Sunteți pe pagina 1din 3

Motorul cu ardere interna Motorul Otto

Definitie: Se numeste motor cu ardere (combustie) interna (internal combustion


engine in lb. en.) orice dispozitiv care obtine energie mecanica direct din energie chimica prin
arderea unui combustibil intr-o camera de combustie care este parte integranta a motorului.
Exista patru tipuri de baza de motoare cu ardere interna: motorul Otto, motorul Diesel,
motorul cu turbina pe gaz si motorul rotativ.
Motorul Otto este denumit astfel dupa numele inventatorului sau Nikolaus August
Otto, iar motorul Diesel, in aceeasi maniera, dupa numele inginerului german de origine
franceza Rudolf Diesel. Motorul Diesel este folosit pentru generatoare de energie electrica,
de asemenea el este utilizat si la camioane si autobuze precum si in unele automobile.
Motorul Otto este motorul folosit pentru majoritatea automobilelor. Partile esentiale ale unui
motor Otto si Diesel coincid.
Camera de ardere este formata dintr-un cilindru inchis la un capat si un piston care
aluneca de sus in jos. Printr-un sistem biela manivela, pistonul este legat de un arbore cotit
care transmite lucrul mecanic spre exterior(de obicei cu ajutorul unei cutii de viteze). Rolul
arborelui cotit este acela de a transforma miscarea de du-te vino (translatie) a pistonului in
miscare de rotatie.

Motorul Otto
Motorul Otto (motorul cu aprindere prin scanteie
M.A.S.) standard este un motor in 4 timpi in care pistonul face
4 curse.
Timpul 1:ASPIRATIA: Pistonul isi incepe cursa de la
PMS (punctul mort superior) la PMI (punctul mort inferior);
supapa de aspiratie se deschide, iar amestecul gazos, compus
din aer si combustibil, este aspirat in cilindru; Pentru a asigura
o mai buna umplere a cilindrului, supapa de aspiratie incepe sa
se deschida cu putin inaintea punctului PMS si se inchide cu o
usoara intarziere fata de PMI, astfel incat sa se poata exploata
inertia gazelor care intra in cilindru; supapa de evacuare
ramane in aceasta faza complet inchisa.

Timpul 2: COMPRESIA: In aceasta faza pistonul


urca de la PMI la PMS, in timp ce cele doua supape de
aspiratie si evacuare raman complet inchise: amestecul de
aer si combustibil este comprimat de catre piston in camera
de combustie; valoarea maxima a compresiunii se atinge
atunci cand pistonul se afla la capatul cursei de urcare; pe
durata acestei faze amestecul sufera o crestere notabila a
temperaturii, cauzata in principal de compresia amestecului
si in mica parte de faptul ca peretii cilindrului, gasindu-se la
temperatura medie a ciclului, cedeaza caldura amestecului;
aceasta crestere de temperatura trebuie sa fie limitata si sa nu
permita ca amestecul sa atinga temperatura de aprindere
spontana, fapt ce ar determina functionarea neregulata si
defectuoasa a motorului.

Timpul 3: APRINDEREA SI EXPANSIUNEA: Cu putin


inainte ca pistonul sa ajunga la PMS, in interiorul camerei de
ardere se produce scanteia intre electrozii bujiei, fapt ce determina
aprinderea amestecului carburant; arderea amestecului determina
cresterea brusca a temperaturii si presiunii din interiorul camerei
de ardere; presiunea gazelor arse actioneaza asupra capului
pistonului impingandu-l in jos; in acest fel gazele produse de
ardere se dilata. La sfarsitul acestei faze se deschide supapa de
evacuare.

Timpul 4: EVACUAREA: in cadrul ultimei curse de la PMI la PMS


pistonul elimina gazele arse ramase in cilindru prin supapa de
evacuare; pentru a utiliza presiunea reziduala a gazelor arse, supapa
de evacuare se deschide cu putin inainte ca pistonul sa ajunga la PMS,
favorizand astfel evacuarea spontana a gazelor.
Dupa finalizarea fazei de evacuare pistonul a parcurs, de la
inceputul fazei de aspiratie, patru curse complete, doua in coborare si
doua in urcare, in timp ce arborele motor a realizat doua rotatii
complete.

Randamentul mecanic efectiv al unui motor Otto modern este


de circa 20-25%.