MIHAIL SEBASTIAN SI FILMUL IN PAGINILE

JURNALULUI
- un referat de Girleanu Iolanda, Multimedia an II

Mihail Sebastian a fost o figura emblematica a lumii intelectuale romanesti de la

inceputul secolului XX. Din cercul lui de prieteni au facut parte nume cu rezonanta in
acele vremuri dar si in zilele noastre: Mircea Eliade, Aristide Demetriade, Leni Caler,
Marietta Sadova sau Haig Acterian. Desi nu multi dintre noi cei tineri stim despre el,
rolul lui in societatea intelectuala si in dezvoltarea culturii romanesti a fost mare.
Marturie sta Jurnalul sau intim, care contine detalii despre viata sa din 1935 pana in 1944.
Evreu fiind, evolutia sa ca scriitor a fost abrupt stopata in momentul formarii
Legiunii si dar si in vremurile in care Romania a fost ocupata de catre armata Germaniei
naziste. Acest lucru a condus si la o oarecare cenzura a lucrarilor sale. El a publicat atat
scrieri de tip proza, cat si scrieri publicistice si piese de teatru, unele trebuind semnate
sub un pseudonim pentru a putea fi jucate pe scenele romanesti (vezi Steaua fara nume).
Au fost ecranizate dupa moartea lui piesele Ultima ora, Joaca de-a vacanta si Steaua fara
nume.
Transpunerea unei scrieri literare intr-o piesa de teatru se aseamana ca proces cu
transpunerea aceleiasi scrieri intr-un scenariu pentru film. In Jurnalul lui putem observa
modalitatea de transpunere audio-vizuala pe care Mihail Sebastian o foloseste la scrierea
unei piese de teatru, atentia la cele mai mici detalii ce tin de decor, ba chiar si
portretizarea unor locatii din piesele sale in locatii reale din Bucuresti (un balcon de pe
Calea Victoriei). Cand scrie o piesa de teatru, el o pune in scena in mintea lui, tinand cont
de toate elementele necesare punerii in scena a unei piese: decor, lumini, coloana sonora,
jocul personajelor. Personajele sale sunt deseori complexe, nu reprezinta o singura
tipologie, ci sunt poliedrice si fluctuante. Situatiile prezentate de el sunt incalcite,
neputand fi gustate decat de oameni cu un anumit grad de intelectualitate. I s-a reprosat
de multe ori complexitatea de care dau dovada piesele lui, ele putand fi cu greu
reprezentate pe scena si trebuind sa sufere modificari.
Insa aceste asa-considerate defecte ale pieselor lui le fac atat de potrivite pentru
o reprezentare cinematografica! Viziunea lui care anticipeaza toate posibilele probleme
care pot aparea il face un candidat ideal pentru o astfel de reprezentare. Piesele lui, odata
ce este multumit de ele, sunt mai degraba create pentru a fi filmate decat pentru a fi
jucate. Ele dau posibilitatea crearii unor decupaje intr-un mod facil; tocmai prin

complexitatea lor permit un grad destul de mare de libertate, comparative cu alte piese
din vremea lui, care erau mai vulgare, mai pentru marea masa.
Un alt factor adjutant in facilitatea transpunerii pieselor lui Sebastian in filme este
pasiunea lui pentru muzica clasica: Mozart, Beethoven, Haydn, Brahms, etc. Este
cunoscut faptul ca Sebastian vizita des Filarmonica si ca asculta in fiecare seara la radio
concerte de muzica clasica transmise de la Paris, Viena sau Londra, cate doua sau trei pe
seara. Acest tip de muzica creeaza un mediu fertil pentru ritmuri frumoase , inchegate ale
actiunii. Ea are de asemenea o armonie interioara bine construita, cu care oamenii
vibreaza. Este binecunoscut faptul ca bebelusilor le face bine muzica lui Beethoven!
Revenind la opera lui Sebastian, din Jurnalul lui aflam ca el crea de asemenea
anumite scene pe baza compozitiilor unor muzicieni cunoscuti precum Mozart sau
Beethoven. De aici reiese foarte bine ritmul solid si bine costruit al lucrarilor lui. In acele
vremuri in industria cinematografica romaneasca sonorul nu era foarte bine dezvoltat,
utilizandu-se metode de redare live a muzicii pe masura ce imaginea rula. Iata inca un
motiv pentru care piesele lui Sebastian au fost atat de usor adaptate cinematografic!
Construirea pieselor sale de teatru a fost influentata si de pasiunea lui pentru carti.
Sebastian citea in fiecare seara (mai putin in toiul razboiului, cand ocupatia Romaniei de
catre nemti si originea sa de evreu l-au impiedicat sa-si desfasoare activitatea in mod
corespunzator). Printre autorii sai favorite se numara Balzac, Shakespeare sau
Dostoievski. Vasta lui deschidere spre genuri diferite de scriitura (franceza, engleza etc) a
contribuit de asemenea la complexitatea operelor lui si in principal a pieselor de teatru.
El era in legatura cu intreaga intelectualitate a inceputului de secol XX: actori,
regizori de teatru, scriitori, gazetari dar si cu cineasti. A considerat la un moment dat,
catre sfarsitul vietii sale, sa scrie scenarii pentru film, care sa poata fi adaptate
cinematografic, insa a renuntat la idee. Nu i-ar fi fost prea greu sa aiba succes in industria
cinematografica, in primul rand datorita backgroundului sau cultural iar in al doilea rand
relatiilor sale, prin care avea anumite usi deschise foarte usor.
Cel mai important factor in alcatuirea scrierilor lui literare (fie ele proza sau
dramaturgie) a fost inspiratia pe care aceasta o avea din viata lui si din lumea care se
desfasura in jurul acesteia. Dupa cum afirma si el in Jurnalul sau, simplul mers cu
tramvaiul putea conduce la aparitia unei scantei pentru realizarea unei piese de teatru sau
a unui roman. Tot din Jurnalul lui aflam ca oamenii din jurul lui ii influenteaza de
asemenea opera, el creand chiar o piesa special pentru Leni Caler (Jocul de-a vacanta).
Acest lucru arata o puternica implicare personala a lui Sebastian in scrierile sale; el nu
creeaza intrigi 100% din imaginatia sa, ci multe ii sunt sugerate de ceea ce se intampla in
jurul lui. Fina lui intuitie, imaginatie si capacitate mentala de asociere il fac sa realizeze
usor actiuni dintre personaje. Pentru decoruri, se duce in diferite locatii (Breaza, Sinaia,
Brasov) ca sa capete inspiratie. El facea in acele vremuri ceea ce un cineast ar face in
zilele noastre pentru realizarea unui film; este un fel de ancheta combinata cu reportaj,
doua tehnici de documentar binecunoscute in zilele noastre.

Parerea mea este ca Mihail Sebastian a trait putin inaintea vremurilor in care ar fi
trebuit sa traiasca de fapt. Marele lui ghinion a fost moartea sa prematura din 1945. Daca
nu ar fi murit atunci, ar fi reusit cu siguranta in domeniul industriei cinematografice. Din
pacate pentru el, cinematograful romanesc nu era foarte dezvoltat pana in anii 30, iar,
dupa aceea, aparitia razboiului si situatia de ping-pong a Romaniei intre Rusia si
Germania, precum si folosirea teritoriului tarii de catre acestia au stopat evolutia acestuia.
Insa chiar si asa, a avut ocazia revolutionarii teatrului si literaturii romanesti,
ocazie pe care n-a pierdut-o. Am apreciat ambitia sa de a pastra anumite manuscrise care
nu au fost primite favorabil de catre lumea intelectuala a acelei vremi pe care o consulta.
El avea cel putin certitudinea ca intr-o buna zi ceea ce a scris el din singura intuitia lui
fara alte consultatii va fi apreciat candva in viitor. Si se pare ca nu a gresit.
El a deschis drumuri spre realizarea scenariilor de film tocmai prin complexitatea
operelor sale. Dupa cum istoria filmului romanesc o afirma, primii autori romanesti de
film au avut ca surse de inspiratie literature si in special proza, deoarece este cea mai
apropiata ca actiune, constructie, tipologii de personaje si intrigi tesute de fenomenul
cinematografic care va fi curins tara dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial.
Un mare plus al operelor lui a fost vizualizarea pieselor si a decorurilor in timp ce
scria. Pe langa inspiratia pe care si-o lua din lumea care il inconjura, Mihail Sebastian
previzualiza in capul lui intreaga actiune, ca pe un film. Portretiza de asemenea intr-un
mod foarte subtil societatea in care traia si, daca vom citi operele sale, vom reusi sa
distingem acest mediu social in care a crescut si a trait Mihail Sebastian.
Imi pare rau ca Mihail Sebastian nu este studiat in scoala. Cel putin eu nu am avut
sansa sa il studiez. Ar fi interesant de studiat, deoarece a trait in paralel cu mari scriitori ai
vremii cum ar fi Mircea Eliade si Camil Petrescu. Ar fi interesant de facut o paralela intre
scrierile celor trei. Sunt sigura ca ar exista mari diferente, in primul rand de conceptie. Nu
am citit inca scrieri de Mihail Sebastian, dar citirea Jurnalului sau mi-a stimulat
curiozitatea si voi citi opera scrise de el cat de curand voi putea. Ma bucur ca a inceput sa
fie cautat si apreciat si el, desi tarziu. Ar fi meritat probabil o apreciere inca din timpul
vietii. Dar viata lui nu a fost monotona. Deloc. Din contra, a avut parte de o multime de
piedici care l-au ajutat sa mearga mai departe, sfidandu-I pe cei care i-au stat impotriva.