Program de terapie ocupationala la un

grup de oameni cu
hernie de disc cervicala
cu sau fara interventie chirugicala

Istratie Cristian
Master anul II

Program de terapie ocupationala la un grup de oameni cu

hernie de disc cervicala
cu sau fara interventie chirugicala
Coloana vertebrala este formata din 24 de vertebre. Sectiunea cervicala (gatul) a
coloanei vertebrale sustine greutatea capului (aproximativ 4.5 kg ), si va permite sa
se indoaie capul inainte si inapoi, de la o parte in alta, si sa se roteasca la 180 de
grade. Exista 7 vertebre cervicale numerotate de la C1 la C7. Vertebrele sunt
separate de discuri, ce actioneaza ca amortizoare pentru ca vertebrele sa evite
frecarea. Inelul exterior al discului este numit spatiul inelar. El are benzi fibroase ce
se ataseaza intre fiecare vertebra. Fiecare disc are un centru cu gel numit nucleu.
La fiecare nivel al discului, o pereche de nervi spinali ies din maduva spinarii si se
ramifica in corpul nostru. Maduva spinarii si nervii spinali actioneaza ca niste
impulsuri, ce permit transmiterea mesajelor de a calatori inainte si inapoi intre
creier si corp, pentru a transmite senzatie si control al miscarii.
O hernie de disc cervicala este o afectiune a coloanei vertebrale care apare atunci
cand centrul gelatinos al unui disc intervertebral iese printr-o zona slabita a
peretelui dur exterior. Durerile de gat sau de brat pot aparea atunci cand materialul
discului atinge sau comprima un nerv spinal din apropiere. Tratamentul conservator
non-chirurugical este primul pas pentru recuperare. Mai mult de 90% din oameni siau imbunatatit starea in aproximativ 6 saptamani si au revenit la activitatea
normala. Daca nu raspunde la tratamentul conservator, medicul poate recomanda
interventia chirurgicala.
Hernia de disc apare atunci cand nucleul gelatinos al discului iese in afara printr-o
ruptura a peretelui discului (annulus). Materialul de gel este iritant pentru nervii
spinali. Durerea este un rezultat al inflamatiei nervului spinal si a umflaturilor
cauzate de presiunea herniei de disc. De-a lungul timpului, hernia tinde sa se
micsoreze si este posibil sa apara o intrerupere partiala sau completa a durerii. In
cele mai multe cazuri, daca durerile de gat si/sau brat se vor rezolva, asta va dura
aproximativ sase saptamani.
Simptomele herniei de disc variaza foarte mult in functie de locatia herniei si
propriul raspuns la durere. Daca apare hernia de disc cervicala se poate simti
durerea care radiaza in jos pe bratul si, eventual, in mana. Se poate simti, de
asemenea, durere la sau in apropierea umarului, si dureri de gat, atunci cand se
intoarce capul sau se indoaie gatul. Uneori, este posibil sa apara spasme
musculare. Uneori, durerea este insotita de amorteala si furnicaturi in brat. De
asemenea poate aparea slabiciune musculara, in biceps, triceps si pumnul mainii.
Unii pacienti gasesc alinare prin tinerea bratului intr-o pozitie ridicata in spatele
capului lor, deoarece aceasta pozitie amelioreaza presiune asupra nervului.

Discurile se pot umfla sau hernia din cauza unei accidentari si a ridicarii
necorespunzatoare sau pot aparea spontan. Imbatranirea joaca un rol important. Pe
masura ce se inainteaza in varsta, discurile se usuca si devin mai grele. Peretele
exterior fibros dur al discului poate slabi, si nu mai poate fi in masura sa contina
nucleu cu continut asemanator gelului in centru. Acest material se poate bomba sau
rupe printr-o ruptura in peretele discului, cauzand durere, atunci cand se atinge un
nerv. Genetica, fumatul, si o serie de activitati profesionale si de agrement duc la
degenerarea discului mai devreme.
Herniile de disc sunt cele mai frecvente la persoanele de 30 si 40 de ani, desi
oamenii de varsta mijlocie si mai in varsta prezinta putin mai mult risc in cazul in
care sunt implicati in activitate fizica intensa. Doar aproximativ 8% din herniile de
disc apar in regiunea gatului.
Terapia ocupainal este forma de tratament care folosete activiti i metode
specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea individului de a
desfura activiti necesare vieii, de a compensa disfuncii i de a diminua
deficiene fizice.
Terapia ocupaional are o mare varietate de nelesuri, astfel:
-

Terapia ocupaional este o profesie care ajut o persoan cu incapacitate si ctige potenialul maxim pentru independen i productivitate n propria
via.

Terapia ocupaional ndrum indivizii s se ajute singuri, s fac ce este

necesar cu ce pot .

Terapia ocupaional este arta practic de a promova independen

funcional

prin

utilizarea

activitilor

vieii

zilnice

i/sau

modificnd

echipamentul sau mediul, cnd este necesar, pentru A.D.L.-uri (activitati din
viaa zilnic).
-

Terapia ocupaional folosete activiti pentru creterea i restaurarea strii

fizice i psihice ale unei persoane la nivel funcional necesar vieii cotidiene.

Terapia ocupaional este terapia care ajut o persoan s se adapteze

mediului, sau adapteaz mediul pentru nevoile unei persoane, astfel nct
aceasta s devin capabil s-i desfoar viaa cu demnitate i respect de
sine.

Terapia ocupaional este o profesie pentru sntate care contribuie la

independena fizic i emoional ca i la starea de bine a individului stare
ce se realizeaz prin utilizarea unor activiti selectate.

Terapia ocupaional promoveaz calitatea vieii restaurnd, rentrind i

crescnd participarea indivizilor la activitile necesare vieii.

Terapia ocupaional este o terapie funcional avnd ca obiectiv educarea

pacientului la cel mai nalt nivel funcional posibil care s-i permit s
efectueze toate activitile vieii acestuia. Acest obiectiv se poate atinge prin
trei direcii de lucru:
o

adaptnd activitile individului n aa fel nct s fac ce ar trebui

cu ce poate;

adaptnd mediul nconjurtor la deficientul funcional al pacientului;

adaptnd maniera unei persoane de a realiza o sarcin.

Pentru a-i ndeplini obiectivele, terapia ocupaional utilizeaz teste

standardizate, observaia clinic i activitile practice.

Activitile ocupaionale cuprind:
-

autongrijirea:

hrnire,

mbrcat,

pieptnat,

manipularea

obiectelor,

mobilitatea;
-

munca: ndeletniciri legate de ngrijirea casei i a familiei;

educaia: activiti colare i educaionale;

joaca (pentru aduli sporturi, hobby-uri, activiti sociale) i activitile

recreative.

Terapia ocupaional este definit ca fiind forma de tratament care folosete

activitile i metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface
capacitatea de a desfura activitile necesare vieii individului, de a compensa
disfuncii i de a diminua deficiene fizice. Activitile practice sunt utilizate
singure sau asociate cu terapia adjuvant: ortezarea, echipamentele de
asisten, bio-feed-backul: se folosesc pentru a dirija procesul i scopul
terapeutic urmrit i nu concentrarea pe micri i contracii izolate.
Esenial pentru eficiena terapiei ocupaionale este participarea activ a
pacientului la tratament. .
Cel mai important instrument cu care opereaz terapia ocupaional sunt
activitile practice.
Activitile practice au un scop autonom i intrinsec si are un scop terapeutic.

Activitile practice din terapia ocupaional au urmtoarele obiective terapeutice:

-

tonifierea musculaturii cervicale,

combaterea dezechilibrului static postural,
dezvoltarea mobilitatii coloanei vertebrale la nivelul acestei regiuni,
recapatarea increderii de sine,

s dezvolte i s menin fora, rezistena, tolerana la efort, mobilitatea,

coordonarea.

s utilizeze micri automate i voluntare n timpul executrii unor sarcini

direcionate spre un anumit scop;

s utilizeze deprinderile profesionale ale bolnavului;

s amelioreze senzaia, percepia i funcia cognitiv;

mbunteasc

socializarea

susin

echilibrul

emoional

al

pacientului;
-

creasc

independena

bolnavului

desfurarea

rolurilor

sale

ocupaionale.
Analiza activitilor.

Pentru a selecta cele mai adecvate activiti terapeutice,

trebuie fcut o analiz atent a activitilor pacientului. Activitile practice trebuie

s ndeplineasc urmtoarele condiii:
- s fie orientate spre un anumit scop;
- s aib importan pentru pacient;
- s implice participarea mintal i fizic a pacientului;
- s fie adaptabil, gradabil, adecvat vrstei pacientului;
Adaptarea activitilor se va face la nevoile specifice ale pacientului, ex : sustinerea
gatului in coreleta cervicala pentru nevoile casnice (servirea mesei, toaletare,etc).
Gradarea activitilor se refer la alegerea unui ritm adecvat i modificarea sa n
funcie de performana maxim a bolnavului. Se vor evita micrile nenaturale i
rezistena excesiv opus micrilor, deoarece pacientul nu se va mai concentra pe
finalitatea activitii, ci pe micrile componente, ceea ce va reduce satisfacia
pacientului privind performanele activitii.

Gradarea activitilor are ca scop:

-

creterea forei musculare, a mobiliti, rezistenei i toleranei;

creterea coordonrii;

dezvoltarea deprinderilor sociale, cognitive i de percepie

a) For muscular poate fi gradat prin creterea rezistenei sustinerii capului
( aproximativ 4,5kg):
-

schimbarea planului micrilor din planul fr gravitaie n contragravitaie;

b) Mobilitatea articular. Activitile pentru meninerea sau creterea mobilitii

pot fi gradate prin rotiri usoare ale gatului urmarind trecatorii, astfel nct s
solicite o mai ampl micare articular.
c) Rezisten i tolerana. Rezistena poate

fi

gradat

prin

activitatea

recreeativa prin vizionarea stirilor de la televizor( la inceput cateva minute

apoi se creste gradual timpul de vizionare).
Selecia propriu zis a activitilor
In tratamentul herniilor cervicale se selecteaz activiti care se refac
funcia mobilitii. Aceste activiti trebuie s aib anumite caracteristici:
-

Trebuie s antreneze mai ales micarea, deci s permit contracia i

relaxarea alternativ a muchilor i s permit micarea articular pe toat
aria de mobilitate a gatului.

Trebuie s asigure repetitivitatea micrilor de un numr controlabil de ori

pentru a fi n beneficiul bolnavului.

Trebuie s permit gradarea mai multor parametrii, cum ar fi: rezistena,

amplitudinea, coordonarea, complexitatea exercitiilor.

In activitile practice sunt folosite exerciii active i rezistive; exerciii pasive i

active asistate sunt mult mai greu de aplicat.
Activitile selectate trebuie s suscite interesul pacientului; activitatea va fi
mult mai eficient dac se ofer solicitarea pacientului
Activiti facilitatoare sunt activiti simulate create de terapeut pentru a realiza
o etap intermediar a tratamentului. Nu sunt considerate activiti practice
deoarece nu au un scop intrinsec, o finalitate practic prin care s angajeze
participarea fizic i mintal a pacientului. Ele au scopul de a antrena nite

scheme de micare, nite deprinderi senzorial motorii, perceptuale i cognitive

necesare bolnavului pentru a activa acas i n comunitate.
Tratament : In faza acuta imobilizarea prin colier tip minerva este indispensabila.
Tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene si antialgice este eficace. Orice
fizioterapie si mai ales kinetoterapie este prescrisa in aceasta faza. Dupa doua
sau trei saptamini de tratament daca durerile nu se amelioreaza un tratament in
bolus cu corticoid este cateodata benefic.
Infiltratiile peridurale sau epidurale sub control scaner au o eficienta scazuta.
Dupa 3 luni de tratament si repaus daca durerea nu cedeaza si daca apar semne
neurologice (amorteli ale degetelor si scaderea fortei musculare) si daca
imaginea RMN este formala pentru o compresiune prin hernie, interventia
chirurgicala este indicata. Aceasta consta in ridicarea obstacolului prin cura
herniei si prin stabilizarea vertebrelor prin arthrodeza vertebrala. Operatia este
simpla si disparitia durerilor si a amortelilor este constata la iesirea din sala de
operatii. In schimb recuperarea motorie (amiotrofia si forta musculara se
recupereaza lent in 3 sau 6 luni).
Tratamentul cu namol, repaus la pat, gimnastica medicala sunt tratamente din
istoria medicinii secolului 19.
Tratamentul cel mai modern preconizeaza inlocuirea discului vertebral cu o
proteza, tratament cu o rata de succes de peste 90%; acest tratament permite in
acelasi timp ridicarea obstacolului (ablatia herniei) si mentinerea mobilitatii
coloanei cervicale mai ales la persoane tinere si active.
Reducerea activitatilor fizice
Pacientii care sufera de hernie cervicala de disc si au o simptomatologie
zgomotoasa (manifestata prin dureri musculare, dureri in zona cervicala,
parestezii ale membrului superior) ar trebui sa isi reduca temporar din activitati
si sa stea cat mai mult timp in repaus la pat. Specialistii recomanda pacientilor
sa isi gaseasca o pozitie antalgica (pozitie in care durerea este minima), in acest
sens putand plasa un prosop sau o perna sub gat pentru a sustine ceafa intr-o
pozitie neutra. Repausul la pat indicat in astfel de conditii nu inseamna neaparat

imobilizare prelungita a pacientului cu evitarea oricarui tip de miscare, o astfel

de atitudine putand cauza aparitia unui intreg sir de complicatii, de la agravarea
simptomatologiei determinate de hernie, insotita de hipotrofia musculaturii
gatului (datorita lipsei de mobilizare), la cele de natura circulatorie cu formarea
de trombi venosi.
Pentru a evita astfel de neplaceri este indicat ca pacientul sa nu stea imobilizat
mai mult de 2 zile consecutive, iar in acestea sa incerce sa isi miste picioarele in
planul patului si antigravitational cat mai mult posibil si sa execute miscari
minime din cap (atat cat sa intretine tonusul muscular).
Pe masura ce suferinta se amelioreaza, nivelul de activitate zilnica se poate
modifica si el, depinzand de functionalitatea regiunii cefalice. In final, pacientul
devine apt sa isi reia activitatea normala desfasurata anterior.
Mobilizarea
Numeroase studii bazate pe evidente clinice au demonstrat ca o metoda
eficienta de a ameliora durerea din hernia de disc cervicala este miscarea prin
exercitii adecvate. Specialisti au concluzionat ca femeile cu dureri cervicale
cronice au resimtit o imbunatatire a starii de sanatate si confort, prin efectuare
de exercitii de toleranta la efort folosind greutati sau benzi elastice de intindere.
Miscarea este importanta in economia intregului oraganism, nu doar din punct
de vedere al atenuarii durerilor cervicale. 30 de minute de sport (mers cu
bicicleta, inot, jogging sau chiar mers pe jos) sau exercitii aerobice efectuate
zilnic au capacitatea de a imbunatati circulatia sangvina, ceea ce se va
repercuta benefic asupra maduvei, care va fi mult mai bine irigata si implicit va
capata o functionalitate mai buna.
Exercitii fizice
Efectuarea exercitiilor fizice specifice pentru zona cervicala (intinderi, rotatii sau
mobilizari in diverse directii) este recomandata in hernia de disc de indata ce
pacientul se simte apt sa le execute si doar daca primeste si acordul medicului
curant. Prin astfel de exercitii se imbunatateste mobilitatea si flexibilitatea zonei,
precum si tonusul muscular. Exercitiile ar trebui efectuate dupa o prealabila

incalzire a regiunii, fie prin aplicarea unui prosop imbibat cu apa calda, fie prin
dus cu apa calduta. In continuare sunt prezentate cateva exercitii utile pentru
ameliorarea durerii din hernia cervicala de disc:
- capul se intoarce incet spre stanga; cu mana stanga se aplica o presiune
minima pe barbie astfel incat capul se mai mobilizeaza cativa centimetri spre
stanga; se mentine pozitia 20 de secunde si apoi se intoarce capul spre centrul
axului corpului; miscarea se repeta identic si pentru partea dreapta
- capul se indoaie spre stanga si se incearca, prin miscari usoare si atente, ca
urechea stanga sa atinga umarul; cu mana stanga se aplica presiune pe tample,
in scopul de a forta putin miscarea; se mentine capul in aceasta pozitie timp de
20 de secunde si apoi miscarea se repeta si pe dreapta
- capul se apleaca inainte, iar cu barbia se incearca sa se atinga pieptul; umerii
trebuie sa fie relaxati in acest timp; se tine capul astfel timp de 20 de secunde
iar apoi se repeta miscarea
- pacientul sta intins pe spate cu genunchii intinsi si o perna sub cap si gat
pentru a asigura suportul; se flecteaza capul (se indoaie capul); se mentine
pozitia 10 secunde iar apoi se relaxeaza; se repeta miscarea de 10 ori.
Daca apare disconfort sau durerea se accentueaza, este semn ca exercitiile ar
trebui oprite.
Orarul zilnic. Pacientul va fi solicitat s dea date amnunite despre modul n care i
desfura activitatea ntr-o zi sau ntr-o sptmn, nainte de debutul bolii,
intereseaz:
- ora trezirii;
- activiti din cursul dimineii pe ore;
- igiena;
- mbrcatul;
- activiti: profesionale, casnice, de petrecere a timpului liber;

- ngrijirea copiilor;
- odihna;
- activiti sociale;
- cina;
- activiti din cursul serii pe ore;
- activiti de relaxare;
- pregtirea pentru culcare;
- somnul din cursul nopii.
Obiectivele tratemntului se vor ierarhiza pe baza prioritilor i nevoilor pacientului.
Terapeutul are ocazia s vad dac pacientul este o persoan activ,
antrenat n activitatea zilnic va cunoate rolurile interesele, activitile pacientului
i se vor aprecia posibilitile reale de a se reface capacitatea funcional.Terapeutul
va observa i modul n care bolnavul desfoar activiti de autongrijire, casnice,
de mobilizare i transfer, pe care le execut n mediul real sau simulate. Se va
determina nivelul de independen, viteza de execuie, abilitatea, necesarul de
echipamente speciale i posibilitatea tratamentului ulterior. Dupa culegerea
informatilor de la pacient/ apartinator se v-a face un program ajutator pentru
recuperarea pacientului, pentru stabilirea unui program de terapie ocupationala
recuperatorie. La o saptamana terapeutul viziteaza pacientul si testeaza din nou sa
vada evolutia tratamentului. De exemplu : ( vezi Figura 1) Domnul Marin Gheorghe
(casatorit fara copii) , varsta 50 ani greutate 80 kg, meserie: sofer de taxi a fost
diagnosticat cu hernie de disc cervicala ( ne operata), Domnului Gheorghe ii place
sa stea in fata televizorului apoi a coputerului dupa ce vine de la serviciu.
(vezi Figura 2) Popescu Ion varsta 44 ani greutate 130 kg, meserie : programator it (
director

departament)(necastorit),

diagnosticat

cu

hernie

de

( operata ), domnul Ion sta 12 h la birou (uneori program prelungit ).

dic

cervicala

Figura 1:

Figura 2 :

Ora trezirii
Activitati

6:00
Pregatirea

Cina : 21:00
Activitati de

Ora trezirii
Activitati

5:45
Fumat,

Intoarcere

dupa trezire

cafelei 6:05

seara

dupa trezire

bautu

in locuinta :

energizant,

22:20

uita

se
la

tv,

computer

cafea 5:45Igiena

6:00
Periaj

Program de

personala

dantura

recuperare

6:00

faza a II0a

Igiena

Periaj

21:30-22:00
Program de

personala

dantura

recuperare

6:10

faza a II-a

Porgram de

Programul

22-23
Pregatire de

Program de

Program de

22:30-23:10
Alte

recuperare

de

culcare:

recuperare

recuperare

activitati

faza I

recuperare

periaj

faza I

6:00-6:40

igiena

6:20-6:50

dantura

corporala

23:05

periaj

:
;

dentar
Imbracatul

7:00

Alte

23:15-23:40
Somn 24:00

Imbracatul

6:50

Activitati

Serviciu

Activitati

19
Iese in oras

sociale

cu prietenii;

activitati
Activitati

Serviciu :7-

Activitati

18
Face

casnice

18-19:00

23:10-24:00
Somn
24:00

piata

Activitati

Intalniri

cu

sociale

baietii

la

Cina

7-

colegii

de

munca

19-

21
O serveste
in oras 21-

bere 19-20
22
Faza I de recuperare este programul specific pentru pacient in prima parte a zilei.

Faza a II-a de recuperare este programul specific pentru pacient in a 2-a parte a
zilei.
Medicul de recuperare medicala de fiziologie si balneologie stabileste nivelul
programului de recuperare impreuna cu kinetoterapeutul si terapeutul ocupational
pentru recuperarea cat mai eficace e grupului de persoane cu hernie de disc
cervicala operata sau neoperata. O serie de exercitii pentru pacientii cu hernie de
disc care pot fi folosita, depinzand de fiecare nivel, suportabilitate si eficacitate.
Exemple de exercitii : Exercitii de gimnastica medicala :
I din pozitia decubit dorsal cu genunchii indoiti si talpile pe sol :
Ex. 1 ducerea barbiei in piept , fara ridicare capului de pe sol ( impingerea barbiei
in sus ) de 10 ori;
Ex. 2 inclinarea capului spre dreapta si spre stanga cu tendinta de a lipi urechea
de umar de 10 ori;
Ex. 3 rasucirea capului spre dreapta si spre stanga de 10 ori ( miscarea se
realizeaza descriind un arc de cerc cu barbia, de la un umar spre celalalt );
Ex. 4 ridica barbia coborand umerii pe sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de
sol si ridica umerii de pe sol de 8 ori;
Ex. 5 exercitii de ridicare a omoplatilor si de oborare a omoplatilor ( cu ceafa lipita
de sol, cu capul in rotatie si urechea pe sol se apropie barbia de umar, din rotatie
dreapta apoi stanga se ridica usor capul de pe sol cu barbia proiectata inainte )
toate de 10 ori;
Ex. 6 cu mainile sub ceafa , ridica capul si intinde bratele de 10 ori ;
II din pozitia

decubit ventral ( culcat pe abdomen ) mainile incrucisate sub

barbie:
Ex. 1 asezarea succesiva a barbiei si a fruntii pe maini de 10 ori ;
Ex. 2 ducerea barbiei spre umarul stang, apoi spre cel drept de 10 ori;

Ex. 3 cu bratele intinse si fruntea sprijinita pe sol se ridica capul de pe sol, cu

dubla barbie de 10 ori;
III din pozitia decubit lateral:
Ex. 1 ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar de 8 ori ;
Ex. 2 capul sprijinit pe o mana , apasarea capului in jos de 8 ori;
* aceste exercitii se executa pe partea dreapta si pe partea stanga

IV exercitii de gimnastica medicala corectiva:

Ex. 1 mers cu o carte pe cap 10 m ;
Ex. 2 mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor 5 m;
Ex. 3 cu bastonul tinut la spate de la capete , executa mers cu extensia bratelor
si ducerea bastonului inapoi 10m;
Ex. 4 din mers , executa extensii a bratelor cu arcuire sus si lateral de 10 ori pe
distanta de 8 10 m;
Ex. 5 - cu bastonul tinut la ambele capete, executa ducerea bastonului sus , cu
arcuirea bratelor ( privirea urmareste bastonul ) de 10 ori ;
Ex. 6 bastonul sprijinit pe omoplati , executa aplecarea trunchiului inainte la
40 50, cu arcuire si capul sus revenire de 10 ori;
V - din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme (patrupedie ):
Ex. 1 indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului

cu privirea

inainte si intinderea coatelor de 10 ori;

Ex. 2 indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi revenire
de 10 ori ( capul sus );
Ex. 3 ridicarea bratului si piciorului opus revenire de 10 ori, (se repeta cu
membrele de cealalta parte ) capul sus;

Ex. 4 mers in patru labe, cu capul sus si privirea inainte de 10 ori.

Grupul de pacienti executa programul de terapie ocupationala facut personal pentru
fiecare persoana in parte; terapeutul verifica la saptamana pacientul la domiciuliu
si imbunatateste programul de recuperare in functie de progresul la care a ajuns
persoana respectiva. Pe langa kinetoterapie , terapeutul ocupational impreuna cu
echipa de recuperare
imbunatatirea

starii

poate recomanda si anumite proceduri alternative pentru

de

sanatate

cum

ar

fi

termoterapia,

fizioterapia,

balneoterapia, crioterapia, electroterapia.

Bibliografia
-

Albu, C., Ghergu, A. & Albu, M. (2007). Dicionar de kinetoterapie. Iai: Editura
Polirom;

Budic, C., (2005). Kinetoterapia n afeciunile ortopedico-traumatice. Bucureti:

Editura Fundaiei Romnia de Mine;

Busneag Carmen (2009) Terapia Ocupationala Bucureti: Editura Fundaiei Romnia de

Mine;

Cotoman, R. (2006). Kinetoterapie Metodica desfurrii activitii practice.

Bucureti: Editura Fundaiei Romnia de Mine;

Geambau,

A.,

(2008).

Kinetoterapia

deficienelor

fizice

funcionale,

Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic;

-

Kiss, I. (2007). Fiziokinetoterapia i recuperarea medical. Bucureti: Editura

Medical;

Murean, E., Jeleascov, C. & Murean, D. (2006). Corectarea deficienelor

fizice: mijloace n ap i pe uscat. Bucureti: Editura Fundaiei Romnia de
Mine.

Nicola Sorin (2009) Sanatate si vindecare volumul I Dej: Editura Texte;

Panait, Gh., (2002) Ortopedie, Traumatologie practic, Bucureti: Editura

Publistar;

Papilia, D., Olds, S. & Feldman, R. (2004). Human Development Ninth

Edition. New York: McGraw-Hill;

Psztai,Z., (2001) Kinetoterapia n recuperarea funcional a aparatului

locomotor, Oradea: Editura Universitii din Oradea;

Sidenco Luminita E (2005) Medicina fizica in recuperarea medicala. Bucuresti:

Editura Universitara Carol Davila;

Sbenghe, T. (2008). Kinesiologie: tiina micrii. Bucureti: Editura Medical;

Sbenghe T, (1987), Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare;

Bucureti, Editura Medical;

Sbenghe, T.,(1981), Recuperarea medical a sechelelor posttraumatice ale

membrelor, Bucureti, Editura Medical;

Yves, Xhardez (2010), Vade-Mecum de Kinsithrapie et de rducation

fonctionnelle, Editura Maloine, Paris.