Sunteți pe pagina 1din 14

Facultatea de FinanŃe şi Bănci

Disciplina
MATEMATICI APLICATE ÎN ECONOMIE
Titular de curs Conf.univ.dr Baciu Aurora

CONłINUT

Tema 1. Elemente de algebră superioară cu aplicaŃii în economie (vezi pag. 13-41 din
Matematici pentru economisti , I. Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R. Ioan, S. Barza, Ed. FRM,
2007)

◊ SpaŃii vectoriale. (vectori liniari independenŃi, sistem de generatori, bază a unui spaŃiu vectorial,
dimensiune a unui spaŃiu finit dimensional).
◊ Organizarea spaŃiilor economice ca spaŃii vectoriale.
◊ Baza şi schimbarea bazei: metoda Gauss Jordan.
◊ Organizarea ca spaŃii metrice şi spaŃii normate.
◊ Forme liniare.
◊ Forme biliniare. (matricea ataşată formei biliniare, modificarea matricii unei funcŃionale biliniare
la schimbarea bazelor)
◊ Forme pătratice (forma canonică a unei forme pătratice, metode de aducere a unei forme pătratice
la forma canonică: Metoda lui Gauss, Metoda lui Jacobi)
◊ Operatori pe spaŃii vectoriale. ProprietăŃi. Valori proprii şi vectori proprii. ConŃinut economic.

Tema 2. Fundamentarea optimă a deciziilor prin programare liniară (vezi pag. 45-76
Matematici pentru economisti, I. Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R. Ioan, S. Barza, Ed. FRM,
2007)

◊ Formularea problemei de programare liniară (PPL) şi a modelului matematic: forma generală,


forma canonică, forma standard. Rezolvarea prin algoritmul simplex primal.
- Trecerea de la o soluŃie posibilă de bază la altă soluŃie posibilă de bază (criteriul de ieşire din
bază);
- Criteriul de intrare în bază;
- Tratarea problemelor de P.L. care nu au forma standard;
- Metoda bazei artificiale
◊ Forma duală a PPL.
◊ Teorema de dualitate şi conŃinutul economic al variabilelor duale (preŃuri umbră).
◊ Algoritmul simplex dual.
◊ Studii de caz în managementul financiar-contabil.

Tema 3. Decizii optime de transport (vezi pag. 45-76 Matematici pentru economisti, I.
Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R. Ioan, S. Barza, Ed. FRM, 2007)

◊ Formularea problemei transporturilor şi a modelului matematic.


◊ SoluŃii de bază iniŃiale.
◊ Criteriile de optimizare.
◊ Studii de caz.
1
Tema 4. Elemente de analiză matematică cu aplicaŃii în fundamentarea deciziei economice
optime
(vezi pag. 86-115 Matematici pentru economisti, I. Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R.
Ioan, S. Barza, Ed. FRM, 2007)

◊ Serii numerice, criterii de convergenŃă. Şiruri de funcŃii. Serii de puteri. Seria Taylor .
◊ FuncŃii de mai multe variabile. MulŃimi şi puncte din Rn.
◊ Continuitatea funcŃiilor în spaŃiul Rn: limite, limite iterate.
◊ Derivabilitatea funcŃiilor în Rn: derivate parŃiale de ordinul I şi de ordin superior.
◊ DiferenŃiala de ordin I şi de ordin superior; conŃinut economic.
◊ Derivata funcŃiilor compuse.
◊ Extremele funcŃiilor de mai multe variabile ( punct de extrem local; punct staŃionar; punct de
minim local;
◊ punct de maxim local).
◊ Extreme cu legături (condiŃionate). ConŃinut economic.
◊ AplicaŃii şi studii de caz.
◊ Integrale.

Tema 5. Modelul dinamicii proceselor economice (vezi pag. 86-115 Matematici pentru
economisti, I. Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R. Ioan, S. Barza, Ed. FRM, 2007)

◊ Dinamica proceselor economice: analiza în timp continuu şi în timp discret.


◊ Tipuri principale de ecuaŃii diferenŃiale cu aplicaŃii în economie:
- ecuaŃii cu variabile separabile,
- ecuaŃii diferenŃiale liniare:
-ecuaŃii omogene,
-ecuaŃii diferenŃiale de tip Bernoulli şi Riccati şi aplicaŃiile lor.

BIBLIOGRAFIE

1. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R. – Matematici pentru economişti, Ed. FRM,
Bucureşti, 2000.
2. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R., – Matematici pentru economişti, Ed. FRM,
Bucureşti, 2005,2007
3. BACIU A. – Matematici aplicate în economie şi finanŃe, Ed. FRM, Bucureşti, 2004

Test de autoevaluare

MATEMATICI APLICATE ÎN ECONOMIE

Anul I, semestrul I

1) Fie vectorii v1, v2, v ∈ R3.


v1 = (1, 2, 3) şi v2 = ( 0, 1, 1) Să se scrie vectorul v = ( −1, 2, 4 )
ca o combinaŃie liniară a vectorilor v1 şi v2.
a) v = 2v1 + v2 ; b) v = 2v1 − v2 ; c) v = v1 + v2 ; d) v nu se poate scrie ca o combinatie liniara a a
vectorilor v1 şi v2

2
Raspuns d)

Rezolvare
Conform definiŃiei trebuie să aflăm scalarii α1 şi α2 astfel încât
v = α1v1 + α2 v2 ⇔
( −1, 2, 4 ) = α1 ⋅ (1, 2, 3 ) + α 2 ⋅ ( 0, 1, 1) ⇔
⇔ ( −1, 2, 4 ) = (α1 ⋅1, α1 ⋅ 2, α1 ⋅ 3) + α 2 ⋅ ( 0, α 2 ⋅1, α 2 ⋅1) ⇔
⇔ ( −1, 2, 4 ) = (α1 , 2α1 + α 2 , 3α1 + α 2 )
sau altfel scris obŃinem următorul sistem cu necunoscutele α1, α2.
α1 = −1 α1 = −1
 2α 1 + α 2 = 2 ⇔ α 2 = 4 sistem incompatibil sau putem afirma că vectorul v nu
3α1 + α 2 = 4 α 2 = 7
se poate scrie ca o combinaŃie liniară a vectorilor v1 şi v2.

2) Fie vectorii v1 = ( 0, 2, 1) ; v2 = (1, m, −1) ; v3 = ( m, 0, 1) ; m ∈ R


DeterminaŃi parametrul m∈ R astfel încât vectorii v1, v2, v3 să fie liniar independenŃi.
a)m=1; b) m=-1; c) m ∈ R ; d) m=0
Raspuns c)

Rezolvare
Aplicând definiŃia trebuie să punem condiŃia ca toŃi scalarii α1, α2, α3 ∈ K să fie nuli în egalitatea:
α1v1 + α2v2 + α3v3 =0 sau transformând această egalitate într-un sistem de ecuaŃii liniare omogene cu
solutie nula unica, atunci obligatoriu trebuie să punem conditia ca determinantul matricii formată din
vectorii  v1, v2, v3  să fie nenul:
0 1 m
det A ≠ 0 ⇔ 2 m 0 ≠ 0 ⇔ 0 + 0 –2m –m2 – 0 –2 ≠ 0
1 −1 1

⇔ m2 + 2m + 2 ≠ 0 ⇔ (m+1)2 + 1 ≠ 0 (∀) m ∈ R
Aşadar vectorii sunt liniar independenŃi pentru (∀) m ∈ R.

4) Fie vectorii v1 = (1, 1, 2 ) , v2 = (1, 1, 1) , v3 = (1, 2, 1) , v1, v2, v3 ∈ R3


Vectorii  v1, v2, v3  formează o bază a spatiului vectorial R3 ?
Raspuns A

Rezolvare
Pentru a demonstra că sistemul format din trei vectori  v1, v2, v3 (numarul vectorilor din baza
trebuie sa fie egal cu dimensiunea spatiului in care se lucreaza) formează baza este suficient să
demonstrăm că este un sistem liniar independent
1 1 1
⇔ 1 1 2 ≠ 0 ⇔ Vectorii  v1, v2, v3  formează o bază a spatiului vectorial R3
2 1 1
3) Fie vectorii v1 = (1, 1, 2 ) , v2 = (1, 1, 1) , v3 = (1, 2, 1) , v1, v2, v3 ∈ R3 Exprimati
coordonatele vectorului v = ( 2, −1, 2 ) în baza  v1, v2, v3 .
a) v = ( 2, −1, 0 ) ; b) v = ( 0, 3, 5) ; c) v = ( 0, 5, −3) ; d) alt raspuns.
Raspuns c)

3
Rezolvare

Vom afla coordonatele vectorului v în baza B v1, v2, v3 aplicând metoda Gauss-Jordan:

B v
1 1 1 2
1 1 2 -1
2 1 1 2
1 1 1 2
0 0 1 -3
0 -1 -1 -2
1 1 0 5
0 0 1 -3
0 -1 0 -5
1 0 0 0
0 0 1 -3
0 1 0 5

Citim din ultimul tabel coordonatele vectorului v în baza B v1, v2, v3 şi anume v = ( 0, 5, −3)

4) AplicaŃia T : R2 → R3 unde
T(x1, x2) = (x1 + x2, –x2, – x1–x2) este o aplicaŃie liniară ?
Raspuns A

Rezolvare
Conform teoremei vom arăta că:
T(αx + βy) = αT(x) + βT(y) (∀) α, β ∈R, x, y ∈R2 ⇔
T(αx1 + βy1, αx2+ βy2) = αT(x1, x2) + βT(y1, y2) ⇔
(αx1 + βy1 + αx2 + βy2, – αx2 – βy2, – αx1 – βy1 – αx2 – βy2) =
= α(x1 + x2, –x2, – x1 –x2) + β(y1 + y2, –y2, – y1 –y2) (A).

5) Fie aplicaŃia liniară T : R2 → R3, T(x1, x2) = (x1 + x2, – x2, – x1 –x2)
Să se determine matricea asociată aplicaŃiei liniare T în raport cu bazele canonice.
 1 1  1 1  1 1
 
a) M B, B ' (T ) =  0 1  ; b) M B,B' (T ) =  0

− 1 ; c) M B, B ' (T ) =  0 1  ;
 −1 1  −1  −1 0 
  − 1  
d) alt raspuns.
Raspuns b)

Rezolvare
Bazele canonice sunt B = {e1, e2}, e1 = (1, 0 ) , e2 = ( 0, 1) şi
'

'

'

{
B ' = e1' , e2' , e3' , } e = (1,
1 0, 0 ) ; e2 = ( 0, 1, 0 ) ; e3 = ( 0, 0, 1)
T(e1) = T(1, 0) = (1, 0, –1)
T(e2) = T(0, 1) = (1, –1, –1).
Coordonatele acestor doi vectori în baza B’ sunt (1, 0, –1) şi respectiv (1, –1, –1) şi deci
 1 1
 
M B,B' (T ) =  0 − 1
 − 1 − 1
 
4
6) Fie T : R3 → R3 o aplicaŃie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică este:

 4 0 0
 
AT =  0 1 3
 0 3 1
 
Să se afle valorile proprii asociaŃi acestui operator.
a) λ1 = λ2 = 4 şi λ3 = 2; b) λ1 = λ2 = 4 şi λ3 = –2; c) λ1 = λ2 = –4 şi λ3 = –2; d) alt raspuns.
Raspuns b)

Rezolvare
4−λ 0 0
Polinomul caracteristic P(λ ) = det (A − λE 3 ) = 0 1− λ 3 şi atunci ecuaŃia caracteristică va
0 3 1− λ
fi: (4 –λ)2 (–2 –λ)= 0
Valorile proprii sunt soluŃiile acestei ecuaŃii: λ1 = λ2 = 4 şi λ3 = –2.

7) Fie T : R3 → R3 o aplicaŃie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică este:

 4 0 0
 
AT =  0 1 3
 0 3 1
 
Să se afle vectorii proprii asociaŃi acestui operator.

a) v = (k, h, h), unde k, h ∈ R şi v = (0, –p, p), unde p ∈ R nenul ; b) v = (k, -h, h), unde k, h ∈ R
şi v = (0, p, p), unde p ∈ R nenul; c) v = (k, -h, -h), unde k, h ∈ R şi v = (0, –p, p), unde p ∈ R nenul; d)
alt raspuns.
Raspuns a)

Rezolvare

Vectorii proprii asociaŃi valorii proprii λ se află rezolvând ecuaŃia: T(v) = λv


4−λ 0 0
Cum polinomul caracteristic P(λ ) = det (A − λE 3 ) = 0 1− λ 3 atunci ecuaŃia caracteristică
0 3 1− λ
va fi: (4 –λ)2 (–2 –λ)= 0
Valorile proprii sunt soluŃiile acestei ecuaŃii: λ1 = λ2 = 4 şi λ3 = –2.
Aşadar, fie λ1 = λ2 = 4, atunci vom rezolva ecuaŃia
T(v) = 4v, v ∈ R3
4 v 1 = 4 v 1
 v1 = v1 v1 ∈ R
 v 2 + 3v 3 = 4 v 2 ⇔  ⇔
3v + v = 4 v v 3 = v 2 v 2 = v 3 ∈ R
 2 3 3

Deci v = (k, h, h), unde k, h ∈ R şi nu sunt simultan nuli, este vectorul propriu căutat asociat valorii λ = 4.

Fie λ3 = –2 atunci vom rezolva ecuaŃia


T(v) = -2v, v ∈ R3
5
4 v1 = −2 v1
 v1 = 0
v 2 + 3v 3 = −2 v 2 ⇔ 
3v + v = −2 v v 2 = − v 3 ∈ R
 2 3 3

Deci v = (0, –p, p), unde p ∈ R nenul, este vectorul propriu asociat valorii
λ = –2.

8) Fie o formă biliniară f : R2 × R2 → R


f(x, y) = x1y1 – 2x2y1 + x1y2. Care este matricea formei biliniare în baza canonică?
 1 1  1 1 1 1
a) A f =   ;b) A f =   ;c) A f =   ; d) alt raspuns.
 −3 0   − 2 0  2 0
Raspuns b)

Rezolvare

Fie:
a a 12  y1 
f (x , y ) = (x 1 x 2 ) 11   = x 1 y 1a 11 + x 2 y 1a 21 + x 1 y 2 a 12 + x 2 y 2 a 22
 a 21 a 22  y 2 
Această formă o identificăm cu forma biliniară dată şi se obŃine matricea formei în baza canonică:
 1 1
A f =  
 − 2 0
9) Să se aducă la forma canonică următoarea funcŃională pătratică:
g : R3 → R, g(x ) = 2 x 12 − x 32 − 4 x 1 x 3 + 6 x 2 x 3 + x 22 (utilizaŃi metoda lui Jacobi)
1 2 1 1 1 2 1 1
a) f ( y ) = y1 + y22 − y32 ; b) f ( y ) = y12 + y22 + y3 ; c) f ( y ) = y12 − y22 − y32 d) alt raspuns.
2 12 2 12 2 12
Raspuns a)

Rezolvare

 2 0 − 2
 
A= 0 1 3 
− 2 3 −1
 
2 0 −2
2 0
Calculăm minorii ∆1 = a11 = 2; ∆ 2 = = 2; ∆3 = 0 1 3 = −24
0 1
−2 3 −1

f (y ) =
1 2 2 2 2 2 1 2 1
y1 + y 2 + y 3 = y1 + y 22 − y 32
2 2 24 2 12
şi observăm că această formă pătratică este nedefinită.

10) Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară:

[min]f = 2x 1 + x 2 + x 3 + 3x 4 + 2x 5
x 1 + x 4 + 2x 5 = 8

x 2 + 2 x 4 + x 5 = 12
x + x + 3x = 16
 3 4 5

x i ≥ 0, i = 1,5
6
Rezolvare
 1 0 0 1 2
 
Scriem matricea A =  0 1 0 2 1 
 0 0 1 1 3
 
Observăm că avem o bază B = {a 1 , a 2 , a 3 }

Cj 2 1 1 3 2
CB B XB a1 a2 a3 a4 a5
2 a1 8 1 0 0 1 2
1 a2 12 0 1 0 2 1
1 a3 16 0 0 1 1 3
Zj 2⋅8+1⋅12+1⋅16=44 2 1 2 5 8
soluŃia nu
∆j = Cj – Zj 0 0 0 -2 -6 este optimă
(∃ ∆j < 0)
2 a5 4 1/2 0 0 1/2 1
1 a2 8 -1/2 1 0 3/2 0
1 a3 4 -3/2 0 1 -1/2 0
Zj 20 -1 1 1 2 2
∆j ≥ 0 soluŃia
∆j = Cj – Zj 3 0 0 1 0
este optimă

Concluziile sunt următoarele:


• baza B = {a 1 , a 2 , a 3 } nu este optimă deoarece ∆4 < 0, ∆5 < 0;
• corespunzător lui ∆5 (celei mai mari diferenŃe negative în modul) alegem vectorul a5 în scopul
introducerii în bază;
• împărŃind coloana „soluŃie” la coloana lui a5, găsim
8 12 16
, , , iar
2 1 3
 8 12 16  8
min  , ,  = , corespunzător pivotului va fi a15 = 2
2 1 3  2
a1 iese din bază, a5 intră în bază.
La Pasul următor observăm că toate diferenŃele ∆j ≥ 0, soluŃia este optimă
• baza {a 5 , a 2 , a 3 }este optimă
• soluŃia optimă de bază este x5 = 4, x2 = 8, x3 = 4
x1 = x4 = 0
• valoarea minimă a lui f este Z0 = 9

11) Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară


[max]f = 2x 1 + 4x 2 − x 3 + 5x 4
2 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 ≤ 12
(1) 
x 1 + 2 x 2 + x 3 + 3x 4 ≤ 15
x i ≥ 0, i = 1,4

7
Rezolvare

[max]f = 2x 1 + 4x 2 − x 3 + 5x 4
2 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 ≤ 12
(1) 
x 1 + 2 x 2 + x 3 + 3x 4 ≤ 15
x i ≥ 0, i = 1,4

[max]f = 2x 1 + 4x 2 − x 5 + 5x 4 + 0 y1 + 0y 2
2 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 + y1 = 12
⇔(2) 
x 1 + x 2 + x 3 + 3x 4 + y 2 = 15
x i ≥ 0, i = 1,4, y1 ≥ 0, y 2 ≥ 0

Matricea corespunzătoare va fi:


 2 1 1 1 1 0
 
 1 1 1 3 0 1 
B = {y1, y2}
Întocmim tabloul simplex

cj: 2 4 -1 5 0 0
CB B XB a1 a2 a3 a4 y1 y2
0 y1 12 2 1 1 1 1 0 12 15 
min  ,  =
1 3
0 y2 15 1 2 1 3↓ 0 1 15
= → 3 PIVOT
3
zj 0 0 0 0 0 0
∆j = cj – zj 2 4 -1 5 0 0 soluŃia nu este optimă
(∃∆j > 0)
0 y1 7 5/3 1/3 2/3 0 1 -1/3  7 5 
min  , =
1 / 3 2 / 3 = 
5 a4 5 1/3 2/3↓ 1/3 1 0 1/3 5
= → 2 / 3 PIVOT
2/3

zj 25 5/3 10/3 5/3 5 0 5/3


∆j = cj – zj 1/3 2/3 -8/3 0 0 -5/3 soluŃia nu este optimă
(∃∆j > 0)
0 y1 9/2 3/2 0 1/2 -1/2 1 -1/2
4 a2 15/2 1/2 1 1/2 3/2 0 1/2
zj 30 2 4 2 6 0 2
∆j = cj – zj 0 0 -3 -1 0 -2 soluŃia este optimă
(∆j ≤ 0)

SoluŃia este x1 = x3 = x4 = 0, x2 = 15/2, y1 = 9/2, y2 = 0, fmax = 30.

8
12) Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară
[max]f = 2x 1 + 4x 2 − x 3 + 5x 4
2 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 = 10

x 1 + 2 x 2 + x 3 + 3x 4 = 15
x i ≥ 0, i = 1,4

Rezolvare
 2 1 1 1
Matricea sistemului A :  
1 2 1 1
Problema se va rescrie
[max]f = 2x 1 + 4x 2 − x 3 + 5x 4 + Mu 1 − Mu 2
2 x 1 + x 2 + x 3 + x 4 + u 1 = 10

x 1 + 2 x 2 + x 3 + 3x 4 + u 2 = 15
x i ≥ 0, i = 1,4, u 1 ≥ 0, u 2 ≥ 0

Matricea se rescrie corespunzător


 2 1 1 1 1 0
A =  
1 2 1 3 0 1
B = {u1, u2}

cj 2 4 -1 5 -M -M
CB B XB x1 x2 x3 x4 u1 u2
-M u1 10 2 1 1 1 1 0 10 15 
min  ,  =
1 3
-M u 2 15 1 2 1 3↓ 0 1 15
= ⇒ 3 PIVOT
3
zj -3M -3M -2M - -M -M
4M
∆j = cj – zj 2-3M 3M+4 2M-1 4M 0 0 soluŃia nu este optimă
+5 (∃∆j > 0)
-M u1 5 5/3 1/3 2/3 0 1 -1/3

5 x4 5 1/3 2/3 1/3 1 0 1/3  5 5 
← min  , =
5 / 3 1/ 3
zj 5/3-5/3M 10/3-M/3 5/3-2M/3 5 -M M/3+5/3 5
= ⇒
5/3
⇒ 5 / 3 PIVOT
∆j = cj – zj 5/3M+1/3 M/3+2/3 2M/3-8/3 0 0 -4M/3-5/3 soluŃia nu este optimă
(∃∆j > 0)
2 x1 3 1 1/5 2/5 0 3/5 -1/5
5 x4 4 0 3/5↓ 1/5 1 - 2/5  3 4 
← 1/5 min  , =
1 / 5 3/5 

9
zj 26 2 17/5 9/5 5 1/5 8/5 4
= ⇒
3/ 5
⇒ 3 / 5 PIVOT
∆j = cj – zj 0 3/5 -14/5 0 - -M-8/5 soluŃia nu este optimă
M-
1/5
2 x1 5/3 1 0 1/3 - 2/3 -1/3
1/3
4 x2 20/3 0 1 1/3 5/3 - 2/3
1/3
zj 80/3 2 4 2 6 0 2
∆j = cj – zj 0 0 -3 -1 -M -M-2 soluŃia este optimă
(toate diferenŃele
∆j ≤ 0)

SoluŃia max f = 80/3


x1 = 5/3 u1 = u2 = 0
x2 = 20/3
x3 = x4 = 0
13. CalculaŃi derivatele parŃiale de ordinul întâi ale funcŃiei f ( x, y ) = 2 x − 3 y + 1
/

a) f x ( x, y ) = 2; f y ( x, y ) = −3 ;
/

b) f x ( x, y ) = 3; f y ( x, y ) = −3 ;
/

c) f x ( x, y ) = 3; f y ( x, y ) = 3 ;
d) alt răspuns.
Răspuns a)

SoluŃie
/

f x ( x, y ) = 2; f y ( x, y ) = −3
14. CalculaŃi derivatele parŃiale în punctul M (1,0) ale funcŃiei f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 4 xy
a) f x′ (1, 0) = 2 , f y′ (1, 0) = −4 ;
b) f x′ (1, 0) = 4 , f y′ (1, 0) = −4 ;
c) f x′ (1, 0) = 2 , f y′ (1, 0) = −2 ;
d) alt răspuns.
Răspuns a)

Rezolvare
Fie M ( x0 , y0 ) unde x0 = 1, y0 = 0 , atunci
f x′ ( x0 , y0 ) = 2 x0 − 4 y0 ⇒ f x′ (1, 0) = 2
f y′ ( x0 , y0 ) = 2 y0 − 4 x0 ⇒ f y′ (1, 0) = −4
15. CalculaŃi derivatele parŃiale de ordinul al doilea ale funcŃiei f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3 xy
a) f x′′2 ( x, y ) = 6 x ,
f y′′2 ( x, y ) = −6 y ,
′′ ( x, y ) = −3 ;
f xy
b) f x′′2 ( x, y ) = 6 y ,
f y′′2 ( x, y ) = 6 x ,
′′ ( x, y ) = 3 ;
f xy

10
c) f x′′2 ( x, y ) = 6 x ,
f y′′2 ( x, y ) = 6 y ,
′′ ( x, y ) = −3 ;
f xy
d) alt răspuns.
Răspuns c)

SoluŃie

/
f x′( x, y ) = ( x 3 + y 3 − 3 xy ) x = 3 x 2 − 3 y

/
f y′ ( x, y ) = ( x3 + y 3 − 3xy ) y = 3 y 2 − 3 x

/
f x′′2 ( x, y ) = (3 x 2 − 3 y ) x = 6 x

/
f y′′2 ( x, y ) = (3 y 2 − 3 x) y = 6 y
/

′′ ( x, y ) = (3 y 2 − 3 x) x = −3 .
f yx

16. Să se găsească extremele următoarei funcŃii:


50 20
f ( x, y ) = xy + + , x, y > 0
x 7
a) M(5,2) punct şa
b) M(5,2) punct de minim
c) M(5,2 )punct de maxim
d) alt răspuns.
Răspuns b)

Rezolvare:

Extremele funcŃiei sunt soluŃii ale sistemului:


/

 50
 f x ( x, y ) = y − 2 = 0
 x
(1) 
/

 f y ( x, y ) = x − 20 = 0
 y2
SoluŃia sistemului (1) este x = 5 şi y = 2. Atunci numim punctul M(5,2) punct staŃionar:
/
/

/
/

/
/

100 40
Avem f 2 ( x, y ) = , f ( x, y ) = şi f xy ( x, y ) = 1
3 y2
x
x y3
/
/

/
/

/
/

2
( 5,2 ) = f x 2 ( 5, 2 ) ⋅ f y 2 ( 5, 2 ) −  f xy ( 5, 2 ) = 3
∆  
/
/

Deoarece f
x2
( 5,2 ) > 0 , funcŃia f admite în punctul (5,2) un minim având valoarea f(5, 2) = 30.

17. DeterminaŃi punctele de extrem pentru:

f(x,y) = x+3y cu condiŃia x2+y2=5 definită pe R2

 13   1 3 
a) P1  − ,−
 este punct de minim, P2  ,  este punct de maxim
 2 2  2 2
 1 3   1 3 
b) P1  − ,−  este punct de maxim, P2  ,  este punct de maxim
 2 2  2 2
11
 1 3   1 3 
c) P1  − ,−  este punct de minim, P2  ,  este punct de minim
 2 2  2 2

d) alt răspuns.
Răspuns a)

Rezolvare
Considerăm ϕ(x,y) = x+3y+λ(x2+y2-5)
/

ϕ x ( x, y ) = 1 + 2λ x = 0

/


(1) ϕ y ( x, y ) = 3 + 2λ y = 0
 2
 x + y = 5
2

 1 3 
SoluŃia sistemului (1) este P1  − ,−  pentru λ = −1/ 2
 2 2
 1 3 
şi P2  ,  pentru λ = 1 / 2
 2 2

Calculăm derivatele parŃiale de ordinul II


/
/

ϕ
x2
( x, y ) = (1 + 2λ x) x = 2λ
/
/

ϕ
y2
( x, y ) = (3 + 2λ y) y = 2λ
/
/

ϕ xy ( x, y ) = (3 + 2λ y ) x = 0
 1 3 
d 2ϕ  − ,−  = 2 dx + 2 dy > 0 astfel concluzia este că punctul
2 2
 2 2
 1 3 
P1  − ,−  este punct de minim
 2 2
 1 3   1 3 
d 2ϕ   = − 2 dx − 2 dy < 0 şi în acest caz P2   este punct de maxim
2 2
, ,
 2 2  2 2
/

4 y −1
18. SoluŃia ecuaŃiei y = va fi
x2 − 4
1
(
a) y = C x 2 − 4 + 1 ;
4  )
1
(
b) y = C x 2 + 4 + 1 ;
4  )
c) y = C ( x + 4 ) − 1 ;
1 2
4 
d) alt răspuns.
Răspuns a)

SoluŃie
/

4 y −1 4y 4dx
y = ⇔ dy = , integrând obŃinem
x −42 4 y −1 x2 − 4

12
( )
ln ( 4 y − 1) = ln C x 2 − 4 , găsim soluŃia ecuaŃiei

y = C ( x − 4 ) + 1 .
1 2
4  
dy x − 2y + 5
19. SoluŃia ecuaŃiei =− va fi
dx 2x − y + 4
y+2
1+
a) x +1 = C ( x + 1) ;
2
 y + 2   y + 2 
1 + x + 1  1 −  x + 1 
   
y−2
1−
b) x −1 = C ( x + 1) ;
2
 y − 2   y − 2 
1 + x − 1  1 −  x − 1 
   
y−2
1−
c) x +1 = C ( x + 1) ;
2
 y − 2   y − 2 
1 + x + 1  1 −  x + 1 
   
d) alt răspuns.
Răspuns c)

SoluŃie

Rezolvăm sistemul

:
 x − 2y + 5 = 0  x = −1
 ⇒ , deci d1 ∩ d 2 = {M } , M ( −1, 2 ) , unde . d1 x − 2 y + 5 = 0; d 2 2 x − y + 4 = 0 .
 −2 x + y − 4 = 0  y = 2
Facem schimbarea de variabilă t = x + 1 şi schimbarea de funcŃie u = y − 2 , ecuaŃia devine
du t − 2u
= , ecuaŃie omogenă. (1)
dt u − 2t
u
1− 2
du t
= (2)
dt u
−2
t
Facem schimbarea de funcŃie,
u
= v (t ) (3)
t
Cu ajutorul relaŃiei (3) ecuaŃia (2) se rescrie
/

1 − 2v 1 − v2
v + tv = ⇔ tv = ⇔
v−2 v−2
v−2 dt
⇔ dv = ,
1− v 2 t
Integrând membru cu membru avem

1 1− v 1 1− v
ln = ln tC ⇔ = tC ,
1− v 1
2 + v 1 − v2 1 + v

13
Astfel, găsim soluŃia generală a ecuaŃiei

y−2
1−
x +1 = C ( x + 1)
2
 y−2  y−2
1 + x + 1  1 −  x + 1 
   

/
20. SoluŃia ecuaŃiei xy − y + x = 0 va fi
a) y = ( ln x + K ) x ;
b) y = ( − ln x + K ) x ;
c) y = ( − ln x + K ) x 2 ;
d) alt răspuns.
Răspuns b)

SoluŃie
1. Rezolvăm ecuaŃia omogenă
/

dy dx
xy − y = 0 ⇔ = (1)
y x
Integrând membru cu membru avem
ln y = ln x + ln C ,
Găsim soluŃia ecuaŃiei omogene
y = Cx. (2)

/
2. Aplicăm „Metoda variaŃiei constantelor”, căutăm soluŃia ecuaŃiei xy − y + x = 0 , de forma
y = C ( x ) x. (3)
/

EcuaŃia xy − y + x = 0 , cu relaŃia (3) devine


/

x C( ( x ) x + C ( x ) ) − xC ( x ) + x = 0 ⇔
/

(4)
⇔ x 2C ( x ) + xC ( x ) − xC ( x ) + x = 0.
Astfel
/

1
C ( x) = − ⇒ C ( x ) = − ln x + K (5)
x
/

Atunci ecuaŃia xy − y + x = 0 are soluŃia y = ( − ln x + K ) x .

14

S-ar putea să vă placă și