 9i mai nefe
1'icit, 9i-n acest caz nu mai exista remediu sau
intoarcere). Apoi Maestrul lua manuscrisul de pe
masa 9i dispa1'u. I 9i va petrece a noapte intreaga
aplecat peste textul Drumului spre Canaan, a
carui gaunogenie ii va dezvalui propria gregeala,

1~lIciclopedia m.ar/i/or

141

anume ca, dadi in acea Doapte din urma cu noua


luni ar fi imbra~i1?aL prineipiul etic, iar nu pe eel
poetic (9i cine mai 9tie dacii exista 0 delimitare
neta 1), nu ar mai fi avut pe con9tiinta 0 existenta
vana pe care acum trebuia, constrins de legea
)1101'ala, s-o salveze din haul pe ma1'ginea ea1'uia
se gasea. $i daea tinarul zdravan de altadata nu
s-ar fi contaminat de invatatura sa, maear ca
prost inteleasa 9i gre9it talmacita, el n-ar fi tre
buit ca in noaptea aceea sa vegheze asupra acelui
Lext de9antat cu 0 ealigrafie apasata, text din
care razbatea dorinta dC9a1'ta de ajustifica absur
ditatea existentei, sau banuiala aeestei absurditati ,
printr-un act creator oarecare. Ben Haas avu brusc
revelat ia faptului ca toate cele intimplaLe se dato
rau vanitatii sale, extravagantei sale hrice, pre
cum 9i pasiunii sale pentru polemiea: de a Ie
demonstra ucenieilor ca Pigmahon nu avea fort a
morala a unui mit, fiind vorba doar de 0 ordinara
cronicii de scandal eareia i se daduse 0 aparent a
de mit.
~a sa nu arunce chiar tot textul Drumului spre
Canaan, 9i odata cu el 9i pe nefericitul Jeshua
Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la eei
Lt'eizeci 91 trei de ani intr-o situatie limita (in
c1'i ptografia sa Franckel va remarea pe drept
influent a simboheii eabalistice asupra lui Ben
Haas), eel earuia i se zicea Maestru va seoate din
manuscris tot ce ar fi putut insemna imaginea
auLorului, imaginea vanitatii sale, singura Insu
9i1'e pe care se sprijinea faptu1'a-i 9ubreda; va

142

lJanilo Ki,$

elibera, a:;;adar, manuserisul de acele mlClml III


care soar fi rcflectat, ea pe luciul unei balti, chipul
eu obrazul ciupit de varsat allui Jeshua Krohal,
ceal'cancle sale vine~ii ~i trupu-i tJ'lndav; apoi va
taia dinir-un condei orice aluzie rautacioasa la
adresa unoI' stari de lucrul'i, ca ~i unele digre
siuni biblice ca aecca despre [emoia lui Lot, In
care so recun09tea nemtoaica J'09covana din cr19ma
Coroana (care nemtoaica r09covana avea 0 tainica
legatura cu Lot prin pata alba de nadugeala care
i se Intindea la subsuoara ;;i pe care ,Jeshua Kl'ohaJ,
dupa propria-i martul'isire, ,,0 sodomizase").
Din eele 0 Buta douazcci de pagini ale Drumu
lui spre Canaan, Ben Haas lasase cam 0 tre;me,
Imbinind acele paragrafe in care se intrezarea
samlnta mitica, saminta din care ar fi putut ie9i
aparenta plenitudinii. A doua zi, nedormit 9i sas
tisit, pleca spre Crl~ma Coroana, eu manuscrisul
DruJI1ului spre Canaan in buzunarul caftanului. II
gasi po Jeshua Krohal tare abatut. Tinarul pal'ea
descumpanit, caci intclcscsc zrldamicia alegerii
sale. Daca Maestrul eonsidera di Drumul spre
Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai raminea
alteeva de facut dedt sa se retragrl. Acel ultim
cuvint parea sa aiba insa un anume tile, poate
ehiar 0 semnificatie nefasUi fata de cel din Yard
$i pustie. ("Daca nu poti Imbina cele doua forte
contradictorii, eea morala eu cea poetiea, atunei
retrage-te. Cultiva-ti gradina eu varza, iar tran
dafirii Ingrije~te-i doar in eimi tiro Pentru ea

/'://('iclopedia mor/iluT

143

trandafirii dauneaJ!la sufletului.") Cel caruia i se


spunea Maestru va seoate atunei din buzunarul
interior al eaftanului de matase manuscrisullim
pezit ~i 11 va pune In fata tinarului.
"Daea inteleg eu bine", va spune deseurajat
,Jeshua, "n-a mai riimas nimie", "Dimpotriva", zise
Ben Haas, "a ramas atlt cit sa dea Aparent a
plenitudinii. lar Intre Aparenta plenitudinii 9i
Plenitudine diferenta este aUt de impereeptibila
Incll. doar mintile eele mai aseutite 0 pot sesiza.
Cum insa astfel de minti sint mult prea rare
caci dupa unii ar fi cam treizeci 9i 9ase 'in toata
lumca -, putini sint eei care pot distinge acea
diferent a . Caei pentru cei mai numer09i Aparent a
este totuna eu Plenitudinea".
Chipullui Jeshua Krohal radia, eaei In spusele
Maestrului 19i descoperea aievea g1ndul tainic,
g'indul sau eaHiuzitor, cum ea toate pc lume erau
parclniee 9i se aflau pe muehie, intre Plenitudine
~i Aparenta plenitudinii, 9i ea, deei, nimanui nu-i
1'a dat sa judeee ee era una 9i ee era eealalta
(aiei coneeptia sa se deosebea de eea a Maes
trului), valoarea, ea era moral a sau poetica, fijnd
'in ultima instanta doar 0 chestiune de abilitate
sau ~ansa, 0 forma goala. Ben Haas banui gindul
<)scuns al diseipolului sau, caei eel numit Maestru
dcosebea Adevarul de Mineiuna, 9i atunei se deeise
85-i dezvaluie ueenieului hotarul dintre esent a 9i
parent a . II va lua aeasa la el 9i toata noaptea va
eauta sa-i explice pe text (sau pe ce mai ramasese
din manuseris), eu pilde simple 9i graitoare, cum

144

Dando Kif;

un gind, umbra unui gind ori 0 imagine poate


duce - prin magia cuvintului sau a vrajii necuvin
tului - pina la starea de gratie a intruchiparii ...
Jeshua Krohal va parasi in zori odaia Macstrului
(in care izul cartilor legate in piele era inabw;;it
de cel al santalului care ardea in menore 1 de
bronz, suveniruri dintr-un pelerinajJ. Se intoarse
la cri 9ma Coroana, comanda gula9 9i 0 stacana de
bere, apoi se adinci in rescrierea manuscrisului.
Cam pe la amiaza avu in fata manuscrisul para
bolei biblice Drumul spre Canaan, transcris pe
curat de mina sa cu slove mario Dupa care lua
exemplarul masacrat al manuscrisulu1 9i-] azvirli
intr-o soba impunatoare, aidoma unei catedrale,
cu 0 u1;>a ca poarta raiului ori a iadului. Cind
flacarile inghitira
urmele miinilor Macstrului si,
,
,
odaLa cu ele, ca pe rug, 1;>i sufletul acestuia, Jeshua
Krohal i 9i puse manuscrisul copiat de mina sa in
buzunarul interior al hainei 9i, incins de 0 dogoare
ne9tiuta de e1 pina atunci, mai comanda 0 stacana
de bere. Karolina abia ce puse berea pe marginea
mesei cind Jeshua, sarind sprinten, reui?i sa-i
in1;>face rotunjimea sinilor revarsati. Pentru 0 clipa
Karolina incremeni, precum femeia lui Lot prefa
cuta intr-un stilp de sare, dupa care, dezmeti
cindu-se, dadu sa-l pocneasca. Palma sa greoaie
9i rumena 9terse aerul chiar pe linga obrazul
tinarului.
1. Obiecte de arta rituala evreia::;di., sfefwice.

Encidopedia mor/i/or

145

"Asta este Aparenta plenitudinii", zise Jeshua


pC un ton sententios, "iar cealalta e Plenitudinea",
~i aici intinse palma 9i-9i desfacu degetele ...
rumul spre Canaan va fi publicat la finele
anului 0 mie opt sute nouazeci 91 patru, mai intii in
rcvista Hai, in ebraica, pentru ca la inceputul
anului urmator sa fie tradus in germana sub
forma de carte. Cartea a fost laudata unanim de
cxegeti, toti descoperind in ea, dupa spusele lui
Franckel, Plenitudinea. Doar tinarul Bialik (cunos
cut mai tirziu sub numele de Haim Nahman),
analizind riguros cartea, va deslu9i mina Maes
trului. "care incercase sa salveze parabola de
gaunogenie". AceasUi critica a lui Bialik va avea
urmatoarea consecinta: in postfata noii editii a
Drumului spre Canaan, Krohal 11 va declara pe
Bialik sifilitic 9i se va dezice public de invatatura
lui Ben Haas, numindu-l 9arlatan 9i "otravitor de
suflcte". Apoi, tot in spiritul denigrarilor, se va
ralia cu adversarii Maestrului 9i, intr-o revista
abia aparuta, Kadima, va pomi un atac josnic 9i
prelungit impotriva acestuia, apelind la "birfe 9i
intrigi, dovedind ca nu era lipsit de 0 anume
vocatie". 0 parabola neterminata gasita printre
scrierile lui Ben Haas, cu titlul Povestea cu Maes
trul f?i discipolul, fiind, a9adar, neispravita, nu
putea avea 0 morala in sine. Poate doar urmatoarea
sentinta: intre Plenitudine 9i Aparenta plenitudi
nii este greu sa faci 0 demarcatie neta din pers
pectiva morala.

146

Danilo Kiii

"Nu i-a reu9it nici chiar celui numit Maestru",


zicea Franckel. "Aplecindu-se peste hau, nici el
nu 9i-a putut infrina multumirea de9arta de a
incerca sa-l umple cu Sens," De aici ar putea
rezulta 0 alta morala, care ne-ar putea sugera 0
intelepciune paremiologica, 9i anume ca e peri
culos sa te apleci peste gaun0genia altuia, dintr-o
pornire de9arta de a-ti reflecta chipul ca-n fundul
unei fintini, caci asta este tot degertaciune. Deger
taciunea degertaciunilor.

Slav8. celui mort pentru patrie


Cind in z01'ii aeelei dimineti de aprilie - era
ziua stabilita prin deeretul imparatului pentru
cxeeutia sa - strajerii intrara in eelula, tinarul
Esterhazy statea ingenuneheat, eu miinile incle9
tate a ruga. Capul ii era u90r aplecat, iar lumina ce
cildea piezi 9 ii dezvaluia gitul lung 9i firav 9i 08a
lura f?irei spinarii, care se pierdea in cama9a de in
fara guler. Pentru 0 clipa strajerii se opril'a locului,
considerind conversatia contelui cu Dumnezeu un
motiv intemeiat ca sa uite, pentru moment, pre
ceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel
J;ii preotul se dadu inapoi, incordindu-9i miinile
impreunate a ruga; palmele ii transpirasera, lasind
urme tradatoare pe copertile albe ale breviarului :
mataniile cu boabele cit maslina se balanganeau
in tacere. Doar cheiJe de pe uria9a veriga din
mina unui strajer clincanira de doua-trei ori, alan
dala.
"Amin", 90pti tinarul terminindu-9i ruga de
dimineata. Dupa care adauga cu glas tare:
"larta-ma, parinte !".
In acel moment, ca la comanda, bubuira tobele,
lugubru 9i monoton ca ploaia.

148

Dani/o Kiij

Un ofiter de husari eu chip rubieond 9i eu


mustati zblrlite, incadl'at de pWiitile 1ungi a doi
ulani croati care-i staieau de-o parte 9i de alta,
incepu sa citeasca sentin~a. Avca 0 voce sparta,
care rasuna a gol in celula. Sentinta era crincena
9i neinduratoare : moarte prin spinzurare. Tinarul
nobi] participase cu arma in mina la 0 revolta, 1a
unul din accle pueiuri care din dnd in dnd mai
zguduiau imperiul, ti9nind pe nea9teptate eu inver
9unare, cu deznadejde, cu mu1ta varsare de singe,
ca apoi, Lot pc nea9teptate, cu inver9unare 9i
deznadejde, sa fie inabwiiite. Originea sa, ea 9i
rangul familiei sale, vor fi tratate de judeeator ca
circumstantc agravante :;;i ca 0 tradare nu doar a
monarhului, ci ehiar a clasei sale sociale. Pedeapsa
trebuia sa fie exemplara.
Condamnatul abia daca dcslugea cite-o vorba
din :;;iragul monoton al silabelor care ii bubuiau
in ureche precum rapaitul tobei. Timpul sc oprise-n
loco 'l'reeutJl, prezentul :;;i viitorul se amesteca
sera, i:;;i simtca timplelc zvienind din prieina pulsu
lui agitat, iar tobele duduiau aicloma sunetelor
indepartate ale bataliilor ci 9tigate, ale convoaie
lor triumfa1e 9i ale asalturilor, aidoma bubuiturilor
altor tobe infa:;;urate in doliu, dar care pe atunei
vesteau nu moartea sa, ei pe a altuia.
In pofida virsLei (parea mai degraba un pu:;;tan
decit un tinar in toata puterea cuvintului), el
vazuse deja moarLea cu oehii, dar niciodata nu-i
fusese atit de aproape 9i toemai acea apropiere,
adierea mortii pc gitu-i dezgolit, li denatura

f;/l(;lclopedia mortilor

149

imaginea realitatii, a9a cum un astigmatic, cu cit


sc apropie mai mult de obieete, cu atit Ie vede
mai deformat. Ceea ce il preoeupa acum - caci in
lumea sa era pretuiti'i nu numai 0 existenta ono
rabila, ci 9i 0 moarte onorabila - era sa-91 pas
trcze demnitatea care se pretindea unui Esterhcizy
in astfel de momente.
1:;;i petrecuse noaptea in stare de veghe, dar cu
ochii inchi:;;i, cu respiratia stapinita, incit stra
jerul, cu ochiul lipit de vizeta, s-a putut incre
dinta cum condamnatu1 dormise bU9tean, de parca-1
a:;;tepta nunta, nu moartea. Chiar :;;1 el, ca intr-o
sem"gere pe dos a timpului, auzise deja cum acel
i ~er povestisc 1a popota: "Domnilor, tinarul
Estcrhcizy a dormit bu:;;tean asta-noapte, fara sa
se elinteasca, de parca-J a9tepta insuratoarea, nu
cxecutia. Va dau cuvintul meu de ofiter! Domni
lor, sa-i aducem omagiul nostru !". Atunci se auzi
el auzi) elinchetul cristalin al paharelor eiocnite.
in! Cin!
Extazul mortii, ca 9i autocontrolul, it vor tine
incordat toata dimineata, i 9i va pastra singe1e
rece prin rugaciune, cu indirjire, cu dintii incle:;;
tati, infrinindu-9i viscerele 9i sistemul simpatic,
In ciuda pornirii lor tradatoare, caci i:;;i calise
bravura, instruindu-se in spiritul legendelor de
familie. De aceea, ca ultima dorinta care i se
rczervase prin protocolul caritabil, nu va cere un
pahar cu apa, cu toate ca-l ardeau maruntaiele,
ci 0 tigara, a:;;a cum pe vremuri unul din striim09ii
sai ceruse citeva fire de tutun pe care, dupa ce Ie
mestecase, i Ie scuipase calaului in fata.

150

Daniln Ki>;

Ofiterul batu din caldie 9i ii oferi tabachera sa


de argint. ("Domnilor, va dau euvintul meu de
onoare, nu-i tremura mina mai mult deeit imi
tremw'a rnie cind tin paharul asta. Sa bern! Cin!
Cin 1") Razele soarelui la rasarit eadeau piezi1?,
ca-n cripta unui sf'int dintr-o i1ustraia veehe, iar
in lumina lor fumul brumariu a1 tigarii se inalta
precum zori]e. Condamnatul simti cum fumul,
superba iluzic, il molcgea pentru 0 clipa, auzind
parea din departari sunetul taragotului eare se
prelingea peste cimpie, 9i atunei arunca tigara pe
podea 9i 0 stinse cu cizma sa de husar careia ii
fusese desprins pintcnu1.
"Domnilor, sint gata !"
Aleasa anume pentru simplitaLca-i cazona,
seurta ea un ordin, ferma preeum 0 sabie tras ~
din teaca, dar atit de reee, acea propozitic trebuia
sa fie pronuntata ea 0 parola, fara patos, ca atunei
cind spui dupa 0 betie : "Noapte buna, domnilor !".
De9i atunei i se paru ea nu-i prea reu9ise. Vaeea
ii era pura 9i sonora, silabele Laioase, mesajul
simplu, dar intru citva inmuiat, ca 0 plesnitura.
Din ziua in eare il vizitase mama, el in~.elesese
ea, in eiuda nadejdii ei demente, demente 9i
de9arte, din momentul aeela viata sa va fj 0 farsa
tragica scrisa de ni 9te indivizi eu puLeri supra
naturale.
Statuse acolo, in fata lui, trupc9a, viguroasa,
cu un val peste fata, umplind eeluia eu persona
litatea sa, cu persoana sa, cu caracterul sau, cu 0
palarie imcnsa cu pene 9i eu vC9minte]e ei care

EIIClclopedia mortilor

151

tot fo 9neau, de9i nu faeea nici 0 mi geare. Rcfuzase


seaunul ace]a ordinal', eu trei pieioare, care ii
fusese oferit de ulani, ce ii aratasera astfel 0 eonsi
deratie cum poate nimanui nu i se aratase vreo
data acolo, doar ca ea se prefacuse ca nu vede
seaunul acela ordinal' de lemn, oribil de ordinal'
linga volanele sale de matase. Statuse in pieioare
tot restul vizitei. Vorbise eu el in franceza, ceea
ce il tulburase pe ofiterul ulanilor, care statea
deoparte, la 0 distan~a aeceptabiIa, cu sabia scoasa,
tinutii la umar. Tinuta eare trada mai degraba
salutul de onoare al strajii fata de 0 aristocrata
a carei descendenta era tot atit de veehe ca 9i a
imparatului), decit 0 masura de preeautie sau
chiar un avertisment adresat vizitatoarei trufage
din temnita imperiala.
"Ma voi arunea ]a picioarele lui", ii 90pti ea.
"Sint pregatit sa mol', mama !" zise e1.
Ea il intrerupse taios, poate prea taios:
"Man fils, reprenez courage I"
Atunei, pentru prima oara, i 9i va 1ntoarce u90r
capul in directia strajerilor. Vocea ei era acum
~optita 9i se ingemana cu f0 9netele volanelor de
maLase.
"Voi sta in baleon", zise abia auzit. "Daea voi fi
in alb inseamna ca am reu9it. .. "
"lar dad nu, veti fi in negru, presupun", zise
e1.
Dezmeticindu-l din toropeala, tob0 9arii sc porni
"era iar, ii simtea tot mai aproape 9i intelese,
dupa scena din fata sa, care acum se insufletise,

152

Dando Kis

:;;i care pina atunei fusese incremenita intr-o mute


nie totala, ea se citise sentinta, dupa care ofiterul
faeu suI doeumentul; preotul se apleea spro el :;;i
11 binecuvinta eu semnul erueii; strajerii il luara
de brate. Nu Ie va fngadui sa-I in:;;faee, ci va sari
sprinten in pieioare :;;i abia at unci eei doi ulani 11
vor lanea. Dar, bruse, niei nu treeu bine pragul
celulei, :;;i fu eople:;;it de eredinta ea totul avea sa
se termine a:;;a cum 0 eerea logiea vietii. Caei
totul era aeum impotriva mortii, totul era de partea
vietii
tineretea
sa. deseen
, in aeel vis eosmarese:
,
,.
denta sa, renumele familiei sale, dragostea marnei
sale, bunavointa imperiala, ea :;;i soarele care cadea
pe el pe cind se urea in trasura eu miinile la
spate, ea un Whar.
Doar ca toate acelea avcau sa fie de seUl'ta durata,
pina sa ajunga trasura in bulevard, unde era
a:;;teptat de multimea galagioasa, adusa din tot
imperiul. Printre bataile saeadate ale tobelor se
auzea murmurul gloatei, un frcamat amenintator,
vazu ehiar pumni ridicati in semn de ura. Gloata
ehiuise la pronuntarea sentintei, cad multimea ii
ovationeaza doar pe stapinitori. Con9tlinta aeelui
gind 11 va eople:;;i. Capul i se lasa in piept, umerii
i se ehireira de parca se a:;;tepta la 0 lovitura
(chiar mai fu aruncata cite 0 piatra) 9i se incovoie
:;;i mai mult de spate. De-ajuns ea gloata sa sirota
ca I-a parasit curajul, ca i s-a frint mindria. Seena
stirni chiotc de bucurie. (Caci gloatei ii place sa
vada cum se fring cei mindri :;;i curajo:;;i.)

/';lIciclopedia marti/or

153

La capatul bulcvardului, aeolo unde incepea


curia aristocrata :;;i unde multimea se mai riirise,
el ridiea oehii. In lumina zoriJor, la un baleon,
vazu 0 pata de un alb stralucitor. Apleeata peste
balustrada, toata in alb, statea mama lui, iar In
spatele ei - parea pentru a aeeentua stralueirea de
c1'in a roehiei - uria:;;e frunze verzi de fiJodendron.
($tia bine rochia aceea, era 0 relicva de familie,
una din strabuniei 0 purtase la 0 nunta imperiala.)
Se indrepta iute, aproape sfidator, dorind sa
strige multimii intaritate ea un EstCrlUlZY nu
puLea muri ehiar oricum, ea nu putea fi executa
ca un Whar de drumul mare.
Astfol va sta :;;i sub spinzuratoare. Chiar cind
caHiul ii va Iua baneuta de sub picioare, tot mai
3!?tepta 0 minune. Apoi trupul i se invirti in 9treang,
iar oehii Ii io:;;i1'a din orbite de parca vedea ceva
cumplit 9i nemaiInt11nit.
,,~omnilor, m-am aflat la cit-iva pa9i de el", va
povesti la popota ofiterilor ehiar in seara eu pI'i
cina accla9i ulan eu mustati zbIrlite. "Cind i-au
pus iiitreangul de git, se uita calm la miinilc ealau
lui, de parea ii lega 0 c9ari'a de broeart... Va dau
cUvJntul meu de onoare, domnjlor!"
AI' fi posibilc daua coneluzii. Ori Unarul aristo
craL a murit bray 9i demn, fiind con9Lient de
sfin,:;itul sau, eu eapul sus, ori a fost 0 seena bine
rogizat.a in [';patelc careia s-ar Ii aflat orgolioasa
lui mama. Prima varianta, cea eroica, va fi sus~i
nutii ~i pl'opagata verbal ~i apo! intocmai con
semnat11 de sanculoti ~i iacobini. A doua varianta,

156

DaniLo

K,~

tarului 9i a orinduirii existente. El, insa, nu va


dezvalui originea documentului misterios - pe
baza caruia va face rechizitoriul -, ci se va mul
tumi doar cu 0 remarca aruncata in Lreacat, ca
era yorba de un text scris "undeva in Franta".
Traducatorul anonim ii daduse tiUul Conspirapia
sau Unde se afla radacinile prabu~irii societapii
europene.
Krugevan va depune la cenzura tarisUi versiu
nea Hirgita a Conspirapiei, care, un an mai tirziu,
sub inaltul patronat al Garzii tariste, va aparea
sub forma de carte. Editor va fi Asociatia surdo
mutilor din Petersburg. (Este greu de dovedit
daca aici se ascunde 0 anume simbolistica.)
TexLul lui Krugevan va stirni patimi 9i ncdu
meriri, dar pina la urma va cadea pe un tcren
fertil 9i va destupa auzul unui pustnic ciudat,
care, in sihastria sa de la 1'arskoe 8elo, a9tepta
semne cere9ti 91 pregatea pentru tipar revelatii1e
sale mistice. Parintele Serghei - caei m;;a i se
spunea - va gasi in Conspirapie eonsfintirea pro
priilor sale nedumeriri 9i dovada decaderii credin
tei 9i a moravurilor, de aceea va include pretiosul
document in Antichristul sau, ca parte organic a a
iluminarii sale, care strafulgerase doua suflete
deodata. $i ca 0 marturie ca nu fusese inca biruita
ceata ingerilor.
Editorul cartii va fi Crucea R0 9ie din 1'arskoe
8elo. Lucrarea se va tipari in editie bibliofila pe
hirtie japoneza, cu litere aurite, amintind citito
rului de iscusinta omeneasca, care putca fi uneori

/<;Il~lclopedia

mor/i/or

157

ultimul refugiu in fata raului, ca 9i 0 sursa de


Lrairi platonice. Un exemplar va fi harazit tarului
Nikolai al II-lea. (1'aruJ citea pe nerasuflate tot
ce era opera mistidi, intrucit socotea ca prin
instruire 9i istetime iadul putea fi depa9'-1.) Pri
vilegiatii, initiatii in Marea Taina dezvaluita in
carte, VOl' fi ca loviti de trasnet: in fata lor se afla
mecanismul istorici europene, cam de la Revolu
tia franceza. Tot ce parea pina atunci rodul intim
plarii 9i al mecanicii cere9ti, 0 lupta de principii
inalte, un joc al destinului, fluctuatii ale istoriei,
precum hachitele zeilor din OIimp - dintr-odata
va fi cIaI' ca lumina zilei: un pamintean tragea
toate sforile. Dovada era nu numai ca Antichrist
exista (lucru de care nimeni niei nu se indoise),
dar ca Necuratul i 9i avea complicii sai pamlnteni.
itropolitul rU9ilor de pretutindeni, caruia parca
Ii eazuse un val de pe ochi, vedea aievea legiunile
lui Antichrist cucerind Sfinta Rusie, de aceea va
ordona ca in to ate cele trei sute 9aizeci 9i opt de
biserici moscovite sa se citeasca la liturghii 9i
unele pasaje din acea scriere.
Astfel incit preceptelor aspre ale Bibliei, care
provaduiau dreptate 9i cazne, Ii se VOl' alatura 9i
cele din miBterioasa Conspirapie. In care, macar
la prima vedere, gaseai tot ce aveau cartile sfinte:
precepte 9i cazne pentru acei care le-ar fi incalcat.
Aparitia sa era cam tot aUt de misterioasa ca 9i
aparitia Bibliei, iar modestul ei alcatuitor - Nilus
va aparea in postura de comentator 9i redactor,
un fel de exeget. 8ingura deosebire consta in faptul

Danilo Kis

158

ca textul Conspirafiei, in pofida obscurei sale ori


gini, era totu~i crcatie omeneasca. Ceea ce 0 [acea
mai captivanta, necurata ~i nelegiuita.
Accsteia yom incerca noi sa-i cercetam o1'i
ginile, arunclnd 0 privire fugitiva asupra celor
care au creat-o, care 9i-au atribuit cu insolenta
prerogativele divinului anonim, ca in cele din
urma sa putem demonstra dezastrul provocat de
un atare gest.

2
Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Anti
christului, pentru initiati parintele Serghei, va
intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismu
lui rus. Pierzindu-9i domenii1e, va peregrina manas
tirile, aprinzind lungi luminari galbene de ceara
intru odihna suflctclor pacatoase, 10vindu-9i frun
tea de piat-ra rece a chiliiIor. Adincindu-se in
biografiile sfintilor 9i ale blajinilor, va da de unele
potriveli cu viata sa spirituala. Astfel ii va incolti
gindul de a-9 j depana riHacirile - de Ia anarhism
9i ateism pina la adevarul credintei -, ca apoi sa
vesteasca lumii iluminarea sa: civilizatia con
temporana se pravalea in abisuri, Antichristul
era la w;;a, deja i~i punea insemnul sau ru9inos
pc locuri ascunse: sub sinii femeilor 9i pe 9alele
barbatilor.
In momentul in care Nilus i 9i incheiase opusul
biografic, incepura sa apara folletoanele mai

Hnriclopedia. mortilor

159

sus-numitului Kru~evan. "Saminta cazuse pe un


teren fe rtil. "
Calatorul francez Duchelle va publica in luna
mai a anului 1921 (crezind ca revolutia il matu
rase de pe suprafata pamintului pe batrinul paca
tos) un articol in care va vorbi despre Nilus cu un
respect cuvenit doar raposatilor: "Inainte de a
deschide pretiosul cufar, va incepe sa-mi citeasca din
cartea sa, apoi fragmente dintr-o lucrare cu caracter
documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi
citate din enciclica Papei Pius al X-lea, din profetiile
sflntului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov,
Merejkovski ... Apoi va deschide relicvariul, unde
zaceau azvirlite de-a valma un samovar, gulere
de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de 9coli
tehnice, monograme ale imparatesei Aleksandra
Fiodorovna, crucea Legiunii de Onoare. In toate
aceste obiecte imaginatia sa infierbintata desco
perise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiu
lui sau a doua triunghiuri dispuse cruci 9 : pe galo
~ii produ9i de fabrica Triunghiuh din Riga, in
monogramele stilizate ale imparatesei, in crucea
Legiunii de Onoare".
omnul Duchelle, instruit in traditia Ilumi
nismulu'i, ii va urmari pledoaria cu neincrcdere,
solicitindu-i douezi pozitiue : Carta 'lmparafiei lui
Antichrist era, fara indoiala, 0 mistificare, ase
meni celo!' ale lui Eduard Drumont sau Leo Taxil,
care la vremea lor derutasera intreaga lume cato
liea. In timp ce neincrezatorul discipol a1 pozi
tivi 9ti1or ]9i exprima indoia1a, parintcle Serghei

160

Danilo Ki,s

se va scula brusc 9i va stinge lumina, in9facind


flacara luminarii cu mina goala. Se a9ternu bezna,
de9i in odaie se intrezarea 0 lumina: de Ia liearul
zapezii de afara 9i de la lueiul samovarului, aidoma
unui lampion. Nilus ii facu semn oaspetelui sau
sa vina pina la fereastra. In albul imaculat al
zapezii se deslw;;ea silueta unuia care se indrepta
spre manastire, iar ei auzeau scir~iitul zapezii
sub pa9i. ,,$ti~i cine era?" i1 intreba parintele
Serghei, dnd pa9ii se indepartara. Ocmi sai aveau
o stralucire demenUi. "Farmacistul David Kozelsk
sau Kozelski. (Cu de-aIde a9tia niciodata nu 9tii.)
Sub pretexLul ca ar lua-o pe scurtatura :spre bac
care de altfe1 se afla de pm'tea ceala1ta a manas
tirii -, el sta la pj'nda dupa bisorica anume sa
smulga asla." $i cu palma sa greoaie de ~aran
acoperi 0 carte intr-un etui negru care zacea pe
masa. In clarobscurul odaii, pe carte :;e distingea
dar 0 iconi~a auri1.a a arhanghelului Mihail. Parin
tele Serghei ii faeu semnn1 crucii ca atunei dnd
sfinte9ti piinea.

3
Maria Dirnitrievna Ka9kina, nascuta eontesa
Buturlin, relateaza despre parintele Serghei de
la 0 distanta in timp de circa treizeci de ani. "In
casa care apar~inea mana-stirii, Nilus traia impre
una cu so~ia sa, nascuta Ozerova, :;;i cu prima lui
iubita, 0 femeie divor~aUi. $i mai era 0 a troia. 0

EIlc:icllJpedia morli/or

161

remeie cam holnavicioasa, permanent jnso~ita de


iiea-sa, care avea doisprezece ani, 9i care Ii se
alatura uneori. Se zicea di Nilus ar fi fost tatal
retitei. (La gedinte1e de spiritism tinute de prie
lenii lui Nilus, feti~a Ie slujea drept medium.) Ii
vedcam deseori plirnbindu-se impreuna. Nilus era
In mijloc, cu barba sa alba 9i lunga, intr-o ruba9ca
de culoare deschisa, incins la briu cu 0 funie,
precum dilugarii. Cele doua femei mergeau de 0
parte 9i de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Feti~a,
insotita de mama, se tinea mai deoparte de ei.
Ajungind in padure, se agezau la umbra unui
capac. Ozerova incepea sa picteze in acuarela, iar
eclelalte doua tricotau. Nilus se tolanea pe pamint
linga ele 9i privea fix spre cer, fara a scoate 0
vorba."
Aeeea9i M.D. Ka9kina va mai ridica un pic
valul de deasupra acelei lumi nebune in care
Conspiratia gasise un teren fertil pentl'u tot ee
insernna superstitie, practica oculta, delir mistic,
incl usiv fanatism reIigios 9i desfriu.
"La manastire Nilus se va imprieteni cu un
dHugill', un individ eu 0 moralitate duhioasa, eu
OUl'ecare talent ]a pictura. La sugestia lui Nilus,
calugal'ul va picta 0 scena inra~i9ind familia taru
lui plutind printre nori. In jurul lor, de dupa
ellmulu~ii sinilii, sc uratau diavoIi cornu~i eu lurci,
:-;isiind amenintator cu limbi $crpuitoare spre tina
rlll ~nrevici. Cetei de diavoli i se i'mpotrivea Milia
Kalinda, un calugar din Kozclsk, zis MiLia eel
Dl'scu1t. carc venea lntr-un sunet pentru a birui

162

Danilo Ki'<i

silnicia diavoleasea 9i pentru a-I salva pe tarevici.


Datorita sotiei sale, nascuta Ozerova, Nilus va
rcu~i sa trimiUi pinza la Sankt-Petersburg. Curind
Mitia va fj chemat la curte. Va fi inso~it de Nilus,
care va talmaci bliguielilc confuze ale natlngului
Mitia."

o biografie

a lui Nilus, aparuta la Novi Sad in


anul 1936, iJ prezenta pc Serghei AJeksandrovici
Nilus ea pe trimisul lui Dumnezeu ~i ea pe un om
al drepLatii, iar misteriosul document privind con
spiratia - ca ar fi autentic, dici prin gura acestui
medium graia insul?i diavoJul. Printlll N.D. Jevahov
(care va ajllnge la Novi Sad prin Istanbul, afl1nd
sub cerul Fru:;;kai Cora un t-inut aidoma celui din
copilaria sa, un de gesu1 urca lin panta colinei, ca
un Lalaz verde) nu se indoise 0 ehpa de argu
mentele COllspira(iei, ca fiind "creatia hulitoru
lui, scrisa ~ub dictaiul Necuratului, caruia i se
aratase felul in care puteau [j distruse sLaLele
cre:;;tine :;;i modul in care putea fi stapinita intreaga
lume". In prjvin~a printului Jevahov, rna intrcb
daca nu I-am intllnii in iarna geroasa a anuJui
1965, Ia Novi Sad, intr-uJ1 Iado-bar din preajma
catedl'alei catolice. Era un Lip inaIt, uscativ, ell
pineo-nez, pu~in adus de spate, inLr-un sacou uza
:;;i cu 0 lavaliera neagra, soioasa. inLocmai cum va
fi doseris de conLemporanii sai. Vorbea eu un

Elle irLopedia. I7wr!ilor

16:~

puternic accent rU8, jar la rever purta ordinul


Nikolai. Statea la 0 masa 9i eu degetele-i uscate
9i tabagice 1'asfoia, ca pe-o carte, foitajul unei
placinte eu brinza.
Din biografia lui Jevahov aflam, in mod surp1'in
zator, ca, dupa revolutie, Serghei Aleksanclrovici
Nilus traise ani de zi.le in plata Domnului, undeva
In sudul Rusiei, impreuna eu sotia sa, nascuta
Ozcrova. (In haosul revolutionar Ii se pierduso
urrna eelorlalte doua femei, iar unele indicii. trimi
Leau la faptul ea feti ta de altadata devenise infor
mutoarca politiei.) Nilus i:;;i impartea loeuin~a cu
un sihastru po nume Serafim 9i tinoa predici Ia 0
hisericuta din apropiere. Teroarea, foametea, var
sarile de singe erau rnartul'ii incontesiabile di
sUlpinirea lui Antichrist se infaptuia conform see
nariului expus in COllspira{ie. Triunghiurile, care
dndva se ivise1'a ea ni:,?te insemne oculLe, acum
roiau precurn canibu9ii, g1'avate pe nasturi. 9i pe
c()zoroacele :;;cpeilor mi.litare (iar aici parintcle
Sc1'ghei scotea din adincul buzunarului sutanei,
pl'ccurn corpus diabolici, un pumn de nasiuri
metalici).
Dintr-o scrisoare (care-i parvcnise printului
,Jevahov ca un rnesaj de pe 0 alta lume, eu 9tam
plla o1'age101' Oran, Marsilia, Constantinopol,
Paris, Sremska MiLrovica, Novi Sad), af1am ca, in
Lt'l'lbilul an 1921, un deta:;;arnent al Armatei R0 9ii
daduse de-o easa in care locuiau doi pustniei, 9i
d soldatii voisera sa-1 omoare. Atunei a aparut
III r(l~a lor un monah care :;;i-a inaJtat miinile la

164

Dando Kis

cer. Capetenia deta!?amentului, un faimos Whar


allocului, pe cozoro(;Ul caruia straluceau triunghiu
rile ca 0 rana deschisa, s-a chircit brusc pe calul
sau 9i apoi s-a pravalit la pamint. Calul s-a cabrat
9i a luat-o la fuga, urmat de ceilalti tilhari. Cind
sihastrul Serafim 9i parintele Serghei vrura sa-i
multumeasca misteriosului monah-protcctor, care
ii salvase de la pieire, de pe locul unde nu de
mult statuse cu bratcle intiuse spre cer se inalta
opiela u$oara, iar firele ierbii batucite se indrep
tau ca ni 9te arcuri verzi.
Izb1'nda finala va reveni totw;;i Necuratului.
Intr-o zi, un pluton de cncavedi 9Li va bate in mie
de noapte la u9a casutei. Lanterna va lumina
chipul parintelui Serghei, lipit de-o coasLa de
femeia lui $i de cealalta de soba calda. II VOl'
in9faca de barba ~i-l VOl' trage din pat. Mon<t
hul-proLector care n salvase odata de data aceasta
nu mai aparuse. Serghei Aleksandrovici Ni Ius va
muri de infarct intr-un lagar, in prima zi a anului
1930, neaflind niciodata ca AntichristuL sau p1'e
gatise masacrul care avea sa se petreadi foarte
curind. (Sotia sa, Ozo1'ova, fosLa doamna de onoa1'e
la palat, i$i va sfiqi zilele 9apte ani mai tirziu
intr-un lagar de pe coasta arctica.)

16;)

RIlt'icLopedia. murliLor

In

Limp ce parintele Se1'ghei, departe de zarva


lumii, aduna semnele Satanei, un exemplar al
cartii sale va ajunge in miinile ex-imparatesei
x-ilate in vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg.
n escadron bine echipat de rU$i albi va reu$i sa
ajunga in ora$ cu scopul de a salva familia tarista.
Insa fusese prea tlrziu, caci din familia tarului
mai ramasc~e doar 0 gramajoara de oase. lata
t'um un contcmporan, un oarecare Bikov, va descrie
evenimentul: ,,In jural orei doua dimineata VOl'
rasuna impu9catwi in sllbsolul vilei familiei Ipatiev.
Se VOl' auzi sirigate sfi$ietoare care cere au indu
rare, apoi cileva impu$caturi razlete, erau lichi
dati copiii. Dupa care se va lasa 0 lini$te grea, ca
i;\i noaptea siberiana. CadaVTele, calde inca, VOl' fi
luse in taina intr-o padure apropiata, unde VOl' fi
d('zmembrate, imbibate cu acid sulfuric, apoi stro
pi te cu benzina $i arse. Aceasta infioratoare mix
tura fetida de ram~h;;ite paminte$ti, de cioturi de
oase arse $i bijuterii, de carne purulenta in care
sLr5.Juceau diamantele va fi aruncata pe ascuns
illlr-o mina parasita ... "
o comisie ad-hoc va intocmi un proces-verbal
('II hunurile ramase de 1a familia tarista in vila
Ipat.iovilor - samovare de Tula en minere de filde$,
tapiserii. oale de noapte din portelan frantuzesc,
i('onne, ci~iva mae~tTi din secolul al optspre
l'('clea ~i 0 pinza nesemnata in care mcmbrii

166

Dando Kiii

familici tarului, cu ochii perfora~i, pluteau pe


erestele norilor sprc paradis), iar sub un morman
de mobilier 9i de icoane pre~ioase se aila biblio
teca personal a a tarului, Aldituita, in general,
din carti biseriee9ti 9i misLice in limbile germana,
franceza 9i rusa. '1'rei din acele carti apartinusera,
fara indoiaHi, tarinei. Biblia in JUsa, primul volum
din Riizboi !ji pace 91 cartea lui Nilus (editia a
treia, din 1917), pc care tarina, b~mu1ndu-9i ine
vitabilul sfir9it, desenase svastica, simbolul feri
cu'ii :;;1 binecuvintarii Domnului.

6
Surprinzatoarea descoperire a Coni:lpiratiei, cu
svasLica desenata de mlna binecuvlnLata a impa
ratesei, a insemnat pcntru multi revela~ie. Dupa
marturia ofi~erilor englezi din armata lui Denikin,
se va lansa 0 edi tie popu lara adresata "tuturor
soldatilor care l?tiau carte", menita sa sustina
moralul labil al osta9ilor, 9i, totodata, ca un gest
de pio~enie intru pomenirea sufletului muceni~ei
Aleksandra Fiodorovna. Strin9i In jurul focului,
soldatii se aciuau pe li'nga ofiterii care citeau eu
o voce grava prorocirile din ('onspiratie. In pauza
dintre doua cuvinte se auzea doar fOf?netul fulgi
lor mari, iar uneorl, ca de la mari departari,
nechezatul cailor cazacilor.
"Cum orice stat are doi dUf?mani" - rasuna vacea
cristalina a ofiterului - ,,9i cum statului 1i este

T~'l/cJ(:I()p('dia

lIIor(i/o/

167

pCl'mis ca, fata de inamicul extern, sa foloseasea


oriee forma de represiunc, cum a1' Ii ambu~cade
de noapte sau asalturi eu erective net superioare,
de ce astfcl de masuri sint socotite nepermise 9i
nefire9ti fata de un dU1?man eu mult mai pcrfid,
distrugator al orlnduirii soc1ale cxistente 91 al
!..>unastarii ?'
fiterul lasa pcntru 0 clipa cartea, ~inind ara
UiLorul intre pagini.
"Lata, domnilor, ce Fel de morala propovaduiesc
ei ."
(Ordonan~a foIosi prilejul de a scutura zapada
u:;;Lerl1uta pc [aaia cortului de deasupra capului
ofiterului.)
"CuvIntul liberLute" - 9i pronun~a acest cuvin
de parca II vedea scris cu caractere cursive
"inciUi comunitaiile umane la nesupunere fa~a
de orice autoritate, fa~a de orice guvernare, chia!'
di"ina. laLa de ce, cind nui yom sUipini lumea... "
(Aici puse iar carLea deoparLe tinind adiUHorul
ioLl'e paginO. "Domnilol', cred ca nu Lrebuie sa va
mai cxplic cine slnt.. in acest text misterio~ii
lIoi ... No; SiJlt ei." Apoi ridica brusc carlea, Intru
dt fi.gura de stil 19i facuse din phn efectul. "C'ind
d('ci no; - adica e; - yom sUipi'ni mapamondul,
"om socoti de daLoria noastra ca acesl cuvi'nt
lihel'Late - sa fie exclus din dictionare, Intruclt
i Ilcameaza 0 forta vitala, din care pricina gloata
devine 0 haitl'i de flare insetata de si'nge. EsLe
"de,,5rat ca accste iiare adorm de fiecare data
lind :-Ie imbata cu singe ~i atunci pot fi uf?or fcre
1':11 (' in ]an~uri,"

168

Danifo /(il;

Armata fanatizata, inarmata cu 0 astfel de


invatatura, 0 pornea eu inima curata la pogro
mun. Primele victime 1n masa ale cartiJor uciga:;;e
deja se numarau cu zecile de mii. 0 anume Enci
clopedie - a carei obicetivitate e eontesLata de
multi, mai ales de adeptii Conspirafiei - con
semneaza cifra de circa saizeci
de mii de viclime
,
in pcrioada 1918-1920, numai in Ueraina.

7
In bagajul ofiterilor albi (care paraReau tara in
vapoarele aliatilor), printre Noul Testament,
Dictionarul explicaliv al lui Dal :;;i prosoapele cu
monograma, se ana :;;i Antichristul, eu paginile
insemnate eu unghia. Git de curind volumul va fi
tradus in franceza, germana 9i engleza, prctioasa
prestatie lingvistica datorindu-se emigrantilor
ru~i.

In comcntarii docte 0 seama de experti VOl'


inccrca sa lumincze originea misterioasa a manu
scrisului. Se VOl' lansa opinii contradictorij 9i
confuze, care ar fi trcbuit sa conduca la conclu
zia - tout compte fait - eil la acel protocol pe baza
earuia se constituisc COl1~jJiratia se ajunsese eu
pret ul infrunUlrii unor mari primejdii, arhiva in
care se pasLra manuserisul 1n original fiind un fel
de anticamera a infernului, un de nimeni nu intra
de doua ol'i. 0 data numai a putut intra, pe acea
u9 a peeetluiUi eu cele ~apte peceti ale tainei, 0

l~l)ciclupedia

mor!ilor

169

aptura inzestrata eu ~iretenia vulpii, sprinte


neala pisicii 9i inima vidrei. Surse franceze sus
~ineau ta manuserisul a1' fi fost furat din Alsacia
(ori Nisa) de catre 0 femeie de la iubitul ei care
dormea somnul telor drepti, nebanuind ca tainicul
sau vis despre stapinirea lumii va fi curind adus
b cuno9tinta omenirii oarbe 9i surde. Conform
declaratiei lui P. Petrovici Stepanov, fast procuror
al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc.,
dec1aratie data sub juramint in 19 aprilie 1927 la
Stari Futog, acesta ar fi avut in rnlinile sale manu
serisul cartii
secolului trecut. II
, de la sfirsitul
,
tiparise pe cheltuiala sa, tradus in rusa, fara a se
mcntiona anul 9i 10cuI aparitiei, fara numeIe auto
rului 9i al editorului, doar .,peniru uz personal".
-'lanuserisul ii fusese adus de 0 cunostinta
,
, de la
Paris. 0 anume doamna 9i9ma1'ev sustinea, la
rindul ei, ca autorul textului era Asher Ginsberg,
adept allui Maimonide. Exemplarul princeps scris
in limba ebraica, aparut la Odessa, va sta la baza
celorlalte traduceri. Flanul privind cucerirea
lumii, nascut 1n mintea bolnava a adeptului lui
Maimonide, dupa cum sustinea doarnna, va fi
lnsu~il de comploti 9ti la un congres secret tinut
la Bruxelles in anul 1897. Emigrantii rU9i ii Val'
riisplati po mecenati cu cite un exemplar dacti
I06'1'cmat a1 traducerii Antichristului (care incorpora
Conspiratia), iar la un bal mascat de la Paris din
anul 1923, pe linga pateul de gisca 9i caviar,
printre premijle tombolei va figura Antichristul.
(:hiur 9i nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia

17IJ

DUllil" Ki.~

va distribui In exil cartca lui Nilus ospiitarilol'.


taximet]'i~tilor ~i liftierilol'. Sa pofteasea Domniile
Lor sa citcasea, ~i atunei se VOl' Himuri care era
eauza exilului sau, moLivelc inflatiei galopante,
ea ~i dcdiderea scandaloasa a prestatici hoteliere.
Un exemplar cu autograful In grafie gotica al
uliimului Hohenzollern (cartea fusese dedicata
unui ~ef-bueatar dintr-un faimos restaurant pari
zian, cn apoi nevrednicul mO!$tenitor 8-0 vJnda la
o licitatie) dovedea cn printul avusese la dispozi
tie editia pdnceps in germana, tea din anul 1920.
Cartea [usese tipal'iUi prin grija cliiei germane
na~iona1iste care cditase:;;i celebrulAufVorposten:
"Nici 0 carte, de la aparitia tiparului 9i descoperi
rea alfabeLului, nu facuse mai mult pcnLl'u de~tep
tarea sufletului national cn aeeasta", eonstata
revista mai sus mentionaUi, eu vadita exagerare.
Concluzia era apoealiptiea: "Daca popoarcle Europe]
nu se VOl' ridica Tmpotriva inamieului comun, care-1?i
dczvaluie p1anurile secrete in aceasta carte, <;jvili
zatia noastra va fi distrusti de aeela:;;i ferment de
descompunere care a nimicit civilizatia anlica de
cum doua miJenii".
Cinci edi~ii succesive VOl' sta marturie 'in pri
vinta ecoului nemaivazut In rlndul cititori10r.
In ce prive~te aulentieitatea, nimeni n-a pus-o
vreodala 1a indoiala, Antichristul lui Nilus, pe
baza caruia s-au acut toate celeln1te traduceri,
(jgurind negru pe alb in rondul Bibliotecii Muzeului
Britanic. 1ar cum majoritatea muritori1or au ('ata
de litera tiparita accea~i veneratic ea fata de

1~ItU:cloped':a

171

morlilor

Sfinta Scriptura, multi VOl' admite aeeasta dovada


fara erlcnirc :;;i fara eircumspectie inte1ectuala.
"Oare este posibil", se int.reba ingrozit un redactor
de 1a Times, "ca 0 banda de criminali sa e1aboreze
un astfe1 de plan pe care 1a ora actuaHi sa-l pun ~
senin in aplicare'1" Fondul bibliotecii in care se
pastrcaza aceasta suprema dovada ascunde In
colbul rafturilor multe taine amenmtatoare. CInd
Intimplarea, destinul :;;i timpul se VOl' a11a intr-o
conjunct ie prie1nica, atunei aeeste trei elemente
se VOl' intersecta :;;i VOl' 1'azbi din bezna Bibliotecii
Muzeului Britanic.

8
Ac~iunea acestui roman incllcit ne va duce la
lin hotel de mina a treia din preajma unei piet e .
1n prim-plan se inalta un laca:;; de cult, catedrala
~au geamie. Judecind dupa timbrele de un verde
pal de pe cartea po:;;tala, ar pulea fi Aga-Sofia.
Pe :;;tampila esLe imprimat anul 1921. In hotel
locuie!?te emigrantul rus Areadie Ipolitovici
l1elogorcev, capitan de cavalerie, in viata civil.
inginer forestier. Trecutul sau ne este insuficient
'unoscut, caCl el insu:;;i il evoca arareori. (In cor08
pondcnta sa pomenea despre dima, despre
))umnezeu, dospre obiceiuriJe din Orient.) De
dnd traia in exi1, scrviciile facutc pe vremuri
Ohranei ii apareau mai pu~in glorioase. Parasis
l{u~ia, sus1{inea el, in primul rind din pricin

172

Do nita Ki.5

juramfntului fata de tar: juramintul miJitar nu


putea fi incakat. ImperativuJ sau categoric - con
cept ia onoarei de iuncher - 11 va aduce deci pe
vaporul englez, pina la Constantinopol. Unde se
va stabili. Hoteluri sordide, gindaci, nostalgie.
Lui AI. Belogorcev ii va fi tot mai grcu sa-9 i
conserve mindria. Intii i 9i va amaneta ceasul de
argint cu monograma impal'atului ~i lanti90rul
de aur (un dar de la tatal sau), apoi va vinde
Dictionarul explicatiu al limbii ruse de Dal (d
lipindu-i ex-libris-ul, dow! spade incruci;;ate cu
crucea in mijloc), sabia de parada, tabachera de
argint, un inol eli sigil1u, ni 9te manu9i din picl
de caprioara, un mu~tiuc de chihlimbar i?i, in
final, galo~ii de cauciuc.
Intr-o buna zi va veni 9i rindul cartilor din
vaJiza vi 9lnie. (Intr-o teribila inactivitate, nostal
gicii ofiteri albi, din motive de igiena sufleteasca,
VOl' inlocui pasiunea pentru poJitica cu aceea
pentru poezie. Opera poetilor rw;;i, prin mijlocirea
anticariatelor, se rotea asemeni cartilor de joe de
pe masa.) Arcadia Ipolitovici Bclogorcev se va
consola in cazul de fata ell butada: la matmitate
iei din carti doar ce te-apasa - mistificarea 9i necre
dint a . Fiindca nu poti cara mereu, ca melcul, 0
bibJioteca in spinare. BibJioteca personala este
doar ceea ce ramine in cuget - chintesenta, zatul.
(Chiar numele lui Dalii rasuna in minte precum
titlul unel poezii.) Dar ce era chintesenta, zat ul ?
Pe Oneghin 11 9tia pe dinafara, pe Ruslan fji
Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov il

1~I/('ic:Lopedia

m.arl ilor

173

rceita dupa barbierit, clnd apasa cu lapis pe taie


turi (Cu plumbul in piept ... ), uneori pe Blok,
Annenski, Gumiliov ... $i pe atitia a1tii, dar frag
mental'. Ce era deci zatu1 ? Citeva strofe din Fet,
Byron, Musset. (Flaminzirea nu prie9te memoriei,
oriee ar spune stoicii.) Verlaine, Le colloque senti
mental, Lamartine, ca 9i unele versuri eare-i apa
reau disparat, rupte din context: "Vous mourutes au
bard OU vous futes laissee" de Racine sau Corneille.
"De al tfel, domnilor, la ce-ar folosi 0 bi blioteea
personala? In primul rind ca memento. Dar sa
lasam deoparte poezia", continua fostul pro
prietaI' al bibliotecii de familie, ,,9i sa trecem la
lucruri mai serioase. (Pc buna dreptate sustin
bo1 gevicii ca poezia este ori ceata, ori propaganda.)
Ne aDam intr-o padure, undeva in AnatoJia sau
in Serbia. CA. propos, acum toti se pregatesc sa
piece in Serbia.) Sint impeuna cu stimata noastra
5e apropie de ea, 0 ia de mina, se plimba prin
paduTe,,) Ekaterina Alekseievna ... CIaI' de luna.
Eu sint eel ce sint, cum ar spune Trismegistul,
aljiadar Arcadie Ipolitovici Belogorcev, in viata
civila inginer forestier. CA.sta este, domnilor, un
lueru foarte important: inginer forestier.) Deo
elata, Ekaterina Alekseievna va pune intrebarea
fatala: "Va rog, ce floare e asta ?'" Eu, om onest,
nu pot sa fabulez. Stimata ele. etc., trebuie sa
admit ca nu fjtiu! Dar - voi adauga imediat - pot
sa veri/ic in biblioteca mea portabila."
'lbti incepura sa rida. Era dar ca Arcadie Ipolito
viei vorbea astfel nu atlt din pricina ebrietatii

D(Tl!ilo

174

K;.~

u~oare,

ci pcntru a-~i desdirca sufletul din pri


cina bibliotecii vindutc, pe carc 0 carase ea mel cuI
in spinare, pe mare 9i pe uSt:at, in valiza de piele.
Domnul X, fericitul cumparator, care prive
totul "CU oareeare distanta", se sirntea penibil. I
se paTea ea toate privirile erau indreptate spre
el, eu 0 unda de reprof?

9
A doua zi X, elinsu9i pu~in mahmur, cotrobai
prin carp, pe care plna atunei nici nu Ie vazuse
bine. Chesiia ell va]oarea lor - evident, in afara
celei scntimentale - i se parea exagerata. Singur
demna de aLentie din inireaga colectie i se parca
Jurnalul de campan;e al unui oriter rus - restul
a1' fi fost in stare sa i Ie inapoiezc lui Arcadie
Ipolitovici, daca 0 asUel de oterta n-ar fi sunai ca
o jignire. Rascumparase acele carti en bloc, cum
va spune mai tirziu, 9i in primul rind pentru a
irnpiedica "decaderea moraHl a unui oliter tarist, ca
9i a unui prieten". Nu se putea insa nega faptul ea
fusese sinceI' inLeresaL de Jurnalul de campanie
cu autograful lui Lajecinikov, in clipa in eare s
aplecase deasupra valizei din piele, in jalnica
incapere a hotelului Royal (nu eel din centru,
celalalt, a earui emblema rufoasa 0 purta parca
in deridere). "Dar cc va ramine dupa noi, dom
niJor?" va spune cu acel prilej cu jumataLe de

Elicitilipedill 1I1urti/ur

l7.,)

gura, ea pentru sine. "Scrisori de dragosLe ..." ,9 i


'cturi de hoLel ncachiLate", va stl'iga ceHilalt.
LisLa nu era exagerat de lunga. De Las Cases:
Memorial de Sa;nle-Helime mira anul apar.i~iei;
impressum, dupa toaLe aparen~ele, rupt); Schi.
Eji ctllecdole ale illlp6rafului Alexandru I, Moscov~,
1826; Scrisorile lui M.A. Volkov catre doamna
Lanska, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last
Days o(Tsardom, London mira data); Con(esiunile
lui Napoleon Bonaparte catre abatele Maury, tradu
cere din franeeza, Moscova, 1859; J.P. Skobaliev:
Damri pel'ltl'1I comarazi san corespanden{a arli e
ritor rWji, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont:
Mbnoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele Lrei
olumo tu autograful "Marmont, marechal, due
de Raguse"); Denis Davidov: Doell/nenle privind
isfuria rCizboiului confemporan ([ara loc ~i
data); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman,
SankL-Petersbw'g, 1870; Contele F.V. Rastopcin:
insemnari, Moscova, 1889; D.S. Merejkovski:
Tolsto; :;;i Dostoievshi, Sankt-Petersburg, 1903 (eu
autograf ~i dedieatic penl1'u V.M. 9ciukina); A.S.
PU9kin: Opere, Academia Imperiala de 9tiin~e,
sub ingrijil'ea lui VI. Sailov (trei volume),
Sankt-Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Oper
complete (primcle palru volume), Sankt-Petersburg,
1910; Documenle privind istoria jJogromurilor
din. Rusia, PetrogTad, 1919; A.S. Pu~kin : Serisori
IH15-1837, Sankt-Petersbw'g, 1906; L.N. Tolstoi:
lUfzboi $i pace, eclitia a treia, Moscova, 1873; L.N.
TolsLoi: Pouestiri din Sevasfopol, Moseova, ] 9] 3;

176

Dani/v Ki.:;

Richard Wilton: The Last Days of the Romanovs,


London, 1920; Culegere de nsemnari, jurnale,
amintiri, scrisori $i note de drum privind istoria
Rusiei, tiparite n lin'iba rusa (trei carti),
Novgorod, 1912; 11a Tion: Rusia contemporana,
Moscova, 1892; Jehan-Preval: Ancm.:hie et
nihilisme, Paris, 1892 (exista motive intemeiate
de a banui ca sub acel pseudonim s-a1' fi ascuns
RJ. Racikovski); W.M. Thackeray: Vanity Fair. A
Novel without a Hero, 'fauchnitz Edition, Leipzig
([ara data.); N.I G1'etch: insemnari despre viata
mea, Sankt-Petersburg, edi~ie Suvorin (fara daUi);
Melhior de Vogue: Les grandes maitre!:; de la littera
ture russe (vol. 55, 56 9i 64), 1884; Jurnalul de
campanie al unui ofiter rus, ed. 1. Lajecinikov
Moscova, 1836; Lucrarile Societatii de economie
libera pentru dezvoltarea agriculturii in Rusia,
Sankt-Petersburg, 1814; Corespondenta lui N. V
Gogol, sub ingrijirea lui $enrok, Moscova, rara
anul aparitiei; D.I. Zavali 9in: insemnari ale
decembri$tilor, 1906 (cu dedicatia lui Zavali 9in
catre Ipolit Nikolaievici Belogorcev) 9i, in sfir9it,
o carte intr-o editie ieftina, fara pagina de titlu.
Oar cititorul va putea distinge din aceasta lista
de car~i pe cele din patrimoniul famihei - car~ile
legate in pieIe - fata de editiile recente, care,
intr-un fel, evidentiaza profilul intelcctual al
unui fost ofiter al Ohranei, despl'e care, de altfel,
se 9tie prea pu~in).

177

Ellciclvpedia marti/or

10
Dupa ce Ie va rasEoi, nu rara curiozitate 9i cu
un anume frison metafizic ("Dar ce va ramine
dupa noi, domnilor 7 Scrisori de dragoste... $i
factUl'i de hotel neachitate."), X vid iara!?i cartile
in valiza, care mirosea a cizme noi 9i a lavanda,
9i incepu sa se uite prin cartulia rara pagina de
titlu. (Mi-l imaginez stind ciucit linga valiza, incli
nind cartea dupa lumina lampii.) 0 intoarse pe
toate fetele, dupa care 0 duse la nas. (1i placea
mirosul de carte veche.) Pe ultima pagina dadu
de un cuvint cu litere marunte, despre care intii
crezu ca era doar tiUul unui roman. In pagina a
noua gasi 0 reflectie a lui Machiavelli - sau poate
atribuita lui Machiavelli - care-i trezi curiozita
tea: "Statele au doua bpuri de inamici, externi 9i
interni. Ce fel de arme folosesc ele in razboiul
impotriva inamicului extern 7 Oare generalii a
oua slate beligerante i 9i VOl' comunica unii altora
planurile mililare pentru a-9i inlesni autoapa
I'area 7 Oare se VOl' abtine de la atacuri de noapte,
de la ambuscade, de la incercuiri, de la 0 lupta
inegala cu inamicu17 Oare toate aceste tertlpuri
behcoase, toate aceste capcane, toata strategia
indispensabila unui razboi n-ar trebui aplicate
impotriva inamicului intern, impotriva instigato
t'ilor la dezordine 7"
In acel moment domnul X privea cum cerne
zapada, spiritul sau ratacind departe de camera
hotelului.

J7R

Danilo Kif,

"Principiul suveraniUi~ii poporului" - curiozita


tea sa devenea tot mai vie - "distruge orice o1'1n
duire, intrucit legifereaza dreptul la revolutie 9i
arunea societatea lntr-un razboi dcclarat impo
triva autorita~ii 9i chiar impotriva lui Dumnezeu.
Este principiul iniruparii fo1'tei. Care preface
poporul intr-o bestie insetata de singe, care ati
pe9te de cum se aghesmuie;;te cu singe ~i at.unci
poate fi u~or ferecaia in lantuf1".
Afara era 0 blinda l1oapt.e mediteraneeana, dar
X vedea involburarea fulgilor mari de nca ~i, in
tihna l10ptii din Istanbul, auzca nechezatul cailor
cazacilor. Apoi il zari pe ofiterul care lasase pentru
o clipa cal'tea, tinind dcgetul aratalor inire pagini.
(lata, dammlor, cc fel de moraJa propovaduiesc
ei.) In panza a!?ternuLa ordonanta va sculura eu
mina zapada de pe foaia de cart. Domnul X simti
cum zapada 5i aluneca in mineca manlalei. Brusc
se va dezmetici din mahmureala. Scena i 5e parea
atit de indepartata, de parca soar fi petrecut in
vremuri imemoriaIe: stind linga foe, undeva, inlr-o
vilcea carpaiina, soldatii se adunasera in jurul
ofi~erului care Ie citea despre perfida conspiratie
impotriva Rusiei, a tarului 9i a orinduirii slator
nicite. Acel ofiter era de fapt colonelu} de artilerie
Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care
Ie C1 tise atunci soldatilor Ii va 1'evoni lui, dupa
moartea glorioasa a lui Dragomirov (in viltoarea
cuceririi ora~ului Ekaierinburg), tocmai lui, lui X.
Cuprins bruse de 0 banuiala, X diuta in biblio
teca sa cartea pe care i-o lasase ca mo~tenire

EncicLopedia lIIorl/fur

179

Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta


decJt (cititorul a ghicit deja)Antichristullui Nilus;
Dragomirov crezuse ill aeea carte ca In Noul Testa
ment. (X petrecuse nu putine nopvi cu dinsul
fie-i tarina u90ara - discutind despre Rusia, des pre
Dumnezeu, despre revolutie 9i moart.e, despre
femei, despre cai, despre artilerie.) Carata in ranite
militare, citita ~i rascitita, acea carte mai pastra
ceva din stralucirea de alU'idata a celebrei editii.
Pc paginile-i ingalbenite ramascsera dungi ale
unghiiJor 9i amprentele degete10r fostului pro
prietaI' - poate singurele sale rama~ite paminte~ti.
X campara cele doua carti. Chiar 1a inceputul
cartii anonime dadu de un pasaj care i se paru
cunoscut: "Ce Ie tine in friu pe aceste bestii care
se devoreaza reciproc 9i care i 9i spun oameni?"
ra scris acolo. "La inceputul vietii sociale actio
neaz{l. for~a dura 9i nestapinita, iar mai apoi legea,
care este tot forta, rostuita in forme legislative:
int.otdeauna insa forta preceda dreptuL"
In cea de-a doua, in Antichristul lui Nilus,
apare, intr-o anexa eu titlul Conspiratie, un citat
inscmnat pc margine cu unghia. (Parca aude
vocea sonora a raposatului Dragomirov): "Ce Ie
~ine in friu pe aceste bestii insotate de singe care
i:;;i spun oarneni? Cine sint eei care i-au calauzit
pina in ziua de azi? La inceputul vietii sociale se
subordonau unoI' forte dure 9i oar'be, iar mai apoi
legii, care este tot for~a, daar ca e mascata. Trag
deci concluzia ca, dupa legea naturii, drcptul

180

Dan.iLo Kif;

sala91uie9te in forta ... " (lata, domnilor, ce fel de


morala propovaduiesc ei.)
In pofida modestiei innascute, pe care i-a
remarcat-o chiar Graves, cred ca X (iar aceasta
prescurtare vexanta este doar semnul unei discre
tii exagerate) a fost con 9ti.ent de imporLanta desco
peririi sale. Daea in eartea eu autor necunoscut
gasise originea misterioasa a Conspiratiei, care
de doua deecnii tulburase spiritele, care sema
nase neincrederea, ura 9i moartea, atunci el maear
Inlaturase amenintarea groaznica care s-ar fi lasaL
asupra eelor pe care cartea ii numea eonspiratori.
($i aici ii aparu in fata ochilor privirea ingrozita
a unei feti~e din Odessa. Cu capul itiL de dupa
U9a dulapului unde incercase sa se ascunda, parind
impietrita, dei mai respira. In ogJinda, ea-ntr-un
citat, se vedeau cadavre mutilate, piese dispa
rate de mobilier, oglinzi, samovare, lampi zobite,
rufarie 9i veminte, saJtele, plapumi de puf sfi 9iate,
incit strada parea acoperita de nea, de la fulgii
care se aternusera pina 9i pe copaci). Pe de alta
parte - un lucru important pentru el, pentru
sufletul sau -, avea, in sfir9it, dovada irefutabila
impotriva tezei eolonelului de artilerie Dragomirov
(dovada tardiva, ce-i drept) i in sprijinul pro
priilor indoieli privitoare la existenta unei con
spiratii internationale secreLe. "In afara cclei bol ge
vice, care de mult, domnilor, nu mai este secreta ...
In treacat fie spus, va este cunoscut di la ordinul
generalului Denikin am efectuat 0 ancheta, pentru
a constata daca in Rusia exista vreo grupare

Encic:lopedia mor/dor

181

conspirativa ca aceea descrisa de Nilus. $i,


domnilor, singura organizatie secreta pe care am
deseoperit-o a fost organizatia al carei scop era
intoarcerea la putere a Romanovilor ... Va rog,
fara proteste. Caci exista note oficiale eu declaratii
ale martorilor ... Da. lndiferent care Romanovi ...
data, domnilor, am ajuns dupa pedepsirea
eonspiratoriJor. lmaginea imi este inca vie in
minte ea 0 rana desehisa ... Domnule colonel, daca
astfel arata conspiratorii dumneavoastra, precum
fetita
sa termine! Domnilor,
, aceea ... " (Lasati-l
,
putina toleranta !) ... ,,9i daca asta este pretul pe
care Rusia trebuie sa-l plateasca ... " - vociferari,
proteste, rumoarea intrerupe vorbele 9i 9iru1
amintirilor. ("Domnilor, este timpul sa mergem la
uleare. Miine ne a9teapta 0 zi grea ... Domnilor,
permiteti-mi sa va atrag atentia, afara s-a crap at
de ziua.")
Cind X inchidea cartea - aeum deja subliniata
9i insemnata pe margini - afara se facuse ziua.
In pofida oboselii, nu putea adormi. A 9tepta ora
zeee ca sa-i telefoneze domnului Graves, cores
pondentul ziarului Times.

11

In

luna august a anului 1921 cotidianul lon


donez Times - acela9i care in urma cu aproape un
an era uluit de "forta de antieipatie" a Conspiratiei,
inLrUclL prevazuse "totul" -, a9adar aeela9i Times,

182

Dallilo

Ki.~

din spirit de fronda, va publica articolul cores


pondentului sau din Constantinopol, domnuJ Philip
Graves. Graves va respecta dorinta interlocuto
rului sau de a-i pastra numele sub anonimat.
(A 9a cum unul dintre pcrsonajclc noastrc - epi
sodic, dar esential in aceasta istorie - va ramine
pc veei ascuns sub ini~iala X) Domnul Graves ii
va dezvalui numai siatutul social: de religie
ortodoxa, monarhist constitutional, antiboli?evic,
in timpul razboiului civil ordonanta la colonelul
de artilerie Dragomirov. Omi~ind un detaliu minor,
acela al primului contnct telefonic, Graves va
rezuma pentru eititori continutul primei lor dis
cu~ii dintr-o dupa-amiaza, in barul hoLelului
Royal (cel din centI'u), discutie care durase de la
cinci pina la zece seara:
,,~n fost ofiter al Ohranei, refugiat la
Constantinopol, va ajungc sa-9i vinda ~i biblioteca
de cihti vechi. Printl'e ele se ana 9i 0 carte 1n
limba franceza, format 14 pe 9, tara pagina de tiUu,
legata grosier in piele. Pe ultima coperta era
tiparit euvIntul Joly. Prefata, cn titlul Simple
obseruatii, era datata: Geneva, 15 octombric
1864. Hirtia 9i tiparul corespundeau intocmai
perioadei 1860-1880. Vin eu aceste detalii,
intrudt cred ca a1' putea ajuta la ailarea titlului ...
Vechiul ei posesar, fosLul afiter al Ohranei, nu
9i-o mai amintea!;'i nici nu dadea vreo importanta
acestui aspect, dar X hanuia ca acol exemplar era
o raritate bibliofila. Intl'-O zi, rasfoind-o, va ramine
foarte surprins de asemanarile dintre unele

Ellcidopt'dia nwr!i/IJr

lH:l

paragrafe 9i f'ormularile pe care le intilnise in


raimoasa Conspiratie. Dupa aceasUl descoperire
avea sa se conving-a curlnd ca, de fapt, cea mai
marc parte din COl1spiratie era 0 pal'afraz~
orie:inalului genevez."

12
Acesle doua dirti - cea a lui Nilus, caro va fi
insu~jta de grupari fanatice 9i care va pricioui
varsari de singe, ca 9] cea de-a doua, cea sacri
fica la, anonima, unica, o1'fana printre atitoa alte
caI'~i -, deci doua crea~ii divergente ale spiritnlui
uman, aLit de asemanatoare 9i toiu~i aLit de dife
rite, zacusera timp de aproape 9aizeci de ani la 0
distan~a de patru litere, ca-ntr-un interval caba
liRlic (chiar 9i cuvlntul cabalistic 11 scriu eu teamri).
$i in timp ce prima va parasi lunga poli~a intu
nocoasa a raftului - suflarea ei otravitoarc venind
to contact Cll respira~ia cititorului, iar marginile
'i atestlnd urmele acelor intilniI'i, ale acelor ilu
minari (cind citilorul va descoperi in gindurilc
ahara rcflectarea propriilor nedumeriri, a gin
urilol' sale launtrice) - cea de-a doua va zacea
inecata in praf, pastrata nu ca un gind, ca un
spirit, ei ca un obiect mort 9i de prisos, 9i mai
npoi ca 0 carte des pre care cititorul se va intreba,
eind ii va pica din intimplare in mina, daca
11 Lcineva inaintea lui 0 mai deschisesc sau daca
va mai fi deschisa vreodata dupa e1; era un

184

Dando Kis

dintre acele dirti care nimeresc din intlmplare in


mina calda a cititorului, dintr-o eroare (fie ca un
cititor 91-a notat gre9it cota, fie ca un bibliotecar
a confundat autorul), a1i;a incit cititornl sa-9i
Inchipuie zadarnica orice truda, inclusiv a lui;
cautlnd ceva anume, un volum de versuri sau un
roman, 0 lucrare de drept roman sau un studiu
de ihtiologie sau mai 9tiu eu ce, oricum ceva
trebuincios lui, care Ii pare mai putin de9art 9i
mai durabil, daduse de Iucrare otioasa, pe care
inghite praful 9i 0 roade mucegaiul, in ale carei
file ingalbenite se insinueaza cenu9a wtarii, incit
ajunge sa semene cu 0 urna de ginduri moarle.
Astfel cugeta cititorul descumpanit.
Cind Inllmplarea, destinul 9i timpul se VOl' afla
intr-o conjunctie favorabila, interferenta acestor
trei forte se va proiecta peste acea carte, stralu
minind-o, precum razele soarelui, cu ,,0 vapaie
uluitoare", izbavind-o astfel de uitare.

13
Inlr-o zi, la Biblioteca Muzeului Britanic 19i
vor face aparitia doi ziari 9ti cu pa12iriile trase pe
ochi, ca detectivii, 9i cu scrisoarea lui Graves in
buzunar. Nu era nimic mai u90r decit ca, avind
numele autorului, al lui Joly, sa ajunga la carte a
pe care 0 cautau. Astfellncit misterioasele izvoare
ale Conspiratiei (care, dupa doamna 9i9marcv, ar
fi fost scrisa in limba ebraica, de mina lui Asher

185

,'1Il:ic!opedio /I1or/ilor

Ginsberg, iar dupa printul Jevahov, la dictatul


Necuratului), vor ie9i, dupa atitia ani, la iveala.
Cartea pe care "hiene nesatule", cum ii numeii'te
Delevski, au folosit-o in scopuri mir9a ve - Dialog
n in/ern intre Montesquieu $i Machiavelli sau
Politica lui Machiavelli n secolul al nouaspreze
celea scrisa de un contemporan - este, fara indoiala,
dupa spusele lui Rollin, unul dintre cele mai per
ti nente indreptare scrise vreodata pentru uzul
personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei
care doresc sa devina, iar dupa Norman Cohn va
prefigura cu 0 luciditate necrutatoare totalita
rismele secoluJui douazeci. "Trista nemurirc", va
adauga e1.

14
In privinta perioadei de descompunerc a rama
r;;itelor paminte9ti ale omului (problema pe care 0
studiase Flaubert din motive pur litcrare, daca
este sa-i dam crezare), diven;;i autori vin cu diverse
supozitii: de la cincisprezece luni pina la patru
"eci de ani. Deci atunci dnd Graves descoperea
cartea lui Maurice JoJy 9i 0 lnvia din morti, oasele
autorului e1 crau de mult dcscompuse, ames tecate
cu tarina 91 glad, caci de la moartea sa trecusera
aproape patruzeci ~i cinci de ani.
Maurice Joly, fiul unui consilicr municipal :;;i
al unei ilalience pe nume Florentina Corbara, se
va Inscrie In baroul avocatllor in anul 1859. In

186

Danilo

J<i.~

succinLa sa biograiie Joly venea eu a marturisil'e


privind geneza Dialoglllui: "Un an de zile m-am
gindit 1a a carte ill care al? putea infa~ir;;a teribilul
dezastru provocat de legislatia imperiala in toate
domeniile adrninisLra~iei, caro va narui libertatea
politica de sus pina jos. Mi-am zis ca 0 astfel de
carte concepuUi inlr-o forma rigida n-ar puLea fi
cit.ita de francezi. At.unci am caut.at 0 modalitate
de a retop'j materialul pontru a-i da 0 forma afina
spiritului noslI'u caust.ic care, de la lnt.emeierea
Imperiului, a fost. constrins sa-~i disimuleze at.acu
rile ... Brusc mi-am aminlit de a carte care mi-a
lasat 0 impresie de ne~ters, carte de care au CW10~
tinta daar initiatii ~i care poarta tiOul Dialog
despre grill, de ahatele Gahani. A~a mi-a venit ideea
unui dialog intre vii ~i morti, avind ca terna poli
lica din zilele noa5trc. intr-o seara, plimbindu-ma
pe malul riuIui, aproape de Pont Royal, cugetu-mi
va fi insufletit de spectrullui Montesquieu, numcle
aceluia care a1' fi putut inlruchipa concepti a pe
care doream 8-0 cxpun. Dar cine a1' fi putut fi
interlocutorul sau? $i atunei am fost. strafulgerat
de un gind : Machiavelli! MonLesquicu ar fi rcpre
zentat spirit.ul Icgilo1', iar Machiavelli, care ar fi
fost Napoleon al TIl-lea, i-ar fi expu~ politica sa
oribilii".
Dialog III infern illtre MOlllesquieu. .~i Machiavelli
va ajunge in Fran~a cu a !?areta, sub a claie de fin
(un taran contrabandist fusese incredintat ca in
cuLia de carton dosea tuLun de contrabanda), ca
pe filiera cclor care disprC'tuiau tirania sa se

B/lciclopedia /!Iortitol

187

propagc in intreaga tara. Dar cum oamenii iubesc


mai degraba sigu1'anta nelibertatii dedt nesigu
ranta datorata schimbarilor, primul om care va
deschide cartea (9i se pare ca a1' fi fast un modest
slujba;; de la p09ta, ,..sindicalist activ"), citind
diaJogul din imparatia umbrelor, va pricepe alu
'iilo la adresa suveranului 9i va azvirli cartea cit
colo, "cu groaza 9i scirba". Nadajduind ca va fi
promovat in slujba, va dcnunta cazul politiei.
Cind agentii politiei VOl' deschide cutia cu carti,
contrabandistul de tuLun, sinceI' mirat, va jura
c{l. acela care il trasese pe sfoara va plali scump.
Dupa parerea inspectorului de politie, nu lipsca
nici 0 carte. Cum arderea era socotita 0 uzanta
barbara din pricina unoI' asocia~ii de ginduri cu
Evul Mediu, a9adar nepopulara, cartiJe VOl' n. duse
pe malul Senei, undeva, la marginea ora9ului, 9i
stropite cu acid.
Maurice Joly va fi adus in fata jusLitiei in ziua
de 25 ap1'ilie 1865. Din pricina unei ploi. toron
pale de primavara, ca ~i a tacerii presei, la proces
participara citiva curio 9i ocazionali. Prin sentinta
tribunalului cmtea va fi inte1'zisa 9i confiscata,
iar Joly condamnat - "pentru provocarea urii 9i a
dispretului fata de guvernarea suveranului" - la
o amenda de doua sute de franci (pretul acidului
~i manoperei) 9i Ia cincisprezece Iuni de inchi
:o;oHre. Insemnat cu peeete de anarhist., parasit d
prieteni, dar neinduplecat, va pricepe ca nu prin
dir~i se va putea imbuna lumea, al?a ca 1ntr-o
dimineala
, de iulie a anului 1877 lsi
, va zbura

188

DOlliLo Kis

creierii cu un glont. "Ar fi meritat 0 soarta mai


buna", va spune Norman Cohn. "A avut un extra
ordinal' simt al premonitiei in privinta fortelor
care VOl' lua amploare in anii de dupa mOaT'tea
sa, provodnd cataclismul politic al secolului
nostru."

15
Gratie unei "manipulari ordinare" (exprcsla lui
Delevski), pamfletul impotriva tiraniei $i a dcs
potilor-diletanti, ca in cazullui Napoleon a1 III-lea,
se va transforma intr-un program ocult de domi
natie mondiala, in Conspiratia. Mistificatorii VOl'
miza in mod cinic pe rapoartele politiene9ti, care
consemnascra ca acidul sulfuric distrusese toate
exemplarele dirtii lui Joly (in afara unuia singur,
care nu se $tie cum fusese sustras). Schimblnd
anumite cuvinte, rastalmacind unele expresii incit
sa sune batjocoritor la adresa cre9tinilor, din fan
tezia caustidi a lui Joly, lipsita de ironia lui veni
noasa, se VOl' na$te ni$te acuze (atribuite lui
Machiavelli) rupte de contcxtul istoric, plama
dind astfel faimoasa Conspiratie.
Compararea celor doua texte dovcdea fara
putinta de tagada ca numita Conspiratie era un
fals $i ca, prin urmare, nu exista un program
care ar fi fost elaborat de catre "misterioasa,
obscura $i perfida forta care ~inea in miinile sale
cheile multor enig-me ingrijoratoare". Descoperi-

Eneielopedio mor/ilor

189

rea senzationala din Times, publicata sub titlul


Sfir$itul irevocabil al Conspirafiei, ar fi trebuit,
in mod firesc, sa puna capat acelei penibile afa
ceri, care otravise deja multe suflete $i luase ati
tea vieti.
Urmarirea fapta$ilor, a$adar aflarea mistificato
rilor, va incepe cu 0 intirziere de vreo douazeci de
ani. Cea mai mare parte a participantilor rapo
sase deja, Rusia fusese izolata de restul lumii.
Nilus 1 (parintele Serghei) cerceta arhivele manas
tirilor.
Aceasta cautare a surselor primare ale Conspi
ratiei poate constitui un capitol aparte dintr-un
stufos roman fantastic. (Cuvintul roman apare in
text pentru a doua oara, cu toata incarcatura
acestui concept. fnsa ratiuni economice se VOl'
opune ca aceasta povestire, care cste 0 parabola
1. Nilu8 va incerca sa gliseasca jurnaJul unui pustnic.
Pustnic care, dupa Jevahov, vorbea cu un extraordinar
realism des pre fenomende de dupa moarte ...Autorul
jurnalului nu se va margini doar la elucidarea unoI'
fenomene anceRlra]e sau la unele profetii, caci va dez
valui citllorului imaginea vietii de pe lumea cealalta, cu
un realism care-i singularizeaza nu numai intuj~jile, ci
~i I'cve]atii1e primite de la Dumnezeu. Imi amintesc de
povestea unui tinar care, dupa blestemul mamei, va Ii
Juat de 0 forta misterioasa, smu]s de pe pamlnt '7i inghi
tit de haul unui gavan unde va trai patruzeci de zile, in
tovarasia spiritelor, supus legitor care domneall acoJo.
In nco;, poveste era atita insolit indt era exc]usa orice
na:;cocire, ceea ce chiar dovedea existenta reala a lumii
de dincolo 9i a vietii spiritelor." (Printu] N.D. Jevahov:
Serghei A/ehsandroui{'i Nilus. Scurta prezentare a vietii
5i opprei, Novi Sad, ] 9:36)

190

Dando Kis

despre rau, sa se implineasca Ia dimensiunile


unui roman a dimi aet;.iunc ar fi putut. avea lac
intr-un timp ineeI't, pe imcnse intinderi ale con
tinentului european, pina la Ural l?i pina dupa
ral, ca 9i in ceJe doua Americi, Cll numero:;;i
protagoni~ti ~i cu mihoane de morti, pe fundalul
unui peisaj sinistru). Numai ca acest capitol, jalnic
chematizat 9i despuiat - asemeni cronicilor
abstraete din reviste, unde esenta operelor se
reduce la intriga - soar putea deei com prima astfel :
Conspiratia sou Uncle se aria raddcinile prabu
$irii societCi{ii europene va fi conceputa undeva,
in Franta (dupa cum afirma, pe buna dreptate,
Krugevan), in ultimii ani ai sccolului trecut, in
plina desfa9urarc a afaeeril Dreyfus, care divizase
Franta in doua tabere. 'I'raducerea in rusa era
plina de stingacii stilistice ~i abunda in pleonasme
(era celebra traducere care avea pe prima pagina
o imensa pata de cerneala, aidoma "pecetji sin
geroase a lui Antichrist"), dar dovedea ca autorul
aeestui prim fals fusese un rus. A9a cum toate
drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot a9a 9i
marturiiJe privind aparitia primei versiuni a Con
spira(iei (care in mod infam dcspuiase ~i depre
ciase cartea lui Joly) conduce au la un oarecare
Raeikovski - "talentatul ~i maleficul Racikovski' -,
gefu1 politiei secrete t;.ariste de la Paris. Acest
Raeikovski, afirma Nilus, luptase eu almegatie
impotriva tuturor sectelor satanice din lume 9i "f"ikus
enorm spre a mai reteza din gbearele vrajma~jlor
lui Hristos". Un oarecare Papus, care avusese

fo:;l/(:iclopedia murt it",.

191

pri1ejul sa-i fie in preajma, ii va face portretul


lntr-o maniera care aminte~te, ~i nu doar din
pricina folosirii majusculelor, de prozodia simbo
li1?tilor: "Daca 11 veti intilni vreodata in Viata,
rna indoiese ca-1 veti suspeet.a de ceva, int.rudt.
mmie din Tinuta sa nu-i tradeaza mcnirca tcne
1'oasa. Corpolent, dinamic, totdeauna eu un RUriS
pc buze, eu barba in forma de poteoa va, cu oeill
vii, aducea mai degraba eu tipul Juisorului dCclt
eu tipul rus, corintian. Indifercnt de slabieiunea s
fa~a de mieui-elc Pariziene, el era, fara indoiala,
unul dintre cei mai desloiniei Organizatori din
cl~i existasera in zece capitale europcne" IL'Echo
de Paris, 21 l1oiembrie, 1901). Baronul Taube,
care, la vreo zcce ani de la Revolutie, lncercase in
cmtea sa Politico I'llsa sa explice, in p1'irnul rind
sje~i, cauzele destdimarii Imperiului 9i sa arate
rolul major a1 pohpei secrete in toaie acele eveni
menle, avusese, do asemcnea, ocazia sa-l cunoasca.
"Felul sau ostentativ slugarnic, ca 9i exprimarea-i
obsccvioasa - care te faeeau sa to ginde9ti la un
urial? motan care j~i ascunde ghea1'ele cu pru
dentii - n-au putut sa-mi cst.ompeze dedt pentru
o clipa viziunea clara asupra personalitatii sale,
a unei inteligent;.e insinuante, a unei vointe inDe
xibilc, ca 9i a at.a9amentului profund fata de int.e
resole Rusiei tariste."
Drumul victii acestui om eu 0 vointa neclint.ita
Ill.' va dezvalui un anumit tip de destin; depIa
sarca sa de la stinga spre dreapta sau de la dreapta
spre stlnga pe tarim ideologic est.e astazi un loe

192

Dafti/o Kif;

comun pentru intelighcntia europeana, deci 0


dovada ca in dia lectica dczvoltarii omenirii nu
exista constante. In tinerete Racikovski parti
cipase la cenacluri studen~e9ti clandestine, unde
se citeau in 90apta carti 9i manifeste interzise,
aveau loc discu~ii conspirative 9i iubiri tainice,
straluminatc de zorile unui viiLar neclar, iar
"romantica revolutie era singurul program". Cu
9apca trasa zdravan pe i'unte, se fofila prin gan
guri dosnice pina in pivnitele intunecoase uncle
mirosea a cernca15 tipogl'Cl.fica, se tipareau pamflete
de euloarea sang de breuI 9i se intocmeau acLe de
identitate false, eu nume teribil de fanteziste. Era
o viata plina de capcane, de peri cole 9i de cxaltari,
dnd, conform unei parole prestabilite, erau gaz
duiti tipi barbo 9i 9i fete eu miini clorotice care,
din superbe mantouri de blana, scoteau pistoale
elegante de dama. Un nstfcl de tip barbas, eu
ochi ineandeseen~i, va denunta in iarna lui 1879
dupa a noapte de veghe, fumind pe inLunerie, un
atontat, intrucit "se indoia de oportunitatea pune
rii unei bombe in biscricn parohiala". Raeikovski
care va dcstainui ea doar in urma cu doua nopti
in culeu.;ml sau innopLase unul dintre cei care
atenlasera la viata generalului Drcntel - v
ajunge in miinile Scctiei a treia de poli~ie tal'ista.
De la acesL punet se va desfu9ura 0 seena demna
de Dostoicvski; evaluind personalitaLea acuza
tu1ui, procurorul ii va atinc calea eu 0 propunere:
ori domnul Raeikovski va accepta eolaborarea cu

8/1ciclopedia mor(i/or

193

po1itia ("la urma urmei, porumbelul meu drag,


politia nu cste mai prejos deeit revolutionarii, in
chestiunea ata~amentului fata de Rusia"), ori ...
Racikovski nu va sta mulL pc ginduri. Intl'e sur
ghiunulin Siberia ("Si.beria, castraveciorul meu,
ste romantica pina 9i ]a Dostoiev:ski, sper ea
sinteti de acord cu mine. Dar, daea imi permiteti,
Siberia este reconfortanta doar dadi cite9ti des pre
ea la caldurica, sub plapuma") 9i perspeetiva unei
'alato1'ii la Paris ("schimbarea de peisaj, sufle
tclul meu") 0 va alege pe cea de-a doua. Cum va
remarca unul di.ntre contcmporanii sai, gura
mieroasa a lui Racikovski, "vorba sa sua va", s
plarnadise in aeea zi de iebruarie a anului ]879,
dnd aeceptase pl'opunerea procurorului ..,Acesta
va fi primul sau fals. pasti 9area proeul'oru1ui, de
un mimetism stupefiant."
De-aeum incolo, in drumurile sale, garile se VOI'
pel'inda ca va.:mtc de Ia fcreastra trenului : la niei
patru ani de la arestarea sa (dupa 0 Incarcerare
masluita), Raeikovski va ajunge director-adjunct
"I Sigurantei Statului de la Sankt-Petcrsburg, cn
deja in anu1 urmator sa fie numit ~ef peste toale
scrviciile secrete, avind sediulla Paris. La prima
vedcrc, re\eaua tesuta de el so va la.bar~a pc
harta Europei absolut haotic, pina in c1ipa in
ea1'e-i deseopel'eai al"hitectonica perfecta; Pal'is
Gcneva-Londra-Berlin. 0 inerengiHura (contul'aUi
pe harta dill biroul Sau) sc extindea peste Carpa~i
(}lna ]a Moscova \'i Sankl-Petcrsbul'g, "asemenea

194

/)(111 if 0 l(i.~

aoriei care duce pina in inima problcmei" - va


scrie un contemporan nostalgic.
Prin lingu~il'i, mituiri, urmariri, vicle9uguri,
ea 9i gratie cine/or in care 9ampania curgea in
valuri, iar oamenii sporovi'iiau ca ni~te coto[enc,
Racikovski va dcscoperi, spre sfir9itul anului 1890,
o organiza~ie revolutionara secreia care confec
tiona bombe in atelicrul unui laeatu!? dintr-o
suburbie pnriziana. Bombe pcntru terori!;)tii din
Rusia. Seetia a treia a politiei tariste va rew;,i
astfel sa trimiUi in Siberia 9aizeci 9i Lrei de tero
ri 9Li predati de Racikovski. VOl' ircce mai bine de
douazeci de ani (dctinutii siberieni raposasera in
mare parte), cind Burcev, cerceLlnd acest caz, va
descoperi ma9inatia: bombelc erau mcute de
oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia
pariziana era inregistl'aL pe numele unuia dintrc
colaboratorii lui francezi.
AsLa a fast epoca de aul' a anarhi~tilor 9i a
"nihili 9tilor", va spune Norman Cohn, iar moda
confectionarii arLizanale a bombelor se raspindise
in intreaga Europa 9i Rusie. As Ul.z i 9tim perfect
ca in spatele accstor atentatc (cum a fast eel cu 0
bomba umpluta cn cuie, care a avut dr-ept tinta
Camera Deputatilor, ca !?j a exploziiJor in 1ant de
la Liege) statea, procum un Dumnezeu invizibil,
"fcrmeciitorul nostru Racikovski". Obscsia lui
fusese sa aruncc samlnva suspiciunii in Europa
iar prin asta sa 0 apropie de Rusia ..,Nemultumit
In postura sa de f;)ef a1 politiei, porfidul rus va
juca totul pe carLea politicii inalte.. Intl'uclL

l~nciclopedia

195

mortilor

ambi~ia exagerata

a lui Racikovski avea ega1doar


in lipsa sa de scrupule."

16
eu indiscutabila sa agerime, Racikovski va
prieepe cUrlnd cD. deetul bombclo!" era relativ ; in
rata crimelor gl'atuite, ca in rata oricarei crime eu
motivatie con[uza, opinia publica inchidea ochii
strins, ca la lumina naucitoare a fu1gerului ; alit
de teama, cit ~i din dorinta ca treaba sa fie cit mai
curind uitatii. Practica in8a dovcdisc ca intrigile
puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare
dedt ni~te bombe. Oamenii sint dispU9i sa creada
arice intriga, mai ales daca sint indruma~i spre
un individ care pare de 0 moralitate irepro9abila.
epravatii nu cred ca ar exista oameni diferiti de
ei, ci doar unii care :;;tiu sa disimu1cze. "Pina clnd
yeti dovedi minciuna eaJomniei, va curgc, sut1e
tclul meu, multa apa pc Sena." Biografii VOl' afirma
ca era un intrigant innascut pentru care ticJuirea
scl'isorilor anonime devenise un hobby inca din
timpu1 liceuiui, pe care le adresa profesorilor,
colegi1or, parintilor 9i chiar sie9i.
Aju ns in acea functie i 9i va aminti de efectele
nefaste alejocului saujuvcnil. Avind la dispozitie
bani !?i tiparnita va incepe sa publice pamflete
sub forma unol' marturisiri facute de fOl?ti revo
ILI~ionari care i 9i dczviiluiau dezamagirea amara.
Unor astfel de pamflete Ie r3spundea eJ sub un
alt nume ... Deruta pJ'ovocata va fi infe111a1a.

196

Dando

Ki.~

Intr-un pamflet semnat "P. Ivanov", Racikovski


ii va expune unui potential colaborator mcca
nismul calomniei, ca ~i eficienta sa. "Pina ajungi
sa-ti incalze~ti fata, porumbelul meu, ti se race~te
dosul. Ca la un foc de tabara. Tot timpul ai 0
extremitate expusa, daca pot spune a9a, CaCl exista
doar doua moduri prin care te poti apara, ambele
ineficace. (AI lreilea inca nu a fost invenLat.) Ori
taci, crezind ca lumea nu va lua in serios min
ciuna care se raspinde~te pe seama ta - 9i, sa nu
uitam, pe ealea tiparului -, ori, indignat, raspul1zi
la calomnie. In primul caz, se va afirma: tace
fiindca nu are ce spune in apararea sa. In al
doilea eaz: daca sc apara, se presupune ca se
simte vinovat. Daca nu se simtea vinovat, de ce
naiba trebuia sa se justificc? Calomnia se intinde,
castraveciorul meu drag, ca febra spanioHi." (Febra
spaniol a era in acea vreme la modiU

17
Versiunea falsificata a Dialogului En infern al
lui Joly, elaborata in "atelierul lui Racikovski",
va ajunge in miinile lui Nilus cu 0 repezieiune
uluitoare. "Aeeasta inti1nire dintre doua ~uflete
afine, dintre doi fanatici, era inevitabi13", va nota
un contemporan. Di[eren~a dintre oi consta doar
in faptul ea Nilus, in fanaLismul sau mistic, credea
in autenticitatea Conspira{iei cum credea in Vie/ile

Enciclopedia II/o,.rilo,.

197

Sfin{ilor. Manuscrisul va ajunge la el indirect,


prin doamna LM. Glinka; aeeasta, aflata la Paris,
1;inea ~edinte de spiritism ~i-i spiona pe terori~tii
rw;;i in exil. Confesindu-se unui ziarist, va pre
tinde 0 parte din gloria care ii revenea lui. Dar
cum, eu acea oeazie, ea va afirma di tine legatura
eu lumea eealalta, comunicind cu membrii rapo
sati ai familiei tariste, ziaristul va primi martu
risiri]o ei cu oarecare scepticism. Raminea 111Sa
faptuJ ca tocmai doamna Glinka ii trimisese exem
plarul oi lui Krugevan (eel care il va publica pri
mul in ziarul sau). De aiei, cum mn vazut, va
ajunge in miinile lui Nilus.
Zvonurile propagate de aceasta "capodopera a
calomnici" se VOl' raspindi prin lume ell viLeza eu
care se transmit doar !;itirile nefaste 9i fcbra
spaniola. AeeasUi carte va ajunge de pe conti
nentul european in insulele britanice, de acolo in
America, apoi, luind calea inversa, chiar pina ]a
Tmparatia Soarelui Rasare. Datorita originii sale
misterioase 9i a nevoii oamenilor de a in~aila) cu
nemiluita, pove~ti intr-o lume fara Dumnezeu,
Conspiratia va deveni un breviar care te invata
ca, in spateJe tuturor infrlngerilor istoriei, so afla
o "for~a misterioasa, obscura 9i primejdioasa", ee
~ine in miinile sale soarta lumii, ce dispune de
resursc tainiee, declangeaza razboaie ~i revolte,
rcvolu~ii 9i tiranii; ea era "sursa tuturor relelor".
l~evoJu~ia Franceza, Canalul Panama, Liga Na~iu
ni10r, 'l'ratatul de la Versailles, Republica de la
Weimar, metroul parizian - erau operelc ei. (A

19H

Dando Kis

propos: acest metrou nu era nimic aHceva dedt 0


laguna sub ziduri1e ora~ului, prin intermediul
careia se Val' arunca in aer capitalele Europei).
Aceasta "oculia ~i iresponsabila organizatie" ii
platea din fonduri obscure pe detractorii religiei
~i ai legii, pe statuI de plata figurind Voltaire,
Rousseau, Tolstoi, Vilson, Loubet, Clemenceau,
Eduard Sam, Lev Davidovici Bronstein. Ca victime
ale intrigilor oi dizusenl taml Alexandru al II-lea,
gencralu1 Seliverstrov, arhiducele Ferdinand; mero
bri 9i totodaia executori orau Machiavelli, Marx,
Kerenski, B.D. Novski, chiar ~i Maurice Jo1y (era
un nume fals, 0 anagrarna, u90r de descifral in
prenumcle Maurice).

18
Fara indoiala, cea mai completa 9i mai celebra
eclitie a Conspira{iei poaie fi considerata cea publi
cata la Paris prin anii douazeci, in paLru volume:
monseniorul Junius trudise ~apte ani la aceasla
lucrare 9i i 9i va incheia treaba eu succes la virsLa
de optzeci 9i doi de ani. Este opera unui erudit,
unui fanatic 9i a unui pobglot, care, la 0 virsta
inaintata, nu se va sfii sa se apuee a invata limbi
slave, "ingrozitor de grele 9i rara vreun folos ime
diat", cum va nota un biograf a1 sau. In editia sa
sint reunite toate daiele referitoare Ia acea tema,
traducerea franceza fiind confruntata eu cea rusa,
cu cea germana, cu cea polona 9i apoi toate intre

If:llci('IIlf!,,dia Il1or/i/or

199

ele, dupa care VOl' fi consemnate diferentele Iingvis


tice, de altrol minime, val' fi sesizate numeroasc
lapsus mentis 9i lapsus calami, ca 91 nenumarate
gregeli de tipar grosolane din edit1ile precedcnLc,
gregeli care uneori schimbau enorm sensul origi
nalului; apoi VOl' fi adnotatc 91 comparatiile cu
Biblia, in care sinl eondamnati vehement creato
rii acostei carti scandaloase. ("Mina lor nu era
'aliluziUi de mlna Binefaciitorului.")
Sc poaLe spune ea truda sa nu a fost zadarmca.
Grice editor al Conspira{iei, 91 nu numai din
Franta, (;i o1'ica1'e editor serios care nu so muItu
mea cu 0 glorie imediata obtinuUi prin mijloace
meschine 9i nu se gindea numai Ia beneficiul
financial' va apela de acum incolo la informatiile
erudite din editia in patru volume a monsenio
ru1ui Junius. (ExisUi indicii cum ca un oarecare
A. Tomic se folosiso de dateJc monseniorului Junius.
Vorsiunea sa, cu lltlul Bazele adeuarate, va apa
rea 1a Split in anuJ 1929; la tel va proceda ~i
comentatorul anonim. care scronase cu PafrioticliS
~i u carui iraducere va api'irea la Belgrad cinei
ani mai tirziu, sub titlu] ncechivoc Cine submi
lIeaza omenirea.)
In Germania, increderea in aulenticilatea L;OI1
spiratiei va fi "ferma 9i irainica precum slinca",
pe haza acestei carti rormindu-sc con!;ltiinta 9i
palriotismul citorva generatii. in timp ce ziarele
social-democrate demonstrau cu osird1c absur
diLaLea acuza~iilor expuse 1n acea scricre obscurfl,
('('il1<1lLa parte a prosei, can~ nu participase la

200

Dando

Ki.~

rasptndirea zvonurilor periculoase, va opta pentru


a doua alternativa din cele doua posibilc (,,1a fel
de ineficace"), trednd sub taccre dcscopcrirea
facuta de Times, considerind neintemeiatti orice
polemica pe aceasta tema. Int1'-o perfecta con
cordanta cu evaluarca psihologica facuta de
Racikovski 9i ca 0 consecin~a a accstor doua ati
tudini contrarii, un oarecare pielaI' amatoI', necu
noseut (inca) pc atunci, va declara ca insistcnta
asupra caracterului mistificator a1 dirtii era "toe
mal dovada autenticitatii sale" (Mein Kamp!). In
anul semnificativ 1933, ci'nd acest picto)' amator
va fi deja/Dor/e cunoscut, COllspiratia din Germania
va avea peste Lreizeci de editii, iar Editu1'a Del'
Hammer va cclebra la un codeil vlnzarea exem
p1arului 0 suUl de mii ...
Traducerca americana, dupa versiunea lui
Nilus, va atinge in jurul anului 1925 0 jumatate
de milion de exemplare, daLorita, in primuJ rind,
susFnerii unui ziar de mare tiraj, al carlli pro
prietaI' era Henry Ford, omul care in viata sa
avusese doua obsesii: automobilelc 9i societatile
secrete. in America Latina, ani de zile aceasUi
carte 19i va gasi aplicarea eficil'nUi in luptele
aprige dintre partide, fiind chiar un indreptar
pentru fanatici, indeosebi din rindurile populat iei
de origine g-ermnna. A treia editie in limba por
Lughcza (Sao Paolo, 1937, pe a carei eoperta erau
un crucifix 9i un ~arpe eu trei capele! poate f]
considerala fundamentala: ingrijitorul cdi~ici ape
lase la documentatia monsl'niorului Junius, pe

201

"';//l'idopedia II/or/i/o,.

care se bazase ~i vcrsiunca italiana a lui Preziosi


din acela9i an. Comentariile din ziare pe marginea
editiei maghiare (] 944), lnsotite de opiniile unui
oarecare Laszl6 Ernb, VOl' avea un ceou imediat:
gloantc trase dinir-o pU9ca. de vinatoare chiar in
fereastra casei noastre. (A 9 putea spune ca am
simtit chestiunca Conspiratiei chiar pe pielea mea.)

19
stl' foarte probabil ca aceastii carte sa fi pro
dus 0 puternica inrlurire nu doar asupra fostului
pieLor amator, autorul faimoasei caJ1;i Mein Kampf:
ci 9i a:::;upra spiritului unui anonim seminarist
gruzin despre care yom mai auzi. In lumina pilpii
loare a lllminarii, in nopti1e lungi ale troienitului
surghiun siberian, pe dnd afara vuia viscollll,
cuvintcle Conspira{iei actionau, probabil, asupra
lui mai viu dedt Evanghelia.
A:::;tfel ca un lndreptar menit sa insl1'uiasca un
print renascentist - prin reincarnaroa filozofiei
lui Joly, deformata de oglincla lui Nilus -va devcni
un breviar al despotilor contemporani. Uncle pildc
ale lui Nilus, ca 9i uncle ref1exii istorice ale aces
toi serie1'i, pot sta marturic in privinta influentei
nefastc n unei asHel de lecturi :
.,Trebuie admis faptul ca majoritatea oamc
n i lor sint mai degraba stapiniti de instindc male
fice, nicidccum benefice, iar guvernantii obtin
rezultate mai bunc prin violent-a 9i in regim d

:l02

D(LI/ilo Ki.';

Leroare, nicidecum prin discutj i academice. Orice


individ VTea puterea, oricinc ar dori sa devina un
dictator, numai sa poata, dar rari sini cei care ar
fi dispU9i sa sacri fice bunastarea celorlalti pen tru
propria bunasiare ... " (Conspira/ia, p. 216)
Sau:
"Dreptul nostru consUi in ort5. Cuvintul drept
ascundc 0 grea raspundere, ~i nimic nu ne dove
de~te ca ar avea vreun inteles in sine. Unde incepe
dreptul? $i unde .=;e termina? Intr-un stat uncle
organizarea puterii esLe slaba, puierea suvera
nului este slaba, slabiL:i Rind ~i putelea legis
lativa, dcnaturata prin inflatia de drepL de 801
ginte liberala, tocmai de aceea eu a9 veni cu un
drept nou - m-a~ napusii, in viriutea dreptului
celui puternic, 9i a~ sf5.rima in bucatele intreaga
orinduire, ca :;;i instiLu~jile cxistente... ,,1 (p. 218)
La rezolvarea complicatei chestiuni daca opera
reccda cuvintul ori daca opera () doar umbra
cuviniului, unele ciLate din c.:onspiratie ne-ar
putea face sa ne incredem in varianta idcalista.
-nvatiitura dobindiLa c1upa lecLura acesiei opere
de catre viriualii brani s-ar putea preface intr-o
practica imediata asidua:
"Menirea noastra este ca, in inireaga Europa,
ii'lr prin intermediul ei 9i pe alte continente, sa
stirnim tulbudiri, discordii :;;i dU9manii. Actiune
1. Stilul emfntic :11 acesLei Fraze ::;lfl marLurie in flrivinta
inf1ucntei pc care COllspim(ia a avut-o asupra unui
oarecare doctor Dcstouches, l1uLorul pmnflcLului Bagatelles
pour un lIIossaCT'e (n.a.).

E/Ir'iclopedin l17orlilo,.

203

care aT avea 0 dubJa eficienta: in primul rind, ar


tine la respect Loate siatele democratice, dovedind
ca putem provoca debandada dupa bunul nostru
plac, pentru ca apoi sa Ie schimbam orinduil'ca
sociala ... Pe de alta parte, prin tot soiul de intrigi,
vom incurca ni~te ite pe care tot noi Ie vom fi
lntins prin toate cabinctele de stat, prin politicD
noastdi, prin contacte economiee :;;i prin obligatii
statale," (p. 235)
Niciodata in istol'ia ic1eilor gindirea unui ulozof
nu avusese un eeou mai deplin, 0 implinire per
fccUi in mentalitaLea guvernantilor, ca acest text.
,,~olitica nu arc nimic in comun cu morala.
Omul de stat care guverneaza de pe principii
morale este apolitic, din care cauza nu are ce
diuta in fruntea siatului ... Din raul pe care sin
Lem sili~i sa-l facem va proveni binele guvernarii
impcrLurbabiJo: drumul just al mecanismului
[lintei nationale, pe care acum a dezechilibrai-o
libel'alislUul... Scopul scuza mijloaccle. Do aeeea
In planurile noastre trebuie sa prevaleze nu binele
~i morala, ci trebuinta ~i eficienta." (p. 218)
"No yom stradui ca lmpotriva noastra sa nu
mai existe comploturi. De aceea ii vom pedepsi crin
cen pe to~i aceia care ni se VOl' impotrivi cu arma.
Pcntru orice tentaiiva de constituire a unci socie
ta~i secrete va fi instituita pedeapsa cu moarLca.
Acele societati care ne-au slujit sau care nc slu
.iesc inca VOl' fi desRintate, iar membrii lor VOl' fi
l.rimi:;;i din Europa pe continente ceva mai indc
pilrtate ... lar pentru a estompa nimbul proccseJor

208

Dallilo Kif;

memorie) "care din ra~iuni sentimentale sau din


alte eonsidercnte nu dore9te sa se desparta de
aeele pretioase documente". Atunei, la eonferinta,
nu mi-a trecut prin eap sa va pun 0 intrebare: de
unde, bruse, aeeasLa eertiiudine, cind doar Cli doi
ani in urma n-ati avut niei un astfel de dubiu,
seriind prcfata la Opere complete - a~adar, de unde
atita siguranta incH sa dec1ara~i: "Dupa toaic
aparentele, se pare ca exista 0 persoana care, daea
sortii vor fi de partea noastra, mai traie!?te undeva
la Berlin, Paris sau New York !". Pcsemne, domnule,
ca ati ajuns la acea cOllcluzie optima gratic cerce
tarilor regretatului Bezimenski :;;i a m09tcnirii
sale care v-a fost lncredintata spre valorificare.
ersoana pe care 0 eautati, domnule, "persoana
'aTe detine cheia 1,ainei", cum v-ati exprimat eu
prilejul aceJei conferinte, se aDa la citiva pa!?i de
dumneavoastra. Evident ca nu v-a amintiti, pro
babil ea nici n-ati observat-o. $i dadi, in1,impHitor,
ati remal'cat-o, probabil ca v-ati gindit ea esto
una dintre aeele doamne care se infiinteaza la
conferintele pllblice pe moiiv ca ar dori sa se
instruiasca - cum altfel ar pleca de pe aceasUi
lume daca nu 9i-ar indeplini ceas de ceas inda
tori rile lume!?ti -, dar care, de fapt, vine doar sa
mai uite pentru 0 clip a de singuratatea care 0
cople~;e9te cu gindul mortii, sau, pur 9i simplu, sa
mai vada chipuri insuOetite.
In ciuda singuratatii in care traiesc, domnule,
nu agasez lumea cu amintil'ile mele - ecouri ce
razbat dintr-un de necuprins cimitir -, nu

F.:/lric:lopeuia morli/or

209

frecventez conferinte 9i nu scriu scrisori necu


noscutilor, peniru a-mi umple timpul cu a9tep
tarea raspunsului. Dumnezeu mi-e martor, iar
de-acum imi yeti fi 9i dumneavoastra, ca am sCl'is
multe scrisori in viata mea. $i ca aproape toate
au fost adresate unei singure persoane, lui Mendel
Osipovici.
Dumneayoastra, cunoscator al ope rei sale (9i
nu am intentia de a va repr09a acele inexactitati
din monografia pe care i-ati dedicat-o), nu va tre
bui sa va incarcati memoria cu cine 9tie ee ama
nunte. a9adar puteti retinc ceea ce vi se pare
sential.
In poezia eu titlul criptic Canibalism stelar
(Yol. I, p. 42), "intiJnirea celor doua stele, a cclor
doua tapturi" nu este "efectul intcrpenetrarii dintre
actiunea de precunoa9terc 9i cea de necunoaf$tere",
dupa cum va sus tine Nina Roth-Swanson, ei
transpunerea lirica a 90cului resim~it de Mendel
Osipovici in momentul in care privirile noastTc
se vor fi intilnit, atunci, la redactia publicatiei
insemnari ruseEjti (pe unde trecuse "intimplator
9; fatal") de Ia Paris, intr-o sumbra zi de noiem
brie a anu]ui 0 mie noua sute douazeci 9i doi. ~i
allceva, in poeziile sale din perioada emigratiei,
M.O. nu a poetizat "fTustrarca", a9a cum sustinea
amintita doamna, caci intotdeauna a fast, dupa
cum insu9i marturisea Cll 0 u90ara ironic, "un
poet ocazianal al vietii".
Aveam douazeci 1;)i trei de ani ... De fapt, nu
'u Bint importanta, eu n-am nici un fel de

210

DOIl//o [(ii,

insemnatate, deci sa revenim la Mendel Osipovici.


In poezia Revelatie din ciclul omonim, "stelele
antropofage" nu semnifiea nici "angoase subcon
:;;tiente datorate originii sale ~i experientei exi
lului", niei "transpunerea unui vis co~marese", eu
aUt mai putin "totemuri", ci, efectiv, suprapu
nerea a doua imagini : in acea zi Mendel Osipovici
citise intr-o revista de popularizare a f;ltiintei ca
ar exista a:;;a-numitele stele canibalice, a~adar
un canibalism sLelar, iar pe plan conceptual un
dualism astronomic, un tip de aftnitate astraL(j
de unde :;;i versul : "Stelele care se ating cu frun
tea, cu [alciJe"), prin care stelele se lnghit una pe
Ita in indepartari inceto~ate, undeva inspre Calea
Lactee. Asta i-a provocat 0 prima revelatie, a
doua fiind intilnirea noastn1. Aceste doua epi
soade se VOl' armoniza intr-o unica imagine. Cum
poetii glasuiesc precum profetii, poezia despre
steIeIe canibalice va deveni profeLica, lntrucit vietile
noastre sc VOl' insoti in mod canibalic.
Evident, despre Mendel Osipovici auzisem
inainte s3-1 fi intilnit, toti cei care vorbeau idi~ pe
vremea aceca in Rusia, ~i nu numai ei, auzjsera
de e1. Era denigrat cum numai 0 personalitaLe
puternica ~i originala putea fi denigrata : ca era un
vulgarizator ordinal' allui Anski, ea avea un eapil
nelegitirn, ca ar eoresponda eu 0 cunoscuta actrita
germana, ca de la optsprezece ani avea proteza
mandibulal'a (cind un sot gelos, cunoscut poet
rus, ii mutase falca din loc), ca-l?i scria poeziile
mai intii in rusa 9i apoi Ie traducea ajutat de

ril1cic:lupedia 1I1orli/(Ir

211

tatal sau, ca intentiona sa se sLabi1easca in


PalcsLina ~i cite altele). Odata i-am vazut
poriretul in ziar; creatia lui Konstantin Rotov.
L-am decupat !?i mi I-am lipit in jurnal ; rna gin
deam: Doamne, cred ca a~a ar trebui sa arate
barbatul vieW mele! (Patetismele tineretii !)
$i in1.r-o zi, a11indu-ma in redactia insemnarilor
ruse$ti, uite ca rna pomenesc in rata lui Mendel
Osipovici care rna fixa insistent. Mi-am lasat mii
nile sub masa pentru a nu se vedea cum tremunl.
A doua Zl m-a invitat la cina Intr-un restaurant
rusesc din Montparnasse. Cum despre e1 circula
lcgenda ca, aidoma lui Byron, se uita disprctuitor
la [emeile care mincau in locuri publice, mi-am sta
vilit foamea 9i am baut doar un ceai amarui. Mai
LII'ziu, evident, i-am relatat ef'ectul suparator al
acclei lcgende byroniene. AtlillCi a aparut acea "poe
zie anatornica", denominata astfel de Bezimenski,
in care "esLe expusa, aidoma unei manu~i de piele
intoarsc pe dos, chintesenta idealizata a orga
nelor interne, nu numai inima, ci 9i liliacul pla
minilol', ca ~i meandrele intestinelor". Era deci 0
oezie de dragoste par excellence, iar nu mai ~tiu
eu ce "fabulatii despre uterul matern" !
intr-un cuvint, drag-ostea noastra va dcveni
"iminenta ~i implacabila", ne vom da seama ca,
In ciuda obsLacolelor, trebuia sa ne unim vie~ile.
Inutil sa va mai spun cite ne vor sta in cale:
farnilie, clanuri, prieteni, rude, coterii literarc.
$i, evident, sarmana copila suferinda, invocata
invariabil ca ultim argument.

212

Danilo Kis

La indemnul lui am revenit in Rusia 9i ill-am


angajat la redactia revistei Del' Stern din Moscova.
A9a incit sa ne putem vedea zilnic. 'I'raiam in
preajma lui, ca sa nu zic la umbra lui. (Poezia
Soarele de sub abajurul roz fiind replica ironica a
lui Mendel Osipovici la remarca mea. lar, vai, nu
"obsesia singelui menstrual" 1)
Va este cunoscut, domnule, ca in acea perioada
M.O. era deja casatorit 91 ca avea 0 fiiea (sau,
cum spune Nina Roth-Swanson, ,,19i in('oronase
fantasmele juvenile in personajul femeii-mama !").
Dar, oricit de greu mi-ar veni, va trebui totu:;;i sa
pomenesc de destinul acelei nefericite progenituri
asupra careia doamna Nina Roth-Swanson pas
treaza tacerea, de parca faptul ca suferea de 0
boala congenital a ar fi putut arunca 0 umbra
asupra lui Mendel Osipovici.
N-am deloc intentia de a dezavua cstimarile
arbitrare ale criticilor, cu atit mai putin exegezele
amintitci Nina Roth-Swanson - de9i numai eu W} fi
sau nu indrcptatita s-o fac -, dar am totu9i 0 nedu
menre: cum a fost posibil ca doamna N.R.-S.,
:;;tiind bine de existenta aeclei fetite sufcrind~,
poate din complicitate feminina sau datorita
instinctului sau matern (care, evident, nu trebuie
sa prevalcze in judecala critica), sa sustina ca in
poeziile in care apare cuvintul Kind este yorba do
,,0 angoasa datorata clihotomiei supraeului (Nad-Ja,
nota trad.), in care se presimte scnLimcntul cu L
pabilitatii"! Sarmanul Mendel Osipovici s-ar
intoarce in groapa daca ar citi toate astea. Nu

Ellciclopec/io mortilor

213

atit din pricina banalitatii joase sau poate tocmai


de aceea. Niciodata, domnule, M.O. nu a facut
nici cea mai palida aluzie in opera sa la acel
copil, pentru ca ar fi simtit ca ar comite un
sacrilegiu. Eu, domnule, eu sint "vinovata par
tenogeneza", eu sint mein Kind din poeziile sale,
cu toate ca diferenta dintre noi era de numai
:;;apte ani. eu asta cred ca am pus punct "analizei
profunde" a doamnei Nina Roth-Swanson care,
apelind Ia romanele Ciini de uinr'itoare 1;1i ColoQ/~e
de sare, ca 9i 1a placheta de versuri Stele cr'izr'i
toare, va cauta sa sugereze aberanta teza despre
iubirea ca incest, ea "tentativa de incalcare a
tabuurilor 9i de traire a catharsisului in sub
con9tient"! Scuzati-ma, dar cred ca ar fi fost mai
inteIcpt din partea doamnei Njna Roth-Swanson
sa-l menajeze pe Mendel Osipovici de "totemurile
1,ii tabuurile" saL.
Trebuie sa mai spun ca M.O. a incercat nu 0
data sa rupa legaturile care-l tineau ferecat "cu
lanturi
duble ca niste
ancore". Aceasta fiica era
,
,
totu9i in stare, cu intuitia pe care 0 au doar copiii
9i psihopatii, Sa-I presimta inca de la u9a pornirea
e a rosti vorbele fatale, pe care el 9i Ie inginase
intruna in drum spre casa, precum un elev 1nain
tea examenului, dar stind in pat, sprijinita in
perne, il urmarea cu 0 privire obidita, incerca
Sa-I spuna ceva care se finaliza cu un teribil muget.
Atunci M.O., sfi 9iat de reg-rete, se ageza linga ea,
Ii lua mina in palmele sale, 9i in locul discursului
pl'egatit, i 9i lasa capul in poalele sotiei sale legi.
time. "Dumnezeu mi-a dat pe linga talent acest

214

Dando Kii;

copil, ea sa nu rna coplei?eascii trufia", lngina


p1'intre hohoie de pUns.
infi-int, se refugia in litera Lura. Pamintul faga
duintei. U?i cind lIDi aminLesc ea din pricina
poeziei sale a fost aUt de dU9manit 9i aUt de
hulit!) La un moment dat a luat hoUlrJrea de a
rna parasi. $i, prccum un copil reiardat, ii pre
simt-eam inten~iilc dupa tiriitul sonerici, dupa
rasucirea cheii in broasca. "Nu t.rebuic nimeni
indurerat", spunea e1. "Eu nu am dreptulla dra
goste." Astfel ne yom desparti de mai multe ori
"definitiv", rupind legatu1'a noast1'a preeum se
1'upe fi1'ul matasii "dnd perlele se rost.ogolcsc pe
scindura dU9umelei galbcnc" (din apartamentul
meu de la uJLimul etaj al unei cHidiri din strada
Merzliakov din Moscova), ea imediai sa eadem
"inevitabil" unul in b1'atele celuilalt (poczia Limb
este congruenta eu sfi 9icrile noastre).
In final - spun in final pentru ca a trcbuit sa
treaea ani de pati miri, despart-iri, sfii?ieri - ne
vom da 5eama ca vietile noasLre erau legate pe
veeie ~i ca prin fort-ele noast1'e ancmice nu puteam
face nimic impotriva d1'agostei noasire ~i nici impo
triva obstacolelor care Ii stateau in cale. ,,0 astfel
de dragoste se ive9te la Lrei sute de ani", spunea
e1. "Ea este 1'odul vietii, iar viata este singurul ei
judeeator. Viata 9i moartea." A9adar, asta a1' fi
semnificatia poeziei Limb, pe marginea careia, 'in
reacat fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a
batut cimpii. "In limbaj poetic, un torent de apa,
mai ales atunci cJnd imaginca sa esie obliterata,

Enciclopedia I//ortil"r

~15

rf!{lI!ata, Remnifidi anume meeamsme omnce


incon!?tiente, iar asociat-ia eu 0 apa eurgatoare,
mai degraba presimtita - abis son or -, sugereaza
deopotriva murmurul vorbelor 9i susurul urinei."
(Aiei, In tr-adevar, s-a intrecuL pe sine 1)
Deci, domnule, Mendel Osipoviei n-a fast so~ul
meu, mi-a pecctluit insa existenta, jar eu i-am "u;>u
rat patimirca". (A se vedea poeziile geminate Fiul
ratacitor 9i Geea $i Afrodita, vol. III, p. 348-350.)
Era 0 iubi1'e mai presus de "devastatoarea ferieire
paminteana". mal presus de dovezi, ea existind
in sine 9i misLuindu-sc ]a propria-i flaeara.
A 9adar, yom depa9i "vremea despartirilor furtu
noase", yom cleveni prizonieri unul eelui]alt, osta
tici unul aUuia; graficul tcmperaturii "minunatei
noasLre boli" se va stabiliza. Imi pie1'dusem orice
urma de "mindrie", trist vestigiu al edueatiei mele.
Nu mai a9teptam nimic de la el, doar statornieia
lui dura precum sUnca. Voi invata stenografia
dupa metoda Guerin, completata eu eontribu~ii
pe1'sonale lizibile doar pentru mine. M.O. era in
pcrioada aceea un seriitor la apogeul carierei, eu
alte cuvinte, pretuit 9i eontestat, iar eu lnca 0
Linara femeie frumoasa de care era invidiat de
eei care ne cuno1?teau taina. Taina maeulaUi de
tientimcntul culpabilitatii, de ve.;mice mustl'ari de
con<:tiinta.
Din anii oostri
de convietuire,
din acele
'l'
,
,
,
vremuri "aspre 9i tandre" daieaza creatia eea mai
valoroasa a lui M.O. (In privinta dramelor sale
de inspi1'a~ie biblica nu trebwe uitat, domnule,

216

Danilo Kis

ca cle contineau aluzii periculoase, care in acea


"vreme a lupilor" te expuneau riscu1ui fatal, cillar
dad ace Ie Lcxte erau sortiLe literaLurii de sertal'.
Citind comcntariile doamnci Nina Roth-Swanson
scuzati-ma, dar in mod involuntar rna ciocnesc de
dinsa ca de un dulap pus in mijlocul camerei -, ca
9i inLerpretarea data lui Moise, ca fiind "intru
chiparea urii refulate fata de parintele rabin,
parintele tiran", ramin sidcrata: cum 0 fi trai
doamna Nina Roth-Swanson in Rusia, "sub ceruI
nemilos al batrinului 9i blajinului Moise", pe vre
mea cind inca nu se consacrase absconsclor inte1'
pretari brice, fiind 0 modesta traducatoare 9i lector
de carte?) Am batut la masina
si
,
, am transcris de
mina toata opera lui Mendel Osipovici, am m09it
deci, domnule, toata truda sa lilerara (a se vedea
in acest sens poczia Ea a sfJUS amin, vol. II, p. 94).
Tot timpul am trait cu geamantanul faeut, ca la
primullui semn s-o pornesc imediat. Am petrecul
"binccuvintate nopti intr-o febra mistuitoare" prin
hotel uri de provincie, prin cam ere eu chi1'ie c01
caind de pl09nite. Imi amintesc, daca am dreptul
sa-mi aminlesc, tuIburarea dnd, pentru prima
oara, ne vom amcsteca luerurile de-a valma intr-un
hotel din Baku: hainelc ni se VOl' impreuna in
ulapuri, pe umeraf;ie, intr-o intimitate lasciva.
(De data asta ma voi abtine de la oriee comen
ariu pe marginea inte1'preUirii pc care Nina Roth
Swanson 0 va da poeziei Comuniune epidermica,
ce depage9te limita bunului-simtJ
Desigur, domnule, va veF intreba ee legatura
pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici.

lncidopedin II/or/i/or

217

Eu sint Polimnia, domnule, din poezia omonima


(iar semnificatia ei devine evidenta doar in con
textul convietuirii noast1'e). jn fiecare cu vint al
meu, in fiece punct, te afli 9i tu, precum polenul",
spunea e1. "Tot ce am sc1'is 9i chia1' ce am tradus
se afla sub semnul tau." Cintarea CintCirilor a
fost tradusa de el in 1928, deci in perioada in
care int1'e noi nu mai existau sfi 9ieri U~i este 0
ineptie afirmatia lui Ianikovski cum ca acea tradu
cere ar suna distonant). Anumite inadvertente
erau in mod delibe1'at sLrecurate de Mendel
sipovici, avind 0 mobvatie pel'sonala, 91 deci nu
are ce cauta aici tatal sau, "apreciatul Josef ben
Bergelson", asupra diruia Ianikovski arunca vina.
Atunci dnd traducea. M.a. inlretesea pl'opriile
sale sim~aminte. "Altfel, cum a~ fi putullraduce
u atita impatimire, dincolo de motivul searbad al
platii", imi spunea e1. Elegiile lui Catul, Can{onierul
lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care Ie
va ti'Hmaci in colaborare cu raposatul Izirkov se
impun, de asemenea, a fi citite in aceasia lumina.
Voi Lrece, domnule, peste fundalul istoric,
aidoma unui peisaj arid, pe care se va proiecta
existenta noastra; cind il rememorez, acesta se
comprima intr-un ~ir de imagini care se deruleaza
halucinant, interminabile ziJe ploioase Cll dru
mul'i desfundate 9i acel "iremediabil gel' taios".
A:;; vrea insa sa va inercdintez, domnulc, ca
Mendel Osipovici nu avca deloe 0 Jnfati~are
<lustel'a, cum ar putea sa lranspara din proza sa
llsc:etica, scrisorile adrcsate mie fiind scrise in

218

lhIllilu

J(i,~

maniera flaubertiana, 1n care relaieaza acelea9i


lucruri narate 9i in opera sa, dar 9i unele pe care
Ie-a trecut sub taeere ill textele ineredin~ate tipa
rului. Despre bueuria crea~iei 9i despre eriza crea
tiei, despre stari suf1ete9ti, despre orage, despre
hemoroizi, despre peisaje, despre motiva~iile de a
t1'ai 9i de a-ti curma viata, despre deosebirile
dintre proza 9i poezie. Serisorile sale imbina sus
pine de dragoste :;;i aluzii erotice eu teorii literare,
impresii de eaUitoric eu poezii. 1mi amintesc ca
aeum deserierea unui trandafir, a unei treziri in
zori, apoi aeele varia~ii asupra pI o!;;ni ~clor, ca 9i
unele consideratii asupra posibilita~ii existentci
de dincolo de mormint. Apoi, descrierea unui copac,
eomparatia dintre ~iriitul greierilor de sub fereastl'a
eamerei sale de hotel din Crimeea eu 0 eompetitie
1ntre eeasuri, ea 9i etimologiilc unoI' nume pl'oprii
sau ale unoI' toponime, apoi Lalmaeirea unoI' c09
maruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui
cum sa ma imbrae pe vreme friguroasa, cum sa-mi
aranjez parul, apoi rugaminti, "terapii flcrbinti d
dragoste", scene de gelozie, evident neintemeiate.
Apoi, intr-o zi, am primit 0 serisoare, era in
teribilul an allui patruzeci 9i noua 9i nu ered ca
trebuie sa va mai spun ce s-a petreeui atunei,
fiindu-va desigur cunoscut faptlll ca in ace1 an
toti seriitorii de ljmba idi~ din Uniune VOl' fi lichi
dati. Ceca ee va voi relata s-a petreeut inaintea
1ragicului eveniment. Deci, am p1'imit 0 scrisoal'e,
care fill-mi era adresaLa. AI' fi fost insa peste
puterile mele sa-mi fi l'cprimat euriozitatea, sa

Ellciclopedia mor!ilor

219

ma fi anltat bine-ereseuta 9i deei sa n-o eitese,


inirucit pe plie se atIa numele meu seris de mina
lui Mendel Osipaviei. Nu, nu era 0 serisoare de
d1'agoste, ci con~inea unele 1'elata1'i despre semni
fieatia unar poeme inedite, deei sugestii pentru
tinara lui colaboratoare care ii traducea in rusa
poeziile. $i totul?i din serisoare se degaja 0 anum
ambiguitate, "un patos eoribantie", "un nemasurat
orgoliu tetrie" (ca sa eitez versurile sale). Numai
ea sufletul lui Mendel Osipoviei nu era 0 taina
pentru minco Sint eonvinsa, domnule, inca sint
canvinsa (daea asta nu e eumva 0 eonsolare sau 0
.i ustificare in propriii mei ochi) ea, daea af fi fos1
vorba dc 0 Liebesbrie{, nu m-as, fi simtit
, umilita
sau pieriia, al? fi fost in stare sa-i iert "patosul
eoribantie" in numele iubirii noastre uniee 9i singu
lare, i-a9 fi iertat, cred, oriee neeredin~a - poeti1or
.;;i zeilor Ii se iarUi oriee. Dar faptul cii diseuta in
serisoare eu tinal's. faptu1'a despre poezia sa, despre
su11etul sau, despre sursele tainiee ale inspiratiei
sale - pe un ton voit ambiguu -, impartind ell
ea ceca ee eredeam eu cii nc apartine, doar mie,
doar lui, precum jus primae noctis, m-a seos din
minti, mi-a pus la incereare stapinirea de sine.
Dintr-odata "dw;mmeaua galbena" de sub talpi
i;-a deschis parea sub impulsul unei periurbatii
tectonite 8i
ea rna seufund ea-ntr-un
, am simtit
,
cO!;;mar. Am inteles ea aeea eade1'e vertiginoasa
putea fi eurmata doar daca saviri?eam eeva ire
mcdiabil, eu :;;tiu, sa sparg oglinda sau veioza eu
ahajurul 1'oz, darul lui, ceainieul de por~elan sau

220

Dando Kis

pretiosul tcrmometru dat de e1. $i atunci mi-au


licD-rit in minte scrisorile.
Cum apartamentullui Mendel Osipovici fusese
supus nu mai 9tiu citor perchezitii, el imi incre
dintase corespondenta noastrii "Ma ingrozesc la
gindul ca indivizi lara chip ar putea sa-ti ras
foiasca scrisorile", imi zicea e1. Scrisori1e erau
legate cu 0 panglica pe care 0 avcam de 1a el inca
de la inccputul relatiei noastre; panglica neagra
de catifea aparuse intr-o poezie ca un enjam
bement ce trecea de la un vel'S la altul, precum
corde1uta care-mi trecea de la 0 timpla la alta
peste pletele amii. Am taiat panglica cu foarfe
cile, care nu 9tiu ce cautau in miinile mele, poate
voisem sa-mi tai parul - 9i caderea s-a incetinit.
In cIipa in care am rupt prima serisoare am 9tiut
ca nu mai exista cale de intoarcere, in ciuda evi
dentei carc ma injunghia, ca rna voi cai, ca deja
ma caiam. Acum romanul nostru arata ca 0 carte
de pret carcia insa ii lipseau eeva pagini, pre
cum un exemplar pe care il returnezi librarului
ca fiind necorespunzator. Orbita de furie 9i de
cainta, nu vedeam dedi pata timbrului aidoma
unei peceti de ceara. Dumneavoastra, ea un cunos
cator al ope rei lui Mendel Osipoviei, v-ati putea
imagina cum ar fi descris el aceasta scena, poate
ca un portrct flamand, lurillna ce se prefira printre
draperii pe chipul 9i miinile tinerei femei. Oare,
pentru luminozitatea pictmii, credeti ca a1' fi aprins
focul godinului 9i i-ar fi intredeschis u9ita? Sau
poate ar fi plasat un camino Camin nu aveam, iar

Enciclopedia morlilol'

221

godinul era rece, de9i era un martie friguros. Nu


credo Acel clarobscur ar fi fost de-ajuns ea sa
lurnineze chipul femeii din fereastra, tot a9a cum
timbrele r09ii eu chipullui Lenin ar fi fost de-ajuns
ca sa reinvie peeetea r09ie "a singelui tarist". (In
privinta sugestiei dumneavoastra cu "singele tarist",
va impartagesc credinta.) AI' fi gasit el un mod de
a reinvia pina 9i lumina iadului!
Am 9tiut ca avea sa afle imediat de pornirea-rni
fatala. Cum m-a privit a inteles pe loc cu ce ma
indeletnieisem: 11nga mine era mormanul de
bucatele rupte de hirtie. M-arn ridicat de pe podea
9i i-am inapoiat carti1e. "Dedicatiile Ie-am sfi 9iat cu
pi0 genie", am zis. Apoi i-am dat mapa eu fotografii.
,Pe cele in care eram impreuna Ie-am distrus."
Apoi I-am mai V3.zut 0 data la 0 tribuna unde
citea 0 proclamaiie. Parea deja un am infriut,
care i 9i presimtea sfir9itul. Ce-a u1'mat va e cunos
cut. Intr-o noapte indivizi tara chip I-au ridicat,
confisc1ndu-i 9i ultimele scrisori. Astfel ea din opu
suI lui M.O. lipi:ic9te volumul cinci, iar corespon
denta se reduce 1a acele donazeci de serisori
Lrimise editorilor 9i prietcnilor. Ceea ce n-a fost
ras de "sabia nccrutatoare a rcvolutiei" a fost
aneantizat de dementa iubirii.
Ce-a fost a fost. Treeutul traie9te in noi, nu
avem cum sa-l 9tergcm. Cum viselc sint imaginile
acestei lumi 9i marturii ale fiintarii noastre, ne
vom inWni in vis: ingenunchea~i linga godinul
indesal cu lemne jilave sau chemlndu-ma cu 0
voce stinsa. Atunei rna tTezesc, aprind lumina.

222

Danilo Ki;

Cainta 91 durerea se pl'efac incet intr-o duioasa


amintire. Stufosul nostru roman aUt de patima9
mi-a implinit via~a. Soarta ill-a binecuvintat, nu
mai am nevoie de 0 alta rasplata. $tiu ca n-o sa
figurez la indexul cartilor lui M.a., in mono
grafulc sale ori in vreo nota de subsol. Numai ca
eu sin I. opera lui Mendel Osipovici, cum 91 el este
opera mea. Sa insemne asta harul providentei?
Dar sa nu credeti ca m-am 'impaeat eu soarta,
ca a~ abdica. Cum nu i se 9tie mormintul, n-am
cum sa "ma odihnesc llnga el". (Cum va insinua
neferkil.a Z.) Daca ultramaterialistul Diderot a
fost insuflet1t de 0 astfel de faniasma, de ce n-a9
putea 9i eu, care slnt mai presus de orice mate
rialism, sa sper ea ne yom intilni pe lumea cea
lalta? $i rna rog lui Dumnezcu ca nu cumva sa
aflu linga el umbra altcia.

Post-scriptum
Toate povestirile din aceasUi carte, 1ntr-o mai
mica sau mai mare masura, se aOa sub semnul unei
temat.ici pc care (19 numi-o meiafizica ; de la Epopeea
lui Ohilgallwfj moarlea va fi una din temcle obsesive
ale literat.ul'ii. Daca un euvint ea divan nu ar pre
Linde nuan~c mai luminoase 9i tannri mai limpezi,
aceastn culegere ar putea avea subtitlul Divanul
apusean-r(fsaritean. eu a intentie ironica 9i paradica

evidenUi.
Simon Magul este varianta unei legende gnostiee.
n Dic:tionarul leologie; catolice Jacques Lacarriere
va defmi Borbnrit - euvint ce apare in aceasta poves
Lire - ea "eretic nclegluit"; "Tertulian 1'; va alribui tot
saiul de fapte nerw;;inate. Clemeni Alexandrinul va
spune despre acei nelegiuiti ca se lafaiau ill desfriu
prC'cum satirii, Uivalindu-9i suflctul in noroi. Din
prici na deprinderilor lor neru9inate, cuvintul noroi"
(wrhoros) va sluji sa-i desemneze pe acei eretic; ...
'hiar s-or fi tavalit in noroi sau 0 fi doar 0 metafora?"
() penlOana binevoitoare, de altfcl foarle erudita.
mi-a sesiUIL analogia dintre schisma lui Simon rela
t"l(l til povesLire 9i un text de Boris Suvarin scris in
I!J:{R! IaLa-l: "SLalin eu aeoli~ii sm mint lntrunu. eu
llrie(' prilcj ; ~i cum mint mereu, nici nu mai !?tiu ca

224

Danilo

Ki.~

mint. $i daca fiecare minte, nimeni, min~ind, nu mai


minte ... Minciuna este un element firesc al ai?a-zisei
societati sovietice ... Intruniri, congrese - mascarada.
Dictatw'a proletal'iatului - 0 mare cacealma. Masa
spontana - organizare \igilenta. Dl'eapta, stlnga
aceea9i potlogal'ie. Stahanovism - bat.jocura. Bucuria
vie~ii - [arsa jalnica. Omul nou - goriJa. Cultura _
incuJtuxa. Conducator genial - bran imbecil. .. " Ori
cum, orice asemanare eu povestirea este absolut
intimplatoare.
Jean Valten sau Valtin din povestirea Onoruri
pastume 1 este un personaj real. In cartulia cu titlul
Out of the Night, el V<l prezenta acest episod ca fiind
real, eu taate ci:i subiectul aminte~te de 0 a~a-zisa
tmna fix!'!. Apoi uncle motive flamande din povcstire
creeaza 0 ::ttmosfera ce amintei?te de p"inzelc lui
Terborch, Rubens, Rembrandt, ca i?i evocarea unci
escapade hamburghcze din anul 1972. GladioJele res
pingaloare pc care O. V. mi Ie aduscsc tu doua-trei
zile inainte 8veam sa Ie pictez ca pc !?evalel, "dupa
model", ca pe 0 natura moarta.
Enciclapedia martilor a fos\" tiparita pentru prima
oara in mensualul bolgradean J(njiieunost, din
1. Ti tl III initial al po\'e.~tit'ii a fost illl1lorminlnri!a curvel.
Redaetorlll unei revislc auLohtone ma va 'in~tiinta printr-o
scrisoarc' datab:i 12 martif' 1980 ea "rcdaetiu a ajuns la
concluzin ca trebuia neaparat schimbat iieJul povestirii",
care, dupa eroina ~a, se nume!?te Maril:tCt Iceea ce, clupa
., era un nume (xeclent. de tUna. dar un tillu prost. de
povcslire). $i asta din pricina eft aceasti'! naiv:'1 v::1I'i:1tiune
Iiric{l fu~e~e luaUi drept 0 parabola poliLieii Tns;lredactii:J
revistei K/ljizeullost J1U se va fOl'maliw ~i va tipari pove;;
tire-a In l111ll1firlll Ii din 191'0. Jar tWul I-am sehiml,at eLI
insumi. din ]:lLll'E' ratiuni liternrp. cRei primul mi se
pihuse excesi II de 1iteml.

Enciclopedia morlilor

225

mai-iunie 1981, iar un an mai tirziu in New Yorker


din 12 iulie 1982, in traducerea lui Amiel Alcalay.
Persoana care avusese acel vis i?i careia ii fusese
dedicata povestirea descoperise intr-o zi, cu 0 uimire
frisonata, ca, de fapt, cele mai intime co~maruri ale
sale erau deja materializate in piatra dura, ca-ntr-un
monument hidos. Dupa mai bine de i?ase luni de la
acel vis c0ii'maresc, cind povestirea fusese deja
tiparita, 0 revista va publica, cu subtitlul Arhiue,
urmatorul articol:
"fn Muntii Stlncoi?i, aflati la est de capital a sta
tului Utah, Salt Lake City, se afla una dintre cele
mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii.
Spre ea conduc pa~~'ll tunele forate in stinca, fiind
instalata in citeva sali subterane legate prin culoare
labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme
care se conseiva aici se datoreaza exclusiv unui perso
nal de incredere, iar intrarile in arhiva sint preva
zute cu ui?i de otel, existind i?i alte masuri de siguranta.
Toate aceste masuri nu au fost gindite pentru
Uiinuirea unor date ultrasecrete, nefiind vorba de 0
arhiva de stat sau militara. Fiindca acolo sint inven
tariate numele a optsprezece miliarde de oameni, vii
l;7i morti, inregistrarea minutioasa a unui milion i?i
doua sute cinzeci de mii de microfilme pe care le-a
adunat pina-n prezent "Societatea genealogica a
Bisericii '!Uturor Sfintilor a Judecatii de Apoi.
J\ceasta fiind denumirea oficiala a arhivei mor
monilor din biserica Salt Lake City, care, in urma cu
() :-::uta cincizeci de ani, a fost intemeiata de Joseph
:-lmith i?i ai carei adepti, conform datelor mormone,
:-it' l'idica, in Statele Unite ale Americii, la circa trei
milioane i?i la inca un milion din alte tari.

226

Danito Kif;

N umele Inregist.rate In aceasta incredibila arhiva


au fost adunate din lntreaga lume, consemnate cu
minutie de prin toate catastifclc posibile, ca apoi
actiunca sa continue firesc. Scopul final al acestui
demel's gigantic fiind tezaurizarea pe microfilme a
intregului neam omen esc - aUt partea villor, cit 9i
partea color care au trecut pe lumea cealalta.
Caci pentru mormoni gencalogia reprezinta ele
mentul esen~ial al religiei. Astfel Indt, gratie acestei
arhive fantastice, orice mormon sa poata reveni In
trecut, coborfnd pe arborele sau genealogic, Indt
botezu1 bisericesc sa so poata Infiiptui retroactiv 9i
pentru stramo1?ii care n-au avut nol'ocul sa aiba
revelatia mormona.
Mormonii s-au mobilizat In accastn actiune cu
toata seriozitatca. Primele prospec~illni In cautarea
unui loc de maxima siguranta pentru amplasarea
arhivei dateaza din 1958, iar lucrarile de perforare
a muntelui au Inceput In anul 1961. Microfilmele
slnt conservate in conditii de maxima protectie. Tem
peratura din halele subterane se mcntine constant
la paisprczoce grade, iar umiditatea aerului Intre
patruzeci 9i cincizeci la suta. Acrul, care trece
printr-un sistem de ventilatie, ef'te riguros filtrat,
astfel ca 1n sali sa nu piHrunda niei un iiI' de praf ori
vreo boare de poluare chimica.
In ljiase sali uriage, acoperit.c cu un strat dublu
de beton arm at, este conservata, pIna In momentul
de fata, 0 cantitate de date care ar putea umple
9ase milioane de carti de dte trei mii de pagi ni
fiecarc.
In masura in care va fi necesar, mormonii pla
nuiesc perfarari pentru TIoi sali. In fiecare luna, cam

Encic:lopedia //lurtilul'

227

zece kilometri de noi microfilme sasesc din toate


lumii. Tot aiei se afla, In afara de miero
filme, 9i zeci de mii de dirti In care se vorbe9te
indirect sau direct despre genealogii, apoi revif'te de
specialitate bau lucrari de istorie 9.a.m.d." (Dugal,
19-23 mai 1981).
Legenda despre Cei $apte adormiti din Efes pro
vine, evident, din Coran, iar la lnceputul secolului
aJ VI-lea a fost consemnata 9i de autorul sirian
Sarug (De Pueris Ephesi). Gregoire de Tours (a
murit In 594) considera, ca 9i Sarllg, di aeea trezire
fusese 0 dovada a 'invieru mortilor (De gloria con
I'esswn). 0 varianta pe tema Tnvierii so ana 1n Talmud,
aici adonnitul se Lreze9Le dupa mai bine de 9uptezeei
de ani. Aceasta legenda va fi preillcrata 9i de 8C1'1
iLorul arab Taufic aI-Hakim, In drama cu titJuJ
Pel;;lera. Daea nu rna Tn.!?el, el va fj primul care-o va
introduce In subiectul t~xtului pe Priska, {liea rege
lui Decie, a carei tiza, de asemenea iiica de rege, va
Ii, peste trei 'lute de ani, reincarnarea primeia. Intr-un
l'omental'iu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul
de la Saragosa se afla mentiunea: ,,$apte adormiti,
~apte tincri nobili din Efes, conform legendei, au
fugit de prigoana lui Decie (anul 250) lntr-o pe~tera
din dealul CeJionului. Dupa doua sute treizeci de
nni, i.ar dupa 0 alta versiunc clupa trei 'lute noua, ei
Sl' VOl' trezi, dar VOl' muri imediat, iar trupurile lor
VOl' fj aduse la Marsilia intr-un uria9 sarcofag de
piatra, care se afla la biseriea Sf. Victor. Numcle Jor
('rau: Constantin, Dionisie, loan, Maximilian, Malhus,
J\lartinian 9i Serapion." Mottoul povestirii era oin
col~urile

I'l'/'iodic :;aptiim'inal hc]gradean,

228

Danilo Kif;

Coran, din a optsprezecea surata care poarta titlul


Pe{jtera: "Unii VOl' zice: IFura trei 9i patru eu cii
nele; IUnii VOl' zice: IFura cinci 9i 9ase eu ciinele. I
Unii VOl' zice, vrind sa patrunda taina: IFura 9apte
9i cu ciinele opt." Dupa cum vedem, numarul ador
mifilor nu elite unicul mister al acestei legende.
In privinta versetelor din mottoul povestirii,
D. Mason da urmatoarea explicatie, referindu-se la
M. Hamidulah: "S-au adaugat noua ani, pentru a se
stab iii un echilibru intre anii lunari 9i cei solari".
In ce prive9te povestirea Oglinda necunoscutului,
trebuie spus ca adeptii spiritismului, deci 9i doamna
Castellan, au considerat acel fapt divers strict auten
tic. Un caz analog va fi expus 9i de cunoscutul astro
nom Camille Flammarion (1842-1925), scriitor nu
mai putin faimos al operelor Pluralitatea lumilor
locuite sau Puterile naturale npcunoscute. In opera
Necunoscutul {ji problemele psihice el prezinta cazul
unui oarecare domn Berard, fost magistrat :;;1 depu
tat: domnul Berard va fi constrins, intr-o excursie,
sa innopteze Intr-un han mizer "dintr-o zona impa
durita", Atunci Ii va aparea in vis 0 crima care se va
petrece trei ani mai tirziu in Hceea9i odaie in care
dormise atunci omul dreptatii; victima va fi un oare
care domn Victor Arnaud, avocat. Ca apoi, gratie
visului pe care domnul Berard 9i-1 va intipari in
memorie, criminalul sa fie descoperit. Aceasta
intimplare va fi pomenita In volumul al doilea al
memoriilor sale 9i de domnul Goron, inspector de
politie pensionar, de a carui obiectivitate 9i lipsa
de imaginatie nu ne incumetam sa ne indoim. (Y.
Castellan, Spiritismul, p. 154.)

Encic:lopedia mor/ilor

229

Povestea cu Maestrul {ji discipolul va fi pentru


prima oara publicata intr-un numar estival al men
sualului literal' Kl~jiieuna rec din anul 1976, in care
este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic,
9i anume despre ,,0 indelungata lupta necinstita dusa
de un discipol impotriva maestrului 9i care, urzind
tot soiul de tertipuri 9i intrigi, se va dovedi nu lipsit
de 0 anum ita vocatie". In acest fel povestirea va
pierde cu timpul semnificatia alegorica 9i-9i va deplasa
tot mai mult punctul de greutate in plan realist,
dad nu chiar documental'.
Slaua celui mort pentru patrie este prelucrarea
unei legende urbane, cea mai populara dintr-o cresto
nwtie istorica, care cunoseuse numeroase variante
ultima fiind in cartea unui oarecare I-Gelle - Despre
organizafia Mina neagra - din sursa austriaca, cam
tcndentioasa, sentimentalista, oricum, bizara.
artea regilor $i a nebunilor va fi, in prima faza,
conceputa ca eseu, ceca ce-i va lasa urme vizibile.
] ntentia mea era sa expun succint substratul veridic
:;;i fantastic, "incredibil de fantastic", al istoriei apa
ri~iei Protocoalelor infelepfilor Sionului, influenta
.d)solut dementa a acestuia asupra generatiilor de
cilitori, ca 9i consecintele tragice pe care le-a pro
vocal; chestiune care rna va acapara ani de zile, de
altfel ca 9i parabola despre rau (despre care stau
murtw:ie unele pagini din Clepsidr( 1 ). A9adar, prin
intermediul unoI' dovezi istorice 9i al unoI' exemple
mai mult sau mai putin cunoscute, pun la Indoiala
opinia prestabilita cum ea 0 carte ar sluji numai
I. Homan al lui Danilo Kis aparut In 1987 Ja Editura
11nivpl''',

230

Danilo

Ki.~

binelui. De9i cartile sfinte sint, ea 9i operele canonice


ale marilor ginditori, aidoma veninului de 9arpe,
izvor de moralitate 9i de nelegiuirc, de milostivenie
9i de crirna. "Multe carti nu sint pcriculoase. Pcri
culoasa e doar una."
Acest escu imaginal' despre Protocoale se va
des trama de la sine in momentul in care am incercat
sa completez, sa descifrez segmentele acelei istorii
tulburi care au ramas in umbra pina-n ziua de azi 9i
care, intr-un fel, nu Val' fi niciodata clarificate; a9a
dar, dnd s-a pus in mi 9care "acea trebuinta baroca a
inteligentei de a umple golurile" (Corlazar) 9i cind
m-am decis sa insufletesc 9i acclc pCl'sonaje ra-mase
in bezna, in primul rind pc misteriosul emigrant rus
care in povcsLi I'e so n umc9te Belogorcev - 9i pe inca
mai mistcriosul X a1 carui 1'01 a fost, dupa cum insw;;i
ciLitorul s-a incl'edintat, de 0 importanta vitala in
rezolvarea misterului Prolocoalelor. Eseul 19i va pierd
semnificatia literara in clipa III care am in~eles ca in
cercetarea acestei teme, In plan raptic, nu se mai
putea lnainLa, 9i atunci am inceput sa imagincz
intimp1arile intocmai cum s-ar It putut petrece. ~i
atunci, cu cugetul impacat, am schimbat titlul: Pro
tocoalele au devenit Con:;pira(ia. PlasaUi pe firul
faptelor - nu prea denaLurate - povestirea va in cepe
sa se dczvolte in locurile in care datele erau incom
plete, iar fapt.ele vag cunoscute, intr-o penumbra in
care 1ucrurile VOl' dobindi umbre 9i contururi mi 9cate.
In pl'ivinta dramaLizarii firului epic, cum ar fi
spus Borges, unc>le dctalii au fost estompate ori poten
tate. "Cind scriitorul i 9i nume~te creatia roman
(romance)", zice N. Hawthorne, "abia daca mai tre
buie precizat ca pl'in asta dorcf?te sa-9i asume 0

Ellciclapi'clia morti/f)/'

231

anume liberLate, aUt in privinta formei opcl'ei, cit 9i


in privinta constructiei". 'I'rebuie mention at ca aceasta
asel'tiune se refera 9i 10. povestire.
Cititorul initiat, eel putin a9a nad::ijduiesc, va
recunoa~te fara dificultate in Conspiratia faimoasele
p,.otocoale, tot a9a cum VOl' fi lesne de identificat 9i
eei care se ascund sub numele "comploti 9tilor" 9i al
"sectei satanice". Din vastul material desprc Pro
tocoale (care, in mare, a preluat, cu modificari 9i
adaugiri neesen~iale, aceea9i documentatie) se disting
net cartile lui Norman Cohn, Delevski, ca 9i Apoca
lipsa uremurilor noastre de Henri Rollin, care nu
C1:-ite doar sursa majora in eercetarea aces Lei teme, ci
!?i 0 invatatura moralizatore, un post-scriptum 0.1
povest.il'ii: aceasta carte semnifica inca 0 victima a
Cunspiratiei, fiind arsa de autoritatile de ocupatic
~ermana de 10. Paris! Un cititor abil ar putea dis
inge in inventarul dil'tilor lui Be]ogorcev 9i unele
tiLIuri care de asemenea se refedi la accst subiect.
Cititorul ar mai puLea fi interesat de person ali
taLeo. "nefericitului Kurt Gerstein" care apare in
finalul povestirii. Accst "crou tragic 0.1 Rezistentei"
va lua hotarirea temerara de a se inBcrie in mi 9carea
SS, pentru a cauta sa saboteze din interior actiunea
de exterminare. "Experienta so. tehnica il va ajuta
s~i se inLegreze la seetia de igiena a departamcntului
sanitar Waffen SS, departament care, sub pretextul
dczinfectiei, avea sarcina de a perfectiona 0 serie de
gaze toxice. Co. inginer specialist vizitase in vara lui
194~ Jagarul de concentrare Belzec, 10. care se va
l"(f'eri in marturiile sale. Apoi va cauta prin toate
caile sa alarmeze opinia publica mondiala 9i va reu9i
sti intl'C In contact cu un diplomat suedez, baronul

232

DaniLo Kif;

von Otter... Va ineerca de asemeni sa fie primit de


nuntiul papal de la Berlin, dar va fi refuzat ... " Sfir
:;;itul ii va fi pe cit de tragic, pe am de absurd: "in
luna mai a anului 1945 trupele franeeze II VOl' lua
prizonier :;;i-l val' azvirli in inchisoarea din Cherche
Midi, unde insinguratul :;;i deznadajduitul combatant
va sfir:;;i prin suicid, in luna iulie a aceluia9i an."
(Leon Poliakov, Breuiaire de la haine, Paris, 1951,
pe baza studiilor lui M.H. Krausnick, Documentation
fur Massenuergasung, Bonn, 1956.) Gerstein i:;;i va
conscmna marturiile in franeeza, din prudenta, poate,
:;;i din prieina capitanului Wirth care-i intinase limba
materna.
Povestirea Timbre roii cu chipul lUi; Lenin, in
ciuda afluentei de eitate, este 0 fantezie, de:;;i "nici
odata n-am inteles cui sluje 9t.e sa concepi carti ori sa
inventczi chestiuni care, intr-un fel sau altul, nu
s-au petrecut" (Nabokov).
In ce prive:;;te "ultra-materialistul Diderot", este
vorba, fara indoiala, despre 0 scrisoare a lui, pe care
am aflat-o gratie doamnei Elisabeth de Fontenay:
"eei care s-au iubit in timpul vietii, care au lasat
cu limba de moarte sa fie ingropati unul linga altul,
n-or fi chiar aUt de ticniti precum se creele. Poate ca
tarina lor s-o contopi, s-o amesteca 9i s-o uni ... Mai
:;;tii? Poate ca tarJ:na lor nu 9i-o pierde orice simtire,
orice amintire a insu:;;irii primordiale; poate ca-n ea
rnai mocne:;;te suflul cald al vietii ... Oh! Sofia mea,
imi ramine, a:;;adar, nadejdea ca te-a:;; mai putea
atinge, ca te-a9 mai putea simti, ca m-a:;; putea con
topi cu dumneata, ca ne-am putea ingemana, atunci
cind nu vom mai fi, in masura in care ar exista in
protomateria noastra legea afinitatii :;;i daca ne va fi

233

Enclclopedia marti/or

dat sa fim 0 singura fapt.ura; abia atunei, in veacu


rile ce or sa vina, a:;; putea fi numai cu dumneata,
iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea
sa se agite, sa se de:;;tepte :;;i sa caute urma mole
culelor dumitale impra9tiate prin natura! Lasa-ma
sa fantazez, doar eu asta rna mai consolez, ca mi-a:;;
afla ve:;;nicia in dumneata :;;i cu dumneata ... "

BI8110 T [I..,

';,r!l

Fi:

1.1 i'