Istoria "Necronomicon"-ului

Denumirea araba "Necronomicon" suna ca "Al( i ) Asif" ceea ce poate fi tradus ca

"Urletul demonilor de noapte". multe decenii Alhasred a calatorit prin pustiu in cautarea
stiintelor sacresi, dupa propriile sale cuvinte, a descoperit orasul sfant Irem in pustiul
Rhub al Khali. Legendele despre enigmaticul Irem, in eposul arab, sunt asemeni
legendelor indiene despre Shambal. Arabii din antichitate presupuneau ca orasul Irem,
sau Orasul Coloanelor, a fost ridicat, la porunca sahului Shaddat, de catre niste duhuri
puternice, si orasul nu se afla in lumea noastra, ci intr-o lume paralela, de aceea putea fi
vizitat numai de catre magii care isi stiau profesia sau de catre sfinti. Legendele spun ca
Allah i-a distrus pe toti supusii lui Shaddat - uriasii-nefilimi din cauza trufiei lor. Dar
stiinta sacra, detinuta de ei, s-a pastrat in manuscrisele si in cartile di bibliotecele orasului
Irem. in afara de aceasta, magii arabi - magribii - credeau ca Orasul Coloanelor e usa spre
Marele Vid - lumea duhurilor. Magribii, intrand cu ajutorul unor tehnici psihice speciale
sau a unor droguri intr-o stare schimbata a constientului, le deschideau drumul unor
duhuri in lumea noastra, legandui cu juraminte sfinte de supunere si primind in schimb
capacitati magice si stiinte ascunse. In antichitate magii, legati de duhuri erau numiti
"madjun" - "obsedat de putere". ca urmare asa au fost numiti toti bolnavii psihic si cei
obsedati si, se poate ca din aceasta cauza Alhasred a primit numele de Arabul Dement sau
Poetul Dement. In sec X opera Arabului Dement a fost tradusa in greaca, si, in acelasi
timp numele initial de "Al( i) Asif" a fost schimbat in "Necronomicon" ( de la cuvintele
grecesti "necros" - mort si "nomos" - nume, obicei). Traducerea in limba latina a fost
facuta in anul 1487 (si nu in sec XVII, cum afirma Lowecraft) de catre calugarul
dominican Olaus Vormius. Vormius, de origine germana, a fost primul secretar in timpul
primului Mare Inchizitor al Spaniei , Tomas de Torcvemada. Se poate ca manuscrisul a
fost descoperit in timpul urmaririi maurilor, siliti de Inchizitie sa se faca catolici; dar
credinta acestor noi catolici nu a fost prea puternica. Din partea lui Vormius a fost destul
de nechibzuit sa traduca si sa publice "Necronomicon" in acel timp si in acele
imprejurimi. Aceasta carte mai mult ca sigur ca a avut o impresie mare asupra
traducatorului, deoarece la urma urmelor el a fost ars pe rug fiind acuzat de erazie, dupa
ce a trimis un exemplar al "Necronomicon"-ului lui IohanTriteim , abatele Spangeim;
scrisoarea pe care o trimise impreuna cu cartea cuprindea interpretarea detailata si destul
de blasfemica a unor fragmente din Cartea Facerii (Geneza). Practic toate exemplarele
traducerii lui Vormius au fost arse impreuna cu el, chiar daca apare presupunerea ca, cel
putin o carte s-a pastrat in biblioteca de la Vatican. Dupa aproape o suta de ani, in anul
1586, un exemplar al traducerii latine a lui Vormius a fost descoperit la Praga. Doctorul
John Dee, mare alchimist englez se gasea in acest timp, impreuna cu ajutorul sau, Eduard
Kelli, la curtea lui Rudolf II, discutand cu el planurile cu privire la obtinerea aurului
alchimic. Kelli a cumparat acest exemplar de la asanumitul "Negrul Rabbi" - cabalistul
Iacob Elieser, care fugise la Praga din Italia, unde a fost acuzat de practicarea
necromantiei. In acele timpuri la Praga veneau multi magi si alchimisti, deoarece Rudolf
ii proteja pe adeptii stiintelor sacre. Nu cred ca era un alt loc in Europa unde putea aparea
"Necronomicon"-ul. Unde astazi putem gasi cartea "Necronomicon" ? Cel mai usor si cel
mai rapid raspuns este: "Nicaieri". De ce? Un posibil vinovat de acest lucru e Alistair

Krowley. In 1912 Krowley s-a intalnit cu Teodor Roiss, capetenia ordenului german
"Ordenul Bisericii de Est", si pe parcursul urmatorilor ani a lucrat printre randurile
acestui orden. In 1922 Roiss l-a ridicat pe Krowley pe post de capetenie, el dandu-si
demisia. In acest fel Krowley a lucrat timp de zece ani alaturi de conducatorul
Organizatiei Masoniene Germane. In anii 1933-1938 putinele exemplare ale
"Necronomicon"-ului au disparut fara urma: cineva din conducerea hitlerista s-a interesat
de literatura oculta rara si a inceput sa sustraga pe cale cinstita sau necinstita aceste carti.
Traducerea lui Dee a disparut din biblioteca din Oxford in primavara anului 1934. British
Museum a fost locul urmatoarelor cateva incercari de furt, din care cauza traducerea lui
Vormius a fost dusa in mina de la Wells (unde in timpul razboiului, intre anii 1939-1945
se aflau bogatiile coroanei britanice). Exemplarele din alte biblioteci pur si simplu au
disparut, si astezi "Necronomicon" nu e inregistrat in nici un registru de carti. Unde se
afla copiile acestui manuscris nu se stie, dar potrivit unei legende, in timpul razboiului nu
departe de Salzburg se afla un depozit de carti magice si oculte. Se zvoneste ca copia
cartii "Necronomicon" a fost facuta pe pielea detinutilor din lagarele de concentrare.
Astazi se gasesc o multime de falsuri, care sunt date drept textul original al
"Necronomicon"-ului. Dar ele sunt usor de recunoscut dupa lipsa de intelect si de
imaginatie - proprietati pe care le detinea Alhasred. O legenda spune ca in lume exista
numai 96 de exemplare ale acestei carti, dintre care numai 7 corespund originalului.