Sunteți pe pagina 1din 17

Floarea

Floarea este partea plantei care cuprinde organele de reproducere


sexuat i care are de obicei o corol frumoas i variat colorat. Floarea
reprezinta organul de inmultire al gimnospermelor i angiospermelor.
Una dintre cele mai vechi definitii cunoscute este aceea a naturistului
Goethe, care considera floarea: o ramura (lastar modificat) cu frunze
metamorfozate, adaptata la vederea inmultirii. Altii considera floarea ca o
ramura scurta (microblast) care prezinta o crestere limitata, frunze
metamorfozate, care se deosebesc fundamental de cele obisnuite prin aceea ca
poarta gamete, protejeaza fecundarea si chiar elementele formatoare ale unei
noi plante.
Din definitie reiese ca floarea este un organ complex, cu functii fiziologice
bine precizate si cu rol exceptional in inmultirea plantelor superioare. Ea este un
organ aerian si isi are originea in anumiti muguri (muguri florali sau muguri
micsti).

MORFOLOGIA FLORII
- pentru descrierea morfologica a florii vom considera tipul unei flori care sa
cuprinda toate elementele componente ale acestui organ (floarea la
angiosperme)

Elemente componente

Pedunculul si pedicelul florii

sunt elemente prin care floarea se insera pe ramura plantei fig 1.;

la plantele la care ramurile se termina cu mai multe flori, distinctia intre


peduncul si pedicel este neta, pedunculul reprezentand portiunea
terminala a ramurii respective, iar pedicelul suportul fiecarei flori in parte;

adeseori delimitarea pedicelelor se poate face si dupa prezenta uneia sau


mai multor frunze reduse, situate la baza lor si care se numesc bractee.

Fig.1

Receptaculul (axul floral)

este portiunea terminala a pedicelului;

este foarte scurt si variaza ca aspect de la forma discoidala (Fragaria), la


forma conica (Ranunculus), forma de cupa (Rosa), forma de taler etc.
(fig.2)

pe receptorul floral se insera celelalte elemente ale florii si anume


sepalele, petalele, staminele si pistilul; insertia acestor elemente se poate
face de-a lungul unei spirale, cand spunem ca avem o dispozitie
spirociclica a lor, fie sub forma de cercuri concentrice cand spunem ca
avem de-a face cu o dispozitie ciclica.

Fig. 2 Tipuri de receptacul : 1- sferic, 2 disciform; 3- cupuliform; 4- sub


forma de butelie

Sepalele

reprezinta invelisul extern al florii si totalitatea lor alcatuieste caliciul fig. 3

Fig. 3
-

sepalele sunt frunze mici, metamorfozate, in general de culoare verde si


indeplinesc un rol protector;

in cazul in care sepalele sunt verzi caliciul se numeste sepaloid (foliaceu),


iar atunci cand sunt colorate caliciul se numeste petaloid;

ca numar, sepalele variaza de la caz la caz (2-6); in general sunt dispuse


pe un singur ciclu,rar pe doua;

ca forma, caliciul difera de la o planta la alta; el poate fi tubules, cum este


la garoafa (Dianthus carthusianorum fig.a), in forma de ulcior cum este la
masalarita (Hyoscyamus niger fig.b), forma de clopotel cum este la
ghintura (Gentiana fig.c), globules (Silene fig. d).

a)

c)
-

b)

d)
simetria caliciului variaza, intalnindu-se calici cu simetrie actinomorfa
(boraginacee) si calicii cu simetrie zigomorga (lamiacee);

o caracteristica a caliciului este si aceea ca elementele sale pot fi libere


intre ele si atunci avem un caliciu dialisepal (crucifere) sau aceste
elemente pot sa fie unite si atunci avem caliciu gamosepal (solanacee)
(fig4);

la unele flori caliciul apare sub forma de peri (fig4.).

Fig.4 Tipuri de caliciu


Caliciu diasepal 1- sinapis arvensis, 2- caliciu dublu (Fragaria vesca); Caliciu
gamosepal 3- tubules (Dianthus), 4-infundibuliform (Primula veris), 5- inflat
(Silene), 6- urceolat (Hyoscyamus niger) 7- campanulat (Gentiana acaulis)
Caliciu format din peri: 8-flori tubuloase de Arnica Montana.
-

sepalele pot fi persistente sau caduce (ex: la mac sepalele cad in timpul
infloririi).

Petalele

alcatuiesc cel de-al doilea invelis al florii: totalitatea lor poarta numele de
corola.

sunt frunze metamorfozate, dar, spre deosebire de sepale, sunt de obice


colorate, ceea ce le imprima vizibilitate de la distanta pentru insectele
polenizatoare;

in cazul florilor cu petalele de culoare verde, corola se numeste sepaloida;

forma petalelor poate fi: orbiculara (Anagallis, Ranunculus acris), ovallanceolata (Nymphaea alba), unguilata (Cheiranthus cheiri), bilobata
(Stellatia media), tetralobata (Lychnis flos-cuculi), emarginata (Rosa).

la unele specii, petalele sunt transformate in petale nectarifere/ portnectarii ( la Ranunculus fiecare petala este considerate un port-nectariu
deoarece prezinta pe fata superioara, bazal, cate o glanda nectarifera);
cornete nectarifere (Helleborus-spanz); pinten nectarifer provenit din
petala anterioara ( Linaria)

- corola este dialipetala cant petalele sunt libere (Rosaceae, Ranunculaceae),


si gamopetala cand petalele sunt concrescute (Solanaceae, Ericaceae)
- simetria corolei poate fi actinomorfa sau zigomorfa;

Fig. 5
Corola gamopetala cu simetrie actinomorfa: 1,2 tubuloasa ( Nicotiana
tabacum, Arctium lappa), 3- hipocrateriforma (Syrringa vulgaris), 4infundibuliforma (Calystegia sepium), 5- globuloasa (Vaccinium myrtillus), 6campanulata (Campanula rotundifolia).

Fig. 6
Corola gamopetala cu simetrie zigomorfa: 1- personata (Linaria vulgaris), 1afloare vazuta in profil, 2,3- bilabiata (Salvia pratensis, Pedicularis), 4- capitalul
(Leucanthemum vulgare), 4a- floare tubuloasa cu simetrie actinomorfa, 4bfloare ligulata cu simetrie zigomorfa, 5- floare ligulata (Taraxucum officinale),
C corola, K- caliciu, lgc-ligula corolei, lbi- labium inferior, lbs-labium superior,
ovr- ovar, pin- pinten, sta- stamina, stg- stigmat, sti- stil.
-

corola gamopetala cu simetrie actinomorfa poate fi: tubuloasa- petalele


concresc sub forma unui tub lung; hipocrateriforma tubul corolei se
largeste treptat spre varf ca o palnie; campanulata- sub forma de clopotel;
globuloasa- aproape sferica; urceolata- tubul corolei se lateste spre baza
asemenea unui ulcior.

corola gamopetala cu simetrie zigomorfa poate fi: personata- corola


asemanatoare cu cea bilabiata dar care are aspectul unei masti; bilabiataformeaza la baza un tub scurt care se continua cu doua labii (buze):
labium superior, alcatuit din doua petale posterioare concrescute si labium
inferior, alcatuit din petala anterioara concrescuta cu cele doua petale
laterale;

cat priveste durata si chiar prezenta corolei putem avea cazuri cand
corolla sa dureze un timp mai indelungat, sau chiar un timp foarte scurt

asa cum este, de exemplu, la florile de in sau cele de la mac, care se


scutura foarte repede.
-

de asemenea, pot fi cazuri in care florile sa fie lipsite de corolla, in care


caz se numesc apetale, ca la curpenul de padure.

Caliciul si corola alcatuiesc invelisul floral sau periantul; cand insa nu se


poate distinge caliciul de corolla, sepalele si petalele asemanandu-se intre
ele, atunci invelisul floral se numeste perigon, iar elementele componente
ale lui se numesc tepale;

perigonul poate fi sepaloid, cand este colorat in verde, ca de exemplu, la


urzica, la canepa, sau este perigon petaloid cand elementele sale sunt
divers colorate asa cum este cazul la majoritatea plantelor din familia
Liliaceae(la crin, la lacramioare, la brandusa de toamna);

cand invelisul floral lipseste cu totul, florile respective se numesc


achlamidee ca, de exemplu, la salcie, iar can dele au numai unul din
elementele invelisului floral se numesc monochlamidee.

Staminele

alcatuiesc, in totalitatea lor, androceul florii (organul mascul al florii);

o stamina (frunza modificata, fertile) este alcatuita din 3 componente:


filamentul staminal, conectivul si antera (fig.7);

fig.7

Filamentul staminal: putem avea cazuri de flori in care filamentele tuturor


staminelor sa fie de aceeasi lungime, dupa cum sunt cazuri in care san u
fie egale; filamentele staminale pot fi simple sau ramificate, de asemenea
libere sau concrescute, alcatuit unul, doua sau mai multe manunchiuri de
stamina. Cand staminele sunt unite toate intr-un singur manunchi,
androceul se numeste monadelf, cand exista doua manunchiuri,
androceul se numeste diadelf (ex: leguminoase-lemnul dulce), cand
staminele sunt unite in 3 manunchiuri , androceul se numeste triadelf
(ex:sunatoarea), iar cand sunt grupate in mai multe manunchiuri,
androceul se numeste poliadelf (ex: lamai, portocal);

in general, androceul cu staminele libere intre ele se numeste


dialistemon, iar acela cu staminele unite gamostemon.

Conectivul este extremitatea superioara a filamentului, avand de o parte


si de alta sacii polinici ai anterei;

Antera este elemental fertile alcatuit din doua jumatati simetrice numite
loji polinice, separate prin conectiv; fiecare loja este alcatuita din cate doi
saci polinici. Antera se leaga de filamentul staminal prin conectiv care
poate fi situat la baza anterelor sau pe partea lor dorsala. In primul caz
anterele sunt bazifixe (ex: laleaua), in al doilea caz dorsifixe (ex: crinul).
Anterele pot fi libere sau concrescute

Numarul staminelor variaza in functie de specie, si acesta constituie unul


din criteriile de clasificare a angiospermelor;

Dispozitia staminelor pe receptaculul floral, poate fi ciclica sau spirociclica.

Pistilul (gineceul)

reprezinta partea femeiasca a florii, si este alcatuit din trei parti: ovarul,
stilul si stigmatul;

Ovarul- este partea bazala a pistilului si provine din metamorfoza limbului


foliar, printr-o indoire pe fata superioara a acestuia; El are forma unei
butelii si inchide un spatiu intern care se numeste camera ovariana in care
sunt adapostite ovulele; Marginile carpelei formeaza placenta, zona de
insertie a ovulelor;

Stilul reprezinta prelungirea nervurii mediane a limbului carpelar; El


variaza ca lungime de la caz la caz, putand exista flori longistile (u stilul
lung) sau brahistile (cu stilul scurt) ; Ca numar, stilele variaza de la unul la
mai multe;

Stigmatul este ultima parte a stilului; El poate avea o forma globoida


(solanacee), foliacee (stanjenel), stelata (mac) si prezinta o suprafata
papiloasa si lipicioasa care permite aderarea si germinarea polenului

Si in cazul cazul gineceului, ca si in cazul androceului, pot fi situatii de


carpele sterile.

Polenizarea florilor

Fecundarea nu poate avea loc fr polenizare, proces prin care grunciorii


de polen ajung de pe anterele staminelor, pe stigmatele pistilelor.

Polenizarea natural

nmulirea sexuat a plantelor spontane se realizeaz graie polenizrii, proces


complex, prin care se asigur perpetuarea speciilor.

La multe plante hermafrodite, polenizarea se face n mod direct, n cadrul


aceleiai flori, aa cum se ntmpl, spre exemplu, la cicoare i la in. Plantele al
cror flori prezint capacitatea de autofecundare, se numesc autogame.
n natur, la cele mai multe plante, polenizarea este indirect, att n cazul
florilor unisexuate ct i al celor hermafrodite, cea ce nsemn c polenul care
aparine unei flori, n scopul realizrii fecundrii, trebuie s ajung pe stigmatul
altei flori.
Polenul trece de la o floare la alta, cu ajutorul vntului - n cazul plantelor
anemofile, cu ajutorul insectelor (albine, bondari, fluturi, furnici, etc.) - la plantele
entomofile, prin intermediul psrilor (pasrea colibri) - n cazul
plantelor ornitofile sau prin curenii de ap - la plantele acvatice hidrofile. Mai pot
realiza polenizarea i alte animale, ca melcii sau liliecii.

Polenizarea artificial

n cazul plantelor de cultur sau a unor specii slbatice cu caractere care pot fi
"mprumutate" vegetalelor cultivate, se practic de ctre om, o polenizare
dirijat, numit polenizare artificial. Polenizarea artificial nu este o descoperire
recent, ea fiind executat nc din antichitate (curmal, smochin).
Polenizarea artificial st la baza obinerii unor recolte mai mari, dar i la
crearea de soiuri noi, obinute prin hibridri sexuate.

FECUNDAREA FLORILOR LA ANGYOSPERMAE


Grunciorul de polen, purtat de vnt, de insecte sau n mod direct, n urma

procesului de polenizare, ajunge pe stigmatul pistilului.


Reinerea grunciorului este posibil datorit unor substane papiloase sau
lipicioase existente att la exteriorul stigmatului ct i la suprafaa polenului. Dup un
timp de la aderare, prin aciunea unor compui stimulatori (fitohormoni), grunciorii
de polen germineaz. Printr-un por al exinei, intina ias afar formnd o prelungire
care strbate ovarul, i care poart denumirea de tub polinic. Tubul polinic se
orienteaz i se ndreapt spre ovul, strbtnd stigmatul i stilul, prin micri
chimiotrope pozitive (vezi tropisme).
Prin intermediul captului tubului polinic, cei doi gameii masculi din polen (ei
rezult din transformarea celulei generative), ptrund n ovul, unul unindu-se cu cu
gametul femel (oosfera), iar cellalt cu celula secundar a ovulului.

Embriogeneza, carpogeneza i seminogeneza


n urma fecundaiei florilor, au loc transformri complexe, care au ca rezultat,
formarea (geneza) embrionului, fructului i seminelor.

Embriogeneza

Procesele prin care trece zigotul principal, avnd ca rezultat formarea embrionului,
sunt reunite n cadrul embriogenezei.

Carogeneza

Transformarea ovarului n fruct dup fecundare, poart numele de carpogenez.


Uneori, n carpogenez sunt implicate i alte componente ale florii: receplaculul (mr,
pr, gutui, cpuni, etc.), stilul (curpen de pdure), stigmatul (mac de grdin,mac
rou de cm p, etc.).

Seminogeneza

Transformarea ovulelor n semine, n urma fecundrii, poart numele


deseminogenez.
Flori complete i flori incomplete
Nu toate florile plantelor sunt complete. Exist numeroase specii crora le
lipsesc elemente ale nveliului floral, avnd n loc de periant, un perigon (periant
simplu). Dup egalitatea sau inegalitatea elementelor perigonului sau periantului,

florile pot fi actinomorfe ori zigomorfe.


Exist i flori lipsite de petale, sepale sau tepale. Acestea se numesc flori nude.
Flori solitare i inflorescene
Florile unor plante apar cte una, pe tije florifere distincte, numindu-se
flori solitare. De obicei ns, plantele dezvolt mai multe flori, care se grupeaz
pe un ax ntr-o anumit ordine, formnd inflorescene.
Flori hermafrodite i flori unisexuate
Numeroase plante (salcmul, cornul, usturoia, liliacul, mojdreanul, etc.)
formeaz flori hermafrodite, ceea ce nsemn, c n componena aceleiai flori se
gsesc att elementele de reproducere masculine (androceul) ct i feminine
(gineceul). Dei posed att organe sexuale masculine ct i feminine n cadrul
aceleiai flori, nu ntotdeauna are loc autofecundarea, din mai multe motive,
dintre care maturarea ealonat a componentelor de reproducere i poziia
inferioar a androceului fa de gineceu, sunt cele mai ntlnite.
La alte plante, se dezvolt flori de sexe diferite (mascule i femele). La
aceste flori, numite unisexuate, fecundarea se realizeaz la distan, polenul
masculin ajungnd, prin diverse ci, pe stigmatul pistilului florilor femele.
n cazul celor mai multe plante unisexuate (molid, porumb, salcie, etc.) se
dezvolt flori mascule i femele pe acelai individ. Astfel de specii sunt
numite unisexuat monoice.
La alte plante (urzica, hameiul, cnepa, etc.), exist indivizi care poart
doar flori mascule, precum i indivizi care formeaz exclusiv flori femele. Speciile
vegetale de acest fel, sunt numite unisexuat dioice.
Toate aceste caracteristici ale florilor plantelor sunt sintetizate n tabelul
de mai jos.

TIP FLORI

ELEMENTELE
SEXUATE

SUBTIPURI
autogame

Hermafrodite

i n cadrul
aceleiai flori

alogame

monoice
Unisexuate

Flori i flori
dioice

EXPLICAII
n cadrul unei flori, are loc
autofecundarea
Dei prezint att organe de nmulire
femele ct i mascule, fecundarea are
loc doar prin intermediul polenului strin
n cadrul aceleiai plante apar att flori
mascule ct i flori femele
n cadrul aceleiai specii, apar plante
care formeaz doar flori femele i plante
care formeaz doar flori mascule.