SUBIECTE-Kinetoterapia in traumatologia sportiva

I.
1.Recuperarea in traumatologia sportivadefinitie,generalitati.
Definitia recuperarii: proces de utilizare dirijata a unor factori
naturali sau artificiali cat de timpuriu si intensiv in scopul
restabilirii anatamo-functionale a unui organ sau functie
perturbate de efortul sportiv accidental sau in timp.
:traumatismului:totalitatea fenomenelor patologice
locale si generale pe care le prezinta organismul in urma actiunii
violente a unor forte interne sau externe.
Forta externa se mai numeste si agent traumatic sau agent
vulnerant.
Forta interna este data de mecanisme brutale ale propriului
organism.
Ca urmare a traumatismelor pot
aprea:contuzii,plagi,entorse,luxatii,fracturi,etc.
Def.- Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei
generale ce se ocupa de traumatismele ce survin in timpul
practicarii diferitelor discipline sportive.
- Traumatismul aparut in practica sportiva este definit
ca fiind rezultatul fortelor externe reprezentate de agenti
mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni) care produc contuzii, plagi
sau fracturi.
-Traumatismul sportiv orice trauma intentionata sau
neintentionata asupra corpului uman, rezultata in urma
participarii la orice activitate care necesita efort fizic, efectuata in
scop recreational sau competitional.
Aspecte caracteristice ale Traumatologiei Sportive :
cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt
specifice practicarii sporturilor ,depinzand de sportivi de
antrenor,de greselile de organizare a competitiilor, de carente
alimentare, defecte de echipament sportiv s.a.

 scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea

integrala anatomica si functionala a sportivului spre deosebire
de indivizii nesportivi care pot ramane cu mici deficiente care
sa se corecteze in timp.
timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus ,avand in vedere
ca orice intrerupere mai mare a pregatirii sportive scade
simtitor potentialul si capacitatea de efort.
repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale,
folosindu-se frecvent repausul segmentar pentru a putea
mentine un minimum de pregatire fizica.
mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a
medicamentelor trebuie sa fie eficiente ,cat mai putin
traumatizante organic si mai ales psihic.
stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta, complexa si
rapida pentru a se putea aplica un tratament specific ,complex
si intensiv in vederea recuperarii grabnice a sportivului.
recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu
numai vindecarea perfecta a segmentului lezat ci si refacerea
intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se numai printro colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor.
unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo- clinice
specifice numai sportivilor ,neintalnindu-se la alti indivizi.
obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni
traumatice in stadiul mai ales reversibil ci in special prevenirea
producerii lor prin diagnosticarea si aplicarea tratamentului in
stadiul preclinic.
2.Factorii determinanti ai leziunilor sportive.
Sunt doua feluri de factori determinanti ai leziunilor sportive:
-intrinseci(tin de sportiv):
*factorul tisular-supraincarcarea si lipsa de elasticitate;
*lipsa de incalzire;
*marimea sportivului;
*stilul sportivului;
*motivatia.
-extrinseci:
*echipament defectuos;
*conditiile meteo de joc;

*suprafata de joc;
*coechipierii;
*metode de antrenament.
3.Obiectivele recuperarii in traumatologia sportiva.
1.Controlul inflamatiei;
2.Controlul durerii;
3.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii tesuturilor
moi;
4.Recuperarea fortei si rezistentei musculare;
5.Recuperarea rezistentei la efort;
6.Revenirea la biomecanica anterioara;
7.Intretinerea fitnessului cardiovascular;
8.Dezvoltarea programelor kinetoterapeutice care dezvolta
abilitatile sportivului.
Programele de kinetoterapie pentru dezvoltarea abilitatilor sunt
obligatoriu incluse in procesul de recuperare,conteaza foarte mult
suportul psihologic si motivatia-trebuie sa fie aplicate de
antrenor,de familie si de anturaj.
4.Controlul inflamatiei in trumatologia sportiva.
Inflamatia incepe odata cu leziunea si trebuie tratata rapid,altfel
poate duce la o reparatie celulara mult prelungita si o intarziere a
recuperarii. Imediat, la nivelul leziunii se aplica compresie tisulara
locala; se aplica rece (crioterapie) in primele 48 de ore de 3-4
ori /zi cam 15-30 min. In cazul in care leziunea este foarte
puternica (edem profund si echimoze) se poate pune gheata 1020 min la fiecare ora. Niciodata gheata nu se pune direct pe piele,
mai ales daca se face masaj cu gheata. Se recomanda repaos
segmentar, daca se preteaza, pozitie antidecliva. Se
administreaza medicatie antiinflamatori nesteroidiene,iar in
cazurile grave si cu steroizi. Se pot da antiinflamatorii mai ales
tegumentar local.
5.Controlul durerii in traumatologia sportiva.
Durerea incepe o data cu leziunea, sau uneori poate aparea
inaintea producerii leziunii.In general in primele 48 de ore poate
sa creasca in intensitate. Durerea este proportionala cu gradul
leziunii. Netratata, durerea poateduce la o limitare prelungita a
miscarii. Durerea scade o data cu inflamatia. Se recomanda
repaos segmentar, crioterapie (care produce anestezie
tegumentara, vasoconstrictie si hipertonie musculara). Se mai

indica fizioterapia, laserterapia, proceduri balneare, stimulare

transcutanata, etc. Durerea este strans legata de inflamatie,
controlul acestora facandu-se primul,abia apoi urmand celelalte
obiective. Se pot prescrie medicamente (antialgice) dar cu mare
atentie la antidoping. Recuperarea dupa un puseu dureros se face
individualizat, progresiv si gradat.
6.Recuperarea mobilitatii articulare si extensibilitatii
tesuturilor moi.
Sunt primele exercitii de KT care se fac dupa controlul durerii si al
inflamatiei. Obligatoriu se fac inainte ex legate de forta si
rezistenta musculara. Scopul acestor ex este in primul rand
revenirea la mobilitatea anterioara traumatismului si apoi pentru
prevenirea redorilor si a anchilozelor articulare. Daca nu se face
corect acest obiectiv se poate ajunge la erori mari de biomecanica
care predispun la aparitia altor leziuni. Se incepecu mobilizari
pasive, apoi pasivo-active, si se continua cu cele active.
Obligatoriu se fac la inceput asistate de Kt, dupa care se pot
continua individual. Esentiala este miscarea pasiva la inceput,
deoarece nu necesita contractie musculara, iar in anumite cazuri
poate reduce edemul. Se poate utiliza precoce, imediat dupa
leziune, si este mai putin dureroasa. De asemenea da incredere
pacientului si dorinta de a continua.
7.Recuperarea fortei si rezistentei musculare.
Se incepe obligatoriu dupa ce se obtine recuperarea totala si
nedureroasa a mobilitatii articulare. Se incepe cu ex isometrice,
se continua cu cele isotonice si apoi cu cele contrarezistive.
Exercitiile izomertice protejaza articulatia (pentru ca nu produc
miscare) si de asemenea protejaza musculatura
antagonista.Uneori se pot incepe chiar inainte de recuperarea
100% a articulatiei. Ex isotonice se fac obligatoriu sub indicatia si
supravegherea kt. Acestea se fac si pentru muschii adiacenti
zonei lezate. Intai se incerca cresterea rezistentei musculare si
apoi a fortei musculare.
8.Recuperarea rezistentei la efort.
Acest obiectiv se realizeaza numai odata cu recuperarea
musculara (tonifierea). Se obtine prin ex izotonice, repetitive, cu
rezistenta scazuta, sau prin seturi prelungite de ex isometrice.
Rezistenta la efort se obtine rapid si bine prin ex in apa

(hidrokinetoterapie). Se mai pot folosii echipamente speciale

aerobice cu rezistenta variabila.
9.Recuperarea si revenirea la biomecanica anterioara.
Este foarte importanta la sportivi, deoarece este obligatorie
pentru repetarea miscarilor specifice. Numai asa se ajunge la o
tehnica corecta in executarea miscarilor specifice. La sfarsitul
recuperarii, sportivul poate devenii chiar mai performant, in
conditii de siguranta. Nerevenirea la biomecanica anterioara,
poate conduce la anumite stari cronice, sau la leziuni si
traumatisme noi.
10.Intretinerea fitnessului cardiovascular.
Se incepe numai dupa atingerea celorlalte obiective. Daca este
posibil, se recomanda sa se inceapa precoce (daca zona
respectiva poate fi protejata, sau daca nu incarca excesiv cordul).
Si in anumite boli netraumatice, conditionarea la efort este bine
sa se inceapa precoce.
11.Recuperarea sportiva in faza acuta.
Obiectivele tratamentului in faza acuta sunt : controlul durerii ;
controlul semnelor si a simptomelor acute ale unei leziuni. In faza
acuta se face controlul durerii si a inflamatiei. Faza acuta poate fi
la leziunile acute sau la leziunile cronice. Se indica crioterapia,
protejarea regiunii,pozitiile antideclive, medicatia, fizioterapia.
Faza acuta este bine sa fie tratata cat mai repede si cat mai
intens.
12.Recuperarea sportiva in faza subacuta.
Ca obiective ale tratamentului avem recuperarea functionala. Se
face prin : mobilitate articulara si extensibilitatea tesuturilor moi ;
recuperarea fortei si a rezistentei musculare ; recuperarea
rezistentei la efort. Acestea se realizeaza prin : intai mobilizare
articulara, apoi cresterea si rezistenta musculara, apoi cresterea
rezistentei la efort. Aceasta faza este facuta sa pregateasca
tesuturile pentru o functionare corecta intr-o sarcina specifica.
13.Recuperarea sportiva in faza de reintegrare.
Reprezinta o trecere treptata spre o functionalitate normala. Cand
sarcina sportiva este indeplinita corect, intai se creste numarul de
repetari si apoi viteza de executie. Ulterior se trece la mai multe
sedinte pe zi. Antrenamentul se incepe numai in conditii de
siguranta si eficacitate. El trebuie sa fie individualizat, gradat si in
conexiune cu sportul practicat. Se pune atentie crescanda pe

fitnesul cardiovascular. Exercitiile trebuie sa recupereze ce sa

pierdut si mai ales sa previna aparitia unor leziuni sau
traumatisme ulterioare. Tratamentul in aceasta faza are ca
obiective dezvoltarea functionala si a abilitatilor sportive. Se face
prin : revenirea la biomecanica anterioara ; fitnesul cardiovascular
; programele fizicale.
14.Antecedentele patologice sportive.
Antecedentele pot fi :
Fiziologice (istoricul normal al sportivului) ; Heterolaterale (bolile
rudelor) ; si Patologice (bolile sportivului, atat asemanatoare cu
cea pe care o are acum, cat si altele fara asemanare aparenta).
Cele mai frecvente leziuni legate de activitatea sportivului:
-alergare:aponevrozita plantara,durere lombara,luxatia
gleznei,tendinita ahiliana,intinderea muschilor
ischiogambieri,fracturi de stres.
-sporturi cu racheta:intinderi musculare,epicondilita
laterala,ruptura coafei rotatorilor.
-fotbal:leziuni ale extremitatii cefalice,intinderi musculare,luxatii si
fracturi,entorse,leziuni la nivelul genunchiului.
-baschet:entorse si luxatii de glezna,intinderi musculare,tendinita
patelara.
-sporturi cu miscari de aruncare:instabilitate de umar,ruptura
coafei rotatorilor,epicondilita laterala.
-schi:leziuni traumatice de la foarte usoare pana la foarte
grave:fracturi de clavicula,luxatii de umar,leziuni ligamentare la
nivelul genunchiului,fracturi ale membrelor inferioare.
Se urmaresc si alte semne care au insotit instalarea durerii.Se
verifica ce miscari exagereaza durerea.Leziunile sunt in
majoritatea cazurilor dependente de alte leziuni anterioare sau de
alte activitati.
15.Examenul fizic al sportivului traumatizat.
Se incepe cu inspectia posturii, notand starea scheletului
axial,apoi se inspecteaza zona lezata unde se pot observa :
asimetria, deformarea, edemul, etc. Apoi se compara cu zona
simetrica sanatoasa. Se palpeaza apoi cu blandete pentru a
obtine informatii obiective si subiective. Daca nu se obtin
rezultate semnificative se palpeaza in profunzime. Se face testing
muscular, articular si anumite semne neurologice simple. Ultima
faza este punerea in tensiune activ sau pasiv a segmentului lezat.

16.Generalitati despre tratamentul recuperator in

traumatologia sportiva.
Tratamentul kt este stabilit de catre medic si executat de catre kt.
Pe langa kt se recomanda sa se faca si terapie ocupationala
specifica activitatii cotidiene, precum si a sportului practicat.
Prescriptia Kt-ica trebuie sa stabileasca 3 linii : -momentul
inceperii kt-ei si succesiunea etapelor ; -frecventa sedintelor si
durata lor ; -principalele contraindicatii si modificari ale kt-ei.
Trebuie etapizat foarte bine modul de reintegrare in activitatea
sportiva specifica. In tratamentul recuperator se foloseste recele
si caldul, medicatia specifica (antialgice, antiinflamatorii, etc),
fizioterapia (laser, acupunctura, proceduri de kinetoterapie,
masaj, in cazurile mai grave chirurgie, ortopedie.
17.Tratamentul recuperator in contuzii.
Contuzia este cea mai frecventa afectiune traumatica (aprox.
35%). Contuzia reprezinta strivirea prin lovire sau lezare a partilor
moi (piele, tesut adipos,muschi).
Tablou clinic : durere destul de intensa, incapacitate functionala
musculara foarte grava, deseori apare echimoza, nu curge sange,
rareori necesita intreruperea activitatii sportive.
Tratament : mecanic (protejarea zonei respective) , medicamentos
(antialgice, antiinflamatoare / orale sau topice locale). In cazurile
grave se poate intervenii chirurgical pentru excizia hematomului.
Se mai poate efectua masaj sau kt-ie in zonele de deasupra si
dedesuptul leziunii.
18.Tratamentul recuperator in plagi.
Plagile reprezinta traumatismele acute, sangerande, in care
leziunile sunt insotite de intreruperea continuitatii pielii.
Factorii producerii plagilor sunt mecanici,chimici sau termici.
Clasificare:- in functie de modul de producere : accidentale,
chirurgicale, intentionate
- in functie de agentul cauzator : plagi taiate,
intepa, abrazive
- in functie de profunzime : superficiale, profunde,
transfixiante

- in functie de timpul scurs de la producerea :

recente (sub 5-6 ore) , vechii (peste 5-6 ore)
Semne clinice:durerile (care depind se sediul leziunii) ,
impotenta functionala (care depinde deplaga) , tumefactia
regionala.
Tratament:Daca este prezenta hemoragia se aplica metode de
hemostaza.
-Combaterea durerii.
-Aplicarea pansamentelor.
-Combaterea infectii.
-Protectia mecanica si mai ales termica.
-Pozitie procliva.
-Repaus sportiv-pana la detasarea crustei zonei.
-Prevenirea tetanosului.
19.Tratamentul recuperator in leziuni musculare.
Definitie:Leziunile musculare sunt macrotraumatisme de origina
interna produse de o contractie brusca a unui muschi,in anumite
situatii favorizante si predispozante.
Cauze predispozante:spasmofilie
:circulatie sanvina locala deficitara
:deficienta biologice,umorale,ce tin de
un metabolism modificat al mucozaharidelor,acidul sialic,in
hipovitaminoze,etc.
Factori favorizanti:efort brusc,violent fara incalzire prealabila,in
conditiile unui climat rece si umed.
Clasificare:leziunea musculara:fibrilara
:fasciculara
:fibrofasciculara
Pentru leziunile fibrilare si fasciculare se descriu
urmatoarele:SEMNE CLINICE:durere vie cu caracter de arsura
brusca,atitudinea antalgica,punct dureros la palapare,echimoza
locala,hematom.
:totala-leziunea intereseaza o
buna parte sau in totalitate corpul muscular.
In leziunea musculara totala se descriu ca si semne clinice:durere
vie,ca o taietura de cutit,impreuna cu denivelarea muschiului.
Tratament:crioterapie in primele 48 de ore
:calmante,medicatie relaxanta,antiflogistica.

:dupa primele 48 de ore se efectueaza

ecomiografie,se recomanda repaus segmentar cu sau fara aparat
gipsat,continuarea medicatiei antiflogistice pana in ziua a
7a,mentinerea medicatiei relaxante 8-10 zile,aplicarea din ziua a
4a unguentelor cu enzime proteolitice si introducerea medicatiei
trofostimulenta.
:fizioterapia,laserterapia in primele zile,dupa ziua a
8a curenti diadinamici.
:nu se face masaj in primele 15 zile.
20.Tratamentul recuperator in miozite.
Definitie:Miozitele sunt afectiuni provocate de
suprasolicitare,care afecteaza de cele mai multe ori grupe
musculare,mai rar un singur muschi.
Tablou clinic:durerea instalata lent,creste intensitatea ei si
persista uneori dupa incetarea efortului;
:la palpare,durerea este difuza si intereseaza mai
multe corpuri musculare,este asociata cu o crestere a
temperaturii locale,precum si o hipotonie sau chiar o contractura.
:in formele clinice corpul muscular este
transformat intr-un cordon fibros,dureros,cicatrice musculara,care
reduce elasticitatea si contractilitatea muschiului.
Tratament:Repaus segmentar;
:Tratament medicamentos;
:Fizioterapie.
21.Tratamentul recuperator in mioentezite.
Definitie:Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor
muschilor pe os sau cel a jonctiunii musculotendinoase sau
musculoaponevrotice,cele mai frecvente:drept abdominal.
Semne clinice:dureri persistente la nivelul regiunii
suprasimifizare la miscarile de alergare,sutarea balonului si mai
ales la flexia membrului inferior pe trunchi.
Tratament:tratament medicamentos:antiinflamator,antialgic si
miorelaxant.
:fizioterapie:laserterapie,ionizari cu novocaina
asociate ulterior cu diapuls si menajare a musculaturii
abdominale.
22.Tratamentul recuperator in entezite.
Definitie:Entezitele sunt suferintele zonei terminale
musculotendinoase.

Cauze declansatoare:prin suprasolicitare se pot produce

microleziuni in portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a
formatiunilor de insertie.
Semne clinice:durere,edem,discrete semne inflamatorii.
Tratament:masaj cu gheata in primele 48 de ore
:antiinflamatoare
:sedative
:ionizari cu novocaina
:repaus segmentar,cura recuperatorie
balneofizioterapica.
23.Tratamentul recuperator in tendinite.
Definitie:Tendinita este afectiunea tendonului,ce se exprima
clinic prin acuze subiective dureroase si obiectiv prin modificari de
forma si consistenta.
Cauze declansatoare:poate surveni brusc,in urma unui
traumatism initial sau lent in urma producerii unor modificari
metabolice locale,printr-o suprasolicitare a segmentului respectiv.
Factori favorizanti:tulburarile circulatorii
:deprinderile biomecanice gresite
:tulburari endocrine
:greselile metodice de
pregatire,oboseala,supraantrenamentul
:carente alimentare
Semne clinice:deformare a regiunii sub forma unei tumefactii de
diferite marimi
:zona impastata,dura,dureroasa insotita de
crepitatii,precizand locul leziunii.
Tratament:masaje cu gheata in primele 48 ore
:repaus segmentar(in cazuri acute-imobilizare
gipsata in poz de relaxare 10-15 zile).
:rontgenterapie,antiinflamatoare,trofostimulente,in
perioada recuperatorie curenti dinamici si solux.
24.Tratamentul recuperator in tenosinovite.
Definitie:Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator
nespecific si metabolic,aparuta la nivelul unui tendon si al tecii
sinoviale a acestuia.
Forme clinice:acuta-zona tendonului afectat este
tumefiata,dureroasa la miscarile active,pasive si active cu
rezistenta,hipertermie cutanata regionala.

O data cu evolutia bolii si in functie de tratament,lichidul se

resoarbe,ramanand numai straturile semigelatinoase de
fibrina,care fac trecerea la forma croncia(uscata).
:cronica:tumefactie locala,mica si dura,se percep
crepitatii la miscari.
Tratament:forma acuta:crioterapia se asociaza cu
rontgenterapia,medicatie antiinflamatoare si
trofostimulenta,imobilizare gipsata a regiunii pt. 10-15 zile.
25.Tratamentul recuperator in aponevrozita plantara.
Este determinata de suprasolicitarea acesteia,care,suferind
incarcari sau tensionari mari,se poate rupe sau dezinsera partial.
Semne clinice:durere si noduli la nivelul aponevrozitei
plantare,in special pe partea interna.
Tratament:Masaj cu gheata 48
ore,laserterapie,antiinflamatoare,miorelaxante,menajare
segmentara,imobilizare gipsata 7-10 zile.

26.Tratamentul recuperator in ruptura de tendon.

Ruptura de tendon reprezinta episodul terminal al unui proces
degenerativ progresiv,ruptura survine apararent din senin.In plin
efort fizic,la o miscare brusca se aude un zgomot insotit imediat
de o durere violenta si impotenta functionala.
Tratament:chirurgical
:imobilizare:30 de zile,dupa se imobilizeaza in
unghi drept,de mers,tot 30 de zile
:recuperare kinetoterapeutica si fizioterapeutica
energica.
27.Tratamentul recuperator in lombalgie prin
suprasolicitare.
Definitie:spate dureros
Evolutie:perioade de acutizare ritmate,in efort fizic
intens,intrerupte in perioada de remisiune cand efortul devine
minim.
Semne clinice:durere
Modificari morfologice(microlezionale) pot apartine fibrelor
musculare,insertiilor musculare,microleziunilor,multiplelor
formatiuni capsulare sau ligamentare.

Tratament:repaus segmentar 5-7 zile,aplicatii locale cu

unguente si miorelaxante si antalgice,medicatie decontracturanta
si antiinflamatoare si mijloace fizioterapeutice cu efect sedativ si
decongestionat.
28.Tratamentul recuperator in entorse.
Definitie:Leziuni traumatice produse sub actiunea unor forte
divergente fara a se modifica raportul anatomic.
Apar mai ales la barbatii tineri,puternici,in special la
sportivi.Apar rareori la copii pentru ca au ligamentele foarte suple
si rareori la femei care au greutatea mai mica si elasticitatea mai
buna.
Cele mai frecvente sunt la glezna,apoi la genunchi.
Clasificare:gradul I:intinderi ligamentare,examen radiologic
normal.
:gradul II:rupere partiala a ligamentelor,scaderea
stabilitatii articulare,radiologic-se observa marirea spatiului
articular.
:gradul III:rupere totala a ligamentelor,uneori chiar
cu smulgerea insertiei osoase a ligamentelor.
Instabilitatea articulara este completa,iar la radiologie se observa
marirea accentuata a spatiului articular si eventual fragmente
osoase intraarticular.
Semne clinice:1.Durere foarte intensa dupa traumatism,scade in
timp,dupa care se accentueaza,dupa devenind cronica.
:2.Tumefierea articulara(se umfla)-articulatia
este calda ,marire de volum si o culoare modificata.
:3.Echimozele-apar cam la 1,2 zile dupa
traumatism,de intensitate medie dupa care se deplaseaza.
*daca echimozele sunt foarte mari,poate fi semn
de fractura.
Tratament:
-Repaus articular:imobilizare provizorie sau totala.
-Combaterea durerii:crioterapie,pozitie procliva,nu se face masaj.
-Tratamentul trebuie sa respecte fiecare etapa pentru a nu deveni
entorsa cronica.
-Se tonifica musculatura supra si sub-articular si se asuplizeaza
ligamentele.
29.Tratamentul recuperator in luxatii.

Definitie:Leziuni traumatice,produse sub actiunea unor forte

care duc la dislocarea capetelor osoase.(se pierde anatomia
normala a articulatiei).
Semne clinice:durere intensa si continua
:impotenta functionala
:deformare regionala-se poate modifica lungimea
segmentului
Denumiri specifice:semnul epoletului-luxatie scapulo-humerala
:semnul clapei de pian-luxatie acromioclaviculara
Tratament: - reducerea luxatiei ;
- imobilizarea segmentului ; - combaterea durerii ; -combaterea
edemului ; -tratamentul sa fie facut de persoane specializate,
daca nu , trebuie facut transportul la spital
30.Tratamentul recuperator in fracturi.
Definitie:Leziuni traumatice osoase caracterizate prin ruperea
osului sub actiunea unui factor traumatic produse direct sau la
distanta.
Semne clinice:durere foarte intensa si se accentueaza ori de
cate ori incercam sa miscam-valoare de diagnostic prin apasare
:impotenta functionala
:tumefactie
:echimoze
:crepitatii osoase-smn de certitudine,sunt
zgomote care se aud datorita frecarii capetelor osoase.
:lipsa transmisibilitatii miscarii.
Tratament:imobilizare provizorie,toate metodele de precautie
necesare.
:imobilizarea trebuie facuta cu tot ce este la
indemana.E bine sa se prinda art. de deasupra si dedesubtul
articulatiei,atelele folosite trebuiesc mai lungi cu cativa cm.