Universitatea Ovidius din Constanta

Facultatea de Farmacie
Specializarea Rezidentiat Laborator Farmaceutic
Modulul Igiena alimentatiei

Nutritia pacientilor infectati cu HIV

Coordonator Stiintific,
Conf. Univ. Dr. Florica Busuricu
Rezident,
Mihai Sebastian

Constanta
2014

Cap. I. Nutritia, HIV si sistemul imun

De decenii, se cunoaste faptul ca nutritia joaca un rol major in imunitate si in
abilitatea sistemului imunitar de a raspunde la infectii. Nutrientii obtinuti din hrana
tin sistemul imun puternic in nenumarate moduri, spre exemplu, pielea si
mucoasele sunt o prima linie in apararea corpului ce actioneaza ca bariere fizice
impotriva virusurilor si a bacteriilor. Aceste bariere sunt dependente de nutritive, in
special de vitamin A si se deterioreaza in cazul deficientelor nutritionale. Cand
acest lucru se intampla, virusurile si bacteriile patrund mult mai usor in organism.
Un alt exemplu in constituie defensive organizata de corp prin utilizarea celulelor
imunitare differentiate si a substantelor chimice ce deriva din acestea. Aceasta
defensive necesita energie, protetine, vitamin si minerale, toate fiind furnizate de
hrana. O lipsa a nutrientilor cheie din acest process poate slabi raspunsul
organismului la infectii.[1]
Problemele nutritionale sunt commune in infectia cu HIV. La un moment
dat, aproape toti pacientii care se confrunta cu acest virus vor avea problem in
pastrarea unui status nutritional satisfacator. Problemele pot fi legate de infectia in
sine sau de efectele terapiei antiretrovirale HAART (highly active antiretroviral
therapy). Spre exempl, virusul poate infecta anumite cellule imunitare din intestine,
cauzand inflamatia locala si avand ca rezultat dificultatea obsorbtiei nutrientilor si
a medicamentelor. Acest fapt duce la o pierdere marcata in greutatea si la deficient
minerale si vitaminice.[1]
De asemenea, cerintele nutritionale ale pacientilor infectati cu HIV sunt mai
mari datorita necesitatii corpului de a lupta in permanenta cu infectia virala cronica
si de a lupta cu infectiile oportuniste. Pacientii ce sunt infectati si cu hepatita C, ce
ataca ficatul, prezinta un risc si mai mare de deficient nutritive deoarece ficatul are
un rol central in procesarea nutrientilor si a majoritatii medicamentelor. In sfarsit,

lipsa apetitului, oboseala si alte efecte nedorite ale medicamentelor pot ingreuna
procesul de hranire.
Desi nu exista inca un leac pentru HIV, HAART a oferit multor paicenti cu
HIV speranta si o stare de sanatate relative buna. Desi strategiile nutritionale nu pot
inlocui aceasta terapie, hranirea corespunzatoare poate fi o parte integrata si foarte
importanta in menajarea bolii. De la inceutul terapiei antiretrovirale ce poate dura
de la cateva saptamani pana la ani de zile dupa inceperea ei, este importat ca un
pacient sa pastreze obiceiuri alimentare sanatoase sis a isi planifice cu atentie
mesele.[2]
Cap. II. Cladirea unei diete sanatoase
Hrana este fundatia sanatatii nutritionale. Nimic nu poate inlocui hrana, aceasta
putand fi doar suplimentata, ajustata, crescuta sau scazuta dar nu poate fi niciodata
inlocuita in totalotate. Hrana este sursa unitatilor constitnuente ale carbohidratilor,
proteinelor si lipidelor, dar si a vitaminelor si a mineralelor. Majoritatea tarilor au
elaborate ghiduri cu privire la bunele obiceiuri alimentare. In general sunt
recunoscute patru categorii majore de mancare:
-

Fructele si legumele;
Produse din cereale;
Produse lactate si alternative;
Carne si alternative;[2]

Din pacate, aceste ghiduri se refera la nutritia populatiei generale si nu tin cont de
nevoile speciale, cum ar fi acelea ale unor personae infetate cu HIV.
In cazul macronutrientilor necesari in infectia cu HIV se considera ca un rol
deosebit de important il au proteinele. Acestea sunt utilizate de corp pentru
dezvoltatea structurilor celulare, pentru sinteza hormonilor, a enzilemor si a
componentelor sistemului imunitar. In general, pacientii infectati cu HIV necesita
cantitati mai mari de proteine pentru a-si pastra masa corporala dar si pentru a

sintetiza componentele necesare sistemului imunitar. Cu toate acestea, exista

anumite afectiuni medicale ce sunt aggravate de o dieta hiperproteica, motiv pentru
care este importanta consultarea unui medic nutritionist in momentul diagnosticarii
cu HIV. Mancarurile bogate in protein include carnea, vanatul, pestele, ouale,
leguminoasele, tofu, untul scos di diverse seminte, mucile alunele, laptele, branza,
iaurtul si laptele de soia. Se recomanda consumul a cel putin 1 gram de proteina
per kg corp zilnic.[3]
In cazul lipidelor, anumite tipuri de grasime sunt contraindicate datorita
dislipidemiilor cauzate de HAART. Print re acestea se Numara grasimile saturate,
gasite in grasimile animale, grasimile din lactate si in uleiul de palmier. Acestea
sunt foarte greu de evitat complet datorita faptului ca se gasesc in mdod natural in
majoritatea mancarurilor ce constitue o dieta complete. Grasimile partial
hydrogenate cresc riscul degradarii sanatatii pacientilor bolnavi de HIV, intrucat
acestea pot duce la precipitarea unor problem cardiace.
Grasmilile recomandate sunt sunt prerezentate de mai multi acizi grasi
monosaturati si de aciziii grasi omega-3. Exemple de surse pentru acesti acizi grasi
sunt uleiul de masline, uleiul de canola, uleiul de susan, semintele si avocado.
In cazul carbohidratilor se recomanda ca acestia sa fie obtinuti din surse precum
orezul integral, quinoa, paine integralla etc. Nu sunt recomandate zaharurile simple
ce pot duce la fluctuatii mari ale insulinemiei, aceste fluctuatii fiind correlate cu un
raspuns mai slab al sistemului imunitar.[4]
Fluidele sunt necesare pentru pastrarea functiilor celulare la capacitate mare.
Deoarece se pierd fluide zilnic prin urina, scaun si transpiratie, acestea trebuiesc
inlocuite, fiind recomandate 8 pahare de apa zilnic. Cu toate acestea, cantitatea
exacta de fluide necesare depinde foarte mult de marimea corpului si de pierderea
de apa, neexistand o regula generala care sa calculeze acest necesar. Alti factori pot

influenta necesitatea fluidelor, cum ar fi anumite medicamente ce necesita un

consum sporit de fluide pentru a proteja rinichii.[4]
Bilantul energetic
Indiferent de statusul infectiei cu HIV, situatia este simpla: masa corporala
este un rezultat al numarului de calorii ingerate zilnic prin hrana, din care se scad
caloriile utilizate de corp in toate activitatile zilnice. HIV-ul afecteaza aceasta
balanta energetica in sensul cresterii consumului de calorii datorita necesitatii
corpului de a lupta constant impotriva virusului, in acest caz se estimeaza ca sunt
necesare cu 10% mai multe calorii pentru persoanele infectate cu virusul HIV.
Un sistem de clasificare a fost creat si revizuti de catre CDC(Center for Disease
Control and Prevention), categorizand infectia cu HIV in 3 stagii clinice, fiecaruia
fiindu-i atribuit necesarul caloric zilnic:[5]
1. Categoria clinica A: HIV asimptomatic acest stadiu se caracterizeaza prin
HIV acut, pacientii avand nevoie de 30-35 kcal/kg corp zilnic.
2. Categoria clinica B: HIV simptomatic acest stadiu este caracterizat prin
complicatii ce apar in urma simptomelor HIV. Oamenii din aceasta categorie
necesita intre 35-40 kcal/kg corp zilnic.
3. Categoria clinica C: SIDA aceasta etapa este caracterizata printr-o
numaratoare a celulelor T mai mica de 200, fapt ce semnaleaza SIDA si
infectiile oportuniste. Oamenii din aceasta categorie necesita 40-50 kcal/kg
corp zilnic si prezinta risc marit de malnutritie.

Multivitaminele si suplimentele alimentare

Nu exista un consens in ceea ce priveste efectele multivitaminelor si a
suplimentarii nutrientilor la indivizii testate pozitiv pentru HIV. Acest fapt este

partial datorat lipsei de dovezi solide ce ar indica necesitatea suplimentarii unui

micronutrient particular.
Anumite studii au cercetat implementarea unui regim multivitaminic zilnic
in dieta pacientilor infectati cu HIV sau cu statutul de SIDA. Un studio efectuat in
Tanzania a implicat 1000 de indivizi seropozitivi, toti fiind femei insarcinate.
Rezultatele obtinute au aratat ca regimul multivitaminic a fost benefic atat
mamelor dar si nou-nascutilor. Dupa 4 ani, multivitaminele au redus riscul femeilor
de a trece in stadiul de SIDA si a scazut mortalitatea cu aproximativ 30%. Un alt
studiu efectuat in Tailanda a adus la lumina faptul ca utilizarea multivitaminelor a
dus la scaderea mortalitatii dar numai la pacientii in stadia avansate ale infectiei cu
HIV. Cu toate acestea, nu toate studiile au prezentat o corelatie pozitiva. Un studiu
mic efectuat in Zambia nu a inregistrat nici un beneficiu adus de multivitamine
dupa o luna de utilizare zilnica.[6]
In ceea ce priveste suplimentarea vitaminica si mineral individuala,
cercetarile prezinta rezultate incerte. Suplimentarea vitaminei A a redus mortalitate
in cazul copiilor africani infectati cu HIV. WHO (World Health Organization)
recomanda suplimentele cu vitamin A pentru toti copii intre 6 si 59 de ani ce sunt
expusi riscului de carenta a acestei vitamin. In contrast, un studiu efectuat in
Tanzania afirma ca utilizarea suplimentelor bazate pe vitamin A creste riscul
transmisiei virusului de la mama la fat cu pana la 40%. Cu aceste rezultate,
cercetatorii nu au ajuns la un consens in ceea ce priveste suplimentarea cu vitamina
A a dietelor pacientilor bolnavi de HIV.[7,8]

Cap. III. Siguranta hranei

Pacientii ce traiesc cu SIDA au sistemul imunitar incapabil sa faca fata

infectiilor oprotuniste, fiind astfel expusi riscului infectiei cu agenti patogeni
prezenti in hrana. Siguranta hranei implica manipularea acesteia, prepararea si
stocarea, toate fiind facute in conditii de siguranta pentru a evita infectia cu bacterii
ce pot fi prezente in hrana. Cele mai prevalente infectii ale personelor bolnave de
SIDA datorate hranei sunt cele cu Salmnella, prevalenta la pacientii bolnavi de
SIDA fiind de 100 de ori mai mare decat la indivizii sanatosi. Un alt exemplu este
listerioza, cauzata de Listeria monocytogenes, infectie ce are consecinte fatale si
este intalnita la persoanele cu SIDA. Masuri simple pot fi luate pentru a creste
siguranta hranei si pentru a preveni infectiile cauzate de patogenii din hrana.
Spalatul pe maini, spalarea mancarii inainte sa fie preparata, a ustensilelor de
bucatarie dar si a suprafetelor pe care se prepara mancarea poate duce la inhibarea
marcata a cresterii bacteriene. Separarea carnii gatite de cea cruda si, desigur,
prepararea termica suficienta sunt etape necesare in procesul de gatit. In ultimul
rand, stocarea resturilor alimentare in frigider in 2 ore de la preparare asigura
scaderea riscului dezvoltarii bacteriene.[1]
Concluzii
Pacientii bolnavi de HIV au anumite restricitii in regimul alimentar, precum
zaharurile simple sau grasimile nesaturate sau hidrogenate, dar in afara de aceste
aspecte, dieta lor este relative neschimbata fata de recomandarile nutritionale
generale. Se recomanda o dieta echilibrata, completa, bogata in proteie, vitamine si
minerale, si, desigur ingerarea unui numar mai mare de calorii pentru a compensa
consumul energetic al sistemului imunitar.
BIbliografie

1. Johansen, Diana. (2007). "Practical Guide to Nutrition for People Living

with HIV", Canadian Aids Treatment Information Exchange
2. Riddler, Sharon A. (2003) "Impact of HIV Infection and HAART on Serum
Lipids in Men ", Journal of American Medical Association.(28):4-16.
3. Thomson, Caspar (2010), "AIDS map".
4. Parento, Joy. USDA (2009). Diet and Disease.
5. Dean, E., Glynn H., House, A., et al. Association of Nutrition Service
Agencies. (2002). Nutrition Guidelines For Agencies Providing Food to
People with HIV.
6. Fawzi WW et al., for the Tanzania Vitamin and HIV Infection Trial Team.
Randomized trial of effects of vitamin supplements on pregnancy outcomes
and T cell counts in HIV-1-infected women in Tanzania. Lancet, 1998.
7. Friis, H. (2006). Micronutrient interventions and HIV infection: a review
of current evidence, Tropical medicine & international health.
8. Megazzini KM, Sinkala M, Vermund SH, Redden DT, Krebs DW, Acosta
EP, Mwanza J, Goldenberg RL, Chintu N, Bulterys M, Stringer JSA. A
cluster-randomized trial of enhanced labor ward-based PMTCT services to
increase nevirapine coverage in Lusaka, Zambia, 2010;