Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marfa reprezinta un bun corporal care are valoarea economica si care poate constitui
obiectul unor tranzactii comerciale (ex: medicamente, ochelari, deseuri refolosibile, lucrari de
arta, monede iesite din circulatie, bancnotele si cecurile la purtator, energia electrica, gazele
naturale). Aceasta marfa poate fi:
- marfa care provine din state membre: macar ultima prelucrare importata si ceruta din pct de
vedere economic trebuie sa fie facuta in UE
- marfa din state terte: circula liber in spatiul unional, dupa ce s-au indeplinit toate formalitatile
de introducere intr-un stat membru si s-au platit toate taxele vamale legale aferente.
Trebuie sa se faca o distinctie din punct de vedere juridic intre marfuri si servicii. Spre
ex, in timp ce pestele este fara indoiala o marfa, drepturile de pescuit si permisele de pescuit la
undita nu sunt acoperite de principiul LCM , ci constituie prestare de servicii.
-Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei externe. Cota
de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazuta prin lege.
- taxele vamale pot fi de import, de export, de tranzit, autonome, conventionale, autonomeconventionale, asimilate, ad valorem, specifice si mixte.
5. Exista exceptii de la caracterul absolut al interzicerii taxelor vamale? (nu sunt taxe cu efect
echivalent)
Acele sarcini pecuniare care indepl una din urmatoarele conditii:
a) sa faca parte dintr-un sistem general de redevente interne ale statului membru aplicata
sistematic si potrivit acelorasi criterii atat produselor importate, fie cele exportate (accize, tva)
b) sarcina pecuniara reprezinta echivalentul unui serviciu determinat facut in interesul individual
al destinatarului, nu in interes public, costul fiind proportional cu serviciul facut trebuie sa
existe o contraprestatie (ex: taxa pt o expertiza facuta in cadrul controlului sanitar)
c) cand sarcina pecuniara provine dintr-un control dispus de dispozitiile UE.
tari;
- a raspunde nevoii de a mentine controlul la frontiera externa, n vederea unei bune
functionari
pietei
unice
UE.
administrativa. Prin urmare, in domeniul de aplicare al art. 34 TFUE sunt incluse si sistemele de
contingente mascate sau ascunse.
in domeniul masurilor
10.Exista si alte exceptii inafara de cele prevazute la art. 36? (din jurisprudenta Hot.
Cassis de Dijon)
Aceste exceptii au fost formulate pt ca cele de la art. 16 nu acopereau toate situatiile in
care statele membre stabileau masuri prin care favorizau produse proprii. Aceasta constatare a
fost facuta pt prima data de CJUE in hotararea Cassis de Dijon. Curtea s-a pronuntat asupra
compatibilitatii cu art. 36 TFUE a reglementarii din Germania pe baza careia administratia
federala a interzis importul lichiorului Cassis de Dijon avand o concentratie alcoolica intre 15-20
grade, deoarece in aceasta tara nu poate fi comercializat decat lichior de fructe cu o concentratie
mai mare de 25 grade. Prin aceasta hotarare, Curtea a consacrat 2 principii fundamentale in
domeniul liberei circulatii a marfurilor:
a) dreptul fiecarui stat membru de a reglementa pe teritoriul sau fabricarea si
comercializarea produselor
b) in absenta unei reglementari a UE orice produs fabricat si comercializat intr-un stat
membru, conform traditiei nationale si a reglementarilor aplicabile, trebuie sa fie admise pe piata
celorlalte state membre.
In consecinta, daca nu exista o reglementare comunitara aplicabila unui anumit produs,
fiecare stat membru stabileste regulile de productie si comercializare a acestuia pe teritoriul sau,
iar daca rezulta diferente intre legislatia nationala ce ar putea constitui obstacole la libera
circulatie a marfurilor, aceste diferente trebuie acceptate in masura in care dispozitiile respective
sunt necesare pt a satisface exigente imperative de interes general.
Importanta acestei hot rezida in faptul ca libera circ a marfurilor in cadrul UE a
determinat aplicarea principiului recunoasterii reciproce a comercializarii produselor.
CJUE a inteles sa aplice precizarile din hotararea Kech si Mithouard in doua limite
stricte. In primul rand a aratat ca jurisprundenta sa are in vedere numai modalitatile de vanzare a
marfurilor si nu legislatiile nationale care au ca obiect reglementarea schimburilor de marfuri
intre statele membre sau cele referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca masurile
respective. In al doilea rand a verificat daca dispozitiile nationale care limiteaza sau interzic
unele modalitati de vanzare sunt de natura sa impiedice vanzarea pe piata a produselor provenind
dintr-un alt stat membru sau sa le creeze dificultati suplimentare in raport cu produsele nationale.
Hotararea Dassonville se aplica masurilor ce fac discriminari intre produsele importate si cele
nationale.
Hotararea Cassis de Dijon se aplica masurilor generale ce nu fac deosebiri intre produsele
importate si cele nationale.
Hotararea Kech si Mithouard se aplica masurilor generale referitoare la modalitatea de
vanzare, fara sa faca deosebire intre produsele importate si cele autohtone.