Sunteți pe pagina 1din 22

GENERALITĂŢI PRIVIND PEREŢII CORTINĂ

1. Faţade uşoare

Faţadele uşoare se deosebesc esenţial de faţadele tradiţionale prin concepţie, materiale folosite şi modul de punere în operă; au greutăţi şi grosimi reduse şi sunt realizate aproape exclusive din materiale netradiţionale, fixate pe o structură portantă. Tipurile cele mai răspândite de faţade uşoare sunt cele cunoscute sub denumirea de pereţi cortină şi panouri de faţadă. Peretele cortină este un perete exterior uşor, neportant, suspendat la exteriorul structurii de rezistenţă a clădirii şi nesubordonat acesteia din punct de vedere dimensional; ei pot fi montaţi pe schelet sau alcătuiţi din panouri (fig.

1.1).

GENERALITĂŢI PRIVIND PEREŢII CORTINĂ 1. Faţade uşoare Faţadele uşoare se deosebesc esenţial de faţadele tradiţionale prin

Fig. 1.1. Perete cortină.

Panoul de faţadă se deosebeşte de peretele-cortină prin aceea că se fixează între elementele structurii de rezistenţă a clădirii şi este modulat după traveele acesteia; în acest caz planşeele rămân aparente (fig. 1.2). Din punct de vedere al permeabilităţii la vapori, panourile de faţadă pot fi:

etanşe şi respirante (au în structura lor un strat de ventilaţie). Faţada unei construcţii poate fi calificată ca „uşoară” dacă are o grosime mică (cca.10cm), corespunzând unei mase de 40-60 kg/m2 şi este realizată exclusiv din materiale netradiţionale (aluminiu, oţel şi sticlă).

Fig. 1.2. Panou de faţadă 1 - planşeu; 2 - suport de ancorare; 3 - panou

Fig. 1.2. Panou de faţadă

1 - planşeu; 2 - suport de ancorare; 3 - panou vitrat.

În raport cu poziţia faţă de sistemul structural al construcţiei, faţadele uşoare se pot clasifica astfel:

faţade uşoare cu montaj în panouri;

faţade uşoare de tip „sistem de perete cortină”.

La faţadele uşoare realizate din panouri, panourile de faţadă, complet echipate, se montează între planşeele construcţiei, având înălţimea delimitată de acestea. La faţadele uşoare de tip „sistem de perete cortină”, panourile vitrate sau opace se montează pe un sistem structural propriu din aluminiu, sau oţel, situat în afara planşeului care limitează clădirea. Din punctul de vedere al configuraţiei sistemului structural propriu, acesta poate fi alcătuit astfel:

cu elemente dispuse într-o compoziţie în care se distinge o dominantă verticală;

cu

elemente

dominantă orizontală;

dispuse

într-o

compoziţie

în care se distinge o

2

cu elemente dispuse într-o compoziţie (alcătuire) rectangulară (dar

sunt posibile şi alcătuiri particulare cu panouri trapezoidale sau în formă de paralelogram).

Forma în plan a sistemului de perete cortină este, de regulă, dreaptă. În funcţie de volumetria clădirii şi de expresia plastică a faţadei, acesta poate fi curbă, sau cu contur frânt. Poziţia sistemului de perete cortină este, de regulă, verticală, dar unele părţi ale acestuia, pot fi înclinate în raport cu verticala. În alcătuirea sistemelor de pereţi cortină pot fi înglobate şi elemente în consolă (de exemplu, copertine).

2. Clasificarea tipurilor de faţade uşoare

Din punctul de vedere al imaginii unui perete cortină, văzută din exterior, pot fi realizate:

perete cortină clasic (fig. 2.1); Este cel mai uzual sistem de pereti cortina, care permite realizarea unor structuri tridimensionale complexe si folosirea sticlelor de dimensiuni mari. Are o constructie articulata, proiectata sa faca fata oricarei deformari posibile a cladirii (datorata cutremurelor, vibratiilor etc.), dar si eventualelor dilatari sau contractari ale profilelor de aluminiu, fara a- si pierde din rezistenta la actiunea vantului sau din impermeabilitate. La pereti cortina standard, profilele - vizibile din interior si exterior, atat pe orizontala cat si pe verticala - permit o varietate de combinatii ce pot fi adaptate oricarui tip de constructie. Etansarea se realizeaza pe garnituri EPDM. Pentru exterior e disponibila o gama variata de capace ornamentale (drepte, curbate, elipsoidale etc.). Se pot realiza ochiuri mobile cu simpla deschidere, dubla deschidere sau basculare spre interior, dar si ochiuri mobile cu deschidere spre exterior. Se poate utiliza sticla cu grosimi cuprinse intre 6 si 40 mm. Peretii cortina standard sunt disponibil in toata gama de culori RAL, atat pentru interior cat si pentru exterior.

perete cortină semistructural linear (fig. 2.2); au profilele vizibile din interior. Pe exterior profilul este vizibil doar pe un sens (orizontal sau vertical), iar pe celalalt sens este vizibila o linie neagra (silicon rezistent la UV), ceea ce confera sistemului o continuitate a ochiurilor de sticla pe o anumita directie. Se poate utiliza sticla cu grosimi cuprinse intre 6 si 40 mm, iar etansarea se realizeaza pe garnituri EPDM. Deschiderile se pot realiza doar

3

spre exteriorul cladirii. Sunt disponibili in toata gama de culori RAL, atat pentru interior cat si pentru exterior.

perete cortină semistructural cu ramă (fig. 2.3); profilele sunt vizibile din interior, dar pe exterior este vizibil doar un contur ingust pentru fiecare sticla, iar ferestrele exterioare sunt identice cu corespondentele lor din interior, ceea ce confera un aspect impecabil cand fereastra este inchisa. Deschiderile se pot realiza doar spre exteriorul cladirii. Se poate utiliza sticla cu grosimi cuprinse de pana la 24mm. Impermeabilitatea este asigurata de trei randuri de garnituri EPDM si de un sistem de scurgere pentru orice tip de acumulare de apa. Sunt disponibili in toata gama de culori RAL, atat pentru interior cat si pentru exterior.

perete cortină structural (fig. 2.4); Sistemul ofera posibilitatea realizarii unor de structuri tridimensionale foarte complexe iar si un exterior cu aspect de oglinda continua. Are o constructie articulata, proiectata sa faca fata oricarei deformari posibile a cladirii (datorata cutremurelor, vibratiilor etc.), dar si eventualelor dilatari sau contractari ale profilelor de aluminiu, fara a-si pierde din rezistenta la actiunea vantului sau din impermeabilitate. Profilele sunt vizibile doar pe interior, in timp ce la exterior raman vizibile sticla si elementele de etansare : garniturile EPDM - sau liniile de silicon - inguste dintre foile de sticla, care pot avea grosimi intre 6 si 32 mm. Se pot realiza doar deschideri inspre exterioru cladirii. Pereti cortina structurali sunt disponibil in toata gama de culori RAL.

4

Fig. 2.1. Perete cortină clasic Fig. 2.2. Perete cortină semistructural linear Fig. 2.3. Perete cortină semistructural

Fig. 2.1. Perete cortină clasic

Fig. 2.1. Perete cortină clasic Fig. 2.2. Perete cortină semistructural linear Fig. 2.3. Perete cortină semistructural

Fig. 2.2. Perete cortină semistructural linear

Fig. 2.1. Perete cortină clasic Fig. 2.2. Perete cortină semistructural linear Fig. 2.3. Perete cortină semistructural

Fig. 2.3. Perete cortină semistructural cu rama

Fig. 2.1. Perete cortină clasic Fig. 2.2. Perete cortină semistructural linear Fig. 2.3. Perete cortină semistructural

Fig. 2.4. Perete cortină structural

5

Pereţi cortină montaţi pe schelet. Pe structura de rezistenţă a clădirii se fixează un schelet uşor, în general metalic, alcătuit din montanţi verticali (grile), din rigle orizontale sau dintr-o reţea rectangulară de elemente verticale şi orizontale. Între elementele scheletului faţadei se montează elemente de umplutură opace şi tâmplăria. Scheletul faţadei, confecţionat din elemente în întregime prefabricate, are rolul de a transmite la structura de rezistenţă a clădirii greutatea proprie a elementelor de umplutură opace şi vitrate, precum şi încărcarea dată de vânt. Pereţii montaţi pe schelet pot avea diverse soluţii constuctive. Scheletul alcătuit din elemente liniare, complet uzinate şi finisate, se montează pe şantier, separat, element cu element. Acesta poate fi cu elemente principale de rigidizare verticale (montanţi) şi rigle ca elemente secundare, sau cu elemente pricipale de rigidizare orizontale (rigle) şi montanţi (care pot lipsi) ca elemente secundare (fig. 2.5). Montanţii şi riglele pot avea secţiune plină, din profile de aluminiu extrudat sau tablă de oţel îndoită la rece. Scheletul alcătuit din cadre prefabricate poate avea formă de H, T, sau cadre închise. (fig. 2.6)

Pereţi cortină montaţi pe schelet . Pe structura de rezistenţă a clădirii se fixează un schelet

Fig. 2.5. Pereţi cortină montaţi

Pereţi cortină montaţi pe schelet . Pe structura de rezistenţă a clădirii se fixează un schelet

pe schelet:

schelet din elemente principale de rigidizare verticale si orizontale; 1 – planşeu; 2 – suport de prindere montant; 3 – montant; 4 – rigle; 5 – suport de prindere riglă; 6 – element vitrat (sticlă)

Pereţi cortină montaţi pe schelet . Pe structura de rezistenţă a clădirii se fixează un schelet
6
6
Pereţi cortină montaţi pe schelet . Pe structura de rezistenţă a clădirii se fixează un schelet

a).

a). a). b). c). b). c). Fig. 2.6 Pereţi cortină din cadre prefabricate: a – cadru

a).

b). c).
b).
c).

b).

a). a). b). c). b). c). Fig. 2.6 Pereţi cortină din cadre prefabricate: a – cadru

c).

Fig. 2.6 Pereţi cortină din cadre prefabricate:

a – cadru prefabricat în formă de H; b – cadru prefabricat închis;

c – cadru prefabricat în formă de T.

Pereţi cortină alcătuiţi din panouri. Se realizează din panouri complet

uzinate şi finisate, având montate parapetul şi tâmplăria şi pot avea înălţimea a

  • 1 etaje şi lăţimea a 1 sau 2 travei. Panourile pot fi pline sau cu goluri de ferestre. După modul de alcătuire a panourilor, pereţii se împart în două grupe:

...

3

pereţi din panouri alcătuite dintr-un schelet de rezistenţă (cadru metalic sau din lemn), o parte plină care formează parapetul şi partea vitrată (fereastra); cele 3 parţi constituitive ale panoului sunt complet asamblate din uzină.(fig. 2.7. a).

7

pereţi

din

panouri

alcătuite

dintr-o

faţă exterioară continuă

(epidermă), neîntreruptă prin rosturi, executată din tablă ambutisată, polisteri armaţi, fibre de sticlă, plăci de azbociment ondulat, în care golul de fereastră este decupat. (fig. 2.7. b).

Poziţia stâlpilor sau bulbilor diafragmelor faţă de panouri poate fi în spatele acestora sau în dreptul panourilor . Asamblarea panourilor se face direct între ele prin îmbinarea profilelor montanţilor, cu ajutorul unui acoperitor de rost sau cu lambă şi uluc.

 pereţi din panouri alcătuite dintr-o faţă exterioară continuă (epidermă), neîntreruptă prin rosturi, executată din tablă

Fig. 2.7. a. Perete cortină alcătuit din panouri cu schelet de rezistenta. 1- fereastră; 2 – parapet.

 pereţi din panouri alcătuite dintr-o faţă exterioară continuă (epidermă), neîntreruptă prin rosturi, executată din tablă

8

Fig. 2.7. b. Perete cortină alcătuit din panouri cu strat exterior continuu. 1 – placă de capăt; 2 – gaură de acces piuliţă; 3 – tablă abutisată exterior; 4 - tablă abutisată interior; 5 – spumă poliuretană de bază; 6 – bară metalică de întărire; 7 – placă din metal; 8 – făgas de înbinare; 9 – placă de pervaz; 10 – gol de fereastră.

3. Clasificarea procedeelor de fixare şi etanşeitate a faţadelor uşoare.

Rosturile faţadelor uşoare. Calitatea unui perete cortină depinde mult de realizarea rosturilor, care trebuie să îndeplinească mai multe condiţii şi anume:

durabilitatea în timp; să permită dilatarea liberă a elementelor asamblate; să faciliteze fixarea rapidă şi eficace a elementelor; să asigure în timp o etanşare riguroasă contra efectelor apei, vântului, aerului, căldurii; să compenseze prin elasticitatea sa jocurile de montaj şi deformaţiile normale între elemente. În raport cu natura elementelor care se asamblează, rosturile pot fi:

între elementele scheletului de rezistenţă al faţadei;

între elementele scheletului şi cele de umplutură (pline sau vitrate);

între părţile pline şi mobile ale ferestrelor;

între panouri.

Materiale utilizate la realizarea rosturilor sunt diverse; ele se pot clasifica în două categorii:

produse lucrând prin aderenţă (sub formă de paste, cimenturi şi chituri elastice); produse lucrând prin compresiune (celulare, benzi şi cordoane

profile). Se pot folosi profile pe bază de elastomeri vulcanizaţi (neopren, butil, polimeri de etilen-propilen), masticuri sub formă de pastă pe bază de răşini, butil, elastomeri dintre care cel mai cunoscut este Thiokolul sau spume de poliuretan impregnate cu bitum. În cazul îmbinărilor preformate; contactul şi strângerea se realizează prin elasticitatea profilurilor de îmbinare. Fixarea profilurilor se face în diverse moduri: cu baghete metalice, cu profiluri în coadă de rândunică. Etanşarea şi dilatarea, condiţii care trebuie îndeplinite simultan la îmbinările panourilor, se pot realiza pe baza elasticităţii profilurilor de etanşare (fig. 3.1.). Îmbinările trebuie protejate împotriva intemperiilor, radiaţiei solare etc.

9

Fig. 3.1. Elemente de îmbinare, fixare şi etanşare a panourilor de faţadă . Elementele de umplutură
Fig. 3.1. Elemente de îmbinare, fixare şi etanşare a panourilor de faţadă . Elementele de umplutură

Fig. 3.1. Elemente de îmbinare, fixare şi etanşare a panourilor de faţadă.

Elementele de umplutură ale faţadelor uşoare. Elementele de umplutură îndeplinesc numeroase funcţiuni; statice, higrotermice, acustice, de asigurare a confortului, de realizare a arhitecturii clădirilor etc. şi se pot realiza sub formă de:

panouri structurale care participă la preluarea încărcăturilor şi contravântuirea faţadei; panouri autoportante şi de umplutură, montate pe scheletul uşor al

faţadei. După modul în care acestea sunt concepute din punct de vedere termotehnic, pot fi:

panouri ventilate (fig. 3.2. a) care cuprind în structura lor, între faţa exterioară şi stratul termoizolator, un star de aer care comunică la partea superioară şi inferioară cu exteriorul prin orificii prevăzute în acest scop; rolul stratului de aer ventilat este de a evacua în atmosferă căldura acumulată de faţa exterioară a panoului sub acţiunea radiaţiei solare şi de a elimina vaporii de apă care migrează din încăpere spre exterior; panouri permeabile (respirante) la vapori de apă (fig. 3.2. b) care nu au strat de aer ventilat, iar faţa interioară are o permeabilitate redusă la vaporii de apă; în acest caz stratul termoizolant trebuie să fie cât mai permeabil şi cât mai puţin higroscopic;

10

panouri etanşe care sunt alcătuite din feţe practic impermeabile la

vaporii de apă; astfel că fenomenul de condens nu poate avea loc în interiorul lor.

 panouri etanşe care sunt alcătuite din feţe practic impermeabile la vaporii de apă; astfel că

Fig. 3.2.a. Panouri ventilate

 panouri etanşe care sunt alcătuite din feţe practic impermeabile la vaporii de apă; astfel că

Fig. 3.2.b. Panouri permeabile

1 – finisare exterioara; 2 – planul de drenaj; 3 – bariera de vapori; 4 – vapori de încetinire; 5 – strat termoizolant; 6 – strat structural

Panourile de umplutură se compun în general, dintr-o faţă exterioară, un miez şi o faţă interioară (fig. 3.3). Faţa exterioară poate să fie un înveliş subţire sub formă de folie, peliculă de vopsea, email, care asigură etanşarea panourilor în câmp, protecţia împotriva coroziunii şi finisajul acestora şi se poate realiza din: tablă cutată sau ondulată de oţel sau oţel inoxidabil, aliaje de aluminiu, plăci plane sau ondulate de azbociment, foi cutate sau ondulate din poliesteri armaţi cu fibre de sticlă, PVC, produse de sticlă (geam emailat colorant, geam stratificat sau armat), produse din lemn masiv sau plăci industrializate pe bază de lemn (placaj, PFL, PAL). Miezul panoului, situat între cele două feţe, cuprinde scheletul de rezistenţă al panoului (ramă metalică, din lemn sau din material plastic), stratul de aer ventilat sau închis şi stratul termoizolator alcătuit din: plăci de plută expandată, produse din vată sau pâslă minerală, fibre de sticlă expandată, plăci din b.c.a. şi spume pe bază de materiale plastice (polistiren celular, spumă de policlorură de vinil rigidă, spumă de poliuretan, spume fenolice etc.). Faţa interioară a panoului are rolul de a prelua încărcăturile din exploatare, de protecţie a miezului şi de suport pentru finisajul interior; se poate realiza dintr-o gamă foarte largă de materiale: oţeluri inoxidabile, aliaje de aluminiu, plăci plane şi ondulate de azbociment, materiale plastice, lemn etc.

11

Fig. 3.3 Straturile componente ale unui panou de umplutură. 1 – cardu de rezistenţă; 2 –

Fig. 3.3 Straturile componente ale unui panou de umplutură.

1 – cardu de rezistenţă; 2 – tablă abutisată; 3 – barieră de vapori; 4 – miez izolant; 5 –

planşeu; 6 – elemente de prindere (fixare) a panoului.

După modul de prindere a panourilor, vitrate sau opace, de sistemul structural propriu din aluminiu, sau oţel, pot exista următoarele variante:

cu fixarea geamurilor termoizolante sau panourilor opace pe sistemul structural al peretelui cortină, prin intermediul unor garnituri şi al unui profil presor exterior, mascat cu un profil de ornament de diverse forme al sistem de perete cortină clasic (fig. 3.4.a);

Fig. 3.3 Straturile componente ale unui panou de umplutură. 1 – cardu de rezistenţă; 2 –

12

Fig. 3.4.a Modul de prindere a panourilor termoizolante

1 – garnitura; 2 - profil presor exterior;

prin lipirea geamurilor sau a panourilor opace cu adeziv structural, rezistent la radiaţia ultravioletă, pe profilele distanţiere din aluminiu eloxat şi fixarea punctuală (cu piese speciale) a acestora pe sistemul structural al peretelui cortina. (fig. 3.4. b).

Fig. 3.4.a Modul de prindere a panourilor termoizolante 1 – garnitura; 2 - profil presor exterior;

Fig. 3.4. b Modul de prindere a panourilor termoizolante

1 – sticlă; 2 – spaţiu de izolare interior; 3 – distanţier din Al.; 4 – material adeziv – Butil;

  • 5 – material anti-condens; 6 – material de etanşare – Tiocol

Ţinând seama de posibilitatea prevederii unor panouri mobile, pot exista:

13

pereţi cortină cu panouri fixe, vitrate şi/sau opace;

pereţi cortină, care pe lângă panourile fixe, conţin şi panouri mobile (ferestre şi uşi) din aluminiu.

 pereţi cortină cu panouri fixe, vitrate şi/sau opace; pereţi cortină, care pe lângă panourile fixe,

Fig. 3.5. Pereţi cortină cu panouri vitrate:

1 - panouri fixe; 2 - panouri mobile

4. Gradul de performanţă al pereţilor cortină.

După gradul de performanţă pe care îl pot asigura pereţii cortină, clădirile pot fi clasificate astfel:

clădiri cu grad de performanţă maxim (nu au vitraje mobile şi sunt prevăzute cu climatizare centralizată);

clădiri cu grad de performanţă mediu (pot avea vitraje mobile şi climatizare parţială);

clădiri cu grad de performanţă normal (unele clădiri din peisajul industrial, cu vitraje mobile şi climatizare parţială).

4.1.Comportarea la acţiuni exterioare.

14

Comportarea la acţiunea diferitelor solicitări la care sunt supuşi pereţii cortină, în cursul exploatării (sarcinile climatice, actiunea chimica a mediului inconjurator, zgomotul, umiditatea, focul), impun rezolvarea unor probleme noi in comparatie cu peretii traditionali. Actiunea vantului constituie incarcarea principala pe care o preiau peretii-cortina. Preluarea presiunii vantului se realizeaza prin legaturile de ancorare a fatadei usoare de structura cladirii . Parametrului exterior al panourilor, alcatuit din placi de grosime mica, trebuie sa i se asigure un grad de rigiditate la actiunea vantului. Aceasta se realizeaza prin elemente de consolidare sau printr-o geometrie eficienta (ondulat, cutat ) la incovoiere (fig. 4.1.1).

Comportarea la acţiunea diferitelor solicitări la care sunt supuşi pereţii cortină, în cursul exploatării (sarcinile climatice,

Fig. 4.1.1. Legaturile de ancorare a faţadei usoare.

1 – garnitură de izolare; 2 – capac de protejare; 3 – garnitură de fixare; 4 – garnitură de

etanşare; 5 – şurub de fixare (ancorare).

Alta solicitare dominanta a acestor pereti, comparata cu cei traditionali, este variatia de temperatura. Aceasta sensibilitate caracteristica fatadelor usoare se explica prin faptul ca in alcatuirea lor intra materiale cu greutate redusa, cu coeficient de dilatare ridicat (la aliajele de aluminiu, coeficientul de dilatare fiind dublu, in comparatie cu cel al otelului). Pentru preluarea deformatiilor liniare produse de temperatura, la imbinarile dintre doua elemente metalice liniare, se prevede un manson fixat rigid in interiorul unuia din elemente, pe care poate culisa liber cel de al doilea element.

15

In cazul dilatarii impiedicate, in elemente apar eforturi care pot produce ruperi sau flambari ale acestora. Actiunea calorica a radiatiei solare asupra peretilor usori, a caror capacitate de acumulare este redusa, impune masuri speciale pentru asigurarea confortului termic. Aceste masuri sunt determinate de:

limitarea cantitatii de energie calorica transmisa;

intarzierea procesului de transmitere prin folosirea suprafetelor

opace ;

folosirea, la exterior, a materialelor capabile sa reflecte o parte a energiei calorice datorita radiatiei solare(aluminiu oxalat) sau a panourilor ventilate (fig. 4.1.2).

In cazul dilatarii impiedicate, in elemente apar eforturi care pot produce ruperi sau flambari ale acestora.

Fig. 4.1.2. Variaţia de temperatură acumulată.

(a – secţiune montant; b – primăvară/toamnă, ventilaţie naturală; c – vară, sezon de răcire, ventilaţie artificială; d – iarnă, sezon de încălzire); 1 – aer admis; 2 – aer evacuat; 3 – panou; 4 – radiaţii solare; 5 – celule pv (obţionale).

Pentru

combaterea

actiunii

urmatoarele mijloace:

calorice a

radiatiei

solare,

se

pot

folosi

conditionarea aerului in interiorul incaperilor, orientarea (spre nord

sau sud) a fatadelor;

16

folosirea geamurilor transparente duble, a geamurilor termoasorbante, simple sau duble, a geamurilor stratificate reflectante, ecranelor de protectie. Ecranele de protectie se folosesc la exteriorul cladirii cu scopul ca radiatia solara sa nu ajunga pe suprafata fatadei. Acestea se realizeaza prin scoaterea in consola a planseelor sau prin prelungirea spre exterior a plinurilor dintre ferestre. Ecranele se folosesc si ca elemente constructive distinctive, care se monteaza pe fatada. Pentru reglarea radiatiei solare si a luminozitatii se pot prevedea ecrane mobile. Ecranele de protectie permit reducerea instalatiilor pentru conditionarea aerului, care prezinta dezavantajul de a fi costisitoare (fig. 4.1.3).

 folosirea geamurilor transparente duble, a geamurilor termoasorbante, simple sau duble, a geamurilor stratificate reflectante, ecranelor
 folosirea geamurilor transparente duble, a geamurilor termoasorbante, simple sau duble, a geamurilor stratificate reflectante, ecranelor

Fig. 4.1.3 Ecranele de protectie solară

În afara de actiunea calorica, radiatia solara mai are si o actiune fotochimica, ce se manifesta prin alterarea culorilor si imbatranirea maselor plastice. Din aceasta cauza, trebuie creata posibilitatea inlocuirii materialelor degradate. Coroziunea atmosferica este importanta la structurile metalice ale peretilor- cortina, diferentiindu-se dupa tipurile de atmosfera: marina, industriala, urbana, rurala. Coroziunea galvanica (datorita cuplurilor galvanice intre 2 metale cu potentiale electrice diferite) este preintampinata prin separarea, cu materiale slab conducatoare de electricitate (neopren), a contactului dintre aluminiu- arama; zinc-arama; otel neprotejat- arama; otel neprotejat - aluminiu.

17

4.2.Etanşeitatea

Aceasta exigenta trebuie asigurata in caz de ploaie, zapada, praf si vant (fig. 4.2.1). Problema etanseitatii la fatadele usoare este una dintre cele mai delicate din punct de vedere tehnic, deoarece pune probleme de alcatuire si de impermeabilizare a rosturilor. Rosturile prin care poate patrunde apa si aerul sunt cele de la nivelul racordarilor dintre elementele structurii metalice a peretelui-cortina, elementele structurii metalice si de umplutura, partile fixe si de umplutura ale tamplariei. O conditie a legaturilor din rosturi este aceea ca ele trebuie sa ramana elastice in timp si sa permita deplasarea relativa a elementelor peretelui-cortina, supuse tasarilor, eforturilor alternate ale vantului, precum si contractiilor termice.

Produsele de etansare se clasifica in:

produse care actionaza prin aderenta, din care fac parte: produsele in forma de pasta si cimenturile elastice (cauciuc sintetic); materiale care lucreaza la compresiune, din care fac parte:

materialele celulare (spume pe baza de cauciuc sintetic) si materiale profilate (elastomeri si plastomeri).

4.2.Etanşeitatea Aceasta exigenta trebuie asigurata in caz de ploaie, zapada, praf si vant (fig. 4.2.1). Problema

Fig. 4.2.1. Semne de disconfort a peretelui cortină.

18

4.3.

Comportarea higrotermică

La proiectarea peretilor-cortina, una din problemele principale o constituie determinarea rezistentei reale la transmisie termica . Aceasta se poate realiza numai daca se tine seama de fluxul termic al elementelor pline ale fatadei, ale scheletului metalic si al structurii de rezistenta a cladirii. Scheletul metalic al peretilor-cortina poate prezenta punti termice importante, la nivelul carora se pot produce fenomene de condens; acestea sunt evitate in masura in care sunt suprimate profilele ce traverseaza grosimea panoului. Inertia termica a fatadelor usoare constituie o problema esentiala in asigurarea confortului termic. Capacitatea calorica redusa a fatadelor usoare poate fi compensata de capacitatea de absorbtie a peretilor interiori si a planseelor, cu conditia ca acestea sa fie masive si sa nu fie captusite cu materiale izolante (termice sau fonice), ce reduc capacitatea de absorbtie. Problema asigurarii confortului termic la cladirile cu pereti-cortina este deosebita, din cauza alcatuirii lor eterogene: suprafete vitrate mari si masa redusa.

  • 4.4. Izolatia acustica

Exigenta acustica isi mareste eficacitatea, daca:

se asigura, pe cat posibil, izolarea fonica a partilor vitrate;

se evita ca punctele de imbinare sa nu prezinte "punti fonice";

se are in vedere faptul ca nu poate fi marit esential efectul fonic, prin utilizarea de materiale grele pentru partile opace. Problema izolarii fonice aferenta partii vitrate a peretilor este una dintre problemele cele mai complexe in arhitectura cladirilor. Sticla constituie un perete transparent de lumina si, de obicei, foarte subtire; asadar, ea este comparata cu o piele de toba. Un grad de izolatie fonica (urmarind, concomitent, si o izolatie termica) se obtine prin ferestrele duble, cu geamurile distantate la minimum 2 cm. E recomandabil sa fie asociate cu geamuri de grosimi diferite. Geamul cel gros se amplaseaza in partea de unde vine zgomotul. În cazul in care se folosesc geamuri simple pentru izolatie fonica, grosimea acestora va fi

de 8

...

10

mm sau 10

...

12

mm.

Şocurile primite direct de peretii cortina (spre exemplu zgomotul ploii sau al grindinii) pot fi atenuate pe partile pline ale fatadei, prin prevederea de

19

materiale fonoabsorbante cat mai apropiate de locurile de impact. Partile vitrate nu pot fi protejate decat de o perna de aer situata intre doua geamuri.

4.5. Rezistenta la foc

În caz de incendiu, principalele functiuni ale peretelui exterior sunt:

limitarea extinderii focului in interiorul cladirii;

impiedicarea propagarii focului intre etaje;

impiedicarea propagarii focului in cladirile adiacente. Ferestrele reprezinta zone de protectie nula impotriva focului. În cazul peretilor-cortina, este necesara folosirea unor materiale rezistente la foc - pentru elementele componente ale fatadelor - si fixarea lor in structura de rezistenta, eventual, la nevoie, utilizarea unor perdele de apa care sa se opuna trecerii focului si care sa limiteze temperatura.

20

TEHNOLOGIA DE MONTARE A PEREŢILOR TIP CORTINĂ

Componentele peretilor-cortina pot fi asamblate prin:

lipire

pe cale mecanica

independent

Cele trei straturi ale peretilor usori se asambleaza prin lipire, cand stratul de izolare termica este rigid si cand placile interioare si exterioare ofera o buna suprafata de lipit cu miezul. Lipirea se realizeaza cu cleiuri rezistente la umezeala. Daca miezul termoizolant este permeabil la vapori, apare necesara introducerea unei bariere de vapori intre fata interioara si miez . Asamblarea mecanica, pe contur, a celor trei straturi se efectueaza in cazul straturilor termoizolante cu rezistenta mecanica redusa. Aceasta asamblare se realizeaza prin ambutisare sau imbulonare, prin adaugarea / neadaugarea unor profile auxiliare. Pentru o comportare termica favorabila a peretelui, va fi asigurata ventilarea termoizolatiei, prin circulatia aerului intre stratul termoizolant si parametrul exterior. Montarea independenta a celor 3 elemente in structura de rezistenta a peretelui poate fi realizata, prin asigurarea unei circulatii a aerului, in special atunci cand paramentul exterior este executat din sticla. Panourile de inchidere pot fi dispuse in raport cu montantii: la limita interioara, intre sau in fata montantilor . Dispunerea la limita interioara a montantilor este dezavantajoasa, deoarece ofera posibilitatea crearii puntilor termice. Pozarea panourilor intre sau in fata montantilor rezolva partial sau total problema puntilor termice, dar mareste distanta la care se gasesc panourile in fata planseelor, creand astfel dificultati in separarea si izolarea fonica a peretilor .

21

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE PEREŢILOR TIP CORTINĂ

Caracteristicile principale ale peretilor cortina, indiferent de tipul lor, sunt urmatoarele:

  • 1. Se preteaza la o uzinare completa, in serii mari, in intreprinderi care

asigura o executie riguros controlata.

  • 2. Asigura o reducere importanta a consumului de manopera pe santier si

o scurtare a duratei de executie.

  • 3. Unele solutii permit montarea din interiorul cladirii ceea ce conduce la

suprimarea cheltuielilor legate de schele, iar executia lucrarilor se poate

desfasura independent de conditiile meteorologice.

  • 4. Grosimea redusa a peretilor cortina sporeste suprafata utila a

incaperilor.

  • 5. Grosimea redusa a peretilor permite o rezolvare mai economica a

structurii de rezistenta a cladirii si a fundatiilor, fapt ce determina o reducere

importanta a costului transportului de materiale.

  • 6. Peretii-cortina pot fi inlocuiti, partial sau total.

  • 7. Cheltuielile de intretinere, la acest tip de pereti, sunt mult mai reduse

decat cele pe care le presupun cladirile traditionale, deoarece acestia sunt

alcatuiti, la exterior, din materiale neporoase, care nu retin praful si apa, nu favorizeaza fixarea si dezvoltarea microorganismelor; intretinerea lor constand in general, in spalarea periodica.

  • 8. Ofera posibilitati noi de tratare a fatadelor din punct de vedere

arhitectural, intr-o ampla gama de solutii, punand la dispozitia arhitectului o mare varietate de materiale (sticla, metal, email), culori, ca si posibilitati de rezolvare a reliefului fatadelor.

22