Sunteți pe pagina 1din 10

Scala de depresie Hamilton

1. Starea depresiva (tristete, deznadejde, lipsa de interes)


0 lipseste
1 pesimism, tristete, deznadejde
2 Accese de plans ocazionale
3 accese de plans frecvente
4 pacientul dezvolta aceste stari numai in timpul comunicarii (verbale si
non-verbale)
2. Sentimente de vinovatie
0 lipsesc
1 autorepros, a acea senzatia ca a dezamagit anumite persoane
2 idei de vina sau meditatie asupra greselilor din tercut sau a actiunilor
imorale
3 boala actuala este pedeapsa
4 aude voci acuzatoare sau denuntatoare sau / si are halucinatii vizuale
inspaimantatoare. Iluzii de vina.
3. Ideea de suicid
1 lipseste
2 simte ca viata nu trebuie traita
3 isi doreste sa fie mort sau orice gand despre o posibila idee de suicid
4 tentative de suicid
4. Insomnie (seara devreme)
0 nu exista nici o dificultate de a adormi
1 se plange de dificultati de a adormi
2 se plange de dificultati de a adormi in timpul noptii
5. Insomnie (mijlocul noptii)
0 nu exista dificultati de a adormi
1 pacientul se plange de neliniste si de deranj in timpul noptii
2 plimbari in timpul noptii (fiecare sculare din pat primeste 2 puncte, in
afara de satisfacerea nevoilor organice)
6. Insomnie (dimineata)
0 nu exista dificultati
1 se trezeste dimineata devreme, dar se culca la loc
2 nu mai poate dormi odata sculat din pat
7. Munca si activitati
0 nu exista dificultati

1 sentimente si ganduri de incapacitate asociate cu activitati ca: munca


si hobby-uri
2 pierderea interesului in activitati (munca si hobby-uri) declarate de
pacient sau observate indirect prin: neatentie, indecizie (pacientul simte ca
trebuie sa se apuce de o activitate / munca)
3 scadere a timpului actual folosit pentru activitati sau scadere a
productivitatii in munca (in cazul spitalizarii, acest scor se acorda daca
pacientul isi petrece mai putin de 3 ore/zi in activitati munca in
interiorul spitalului sau hobby-uri, fara sa desfasoare munca de garda)
4 oprirea din munca datorata bolii in curs (in cazul spitalizarii, acest
scor se acorda daca pacientul nu se angajeaza in nici o activitate in afara
de munca de garda sau pacientul nu reuseste sa desfasoare munca de
garda neasistat)
8. Retardare (scadere a ritmului ideativ si a ritmului vorbirii, afectarea
abilitatii de concentrare, activitate motorie scazuta)
0 ritm de vorbire si ideativ normal
1 o usoara incetinire in timpul interviului
2 - incetinire evidenta in timpul interviului
3 interviu dificil
4 interviu imposibil
9. Agitatie
0 nu exista
1 lipsa de nervozitate
2 se joaca cu mainile, parul, neliniste evidenta
3 se misca mereu, nu poate sta linistit
4 isi frange mainile, isi maninca unghiile, se trage de par, este grabit
10.Ancietate la nivel psihic (psihic anxios)
tensiune si iritabilitate subiectiva, pierderea concentrarii
manifesta ingrijorare in probleme minore
teama
frica exprimata fara a fi intrebat
sentiment de panica
sentiment de nerabdare
0 lipsesc
1 slabe
2 moderate
3 severe
4 reduc pacientul la neputinta

11.Anxietate la nivel somatic


simptome patologice ce insotesc anxietatea cum ar fi:
o la nivel gastro-intestinal: gura uscata, indigestie, diaree,
crampe, stare de voma
o la nivel cardio-vascular: palpitatii, dureri de cap
o la nivel respirator: hiperventilatie, oftaturi, suspine
o frecventa urinarii
o transpiratii
o ameteli, vedere incetosata
o tiuit in urechi
0 lipsesc
1 slabe
2 moderate
3 severe
4 reduc pacientul la neputinta
12.Simptome somatice: gastro-intestinale
0 nu apar
1 pierderea apetitului dar mananca fara isistenta personalului
2 dificultati in hranire fara indemnurile personalului]
13.Simptome somatice generale
0 - nu apar
1 senztie de greutate in membre, spate sau cap, dureri de spate, de cap,
musculare, pierderea energiei
2 orice simptom evident primeste acest scor
14.Simptome genitale
pierderea libidoului, tulburari de menstruatie
0 nu apar
1 slabe
2 severe
15.Hipocondrie
0 lipseste
1 se retrage (fizic) de la sine
2 preocupare pentru starea de sanatate
3 convingerea puternica a existentei unei boli fizice
4 iluzii hipocondriace
16.Pierderea greutatii

0 nici o pierdere in greutate


1 pierdere probabila de greutate asociata bolii prezente
2 pierdere sigura de greutate (parerea pacientului)
17.Autoanaliza
0 constientizeaza starea depresiva si boala
1 constientizeaza boala, dar o atribuie mancarurilor proaste,
suprasolicitarii, nevoii de odihna etc.
2 neaga ca ar fi bolnav

Interpretarea reazultatelor:
0-7: depresie normala
8-17: depresie slaba
18-25:
depresie moderata
peste 26: depresie severa

Foaie de raspuns HAMILTON


1. Stare depresiva
2. Sentimente de vinovatie
3. Ideea de suicid
4. Insomnie (seara devreme)
5. Insomnie (mijlocul noptii)
6. Insomnie (de dimineata)
7. Munca si activitati
8. Retardare
9. Agitatie
10. Anxietate la nivel psihic
11. Anxietate la nivel somatic
12. Simptome somatice: gastro-intestinale
13. Simptome somatice: generale
14. Simptome genitale
15. Hipocondrie
16. Pierderea greutatii
17. Autoanaliza
TOTAL

PANICA

Adeseori, pragul cabinetului meu este trecut de persoane n a caror privire se


citeste "am fost pe la attia medici, tu esti singurul care mi-ai scapat". Motivul l
reprezinta manifestarile fiziologice, mai mult dect deranjante, care vin n
contradictie cu toate rezultatele analizelor medicale facute: perfect sanatos.
Aceste persoane au sentimentul subit, neasteptat si deseori coplesitor al terorii si
aprehensiunii acompaniat de simptome somatice la nivelul multiplelor organe si
sistemelor cum ar fi dispnee, palpitatii si slabiciune, similare cu cele care survin
n cursul unui efort fizic intens sau ntr-o situatie amenintatoare de viata. Aceste
apar deseori brusc si fara atentionare cnd individul este implicat ntr-o activitate
relativ neamenintatoare si nestresanta ca intrarea ntr-un magazin, conducerea
unei masini sau lucrul la birou. Persoana respectiva devine nelinistita si
transpirata si este coplesita de sentimente de teroare, frica si de un destin tragic
iminent. Dispneea se poate produce cu o senzatie subiectiva de strangulare sau
de sufocare, iar palpitatiile si durerile toracice sunt uneori att de severe, nct
crede ca are un atac de cord sau ca moare.
Aceasta este "cartea de vizita" a atacului de panica. Simptomele prezentate mai
sus ating vrful n mai putin de 10 minute si se remit n 20 pna la 30 minute.
Cel mai frecvent, primul atac survine departe de casa, deseori ntr-o situatie n
care persoana se simte prinsa n capcana sau preocupata ca se afla n centrul
atentiei. Raspunsul obisnuit este de a obtine ajutor, uneori mergnd la cabinetul
medicului sau camera de urgenta, dar teama de obicei scade n acest moment.
Dupa atacul de panica urmeaza frecvent oboseala sau epuizarea si pacientul
poate dormi.
Panica se estimeaza ca survine la 1 pna la 2 procente n populatia generala si
este o afectiune recidivanta. Cea mai frecventa vrsta de aparitie este sfrsitul
deceniului al doilea si nceputul deceniului al treilea de viata. Panica tinde sa fie
familiala si att tulburarile anxioase, ct si cele afective deseori coexista n
aceeasi familie. Daca o persoana este diagnosticata cu panica, mai mult de 18
procente din rudele de gradul nti vor avea aceasta boala. Mai mult, studiile pe
gemeni au demonstrat o incidenta crescuta la gemenii monozigoti, sugernd ca
tulburarea anxioasa de panica poate avea o baza genetica.
Dupa atacuri repetate de panica, unii indivizi dezvolta anxietate anticipatorie,
ncearcnd se evite acele situatii care au fost cuplate cu atacuri de panica n
trecut. Multe persoane, n special femeile, cu un raport de doi la unu fata de
barbati, dezvolta agorafobia o teama irationala de a fi singur sau n locuri
publice. Fara un tratament psihoterapeutic, evolutia atacurilor de panica si
agorafobie poate duce la un regim de viata restrictiv, marcat de preocuparea cum
sa se evite acele situatii care pot declansa un atac.

Alte complicatii ale panicii sunt depresia majora si abuzul de substante.


Aproximativ 60 pna la 90 procente din pacientii cu panica dezvolta la un
moment al vietii lor o depresie majora si 20 procente au o tentativa de suicid.
Criterii de diagnostic pentru panica
n anumite momente n cursul tulburarii au survenit unul sau mai multe atacuri
de panica (perioade distincte de teama intensa sau disconfort); acestea au fost (1)
neasteptate si (2) nedeclansate de situatii n care persoana a fost n centrul
atentiei celorlalti
Fie 4 atacuri s-au produs n decursul unei perioade de 4 saptamni, fie unul sau
mai multe atacuri au fost urmate de o perioada de cel putin o luna de teama
persistenta ca va avea loc un nou atac.
Cel putin 4 din urmatoarele simptome, care se dezvolta cel putin n cursul unui
atac
Scurtarea respiratiei (dispnee) sau senzatii de sufocare
Ameteala, senzatii de nesiguranta sau de lesin
Palpitatii sau tahicardie
Tremuraturi sau frison
Transpiratii
Senzatii de strangulare
Greata sau suferinta abdominala
Depersonalizare sau derealizare
Amorteli sau senzatii de furnicaturi (parestezii)
mbujorare sau frisoane (valuri de caldura sau senzatii de frig)
Durere toracica sau disconfort
Teama de moarte
Teama de a-si iesi din minti sau de a face ceva necontrolat
n pragul iminentei atacului de panica, ca prim ajutor, ne pot fi de folos
urmatoarele reguli:
1. Amintiti-va ca desi sentimentele si simptomele dumneavoastra va nspaimnta
foarte mult, acestea nu sunt daunatoare sau periculoase;
2. ntelegeti ca prin ceea ce treceti dumneavoastra nu sunt de ct niste reactii
exagerate la stres a organismului dumneavoastra, de altfel sanatos.
3. Nu va luptati cu sentimentele dumneavoastra, sau sa ncercati sa le
ndepartati. n plus, cu cte esti mai dispus sa le "privesti n fata", cu att ele vor
deveni mai putin intense.

4. Nu adaugati panicii dumneavoastra gndul "ce mi se va ntmpla?". Acest


gnd negativ, irational, "contracarati-l" cu un "ei si ce".
5. Ramneti ancorati n prezent. Analizati ce se ntmpla cu adevarat comparativ
cu ceea ce credeti dumneavoastra ca "s-ar putea" ntmpla.
6. Evaluati n permanenta nivelul fricii dumneavoastra pe o scala de la 1 la 10
observnd cum acesta creste si scade. Veti remarca faptul ca nivelul fricii
dumneavoastra nu va sta la un nivel nalt pentru mai mult de cteva secunde.
7. Observati ca atunci cnd renuntati a mai adauga, la teama dumneavoastra, alte
gnduri generatoare sau amplificatoare ale fricii, aceasta teama va ncepe sa se
estompeze.
8. Fiti mndru de dumneavoastra de progresul pe care tocmai l-ati facut, si
gnditi-va la ct de placut va simtiti n acel moment.
9. Amintiti-va de acel nivel 10 al atacului de panica, care este dupa
dumneavoastra "cel mai rau". Acela este confortul pe care l-ati avut nainte de
nivelul 10. Acesta a fost groaznic, dar temporar, iar tu ai supravietuit. Nimic rau
nu s-a ntmplat. Tu tocmai te-ai confruntat cu "ce-i mai rau".

PSIHOTERAPIA IN TULBURARILE FOBICE


n literatura de specialitate ntlnim urmatoarele categorii de tulburari fobice:
fobia simpla (de insecte, de naltime, snge etc.) n care o persoana nu prezinta
nici un simptom atta timp ct nu anticipeaza faptul ca s-ar putea ntlni cu
obiectul fobiei sale; fobia sociala aceasta reprezentnd o fobie mai complexa
datorita faptului ca persoana ce prezinta o astfel de tulburare se teme de lucruri
ce nu pot fi observate (aprecierile negative, teama de a fi respins de cineva,
critica, teama de a vorbi n public, de a mnca n public etc.) si agorafobia ce
reprezinta teama de a se afla n spatii aglomerate (magazine, cinematografe,
piete etc. de a calatori cu mijloace de transport n comun). De obicei, acestor
persoane le este teama de situatiile n care le este dificil sa iasa sau nu pot primi
un ajutor n caz de urgenta. Din punct de vedere fiziologic, la aceste persoane
ntlnim simptome ca de exemplu tahicardie, transpiratii, tremur, respiratie

accelerata, tensiune sau, dimpotriva, slabiciune musculara, furnicaturi n stomac,


senzatie de greata, senzatie de sufocare.
Ce s-a ntmplat, de fapt, cu persoanele ce prezinta astfel de tulburari (tinnd
cont, binenteles, si de particularitatea fiecarui caz n parte)? n primul rnd, de-a
lungul existentei sale a existat un eveniment psihotraumatizant despre care am
putea spune ca sta la originea fobiei sale, sau care prin repetarea n timp a
acestui eveniment a dus la aparitia fobiei sale. Ulterior acestui eveniment,
persoana respectiva a nceput sa evite situatia (locul, obiectul, postura sa vis a
vis de o anumita situatie etc.). Aceasta evitare nu a avut dect rolul de a fixa
anxietatea, frica sa, treptat dezvoltndu-si si o anxietate anticipatorie. n aceasta
situatie nou creata, de regula, apeleaza la ajutorul altei persoane (de exemplu, n
cazul agorafobiei, nu se deplaseaza, nu intra n magazine dect nsotiti) care,
fara sa-si dea seama sau cednd n fata insistentelor pacientului, mentine reactia
acestuia de evitare, crendu-se astfel un adevarat cerc vicios.
Cel mai usor mod de a controla o fobie este acela de a te confrunta cu situatia
care o produce, deoarece evitarea acesteia nu face dect sa mentina reactia de tip
fobic nsa, confruntarea cu o situatie pe care o persoana a evitat-o ani de zile
pare, la prima vedere, imposibila. Unul din demersurile psihoterapeutice folosite
n astfel de situatii poarta denumirea de desensibilizare, ce implica
destructurarea legaturii conditionate realizate de persoana respectiva ntre o
situatie si starea de anxietate. Desensibilizarea consta n expunerea gradata (att
n plan real ct si n plan imaginativ) la situatia ce provoaca reactia fobica.
n cazul desensibilizarii n plan imaginativ, pacientul se confrunta doar mental
cu situatia fobica, aflndu-se ntr-o stare de relaxare musculara si calm indusa de
catre psihoteraput. Desensibilizarea n plan real presupune confruntarea directa
cu situatia generatoare de teama. Este important de specificat faptul ca
desensibilizarea se face prin expunerea treptata la situatia fobica n baza unei
ierarhii cu trepte stabilite doar de un psihoterapeut.
n abordarea psihoterapeutica a tulburarilor obsesive, specialistul apeleaza si la
tehnici de sugestie si autosugestie prin utilizarea de formule sugestive. Acestea
au rolul de reda ncrederea pacientul n propria persoana, si de a-i distrage
atentia de la gndurile negative cu continut anxiogen.
Sedintele psihoterapeutice de expunere sunt net diferite de expunerile spontane
la care este supus pacientul n viata reala, deoarece n cadrul procesului de
desensibilizare psihoteraputul are controlul asupra intensitatii si duratei
expunerii, pacientul putndu-se retrage atunci cnd anxietatea devine
intolerabila.

Trebuie specificat faptul ca metoda prezentata mai sus este una specifica unui tip
de psihoterapie, tulburarile fobice putnd fi tratate si prin alte metode
psihoterapeutice.