Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizare Mircea Moraru

Vocea de ef. fiind o fire contradictorie din copilrie, se mic dup mo traiectorie a sa n
via, ns din momentul cnd l ntlnete pe Onache Crbu, autorul i corecteaz mereu prin socrul su
orientarea i felul de a fi. Despre felul lui aparte de a se manifesta i a-i afirm eul nu-i greu s ne
convigem, ns e mai greu s lum o atitudine ferm i s-l convigem, ns e mai greu s lum o atitudine
ferm i s-l condamnm, fiindc el ne cade tuturor cu tronc la inim. i Mircea dup ce absolvete coala
primar, vrea s afirme ceva din caracterul ndrtnic al prinilor, ns sufer eec. Din rzboi se ntoarce
cu fotografia domnioarei cehe, lucreaz civa ani tractorist, apoi e pasionat de vrtecuurile slujbelor.
Aceast ar fi linia extern a evoluiei caracterului eroului, dar mai exist linia interioar, care nici pe
departe nu poate fi prezent liniar. ntorstura ce-o remarcm n evoluia lui Mircea Moraru nu mai este
un rezultat al logicii artistice a caracterului. Mircea ntr-o bun zi s-a pomenit cosa, i nu c aa, dar un
cosa n toat puterea cuvntului, c rmnea miritea ca ras cu bricul n urma lui. Cu ctigurile de la
coas s-a dus l-a iarmaroc de i-a cumprat o coas nou, ca s fie a lui. Singur i-a ales-o, i-a btut-o, i
a potrivit-o n cosie, i le-a nimerit pe toate att de bine, c veneau vecinii s se mire de-o asemenea coas.
Mircea Moraru ostaul biruitor, participant la eliberarea Europei de sud fascism, se ntoarce
acas radios naripat, gata de lucruri mult mai mari, el autodepete. Mircea Moraru se ntoarce la vatr
nu numai osta de profesie, cu braele nstrinate de munca cmpului, ci i cu alte idei i cu ali ochi vede
csnicia altfel i apare Nua.
Mircea umbla cu minile n buzunar, urmrind cum toate cele din jur ba se nmulesc ba
iari se adun grmada. Meliat ca un fuior de cnep, fcut una cu pmntul, Mircea zcea i era de
mirare c aceasta pojghi de om mai sufl. Sufla ns, i asta nsemna, c btlia nc n-a luat sfrit. S-a
lsat zdrobit ceea ce fusese adunat din lut, dar omul nu e numai trup, omul e i suflet. Mircea Moraru
purta i el o lume a lui. A adunat-o fir cu fir, muli ani i acum, trecut de patruzeci, cnd s-a pomenit
singur n cmp, a nceput s frmnte i a rmas uimit, cci, doamne, cte mai erau acolo ! i mai avea cu
el nespusele farmece ale unei femei, dulcea ciripeal a primului copil, copilul tu, aprimea glodurilor de
toamn, cldura brazdelor proaspete, gustul apei unei fntni din care au but cu toi ai casei ani de zile.
Ciutura ia fost ntodeauna drag i Mircea de mic s-a obinuit a-i alege din mulimea din jur un tovari
ca s prieteneasc, s-l asculte, s nvee de la dnsul. Ct a fost mic, n sufletul lui dominase chipul maicii
sale, apoi alturi de ea a rsrit nvtorul Miculescu. Cum s-a ridicat flcuan, a nceput a purta cu el
felul de a judeca al

tuturor vecinilor, n armat se punea la cale cu tatl su, iar dup ce s-a ntors de la rzboi,
mult vreme a gospodrit cu camarazii de prin tranee.
Mircea s-a nstrinat de sat, s-a suprat pe sat, s-a izolat de sat, ca s pstreze n sine
valorile cele de odinioar dragostea de pmnt, dragostea de munc cmpului, care a fost din strbuni
unica i tradiional profesie de credin a plugarului. Mircea Moraru ajunge un mprat cu viaa, un
resemnat, fapt pn la urm e condamnat de colectivitatea satului (de Ciutura). Mircea Moraru din
copilrie visa unul i acelai vis...c merge pe drum i gsete o pung, c fiind adolescent el nici
armsarul nvtorul Miculescu nu s-a temut s-l opreasc, numai ca s afle cum va fi cu promisiunea
fcut elevilor s-i fac boieri s umble cu brica c pe flcul Mircea nu-l ademenea deloc bezna
senin n care nu poi trage nici o brazd, nu poi semna, nu poi iei la seceri. i plcea mult mai mult
pmntul, era gata n orice clip s se ncaere pentru haturi c anume pentru aceste 3 hectare a devenit
osta n armata Sovetic a fcut un rzboi lung, a colindat o jumtate de lume, a ajuns pn la Berlin,
Mircea i-a legat meseria de gard, ntorcndu-se la pinea bunurilor i strbunilor si Mircea rmne eroul
complex o fire contradictorie, n sufletul cruia se d mereu o lupt acerb ntre ceea ce brea s fie el,
ntre norma lui de conduit n toate cele i viaa cum este ea, ntre faptele sale i felul cum le va aprecia,
aproba sau dezaproba Nua, Crbu, Ciutura Mircea Moraru nu poate fi nvinuit sau blamat pentru c
ceea ce face el nu este cum trebuie. Marea tragedie a lui Mircea Moraru const n faptul c este vrsat
dintr-o categorie social n alta, din plugar ajunge intelectual, e printre intelectulii de la sat din prima
generaie, care nu aveau nc formate normele lor de conduit i de munc cu oamenii Mircea care
aidoma lui Crbu n toate situaiile vieii avea un fel refractar fa de sine i de toate cele din jur, un pic
de zemflea i de ironie, ce-i ajutau permanent s judece treaz ce se ntmpla cu el. Mircea rmnea pe
poziia ostaului de partea cruia este adevrul istoric i biruina, el i prin gest i prin vorb n fond
parodiaz felul care ntruchipeaz prin sine esenialul general.
Tot Mircea ne este prezentat ca un brav osta sovetic, ndrzne, nenfricat, dar fr arm.
Infruntnd vicistitudinile unei istorii greu ncercate, asemeni neamului sau nradacinat n Cmpia Sorocii,
Ion Druta aduce n cultura romna mesajul unei opere importante, n care sunt consacrate valorile
civilizatorii ale sufletului stramosesc de peste Prut.

Romanul "Povara bunatatii noastre", n doua volume, este redactat la Chisinau si la Moscova n
anii 1961,1967 si 1984. Apare n mai multe variante, cea mai completa fiind varianta Editurii
Minerva, editata n 1992, cu prefata semnata de criticul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova. Asemeni altor scriei ale sale, cu deosebire "Clopotnita" si
"Biserica alba", romanul "Povara bunatatii noastre" este o carte a locului, care consacra un topos
miraculos n constiinta universalitatii. Perspectiva acestei predestinari este afirmata programatic de
autor ntr-un interviu din 1981 ,unde spune: "cel mai greu lucru n arta: a porni de la un petec de cer
concret, cunoscut tie, si apoi a vedea cerul n ntregime". Idealul de a legitima "ceea ce ai mai
sfnt", l conduce la poemul ntoarcerii si regasirii esentiale n spatiul copilariei, al marilor traditii
istorice nationale. Pentru Ion Druta acest spatiu este Cmpia Sorocii, leganata de dealurile
alunecnd printre padurile Basarabiei lui Stefan cel Mare, din apele Nistrului pna n apele Prutului.
Ridicat la valoarea unui spatiu sacru, potrivit definitiei lui Mihai Cimpoi, acest univers de vitalitate
are n centru cteva simboluri energice ale locului: biserica alba de pe deal, veghind la rascrucea
vnturilor apele Nistrului, prin vremile "mncate de gargarita rautatii", clopotnita de pe vremea lui
Stefan cel Mare si Sfnt - adevarat altar al rezistentei neamului, iar pentru cazul romanului "Povara
bunatatii noastre" - o vatra de sat, care are mai degraba aspectul unui leagan imemorial, dect o
identitate istorica absoluta. Satul "Ciutura" este plasat undeva, n apropiere de o asezare mai mare oraselul "Pamnturi", de care este legat printr-o cararuta batuta cu pasul taranilor de veacuri, taiata
cu gard de srma ghimpata de stapnul pravoslavnic rus de la nceputul veacului, veghiata de
jandarmul regal romn, care se amesteca cu obiceiurile locului si este suspendat, n cele din urma
sfrtecata cu tractoarele colhoznice, dar niciodata spulberata din memoria taranilor, care o refac
necontenit, cu o ndaratnicie la fel de sugestiva cum este si numele satului, ca o moara a vremilor
nvalmasite.
Perceptia acestui spatiu este trasata n cteva graniti istorice vagi:
delamarearevolutieruseasca.prinrazboiul mondial care-i surprinde pe moldoveni n situatia de
gubernie, ca cea mai de vest gubernie a Imperiului tarist, din care trec la statutul de stat
independent, ca sa sfrseasca razboiul ca provincie, ca cea mai de est provincie a Romniei. Cteva
repere istorice tot att de vagi (prezenta nvatatorului Micu Miculescu din Romnia, nvatarea
imnului despre un rege iubitor si aparator de tara) trec povestirea prin spatiul istoriei europene
dintre cele doua razboaie mondiale, pentru ca drama Pactului Ribbentrop-Molotov sa-l surprinda pe
eroul romanului pe podul dintre Iasi si Ungheni, cu spatele la granicerul romn si cu fata la
granicerul rus, ca urmare a obligatiei, decurse din Pact, ca toti ostasii moldoveni din armata romna
sa fie predati armatei sovietice. Limita cea mai apropiata a timpului narativ este trasata n anii
marilor mutatii colhoznice, cnd prietenii din copilarie, tractoristul din Ciutura si rivalul pribegit n
Romnia se ntlnesc la culesul rasaritei, se omenesc frateste cu saracia care este si fumeaza
mpreuna mahorca amara din punga de piele. Timpul psihologic al naratiunii condenseaza asemenea
referinte istorizate n ordinul estetic al povestirii. Romanul ncepe ntr-o iarna grea, cu fulgii
mascati ca un potop de ninsoare, cu casele si gradinile troienite, cu haitele de lupi adulmecnd pasul
drumetului peste cmp, dnd trcoale gospodariilor de sub fuioarele de fum. Sfrsitul romanului
readuce cmpurile sub depozitele de zapada, ntr-o ninsoare de Craciun si ntr-un alb imaculat, ca
cel de la nceput, cufundat ntr-un imperiu al linistii desavrsite.
Dimensiunea transistorica a spatiului este tradusa si n retorica textului. Compozitia frazei, cu
virtuti simfonice nendoielnice, dar si maniera de a evoca ntmplarile, nu de a le descrie, ci de a le
povesti, fara ca naratiunea sa se miste dupa regulile autenticitatii, antreneaza romanul lui Ion Druta
spre categoriile prozei poetice, att de bine evidentiata ntr-o anumita etapa a prozei rusesti si
ucrainiene din epoca. Maniera aceasta de evocare, cu accent pe povara bunatatii sufletesti, elimina
experientele raului, stinge conflictele si dilueaza densitatea, ajungnd sa fie, n regimul estetic al
imaginii, o povara a romanului nsusi. Scoasa de sub regulile jocului tensional, regiunea imaginii nu
mai este nici diurna si nici nocturna.

Ea apare spalata de nervozitati si angoase, devine neutra n raport cu miscarile psihologice, si adera
la un regim auroral, la un regim crepuscular, cu identitate estetica particulara. In acest cadru
ntmplarea este decupata din fluxul real si trecuta ntr-un registru al imaginarului, nu este
documentata ci povestita, este evocata dupa regulile povestii. Haitele de lupi naimite n calea
matusii plecate n padure dupa vreascuri sau n calea nuielusenilor aburiti de parfumul vinului sunt
nblnzite de duhul povestii, care le scoate n fata o vietate nemaivazuta, pe "Marele Aparator al
Cmpiei", fiara cea buna, ivita n ajutorul bietului om ajuns la ananghie, n acelasi regim al imaginii
este evocata Molda, cateaua legendara a pamntului, dar si lupul ce intra la prada n casa omului cu
spatele nainte, iar gospodarul l prinde zdravan de coada si trage: trage el, trage si lupul, pna ce
coada se disloca din radacina. Descrierea cadrului si a personajelor este proiectata din acelasi unghi
usor disimulat. "Doua casute nghesuite ntr-o ograda, ce se asemanau ntre ele: aceleasi usi,
aceleasi ferestre. Seamana ntre ei si stapnii caselor: acelasi umblet, aceeasi vorba,aceeasi
cautatura. Singurul lucru care-i desparte este felul cum si purtau ei palariile: Niculae abia o prinde
pe ceafa, Grigore o coboara pe frunte, pna aproape de sprncene". Dominte Secara este "un razes
zdravan ct un munte si smecher ct patru vulpi prinse coada la coada". Ciutura este "o adunatura
de oameni buni si rai", care plecau de acasa "sa mai petreaca, sa-si mai sporeasca neamurile, sa
cumpere ori sa vnda, dar principalul e ca se duceau sa se mai laude si ei un pic, pentru ca
altminteri nici iarba, daca n-o lauzi din cnd n cnd, nu mai creste".
Ct se risipeste n fluxul narativ prin asemenea procedee metaforice se recupereaza n bogatia
expresiei, n frumusetea spunerii si n farmecul graiului, unde Ion Druta se ndeparteaza de
Dostoievschi si de Rebreanu dar se contopeste cu Ion Creanga si cu Mihail Sadoveanu. Textul
cstiga o nsufletire de povestitor htru, cu vorba nflorita, ca un fagure de miere. Un studiu calificat
al vocabularului, n aspectele sale variate, de la arhaismele pline de miez, la rusismele de nedigerat,
de la formele populare ale sintaxei, cu ntorsaturile ei neasteptate, pna la formele gnomice ale
expresiei, Ion Druta practica o limba de mare bogatie, cu virtuti exemplare n realitatea scrisului
romnesc de azi. Afara, spune autorul, vremea pare molosag (moina), javrele sunt pclisite, seara
oamenii spun ocinasul (Tatal nostru); un titlu de capitol se numeste Mituire, altul Seminte de voie
buna; omului, daca scris i este s-o traga, are s-o traga pna la urma, n-are ncotro. Nu numai matusa
sparieta de lupi este aici poeta (autorul spune "matusa este poeta si ea"), dar toti eroii romanului
sunt poeti n felul lor, ntr-o limba poetica distincta, care este proprie autorului si este o categorie
estetica a prozei romnesti, foarte bine reprezentata mai ales la scriitorii din Moldova de dincolo si
de dincoace de Prut.
In acest spatiu al povestirii, cu puternice virtuti orale, personajele au mai degraba o identitate
simbolica. Onache Carabus, figura centrala a romanului traieste ntr-un univers compact mitologic,
n care ecourile istoriei patrund cu dificultate, fara a clatina structurile spiritualitatii: temeinice,
ndaratnice, traditionalizate, imposibil de dislocat. De la naltimea acestei filosofii este construita
natura disimulatorie a personajului central, dupa un model aplicat si celorlalte personaje, cu
deosebire ginerelui sau, Mircea. Aceasta natura disimulatorie, de un tip aparte, alta dect
disimularea morometiana, traduce drama omului situat de istorie ntre lumea ruseasca si lumea
europeana, drama pe care omul o depaseste n universul spiritual, n mit "Povestit" de lautarii
satului pentru numele sau de domnitor si pentru ca ba se ntoarce din armata romna caporal, ba se
ntoarce din armata sovietica sergent, eroul romanului aduce n constiinta literara mesajul unei
personalitati imposibil de sfarmat prin morile timpului istoric vremuitor si vremelnic, el este
purtatorul unui "suflet blnd, mpovarat de propria sa bunatate", ramas n cmpia Sorocii dintr-o
"mare limpede si blnda", ce va fi fost aici cu mii si mii de ani n urma si care va dainui n
eternitate, aparata de profunzimea filosofiei sale existentiale, prin care "nici mai mult nu a avut, dar
nici mai putin n-a vrut sa aiba".