Sunteți pe pagina 1din 5

Floare albastra

Cele doua planuri lirice identifica un plan al fetei apartinand trecutului,


apropiatului, in timp ce planul lui apartine tot trecutului, departelui >
opozitia.
Textul este construit prin opoziie si simetrie.

Analiza textului
Secventa reprosului
-

Incipitul acestei poezii este reprezentat de o replica dintr-o structura


dialogala care nu este prezentata decat lacunar => dialog aparent
(doar vocea iubitei este auzita; in loc de replicile lui gasim liniste,
pauza, absenta cuvantlui, o voce interiorizata)
Adverbul iar sugereaza ca atitudinea pe care ea o reproseaza iubitului
una frecventa generala
Motivul reprosului: fata isi simte iubirea amenintata de preocuparile lui;
ea se teme ca va fi uitata, ca iubitul se indeparteaza de ea
Ea ii reproseaza ca s-a cufundat si ca gramadeste multe in gandirea
lui.
Stele, nori, ceruri, rauri de soare => elemente reprezentative,
fundamentale ale cosmosului
Campiile Asire-> infinitatea dimensionala terestra
Piramidele invechite + pasiune pentru istorie antica, inceputurile
civilizatie si fac trimitere la misterul mortii
Intunecata mare => adancimea, pt romantici marea este leaganul
vietii
Aceste elemente formeaza o geografie mitica ce sugereaza ca barbatul
este ocupat de cunoasterea absoluta, de geneza cosmosului,
preocuparile sale sunt abstracte; el se valideaza prin gandire, meditare
=> toate acestea sugereaza geniul romantic
nu cata in departare fericirea ta iubire => fata spune ca iubire =
fericire

Secventa II
- astfel zise mititica cuvant derivat, diminutivat -> se gandeste la ea cu
drag, este o forma de alint; cuvantul poate fi si o forma de ironie, a
barbatului care se simte superior
- el rememoreaza un gest dulce netezindu-mi parul
- atitudinea lui de atunci (rasul, tacerea), sugereaza nepasarea, faptul ca nu
ia in serios avertismentul fetei

ah ea spuse adevarul- din prezentul din care mediteaza asupra


trecutului ii da dreptate; isi da seama de adevarul spuselor fetei prea
tarziu
Verbele la perfect compus confera strofei caracter de meditatie si
intareste ipostaza de geniu superior

Secventa III
-

Reprezinta chemarea fetei la implinirea iubirii; e o provocare


inocenta pe care o adreseaza iubita care isi propune sa il initieze pe
barbatul geniu in fericirea care se afla la indemana
Codrul -> reprezinta un spatiu familiar, intim si un spatiu al vesniciei
Izvoarele -> element acvatic sugerand miscarea, tineretea
Ochiul de padure -> perfectiunea cercului; ca metafora este centrul
acestui spatiu natural; acolo urmeaza sa se formeze cuplul iubirea
este asociata cu centrul lumii
Intimitatea cuplului este asigurata de natura vegetala
Natura in care il invita fata este una perfecta, a totalitatii
Fata se asteapta sa fie sedusa prin cuvant, prin minciuni
Fata imagineaza o modalitate glumeata, copilareasca de verificare a
sentimentelor lui
Dupa aceasta etapa copilareasca fata devine mai indrazneata,
incercand sa-l seduac
Parul se leaga de frumusetea feminina
Ea construieste posibila scena a sarutului ca sa-l determine sa
actioneze
Fata imagineaza prelungirea intalnrii pana dupa rasaritul lunii cand
la adapostul intunericului in intimitatea noptii vor sta imbratisati
Spre deosebire de satul aflat in vale, iubirea e asociata cu locul inalt
Pe drumul de intoarcere spre casa ocrotiti de bolti de frunze ea
imagineaza continuarea ritului de iubire prin sarutari dulci ca
florile ascunse
Spatiul este unul departat de lumea reala, pt indragostiti o
reconstituire a gradinii eden iar cuplul reprezinta cuplul original
Fata isi reafirma dorinta de a-si infatisa in fata tuturor iubirea
Exista marci ale oralitatii => sugereaza simplicitatea fetei, limbajul
fetei este autohtonizat
Fata infatiseaza barbatului iubit proiectul ei de existenta; ii propune
fericirea de a fi impreuna
Adevarul fundamentla pe care fata il contureaza este ca omul poate
atinge fericirea prin iubire, adevar pe care barbatul alege sa-l ignore
la vremea respectica
Alternativa oferita de fata este implinirea iubirii in timp ce speranta
lui este sa atinga iubirea daatorita cunoasterii absolute

Secventa IV
-

inc-o gura si dispare- reprezinta o prelungire a proiectului existential


al fetei
ca un stalp eu stau in luna barbatul a incremenint ramanand fara
cuvinte, deoarece nu se astepta la o astfel de indrazneala din partea
fetei
e albastra-mi dulce floare- o considera o floare- metafora, epite si
inversiune
ce frumos, ce nebun repetitie
Toate aceste figuri de stil comunica admiratia, regretul, dorul, iubirea
lui
Puncte de suspensie:
o Meditatie
o Reintoarcere la realitate
o Despart doua planuri temporale al trecutului din care e invitat in
codru de al prezentului in care rememoreaza
o Incadreaza ca intr-un fel de rama o poveste de iubire care nu s-a
implinit

Ultima strofa
-

Dulce minune- reprezinta o noua repetitttie


Iubirea/ iubita considerata minune, comoara pierduta, miracol, mister
Perfectul compus sugereaza faptul ca a existat iubirea, s-a terminat a
murit fara posibilitatea de a mai fi retraita
floare albastra, floare albastra reprezinta o chemare peste timp
totusi este trist in lume- reprezinta o admitere a faptului ca geniul na gasit in lumea abstracta a ideilor fericirea sperata. In absenta iubirii
indeplinite lumea este trista, lipsita de fericire
Regret tarziu; iubirea omeneasca e trecatoare si chiar daca el ar crede
in existenta iubirii versul final sugereaza fragilitatea acesteia
Tentat de cunoastere geniul rateaza implinirea prin iubire => geniul nu
poate fi fericit.
In pofida naivitatii sale, iubita intuieste corect faptul ca fericirea se afla
in iubire
Mihai eminescu a fost si este cel mai mare poet si scriitor roman, cel
mai mare poet romantic si a realizat o opera monumentala a
traditiilor populare si culte nationale, depasindu-le prin geniul si
munca sa
De-a lungul vietii, Mihai Eminescu a scris poezii filozofice precum
Luceafarul. Scrisoara I, poezii de inspiratie folclorica sau
mitologica, poezii ce au ca tema natura, sau iubirea.

Publicata in revista Convorbiri literare, poezia Floare


Albastra constituie dupa cum spunea Vladimir Streinu primul mare
semn al operei viitoare.
Poezia Floare albastra, ca specie literara este idila si apartine
liricii peisagiste si erotice, care prezinta in chip idealizat iubirea, intr-un
cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice si figuri de stil tablouri
din natura si puternice trairi interioare, cu predilectie sentimentul de
dragoste.
Poezia romantica Floare albastra face parte din tema iubiri si a
naturii, dar spre deosebire de alte poezii erotice aceasta creatie
cuprinde si idei filozofice.
Tema o constituie aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre
perfectiune, care nu se poate implini, sceptiscim exprimatde ultimul
vers al poeziei: totusi este trist in lume
Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu
pentru neputinta de a atinge absolutul iubiri, pentru imposibilitatea
implinirii cuplului erotic.
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme floare, reprezentand
efemeritatea, delicatetea si albastru sugerand infinitul cosmic dar si
aspiratia. Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si
in alte literaturi. In literatura germana, in lirica lui Novalis floarea
albastra se metamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand
inima eroului. In literatura italiana, in poezia lui Leopardi , motivul
florii albastre sugereaza puritatea iubirii si candoarea iubitei, iar la
Eminesuc reprezinta vointa dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia
ideala. De asemenea albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii
si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele.
Poezia este construita pe doua planuri distincte, inegale ca
intindere: un plan al femeii, ilustrand monologul liric, iar celalalt al
barbatului, ilustrand monologul lirico-filozofic. Femeia este o copila
naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un
contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent, dar preocupat de idei
filozofice.
Elementele de prozodie se caracterizeaza prin rima imbratisata,
masura de 7-8 silabe, si ritm trohaic in spiritul metricii populare.
Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresata barbatului
visator cufundat in stele si in ceruri nalte.
Planul feminitatii cuprinde strofele 1-3 si 5-12. Are forma unui
monolog, alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi in partea
urmatoare dintr-o provocare inocenta, care este un act de seductie.
Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte instrainarea
barbatului, cufundarea lui in stele, in nori si ceruri nalte.
Adverbul iar arata repetabilitatea confuziei barbatului asupra
cailor omului de a fi fericit. Versul de nu m-ai uita incalte sugereaza

dorinta inocenta a fetei de a nu fi uitata de barbatul meditativ. Din


structura in zadar reiese inutilitatea preocuparilor reflexive, intrucat
ceea ce dorea sa afla nu era necomplicant, ci pur si inocent.
Confuzia barbatului o determina pe fata sa ilavertizeze asupra
capcanei in care ar putea sa cada, si anume sa nu caute prea tarziu
fericirea , iubirea : Nu cata in departare/ fericirea ta, iubite!
Ghilimelele care delimiteaza primele trei strofe evidentiaza
vorbirea directa, textul citat apartine iubitei si este reprodus pentru a
creiona portretulomului de geniu.
Initiativa adresata de fata hai in codrul cu verdeata poate fi
interpretata si ca pe o lectie de initiere.
Pastelul imagineaza un cadru romantic, feeric, in care natura e
personificata: izvoare plang, ochi de padure. Natura e protectoare a
cuplului deoarece preia manifestarile si sentimentele indragostitilor.
Peisajul descris este maret, iar planul terestru se imbina cu cel cosmic.
Ideea izolarii cuplului de indragostiti de restul lumii, dorinta de
intimitate a indragostitilor este intalnita in aceasta poezie in motivul
cuplului biblic, edenic.
Portretul fetei intruchipeaza idealul de frumusete eminesciana,
aici caractere fetei fiind reliefate prin intermediul epitetelor cromatice:
de-aur parul, rosie ca marul.
Gesturile tandre, soaptele , declaratiile erotice, chemarile iubirii
optimiste avand chiar o nota de veselie se onstituie intr-un ritual erotic
specific imaginarului poetic eminescian: Si mi-i spune atunci povesti,
Ne-om da sarutari pe cale
Timpurile verbale de viitor popular amplaseaza povestea de
dragoste intr-un spatiu rustic si sugereaza optimismul eului liric priving
posibila implinire a iubirii absolute, intr-un candva nedefinit, ca un vis
de fericire ce urmeaza sa se manifeste intr-un viitor imaginar.
Limbajul fetei este popular: de nu m-ai uita incalte.
Expresivitatea se realizeaza prin figuti de stil si imahini artistice.
In aceasta poezie se deosebesc figuri de stil precum metafore: campii
asire, intunecata mare, piramidele inv