Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii

Referat pe tema:
Statul de drept: principiile
si mecanismele
functionarii

Chisinau 2015

A realizat: Casian Marina J144


A verificat: Svetlicini Rodica

STAT DE DREPT: NOTIUNI GENERALE


Statul de drept reflect interdependena dintre cele dou fenomene sociale, fiecare avnd
tendine opuse: statul (puterea) i supunere, dreptul de ordonare i frnare. Statul de drept presupune
armonizarea, echilibrarea raporturilor celor dou componente, n sensul domniei legii, adic a
supremaiei ei absolute n scopul prezervrii drepturilor i libertilor individuale. El a aprut n
secolele XVII-XVIII, n cadrul revoluiilor din rile occidentale ndreptate mpotriva arbitrariului
feudal. n epoca modern conceptul a fost reactualizat, n urma experienelor totalitare din mai
multe ri europene. Prin trsturile sale, se observa c, de fapt, statul de drept se identific cu statul
liberal-democratic. Oricum, reprezint stadiul cel mai avansat de organizare social-politic, validat
de experiena istoric, ceea ce nu nseamn c nu este perfectibil.
Statul de drept a devenit un ideal i o aspiraie global. Este susinut de ctre persoane, guverne i
organizaii din ntreaga lume. Este considerat, pe scar larg, fundamentul sistemelor naionale
politice i juridice. Este, de asemenea, recunoscut din ce n ce mai mult ca fiind componenta
fundamental a relaiilor internaionale.
In teoria politica, prin stat de drept se intelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de
ordine juridica. In statul de drept, statul este garantul libertatilor si drepturilor individuale, totodata,
asigurand securitatea interna si externa a cetatenilor prin institutii democratice. Institutia superioara
careia i se subsumeaza alte legi si norme este Constitutia. Din perspectiva statului de drept,
Constitutia - ca norma superioara - este o expresie a cetatenilor si reprezinta puterea populara. Prin
mecanismele democratice de control prevazute intr-un stat de drept este asigurata conformitatea
normelor inferioare cu cele superioare.
Pe scurt, statul de drept este relevant deopotriv pentru relaiile dintre cei guvernai i cei care
guverneaz i pentru relaiile dintre entitile private, fie ele persoane fizice, fie juridice, cum sunt
asociaiile i companiile. Merit subliniat aceast idee, deoarece unii argumenteaz c statul de
drept se refer exclusiv la limitarea exercitrii puterii guvernamentale. Ceea ce nu este corect.
Pentru ceteanul de rnd, este extrem de important, ca exercitarea puterii politice s fie supus
legii. Nu este, n mod clar, un lucru bun cnd guvernul acioneaz cum dore te, ca ntr-o dictatur.
Este important ca propriul comportament i cel al celorlali ceteni s fie supuse legii, deoarece
legea faciliteaz un mediu stabil i previzibil, care permite un spectru larg de consecine, de la
securitatea personal a indivizilor, pn la libertatea acestora de a se angaja n tranzacii de afaceri,
n condiii de siguran. Dar statul de drept nu cere ca toate comportamentele cetenilor, nici mcar
majoritatea, s fie supuse mai multor legi i reglementri juridice. Dimpotriv, cetenii se opun,
adesea, n mod justificat, ca prea mult din comportamentul lor s fie supus legilor i reglementrilor.

Mai multe legi pot nsemna mai puin libertate de aciune.


n unele ri, multe relaii sociale sunt reglementate n detaliu, n timp ce n alte societi legea joac
un rol limitat, poate chiar marginal. Dar, chiar i statele cu nivel ridicat de reglementare recunosc c
nu este nici posibil, nici dezirabil ca legea s reglementeze orice se petrece ntre oameni n
societate. Alte tipuri de norme sunt adesea mai potrivite, de exemplu normele religioase, normele
bunei vecinti sau normele mediului de afaceri. Pe scurt, statul de drept nu este relevant pentru
toate relaiile dintre ceteni sau ali actori privai.
Statul de drept trebuie s nfptuiasc domnia legii n ntreaga lui activitate, att n raporturile cu
cetenii, ct i n raporturile cu organismele de guvernmnt. Statul trebuie s fie stat de drept
n sensul c statul trebuie s lucreze n temeiul dreptului, dar nu n sensul c el trebuie s-i propun
ca unic scop dreptul. Cu alte cuvinte, existena i manifestarea statului implic un anumit statut al
puterii, limitat n msura posibilului, pentru a o impedica s devin o prerogativ la discreia celor
ce o exercit. Statul poate i trebuie s cuprind n sfera sa orice activitate, i trebuie s ncurajeze
binele peste tot, dar ntotdeauna n forma dreptului, n aa fel nct fiecare act al su s se
ntemeieze pe lege care e manifestarea voinei generale.

STATUL DE DREPT; PRINCIPII DE BAZA


Principiile i premisele statului de drept :
1. separarea i colaborarea ramurilor puterii de stat;
2. supremaia legii;
3. asigurarea, respectarea i garantarea drepturilor i libertilor omului;
4. principiul echitii i dreptii;
5. principiul democratismului i pluralismului politic.
Garaniile edificrii statului de drept sunt de ordin juridic, economic, social i politic.

De-a lungul evolutiei istorice, organizarea politica a societatii, ndeosebi prin principala sa institutie
- statul -, s-a realizat tot mai mult pe baza perfectarii structurii statale n raport cu cetatenii si a unor
legi riguroase, care stabileau att drepturile si libertatile cetatenilor, ct si obligatiile organelor de
stat de a actiona n spiritul legilor. nsasi denumirea de stat de drept indica faptul ca statul si
exercita puterea sa politica pe baza legilor, folosind forta argumentului, si nu argumentul fortei.
Un stat de drept n forma incipienta a existat chiar n antichitate, unde, n cadrul democratiilor
din perioada respectiva, au existat organizatii statale ntemeiate pe lege, asigurndu-se alegerea
conducatorilor de catre cetateni.

Statul de drept, n forma sa clasica, l ntlnim, nsa, ncepnd cu epoca moderna, cnd s-au
impus o serie de principii n viata sociala, care asigurau functionalitatea ca atare. nsasi denumirea
de stat de drept a fost sugerata de catre Montesquieu, n lucrarea "Despre spiritul legilor", care
formuleaza cerinta ramasa celebra "Nimeni sa nu fie constrns sa faca lucrurile pe care legea nu-l
obliga si sa nu le faca pe cele pe care legea i le ngaduie". Tot din perioada respectiva statul ncepe
sa se legitimeze prin societatea civila si nu prin emanatia divina. n conceptia noua, superioara,
statul a aparut, dupa cum se exprima J.J. Rousseau, ca un contract ntre cetateni si autoritatea
politica.
Afirmarea statului de drept se fundamenteaza de la nceputul existentei sale pe principiul
separatiei puterilor. Politologul francez Raimond Aron afirma ca pentru constituirea unui stat de
drept este nevoie sa fie ales un parlament, sa fie alese organele constitutionale, sa fie investiti cu
autoritate legitima functionarii, iar legea sa guverneze relatiile sociale n ansamblul lor. Statul de
drept constituie n epoca contemporana o problema de cea mai mare importanta teoretica si practica,
care face obiectul nu numai al unor studii ample, ci si al unor legiferari n conventii internationale.
n strnsa concordanta cu prevederile din documentele enumerate si cu practica
internationala, statul de drept si exercita puterea n conformitate cu legea.

TRASATURILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITATII STATULUI DE DREPT:


un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze raporturile n ansamblul lor, iar toti
cetatenii, indiferent de pozitia lor sociala sau politica, sa fie egali n fata legii, sa respecte
legea ca element suprem n stat. Prin urmare, suprematia legii se constituie ntr-un principiu
de baza al statului de drept.
Acest principiu are mai multe aspecte:
a) sa nu existe vid legislativ n sensul ca toate raporturile sociale dintre cetateni, dintre
acestia si stat sau alte organisme politice ori civile, ntreaga activitate din diferite domenii
(economic, politic, cultural-spiritual etc.), sa fie reglementate prin lege n asa fel nct sa nu fie
nimic lasat n afara cadrului legal. Orice vid legislativ creeaza posibilitatea unor nereguli, abuzuri,
fraude etc., afectnd dezvoltarea social-economica a tarii;
b) toti cetatenii sa fie egali n fata legii n sensul de a nu exista nici un fel de discriminare pe
criterii etnice, sociale, religioase, sex etc. Suprematia legii trebuie sa functioneze n egala masura
pentru toti cetatenii, iar respectarea legilor trebuind sa constituie o obligatie fundamentala a tuturor
membrilor societatii;

c) legile trebuie sa prevada drepturile si libertatile fundamentale ale individului, cunoscute


n epoca si cuprinse n diferite documente nationale si internationale. Sa fie prevazut prin lege un
sistem de garantare a drepturilor si libertatilor;
d) sa se prevada prin legi obligatiile si ndatoririle cetatenilor, precum si sanctiuni n cazul
nerespectarii lor, inclusiv a nerespectarii legilor;
e) prevalarea reglementarilor internationale, fata de cele nationale n cazuri de litigiu.
Aceasta prevedere poate sa functioneze numai n anumite conditii: tara respectiva sa fie membra n
organismele carora un cetatean, ce se considera nendreptatit li se poate adresa; tara respectiva sa fi
semnat conventiile care privesc cauza respectiva; cetateanul n cauza sa fi epuizat toate posibilitatile
oferite de instantele n ordine ierarhica din tara sa;

organele puterii de stat (centrale si locale) sa fie alese de cetateni, prin vot universal, direct

si secret, pe baza unor optiuni ale pluralismului politic;


alternanta democratica la guvernare impusa din mai multe considerente.
separatia puterilor n stat, parlamentul trebuind sa constituie puterea legislativa, guvernul
puterea executiva (ca emanatie, de regula, a parlamentului, fiind responsabil n fata acestuia
sau a corpului elector) si puterea judecatoreasca, veghind la respectarea legilor si

sanctionarea ncalcarii lor, judecatorii actionnd independent si impartial;


delimitarea clara ntre stat si partidele politice;
fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul autoritatii civile, n fata careia sunt

raspunzatoare;
circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la libera exprimare si organizare
politica si profesionala a tuturor cetatenilor, n conformitate cu legea, care sa faca posibil

controlul puterii politice n societatea civila;


respectarea drepturilor omului n conformitate cu prevederile internationale consacrate.

Primul ar consta n faptul ca daca o grupare politica se afla pe un interval prea mare de timp la
guvernare, si poate crea conditii de a deveni prea autoritara, care deschide calea alunecarii spre
dictatura. La aceasta se adauga faptul ca n astfel de conditii se creeaza mari posibilitati de coruptie
si abuzuri. Un alt considerent consta n aceea ca ntreaga clasa politica, pentru a se maturiza, trebuie
sa treaca prin ambele ipostaze att de guvernare ct si opozitie. Un om politic nu se poate considera
cu adevarat competent, daca nu face dovada calitatilor sale n ambele posturi (putere si opozitie).
Rezulta de aici ca alternanta democratica la guvernare constituie o adevarata scoala pentru ntreaga
clasa politica care trebuie sa absolve cu bune rezultate att exercitiul guvernarii ct si cel al
opozitiei. n regimurile democratice din trecutul tarii noastre, principiul alternantei democratice la
guvernare a functionat doar partial, n sensul ca au putut fi schimbate democratic numai parlamentul

si guvernul, ci nu si seful statului care era monarhul. Se cunosc alternante la guvernare si n


perioada regimurilor dictatoriale, care sunt realizate prin cai nedemocratice..
Formele statului de drept difer de la o ar la alta i de la o etap de dezvoltare a societii date la
alt etap. Dar, totui, caracteristicile concret-istorice i formele de manifestare ale statului de drept
pot fi sintetizate n trei mari componente ale acestuia: componenta politic; componenta economic;
componenta social.

MANIFESTAREA STATULUI DE DREPT PE PLAN POLITIC:


a) instituionalizarea prin norme constituionale a principiului separaiei puterilor i funcionarea
eficient i controlat a acestuia, factorii de control fiind nsei structurile celor trei puteri, precum
i partidele i organizaiile politice, societatea civil, presa, cetenii;
b) exercitarea complet, de ctre fiecare autoritate public, a competenei cu care a fost nvestit;
c) crearea i aplicarea unui mecanism de sancionare a autoritilor publice care i-ar depi
prerogativele, ncercnd s-i subsumeze atribute ale altei autoriti;
d) funcionarea corect, legal a opoziiei n Parlament i a celei guvernamentale;
n epoca contemporana, statul de drept reprezinta tot mai mult elementul esential al puterii
politice din diferite tari, constituind un factor de baza al progresului general, de nflorire si
prosperitate a natiunilor. arile cu traditie n statul de drept sunt n acelasi timp cele mai dezvoltate,
prospere, din punct de vedere economic, stabile din punct de vedere politic si cu o viata spirituala
bogata.
ntr-un stat de drept, respectarea legii este o cerin esenial a stabilitii ordinii juridice i
desfurrii armonioase a vieii sociale. Asigurarea legalitii presupune ca fiecrui cetean s i se
incumbe datoria de a respecta dispoziiile generale ale legii. De aceea, constituiile moderne conin
prevederi prin care se stipuleaz c nimeni nu este mai presus de lege i c respectarea legilor
reprezint o ndatorire ceteneasc.
Obligaia de respectare a legii revine nu numai cetenilor, ci i autoritilor publice i organizaiilor
sociale. De altfel, fiecare stat adopt, ntre altele, legi referitoare la organizarea i funcionarea unor
autoriti publice, care stabilesc n sarcina acestora obligaia de a respecta Constituia i celelalte
legi. n materie de legalitate, nu este admis alternativ pentru obligaia de respectare a dispoziiei
legale
Denumirea teoriei statului de drept vrea s sugereze ideea c statul nu este absolut independent n
activitatea sa, ci este ngrdit de autoritatea dreptului. n doctrin este utilizat i expresia stat

bazat pe drept, expresie n opinia noastr incorect. Un stat autoritar de asemenea are la baz un
sistem de drept pe care ine s-l protejeze i cu ajutorul cruia i menine autoritatea. Astfel, spre
exemplu, n statutul poliienesc (Politzeistaat) nu se poate afirma c dreptul este ignorat. Statul
poliienesc acord un mare rol dreptului, dar acesta este lipsit de orice element de ambivalen, de
orice caracter de reciprocitate: lsat sub semnul unilateralitii, el nu este dect expresia supremaiei
etatice, acoperit de puterea sa. n cadrul statului poliienesc exist o dominaie a unui drept format
de stat i numai pentru stat. Dei exist o dominaie a dreptului, nu putem afirma c este vorba de
un stat de drept. Este necesar de accentuat ce fel de drept exist n acel stat. ntr-un stat de drept,
dreptul nu este numai un mijloc de aciune a statului ci i un vector de limitare a puterii lui. Or,
Fundamentarea teoretic a statului de drept se bazeaz pe teoria autolimitrii puterii de stat,
potrivit creia statul acord drepturi subiective cetenilor, drepturi care se ndreapt uneori
mpotriva sa, iar n relaiile externe statul trebuie s respecte normele de drept internaional.

CONCLUZII
Prin urmare, conceptul statului de drept privete nu numai raporturile ntre stat i drept, dar i
raporturile ntre puterea de stat, societate i individ. Astfel, o problem primordial a statului de
drept rmne a fi cea a limitrii aciunii statului n raporturile dintre stat i cetean, n care ambii
termeni sunt luai n consideraie ca subiecte de drept. Un aspect al problemei relaiilor dintre
cetean i stat este cel al libertii, al limitrii aciunii statului asupra drepturilor sale. Un postulat
fundamental al teoriei statului de drept este c statul poate fi legat prin drept, adic organele i
funcionarii statului, statul nsui, pot fi limitai n aciunea lor prin norme juridice, pe care nu le pot
nclca fr s rspund, adic fr s suporte sanciunea ce se aplic oricrui subiect de drept
atunci cnd ncalc legea. Or, statul de drept constituie o replic social fa de abuzul de putere i o
soluie pentru mpiedicarea acestuia.
Statul nu este absolut independent n activitatea sa, ci este ngrdit de autoritatea dreptului. Este n
strns legtur cu teoria separaiei puterilor n stat.
Statul de drept i are originea n gndirea liberal.
Statul de drept a fost conceput ca un stat care i elaboreaz propriile legi, crora el nsui li se
supune, fr a se aprofunda n mod real implicaiile sale.

BIBLIOGRAFIE
Baltag D., Teoria general a dreptului. Chiinu, 2010.
Negru B., Teoria general a statului i dreptului, Chiinu, 2006
Bobo Gh. Teoria general a statului i dreptului. Bucureti, 1993, p.51
http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/unele-aspecte-conceptuale-ale-statului-de-drept

Cuprins
STAT DE DREPT: NOTIUNI GENERALE...........................................................................1
STATUL DE DREPT; PRINCIPII DE BAZA .........................................................................2
TRASATURILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITATII STATULUI DE DREPT:......................3
MANIFESTAREA STATULUI DE DREPT PE PLAN POLITIC:..............................................5
CONCLUZII.....................................................................................................................6
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................7