Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Crestina ,,Dimitrie

Cantemir"

Islam

Elev: Bazaru Mihai Vlad


Facultatea: Istorie
An: 3 ZI

I. Introducere

Islamul este o religie avraamica, monoteista, fiind a doua religie in lume in


ceea ce priveste numarul de adepti, dupa crestinism. Sensul general al cuvantului
Islam este pace si supunere fata de Allah, creatorul tuturor lucrurilor.1 Islamismul,
credinta musulmanilor constituie o tendinta dominanta in vietile multor popoare
din Orientul Mijlociu, vestul Asiei si nordul Africii.2 Islamismul este o religie
imbratisata de un miliard de credinciosi si sta la originei unei civilizatii care a
exercitat si exercita si astazi o influenta extraordinara asupra omului.3 Islamul din
punct de vedere literar inseamna ,,predare'' sau ,,supunere''.4
Dupa cum se stie istoria de la inceput a Islamului a gravitat in jurul unui singur
personaj central: Mahomed. Islamismul este cea mai tanara dintre religiile majore
ale lumii, atat de orientata catre misiune, incat aproape a egalat crestinismul in ceea
ce priveste numarul convertitilor din Africa. Astazi, musulmanii reprezinta 17%
din populatia lumii, insemnand aproape 1 din 5 persoane. Exista 44 de tari
musulmane in intreaga lume.5

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
2 http://www.crestinul.ro/islamul.htm
3 Asociatia de geopolitica ,,ION CONEA'' , Incursiune in Islam, Bucuresti, 2004 , p. 1
4 http://d1.islamhouse.com/data/ro/ih_books/single/ro_islam_is_pete_seda.pdf
5 http://www.crestinul.ro/islamul.htm

II. Geneza
Inainte de aparitia islamului, vasta Peninsula Arabica ingloba regiuni
preponderent desertice sau semidesertice si o populatie vag omogena, complet
dezarticulata din punct de vedere politic, social si religios. In teritoriile meridionale
(Yemen, Hadramaut), datorita solului mai fertil, avantajat de precipitatiile
musonice, locuitorii s-au adaptat unui stil de viata sedentar. In Arabia
septentrionala si centrala, expusa capriciilor unei pluviozitati mai putin abundente,
datorita ostilitatii mediului, populatia s-a sedentarizat doar in rarele oaze fertile,
practicand in rest o existenta nomada sau seminomada. Semintiile arabe sedentare
si cele nomade erau organizate in triburi independente conduse de un seic sau un
said.
Se distingeau totusi doua ample grupari traditionale rivale: yemenitii in SUD si
nazaritienii in NORD. In Yemen si in Hedjaz, regiuni situate in zonele sud-vestice
si vestice ale peninsulei, se practicau urmatoarele activitati: agricultura, cresterea
animalelor si comertul caravanier. In portiunile centrale sau orientale, dominate de
deserturi, beduinii duceau o viata de pastori nomazi, crescatori de camile, oi si
capre.6
Pentru arabii din Hedjaz, ostili ideii de monarhie, principalul centru de raliere a
devenit Mecca - orasul negustorilor, camatarilor si al caravanelor - , in jurul careia
gravitau si alte asezari angrenate in traficul comercial dintre Oceanul Indian si
Marea Mediterana, precum Yathrib, Taif si Haybar. Prestigiul acestei placi turnate
a comertului dintre Arabia de Sud si Palestina bizantina se datora sanctuarului de
forma unui cub, Kaaba , ridicat deasupra unui aerolit insolit, faimoasa ,, piatra
6 Ovidiu Muresan, De la Antichitatea tarzie la amurgul Evul Mediu, Ed. a 3-a rev,
Cluj Napoca, Todesco, 2007, p. 80

neagra''. In respectivul lacas de cult isi aveau sediul o serie de zeitati importante,
venerate in aproape intreaga peninsula, precum al-Ozza(Luceafarul de dimineata),
al-Lat(zeita cerului), Manat(zeita fericirii) si Allah(Dumnezeu), divinitatea
protectoare a templului. Sub aceste auspicii, Mecca a devenit treptat, cel mai
important centru de pelerinaj pentru teritoriile arabe, timp de cateva luni pe an,
care erau considerate sacre. Pelerinajul si targul, care se tinea in vecinatate, la
Ukaz, furnizau venituri substantiale meccanilor si cu precadere tribului Qurays,
insarcinat cu protejarea sanctuarului.7

7 idem, p. 81

III. Mohamed , profetul Islamului

In anul 570 sau 571 la 20 aprilie s-a nascut Mahomed in orasul Mecca din Arabia.8
Acesta se naste in clanul Quraysit Banu Hachim. Intrucat tatal sau decedase, iar
mama sa, Amina, era lehuza, micul orfan va fi recunoscut si luat sub protectie de
bunicul patern, Abd-al-Muttalib. De la varsta de 8 ani, pierzandu-si mama si
bunicul, Mohamed va fi crescut de unchiul patern, Abu Talib, devenit sef al
clanului Banu Hachim. De tanar, viitorul profet a fost antrenat in comertul
caravanier. Dupa ce castiga o incontestabila experienta negustoreasca in compania
unchiului sau, Mohamed intra in sluja unei vaduve bogate, Khadidja. Aceasta,
multumita de prestatia sa mercantila, ii propune sa-si uneasca destinele. In ciuda
diferentei de varsta de 15 ani menajul a fost unul fericit. Mai bine de un deceniu si
jumatate, Mohamed va duce o existenta lipsita de griji materiale, alaturi de
consoarta sa.9
Abia la varsta de 40 de ani, avand obiceiul de a colinda, de unul singur,
imprejurimile orasului Mecca, Mahomed are prima revelatie, intr-o grota de pe
muntele Hira. Traditia pretinde ca, in luna Ramadan , i s-a infatisat ingerul Gabriel,
care i-a ordonat sa ,,recite'' o suita de mesaje ale divinitatii. Aceste revelatii, sub
forma de versete, aveau sa alcatuiasca, ulterior, Coranul. Textul cartii sacre a
islamului apare astfel ,,ca o dictare supranaturala inregistrata de Profetul inspirat"
(L. Massignon). Mohamed s-a straduit sa propovaduiasca noua credinta mostenita
printre concetatenii sai, anuntand iminenta Judecatii de Apoi si proclamand ca
8 http://www.crestinul.ro/islamul.htm
9 Ovidiu Muresan,op.cit, p. 81

scopul vietii terestre este supunerea (islam), fata de Allah, prin rugaciuni si
milostenie. Prozelitismul in favoarea islamului a fost receptat cu serioase rezerve la
Mecca, intrucat distrugerea idolilor si adorarea unei divinitati singulare ar fi
afectate traditionalele pelerinaje, extrem de profitabile pe plan comercial. In primii
ani adera la noua religie sotia Profetului, Khadidja, un var al acesteia, Waraqaibn
Naufal, cativa membri ai familiei, precum Ali Zayd si sclavul negru Bilal.
Atragerea printre adeptii islamului a unor personalitati marcante (Abu Bakr, Omar)
costituie exceptii notabile. Sub presiunea persecutiilor permanente, exercitate de
patura negustorilor avuti din Mecca, in anul 615, aproximativ 100 de aderenti ai
islamului se refugiaza in Abisinia. Pentru comunitatea islamica situatia se
agraveaza in anul 619, o data cu moartea Khadidjei si a unchiului Abu Talib. In
fruntea clanului Banu Hachim ajunge un alt unchi, Abu Lahab, opozant inversunat
al Profetului. Mohamed contacteaza triburile arabe din vecinatate si pe locuitorii
din Yathrib, unde traia , inclusiv o numeroasa comunitate iudaica, deci monoteista.
In urma ,,pactului de la Al-Aqaba", proaspetii aliati se obliga sa renunte la
idolatrie. Pe 24 septembrie 622, Mohamed paraseste Mecca, in compania
discipolilor sai, si se stabileste la Yathrib, care isi schimba numele in Medina.
Acest episod este cunoscut in istoria islamului sub denumirea de Hegira(exilul). La
Medina, Mohamed devine un veritabil lider teocratic. Inlocuieste vechile structuri
tribale cu comunitatea credinciosilor (umma), alcatuita din doua grupari:
muhadjirunii (,,expatriatii" din Mecca) si ansarii (,,sustinatorii'' locali).
Canonineaza ritualurile si principiile islamice. Astfel, credinciosul musulman
trebuie sa indeplineasca 5 obligatii fundamentale:
- sa creada in Allah si sa-i dedice 5 rugaciuni zilnice
- sa achite comunitatii islamice o contributie voluntara (zekeat), destinata
ajutorarii adeptilor saraci,
- pelerinajul la Mecca, efectuat macar o data in viata
- tinerea postului in luna ramadam
- participarea la razboiul sfant (djihad)
Rugaciunea in comun este recomandata si prescrisa pe ziua de vineri. Atunci
credinciosii se aduna in moschee, cu fata spre mihrab ( nisa decorata indicant
directia qibla - catre Mecca ). Intial, sperand sa-i converteasca pe evreii din Medina
la islam, Profetul i-a consiliat pe credinciosi sa-si orienteze rugaciunea catre

Ierusalim. Imamul (seful religios), care se aseaza in fata adunarii credinciosilor, nu


este decat indrumator al rugaciunii colective. Elementul esential al reuniunii de
vineri este predica(Khutba), pronuntata de la amvon(minbar). Chemarile cotidiene
la rugaciune se fac de catre muzein din inaltul minaretului, lipit de sala de
rugaciune a moscheii. Intrucat oaza Medina era aglomerata, mijloacele de
subzistenta ale comunitatii islamice s-au restrans ingrozitor. In scurt timp, sub
constrangerea presiunilor de ordin material, Mahomed si-a trimis adeptii sa
intercepteze caravanele comerciantilor din Mecca.
In consecinta, partizanii Profetului angajeaza doua confruntari cu adversarii lor, in
anul 624, la Madan si Badr, pe care le incheie victoriosi. Succesele militare ale
musulmanilor, precum si pagubele materiale suferite, i-au determinat pe locuitorii
din Mecca sa riposteze, in anul urmator. In anturajul credinciosilor sai, Mahomed
si-a intampinat dusmanii in numar de 3000 la Uhud, in apropierea Medinei.
Musulmanii sufera o infrangere catastrofala. Profetul este ranit, iar unchiul sau,
Hamza este ucis. Nu este clar daca la scurta vreme dupa batalie sau cu alta ocazie,
trupele meccane ataca Medina. Profetul salveaza insa situatia sfatuindu-si adeptii
sa-si protejeze resedinta cu un sant (,,razboiul santului''). Descurajati de obstacolul
neprevazut pe care l-au intampinat, inamicii islamului au renuntat la asediu. In anul
628, Mahomed isi propune sa intreprinda un perinaj la Mecca, in compania
credinciosilor sai. Pe drum, la Hudaybiyya, e intampinat de o delegatie din orasul
sau natal, cu care incheie un armistitiu, pe o perioada de 10 ani. Conform
intelegerii, musulmanii urmareau sa-si amane pelerinajul cu un an. In anul 630,
incalcand tratatul, Mahomed se indreapta spre Mecca, insotit de adeptii islamului.
Oponentii sai din tribul Qurays capituleaza fara lupta. Profetul patrunde in orasul
sfant si tine o predica adresata musulmanilor, dupa care ordona distrugerea idolilor
care flancau ,,piatra neagra", Kaaba. Dupa acest incontestabil succes, care ulterior
a favorizat extinderea si mai alerta a islamului, Mahomed s-a intors la resedinta sa
din Medina. Defapt, aici va si muri, doborat de boala in 632.10
Musulmanii cred ca islamul este ultimul din mesajele dumnezeiesti, de asemenea,
ca Mahomed este ultimul profet si mesagej al lui Allah; ei cred si in toti profetii si
apostolii care au fost trimisi pentru umanitate inainte de Profetul Mahomed,
precum Avraam, Iosif, Moise, Isaia si multi altii care sunt sau nu mentionati in
10 ibidem, p. 82-83

Coran. Musulmanii cred in scrierile lor si in mesajele pe care le-a dat Allah lor
pentru a le explica oamenilor precum Tora, Psalmii si Evanghelia. Majoritatea
musulmanilor (75-90%) sunt sunniti. A doua categorie, Siia (aproximativ 10-20%).
Cea mai mare tara cu populatia musulmana este Indonezia (12.7% din musulmani),
urmata de Pakistan (11 %) , India ( 10.9% ) si Bangladesh (9.2%), comunitati mari
se mai gasesc si in China, Rusia si partial in Europa. 11

IV. Eshatologia islamica

In viata de apoi crede atat crestinismul cat si islamul.12 Din surse in special crestine
s-a inspirat Mohamed in fundamentala sa doctrina Eshatologica aspectul cel
impresionant si dramatic tratat, caruia ii este rezervata intreaga sura a LXXV-a cele
mai vechi sure, abunda in viziuni, preziceri, revelatii privind destinul omului dupa
moarte, intrucat 'dupa separarea sa de trup, sufletul ramane multa vreme intr-o stare
de inconstienta, in somnul sau betia mortii pana la Judecata de Apoi.'(H.Masse)13
Eshatologia este vag expusa in Coran, traditia completand insa mai tarziu
dogma islamica despre o viata viitoare. Dupa moarte, sufletele merg la un fel de
judecata particulara in fata ingerilor Nakir si MunKar, celor mai buni aratandu-li-se
Raiul si celor rai Iadul. Sufletele profetilor si ale martirilor merg direct in paradis.
Ziua judecatii va fi precedata de minuni si semne apocaliptice intre care si aparitia
unui fel de Antihrist, un monstru cu un singur ochi si calare pe un asin; va veni insa
si Mahdi, cel condus de Allah, un fel de Mesia Islamic, care va converti lumea la
islamism si va aduce dreptatea si ordinea pe pamant. 14 Insusi Iisus va cobori din

11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
12
http://www.teologiesiviata.ro/sites/default/files/articol/pdf/2012/09/24_bustros_eshat
ologie.pdf
13 OVIDIU DRAMBA, Istoria Culturii si Civilizatiei, vol. IV, Ed.Saeculum I.O. si
Vestala, Bucuresti 1998, p. 437

cer, aratandu-se oamenilor la moscheea din Damasc, ucigandu-l apoi pe Antihrist si


ramanand 40 de ani pe pamant, aducand pacea intre oameni si animale. 15
Sfarsitul lumii este anuntat de cresterea impietatii printre oameni si prin
semne terifiante: Coranul va fi uitat, templul din Mecca va dispare; mortii vor invia
iar Dumnezeu ii va judeca, rezervandu-le celor drepti placerile si voluptatile
Raiului (Coran, XXXVII, 39-47), iar celor care au facut fapte rele, chinurile
vesnice ale Iadului, prea putin descrise in Coran, dar amplu analizate de teologii
islamici de mai tarziu.16
Faptele oamenilor, in ziua Judecatii, vor fi cantarite pe o balanta, iar
sufletele lor vor trece pe un pod 'mai subtire decat firul de par si decat taisul sabiei'.
Cei buni vor trece pe un pod iute ca fulgerul in timp ce cei rai se vor prabusi in iad.
De asemenea, exista in islamism si credinta intr-un loc intermediar Araf , un fel
de purgatoriu unde merg cei a caror balanta se afla in echilibru. 17
Fantezia araba in ceea ce priveste raiul si iadul, a inventat tot felul de
placeri senzuale sau de chinuri groaznice. Mai tarziu, teologii musulmani, dandu-si
seama de natura vechilor conceptii ale Eshatologiei islamice, in contrast cu dogma
spiritualitatii lui Dumnezeu, au incercat sa explice alegoric pasajele din Coran cu
referire la placerile raiului islamic si au introdus in Eshatologia islamica, un
element spiritual, potrivit caruia cei ce vor merge in paradis vor avea fericirea de a
contempla pe Dumnezeu .18

14 EMILIAN VASILESCU, Istoria Religiilor, Editura Didactica si Pedagogica R.A.,


Bucuresti 1998, p. 163
15 ibidem
16 OVIDIU DRAMBA, Op. cit., p.438
17 EMILIAN VASILESCU, Op. cit., p.163
18 ibidem

V. Relatiile dintre crestinism si islamism


Lumea islamica s-a constituit, practic, intr-un spatiu odinioara mazdeean sau
buddhist, cum ar fi Iranul si India, dar si intr-un spatiu crestin sau semicrestin, cum
fi Asia Mica, Siria si Palestina, Egiptul si Nubia, Africa de Nord. Lumea crestina,
cea anterioara secolului al VI-lea, nu se putea regasi in spatiul musulman, iar
recrestinarea s-a impus doar in Sicilia, Spania si Crimeea.
Peste tot unde s-au impus si au cucerit, musulmanii au reusit sa-si conserve
propria identitate. Cand se stabileau pe un anumit teritoriu, nu urmareau altceva
decat sa-si impuna limba si credinta. De regula, se instalau pe cele mai bogate
pamanturi, pe Valea Nilului, a Tigrului si Eufratului, a Indului, pe podisurile inalte
ale Anatoliei si Iranului, in Palestina sau in Fenicia, spatii in care aveau sa se nasca
Zaratustra, Moise, Buddha, Iisus, dar si Homer, Aristotel sau Platon. Musulmanii

au distrus bogata mostenire culturala europeana, avand totusi meritul de a transfera


pana in Occidentul extrem valorile descoperite in India si in China. De asemenea,
au avut o mare contributie in conservarea valorilor Antichitatii si transmiterii lor
spre generatiile viitoare.19
Pentru primele cinci secole de la cea mai timpurie si traumatizanta intalnire dintre
lumea crestina si Islam (din a doua jumatate a secolului al VII-lea), atitudinea
crestinilor fata de Islam a fost dominata de ignoranta, intelegere lacunara, ostilitate
si frica. Din acest amalgam de sentimente si atitudini, si din alte impulsuri intestine
specifice occidentului crestin, s-au nascut cruciadele. Un succes relativ, cucerirea
Ierusalimului din 1099 a fost urmata de un sir de esecuri. Desi sperantele ramaneau
mari si impulsul cruciat se bucura inca de apreciere in randul occidentalilor, trebuie
ss fi fost clar pentru observatorii rationali, cu mult inainte de Nicopole, ca Locurile
Sfinte nu vor fi niciodata recucerite.20
Colonizarea europeana a lumii islamice a avut un efect de bumerang. Invazia
europeana n-a fost una acceptabila, dar suferinta pe care a impus-o a fost una
eliberatoare. De altfel, orice coabitare produce mutatii si nu poti, nici pe departe,
afirma ca prezenta britanica in India sau Egipt, dupa cum, tot la fel, prezenta
franceza in Maghreb, nu le-a adus nimic indienilor, egiptenilor si maghrebienilor.
Razboiul ii impinge pe oameni unii impotriva altora, insa, in acelasi timp, dupa
lacrimi si morti, se regasesc cu totii, avand acelasi sentiment de a impartasi durerea
si frustrarea.
Disputa dintre islam si crestinism s-a derulat, in principal, in Asia Mica si
Spania, mai putin in Siria si Palestina, apoi in Balcani si Europa Centrala, in jurul
Marii Mediterane etc. Au fost insa si alte multe locuri, cum ar fi Franta, Italia, dar
mai ales Sicilia, Africa de Nord, unde crestinii incercau sa se reinstaleze, Egiptul,
Nubia, Etiopia, India, Indonezia, Iranul, Afganistanul etc., pe scurt toate zonele in
care islamul si crestinismul s-au interferat.
Crestinismul s-a plasat vizavi de islam avand totdeauna o atitudine de interes
si superioritate. Lumea crestina, convinsa ca e detinatoarea adevarului, a privit

19 http://ziarullumina.ro/opinii/disputa-dintre-islam-si-crestinism
20 http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/islamul-i-lumea-cre-tin-orela-ie-complicat

islamul totdeauna ca pe o erezie intre multe altele; de altfel, Dante il plaseaza pe


Mahomed in fundul infernului (Infernul XXVII, 35).21
Cruciada a fost considerata de crestinii medievali o recucerire asemanatoare cu
Reconquista iberica. De fapt, Ierusalimul trecuse de sub stapanirea romana sub cea
bizantina, singura care a avut un caracter crestin, apoi sub cea musulmana.
Locurile sfinte ale crestinatatii erau incarcate de semnificatii nu numai pentru
iudaism, ci si pentru islam, caci Muhammad isi luase zborul de pe Domul Stancii
cand se inaltase in Paradis. Motivatia religioasa si ideologica a cruciadei se
situeaza la convergenta a doua lungi evolutii.22
Prima si probabil cea mai importanta a fost convertirea crestinismului la
razboi. Crestinismul evanghelic era un pacifism profund ostil razboiului, iar Iisus
Insusi era nu doar un iubitor de pace, ci si un militant in favoarea ei. Unul dintre
principalele motive pentru care crestinii au fost persecutati de imparatii romani era
refuzul serviciului militar. Atitudinea crestinilor a inceput sa se schimbe inca de la
sfarsitul secolului al IV-lea cand crestinismul a devenit religia oficiala a Imperiului.
De atunci inainte, supusii acestuia, in curand toti crestini, au fost chemati sa apere
un imperiu crestin. Totusi, indoiala in ceea ce priveste razboiul a persistat multa
vreme in sanul crestinismului.
Pe de alta parte, razboiul nu trebuia sa fie agresiv. Crestinismul a respins
intotdeauna conceptul de razboi preventiv. Razboiul trebuia sa fie un raspuns la o
agresiune sau nedreptate. Nu trebuia sa aiba drept scop jaful si cucerirea, iar vietile
celor ce nu purtau arme (femei, copii, negustori, calugari etc.) trebuiau crutate.
Pentru crestini razboiul a fost legitim mai cu seama impotriva paganilor si a
musulmanilor, considerati pagani.23
A fost nevoie de inca o schimbare importanta pentru ca razboiul drept sa se
transforme in razboi sfant. Aceasta evolutie s-a datorat faptului ca papalitatea a
apelat pentru protectia ei la razboinici precum francii, care pe vremea lui Carol cel
Mare a aparat-o de longobarzi.24
21 http://ziarullumina.ro/opinii/disputa-dintre-islam-si-crestinism
22 Jacques Le Goff, Evul Mediu i naterea Europei, p. 119.
23 ibidem, p. 120
24 Ibidem, p. 121.

Ca o trasatura generala, papalitatea a avut tendinta sa transforme in razboi sfant


aparitia militara a unor popoare crestine fata de agresiunile imperiale impotriva ei.
Imaginea Ierusalimului a inflacarat tot mai mult crestinatatea in secolul al XI-lea.
Crestinatatea cunoscuse un avant demografic si economic remarcabil, pe de alta
parte, imbogatindu-se, nobilimea dispunea de mijloace necesare pentru a se inarma
mai bine si a intreprinde expeditii militare.25
In sfarsit, dupa convertirea barbarilor crestinarea razboiului a continuat,
botezata, sabia putea sa-si faca treaba mai departe cu binecuvantarea Bisericii.
Paradoxal, cruciada s-a nascut in mare parte din miscarea pentru pace care a
marcat anul 1000.26
Rolul decisiv l-a avut papalitatea, care a considerat ca deturnarea impotriva
musulmanilor a fortei razboinice ar putea aduce mai multe foloase.
In fine, pentru papalitate era mijlocul de a se impune in fruntea crestinatatii,
intrucat conducerea acestui razboi in care religiosul se imbina intim cu politicul nu
putea sa-i revina decat liderului religios suprem, pozitie la care aspira papa. In
sfarsit, nu intamplator papa care a declansat cruciada, Urban al II-lea, a fost un
calugar apartinand ordinului de la Cluny.27
Europa crestina va ajunge, asadar, din urma islamul, care inca de la origine, de
la scrierea Coranului, desemnase razboiul sfant, djihadul, drept una dintre
obligatiile de prima importanta ale credinciosilor.28

Bibliografie

25 Idem, p. 121.
26 Georges Duby, Anul 1000, traducere Mihai Rzvan Ungureanu, Ed. Polirom, Iai,
1996, p. 220.
27 Jacques Le Goff, Op cit, p. 122.
28 idem, p. 122

Ovidiu Muresan, De la Antichitatea tarzie la amurgul


Evul Mediu, Ed. a 3-a rev, Cluj Napoca, Todesco,
2007
OVIDIU DRAMBA, Istoria Culturii si Civilizatiei, vol. IV,
Ed.Saeculum I.O. si Vestala, Bucuresti 1998
EMILIAN VASILESCU, Istoria Religiilor, Editura
Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti 1998
Asociatia de geopolitica ,,ION CONEA'' , Incursiune in
Islam, Bucuresti, 2004
Georges Duby, Anul 1000, traducere Mihai Razvan
Ungureanu, Ed. Polirom, Iasi, 1996
Jacques Le Goff, Evul Mediu si nasterea Europei, p.
119
http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
http://www.crestinul.ro/islamul.htm
http://d1.islamhouse.com/data/ro/ih_books/single/ro_i
slam_is_pete_seda.pdf
http://www.teologiesiviata.ro/sites/default/files/articol
/pdf/2012/09/24_bustros_eshatologie.pdf
http://ziarullumina.ro/opinii/disputa-dintre-islam-sicrestinism
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol
/islamul-i-lumea-cre-tin-o-rela-ie-complicat