Sunteți pe pagina 1din 22

SCOALA DE MASAJ,REFLEXOLOGIE SI TERAPII

COMPLEMENTARE OR-CO BRASOV

Rolul Masajului si Kinetoterapiei in tratarea


Discopatiei Lombare

Profesor indrumator:

CORNELIU CIRSTEA

Sesiunea octombrie-decembrie 2012

Student:
SAVIN EDUARD

CUPRINS

1.Coloana vertebrala si patologia ei3


2.Discopatiile.4
3. Discopatia lombara..5
3.1 Prezentarea si evolutia discopatiei lombare....5
3.2 Cauzele discopatiei lombare ....6
3.3 Simptomatologia discopatiei lombare..7
3.4 Tratamentul si prevenirea discopatiei lombare......8

4.Bibliografie22

1.Coloana vertebrala si patologia ei


"Doar acela care cunoaste in ce fel este angrenata coloana in jocul static si dinamic al fortelor
organismului uman, va putea integra corect intreaga importanta a acestui organ central, in
gandirea sa diagnostica si terapeutica" (Schmore-Iughanns).

Coloana vertebrala este structura osoasa constituita din 33-34 de vertebre suprapuse,
intinzandu-se de la baza craniului la bazin, care inconjoara si protejeaza maduva spinarii si sustine
capul si trunchiul.
Structura coloanei vertebrale:
- coloana vertebrala cervicala (7 vertebre )
- coloana vertebrala dorsala (12 vertebre )
- coloana vertebrala lombara (5 vertebre
- coloana vertebrala sacrata(5 vertebre )
- coloana vertebrala coccigiana(4-5 vertebre )

In fiecare interval dintre doua vertebre se afla un disc format din cartilagiu fibros si
dens la periferie si dintr-un nucleu central elastic, nucleus pulposus. Fiecare vertebra prezinta, in
spatele corpului sau o cavitate centrala. Cum vertebrele sunt suprapuse, aceste cavitati formeaza un
canal lung, denumit canal rahidian. Acesta inchide in interior maduva spinarii, de la care pornesc
radacinile nervilor periferici.
Patologia coloanei vertebrale
Rachisul poate fi afectat de anomalii congenitale, mecanice sau degenerative, precum
leziunile inflamatorii sau infectioase.

- anomaliile congenitale sunt reprezentate prin spina bifida (defect de inchidere a canalului
rahidian).
- deformatiile rachisului pot sa se traduca printr-o lordoza (curbura accentuata la nivelul
vertebrelor cervicale sau lombare), de o cifoza (curbura accentuata la nivelul vertebrelor dorsale)
sau de o scolioza (deviatie laterala)
- infectiile cele mai frecvente ale rachisului sunt osteomielitele (infectii ale osului si maduvei
osoase). Inflamatiile articulatiilor vertebrale, ca o spondilodiscita (inflamatia simultana a unui disc
intervertebral si a vertebrelor adiacente, adesea de origine infectioasa), pot antrena o redoare
permanenta sau o deformatie a coloanei.
- leziunile ca ruptura musculara, entorsa ligamentara, luxatia, hernia discala pot fi provocate de
gesturi excesive
- degenerescenta rachisului se caracterizeaza printr-o artroza a cartilagiului articular. Ea este
cauzata de uzura si atinge indeosebi subiectii peste 60 de ani. Persoanele in varsta, femeile dupa
menopauza sunt expuse osteoporozei.

2.Discopatiile

Discopatiile,definite ca niste boli ale discurilor intervertebrale,sunt de trei feluri:cervicala,toracica


si lombara.Acestea apar frecvent dup o anumit vrst (30-40 de ani), la persoanele care au o
musculatur paravertebral slab dezvoltat, la cei cu suprasolicitri ale coloanei vertebrale, sau la
persoane ale cror mod de via asociaz unele vicii (fumat, cafea, alcool). Pentru a nelege fenomenul
i pentru a face recomandri ulterioare care s poat fi respectate, este necesar mai nti s avem cteva
noiuni referitoare la mecanismul declanator al bolii.
ntre 2 vertebre, de la nivelul mduvei spinrii, iese cte un nerv, de-o parte i de alta a coloanei
vertebrale. Acesta urmeaz un traiect anterior i dac este situat n zona
-cervical nalt (C1 C2) merg la nivelul pielii proase a capului ;
-cervical mijlocie (C3 C4) merg anterior la nivelul gtului ;
-cervical inferioar i toracic superioar(C5 T1-2), se unesc i formeaz plexul brahial, care
rspunde de inervaia umerilor i a membrelor superioare ;
-toracic mijlocie, inferioar i lombar superioar (T3 L1), ce se ocup de inervaia peretelui toracic
i abdominal ;
-lombar mijlocie (L2 L4), care deservesc regiunea oldurilor i a genunchilor ;
-lombar inferior i sacrat (L5 S3-4), care dup ce se unesc i formeaz cel mai lung i mai gros nerv al
corpului (nervul sciatic), deservesc fesele, faa posterioar a coapsei, gambele i talpa piciorului.

3. Discopatia lombara

Discopatia lombara se caracterizeaza prin procesul de degeneresceta discala, prin care nucleul
si pierde omogenitatea fibroasa si se ngusteaza, iar pe inelul fibros apar fisuri si fante.

3.1 Prezentarea si evolutia discopatiei lombare


Discopatia este boala discului vertebral. Discul vertebral foarte precoce, odata cu ncetinirea
procesului de crestere sufera fenomene degenerative, legate n principal de degradarea substantelor
proteice din nucleul pulpos si inel fibros. Dinamica discului si fortele care nasc n cursul miscarilor fac
posibila dilacerarea fisurilor discale si chiar ruperea inelului fibros cu hernierea nucleului spre canalul
rahidian si gaura de conjugare. Apare un conflict discoradial, care implica iritarea sau chiar compresarea
radacinii, spatiului interdiscoligamentare fiind foarte redus.
Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos reprezinta hernia de disc, stare de deteriorare a
discului care este ireversibila, necesitnd chiar si tratament neuro-chirurgical. Hernia de disc este cea
mai des ntlnita forma a discopatiei vertebrele.
Evolutia discopatiei se face treptat, la nceput apare durerea lombara. Concomitent cu durerea
apare criza de lumbago, care este contractura puternica si dureroasa a musculaturii paravertebrala
lombara.
Boala discului evolueaza n patru faze: prima faza de mpingere cnd nucleul forteaza inelul
fibros; faza a doua cnd se rupe inelul fibros; faza a treia cnd fragmentul migreaza fragmentul; faza a
patra de supraadaugare a procesului artrozic. Cea mai frecventa forma a discopatiei ntlnita este hernia
de disc, care se poate produce la orice nivel dar cea mai afectata este coloana lombara.

Pana la stadiul de hernie de disc,in evolutia unei discopatii lombare,corespunzator gradului de


dezorganizare a inelului fibros si migrarea materialului nuclear degenerate,se parcurg urmatoarele stadii
evolutive:
- o protruzie simpla care irita ligamentul intervertevral comun posterior.
- o hernie subligamentara a discului;poate fi de marime variabila,poate irita sacul dural,edemul
radacinii corespondente si o suferinta epidurala.Expresia clinica este lombosciatica.
- hernie transligamentara posterioara,libera, ce gliseaza de-a lungul radacinii si o blocheaza
comprimand-o in gaura de conjugare.Aceasta hernie poate fi migratorie in sens cranial sau in sens
caudal,poate fi postero-laterala,mediana sau bilaterala.

3.2 Cauzele discopatiei lombare

alterari degenerative ale discului intervertebral cu protruzia sau prolapsul discului


intervertebral;
anomalii congenitale lombosacrate;artroza articulatiilor interapofizare;
fracturi de corpi vertebrali;
spondilita anchilozanta;osteoporoza, osteomalacia;
tumori maligne: mielom multiplu, metastaze vertebrale
supraponderalitatea, dar mai ales obezitatea, genereaz o for de compresiune la nivelul
coloanei vertebrale, cu att mai intens cu ct vertebrele sunt situate mai jos (adesea
lombar inferior).

Degenerarea discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura vertebrala isi pierde tonusul
si nu mai sustine coloana vertebrala. In mod normal muschii prezinta un tonus nimim si in stare de
repaus. Datorita acestui tonus ne putem misca in timp real sau este mentinuta pozitia corecta a unor
organe. In cazul musculaturii vertebrale aceasta sustine coloana vertebrala in pozitie optima.
Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense fara sa fie pregatita
musculatura inainte sau dupa perioade lungi de sedentarism. Sedentarismul, postura vicioasa a
corpului, o saltea necorespunzatoare afecteaza de asemenea activitatea musculaturii si nivelul
tonusului muscular. Surplusul de greutate constituie o alta cauza a discopatiilor, mai ales datorita
presiunii ce se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus de greutate reprezentand un efort
suplimentar al organismului pentru mentinerea unei pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor
sale.
Intrucat coloana vertebrala nu mai este sustinuta adecvat, vertebrele se apropie tasand discurile
intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor de sange incetineste activitatea metabolismului
local, ceea ce va produce in timp deshidratarea discurilor. Daca se mentine ritmul de scadere a
tonusului muscular cedeaza si ligamentele vertebrale, instalandu-se hernia de disc.
`
Alte cauze ale discopatiei lombare pot fi provocate si in viata de zi cu zi:

ridicatul i cratul de greuti, avnd o postur a spatelui incorect, sau ridicarea brusc a
unei greuti (mai) mari, dac nu este adoptat o poziie de ridicare corect ;
aplecarea sau rsucirea brusc ;
meninerea pe o perioad ndelungat a unei posturi incorecte a spatelui n diverse situaii
sporturile care presupun caderi repetate sau lovituri la nivelul coloanei vertebrale
frigul i umezeala, sau trecerea brusc dintr-o zon cu microclimat cald ntr-una cu
microclimat rece (sau invers), cu producere de frison. Musculatura paravertebral este
prima de care organismul se folosete, atunci cnd temperatura sngelui ncepe s scad.
Printr-o puternic contracie izometric, adesea apare i o deplasare discal, cel mai
frecvent n zona lombar, dar nu exclusiv ;
s nu uitm niciodat c discul intervertebral este o entitate vie, care conine o anumit
cantitate de lichid, fiind format dintr-un nucleu pulpos i un inel fibros ! Orice factor care
este capabil s determine uscarea / deshidratarea sau crparea sa, va produce hernierea
nucleului pulpos prin inelul fibros rupt sau alterat, n spaiul dintre vertebre, cu
compresiune nervoas consecutiv. Cauze de uscare / crpare ale discului : fumatul,
dulciurile concentrate (consumate zilnic i-n cantiti semnificative), aportul insuficient
de lichide, diabetul zaharat, tratamentul diuretic, antiinflamator nesteroidian i steroidian
prelungit, medicaia antiastmatic pe baz de baze xantixe (aminofilin Miofilin - ,
teofilina etc.), sau preparate cortizonice folosite intempestiv Flunisolide, Triamcinolon,
Dexametazon, Betametazon), curele repetate care folosesc papaverina, scopolamina
(Scobutilul), atropina, E-402 (sorbatul de potasiu i sorbaii n general), cacaoa, cafeaua,
deficitul de vitamina C, acid condroitin sulfuric, Cupru, Zinc, Seleniu, acizi grai omega
3, excesul de radicali liberi (radioactivitatea, prjelile, afumturile, radiaiile ionizante,
RUV, alcoolul, expunerea prelungit la soare), stresul etc.

3.3 Simptomatologia discopatiei lombare


Durerile manifestate in discopatia lombara sunt situate in zona lombo-sacrala. In marea majoritate a
cazurilor durerea iradiaza pe unul dintre membrele inferioare. Durerile vor determina bolnavul sa
mearga schiopatat.
Presiunea exercitata asupra ramificatiilor nevoase intrerupe traseul comenzilor transmise de creier
catre organele inervate. Datorita bruierii fluxului informational, organele inervate vor suporta
dereglari functionale sau chiar modificari structurale.
Cand presiunea intervertebrala intrerupe circulatia sangvina, terminatiile nervoase intra intr-un
proces de necrozare. Distrugerea ramificatiilor nervoase produce greutate in miscare, scaderea
tonusului muscular, scaderea capacitatii de control asupra membrelor, atrofie musculara sau paralizia
membrelor inferioare.

3.4 Tratamentul si prevenirea discopatiei lombare


Exista mai multe mijloace de tratament recomandate de medicul ortoped in functie de
particularitatile fiecarui caz: tratamentul igienopostural, tratamentul medicamentos, fizical si
balneoterapia.
Tratamentul igienopostural cuprinde repausul absolut in suferintele acute pe o perioada de
doua-patru zile. In formele comune se recomanda repaus pe pat tare. Si alimentatia este importanta.
Bolnavului supraponderal, de exemplu, i se recomanda un regim hipocaloric.
Tratamentul medicamentos in formele simple este compus din analgezice obisnuite de tipul
algocalmin, diclofenac, piroxicam, aspirina. In faze mai avansate se poate apela la antiinflamatorii
steroidiene, cum ar fi diazepam, clorzoxazon, mydocalm sau muscalm.
Balneoterapia in cazurile de lombosciatica
Curele balneare (hidrotermoterapie si kinetoterapie) pot fi recomandate inca de la sfarsitul
perioadei dureroase si au rolul de a preveni recidivele. In acest sens, medicul recomanda una-doua
cure balneare pe an in statiuni in care este posibila hidrokinetoterapia in bazine cu apa termala,
alaturi de aplicatia de namol si folosirea factorilor contrastanti de calire.
Este obligatorie ntrirea musculaturii coloanei vertebrale i in special a muchilor
paravertebrali. Aceasta este prima msur non-farmacologic i esenial, fr de care orice altceva
este inutil. Metoda const n formarea unor deprinderi de a executa exerciii fizice zilnice i n afara
crizelor dureroase, care s tonifice musculatura paravertebral .Se recomanda n primul rnd
flotrile, traciunile la helcometru i / sau la bar fix i abia dup luni de zile se pot executa i
extensiile posterioare ale spatelui (din poziie orizontal sau din flexia la 900 a trunchiului pe bazin),
iniial sub supravegherea unui cadru de specialitate. Flotrile au marele avantaj c se adreseaz
ntregii musculaturi paravertebrale i pot fi executate i la domiciliu, n vreme ce traciunile tonific
musculatura din zona cervical i toracal mijlocie .
Masajul terapeutic asociat sau nu unor diverse proceduri fizioterapeutice aduce beneficii
notabile n fazele uoare i medii ale bolii, deseori calmnd prompt durerile i pe o perioad
ndelungat ; ns aceste procedee nu-l scutesc n viitor pe pacient s-i ntreasc musculatura
paravertebral, s renune la vicii i s aib un mod de via sntos.
Se recomanda tratamentul fizical-kinetic,limitat la procedure de termoterapie locala realizata
prin aplicatii de cataplasme cu mustar,cu specificatia ca , daca dupa primele minute de la aplicarea
cataplasmei,durerea se accentueaza,procedura se va intrerupe.O cataplasma cu mustar,pe langa
eventualele efecte benefice asupra durerii,poate furniza o serie de date referitoare la importanta
componentei inflamatorii locale in suferinta bolnavului.Daca sub cataplasma cu mustar durere se
exacerbeaza,se presupune ca exista,fie o componenta inflamatorie importanta,fie o staza in plexurile
venoase si,ca atare,termoterapia locala va iesi din planul terapeutic.Daca,dimpotriva, durerea se
atenueaza,inseamna ca sursa principala de durere este contracture musculara si relaxarea indusa de
incalzirea locala prin aplicatia de cataplasma cu mustar,plus revulsia indusa in acest fel,deschid calea
altor procedure fizicale.

Electroterapia cu curenti de joasa si medie frecventa pot fi utilizati cu efecte benefice,dar cu


respectarea unor conditii de mare importanta pentru obtinerea efectului terapeutic
favorabil.Indiferent daca folosim curentul galvanic,curentul diadinamic sau curentii
interferentiali,este obligatoriu ca bolnavul sa fie plasat in timpul procedurii in pozitia de confort
maxim.

Ultrasonoterapia se poate utiliza in asociere cu celelalte proceduri de electroterapie,respectand


aceleasi reguli de postulare pe durata tratamentului.

Masajul
Masajul reuneste o serie de manevre manuale aplicate la om n scop igienic, profilactic
sau terapeutic si recuperator, de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de
regula,maseurul).
Masajul somatic (de relaxare) are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale,
care nu pot lipsi n efectuarea acestei terapii.Manevrele fundamentale exercita influente
diferite la nivelul tegumentelor, sistemelor muscular, osteoarticular, circulator si nervos, ceea
ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj n functie de obiectivele
terapeutice urmarite.
Manevrele fundamentale includ:
-efleurajul (netezirea de introducere);
-frictiunea;
9

-framntatul;
-tapotamentul;
-vibratiile.
-efleurajul (netezirea de incheiere).
n afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare sau
ajutatoare care pot fi utilizate pe lnga primele:
-stoarcerile
-ciupituri/pensari
-cernutul si rulatul
-tractiunile
Efectele masajului somatic:
Manevrele de efleuraj sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de ntoarcere, cea
superficiala, usurnd astfel munca inimii. Asociind la aceasta manevra blnda unele
manevre mai puternice, cum este tapotamentul, se actioneaza si asupra circulatiei venoase
de ntoarcere profunda, cu efect folosit n patologia venoasa.
n ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai
energic, frictiunile) activeaza circulatia limfei n sens centripet, combatnd astfel staza
limfatica.De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o
secretie histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala
(hiperemia pielii), ceea ce exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la
care intervin si alte mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj
(framntatul, tapotamentul, etc.) care activeaza circulatia din muschi, stimuleaza
cresterea agentilor nutritivi si n acelasi timp favorizeaza eliminarea unor cataboliti
nocivi, n special la sportivi (acid lactic, peroxizi lipidici, etc.); de asemenea, se
stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor musculare.
Masajul Cyriax (Masajul Transversal Profund)
Masajul transversal profund este o metod codificat de ctre J. Cyriax, care se
caracterizeaz prin forma foarte bine localizat a procedeului folosit i are ca scop
mobilizarea pielii, esuturilor subcutanate i a straturilor musculare superficiale pe
elementele anatomice profunde (de obicei mobile). Aceast particularitate a fcut s fie
numit i mobilizare transversal profund sau friciune transversal profund.
Metoda se adreseaz cu predilecie durerilor posttraumatice la nivelul aparatelor
musculo-tendinos i capsulo-ligamentar.Acest tip de masaj se va introduce de catre
terapeut intre manevrele de masaj somatic si se va actiona asupra:
-muschilor paravertebrali lombari
-ligamentului interspinos lombar
-ligamentului ilio-lombar
-ligamentului sacro-iliac

10

Cyriax explic efectul calmant al masajului transversal profund asupra structurilor


tendinoase tratate, prin obinerea unui proces hiperemiant: mbuntirea circulaiei locale
crete eliminarea PS (pain substance = substana durerii), care este rspunztoare de
permanentizarea durerii locale. L. Sebbag amintete aceleai mecanisme de producere i
nlturare a substanelor algogene (Cyriax, J.H., 1971), la nivelul zonelor dermatomerice,
ceea ce face metoda sa de masaj foarte diferit de cea a lui Cyriax.
Atunci cnd se refer la efectele metodei sale, Cyriax (1971) subliniaz dou
aspecte principale, astfel:
a) n timpul edinei, durerea provocat de friciune scade, n general;
b) Dup edina de masaj, punerea n tensiune a tendonului, muchiului sau
ligamentului devine mai puin dureroas, uneori chiar indolor.
Mecanismele pe care se bazeaz obinerea acestor efecte sunt urmtoarele:
I. Hiperemia: Friciunea care se aplic produce creterea temperaturii locale
(aprnd o hiperemie localizat exact la locul leziunii), fapt care are un efect analgezic.
II. Mobilizarea: Aceasta se poate realiza la dou nivele:
mobilizarea n ntregime a unui ligament sau a unui tendon pe planurile vecine (de
exemplu mobilizarea ligamentului lateral intern al genunchiului pe planurile
capsulare), sau mobilizarea tecii pe tendonul ntins n prealabil; n acest ultim caz,
masajul transversal trebuie s uureze alunecarea tendonului n teaca sa,
ndeprtnd rugozitile;
mobilizarea fibrelor ligamentare sau musculare, unele pe celelalte (fibrele
musculare contractndu-se, i mresc diametrul i se mobilizeaz unele pe
celelalte).
n procesul de reparare a unui traumatism muscular, se formeaz aderene ntre
fibrele rupte i apare riscul de a se constitui un esut cicatriceal de proast calitate, proces
care poate fi prevenit sau nlturat prin aplicarea masajului transversal profund.
Masajul transversal profund contribuie la ruperea aderenelor, care nu se mai refac
dac tratamentul este completat cu executarea de ctre subiect a unui program de
exerciii active.

Kinetoterapia
Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza
miscarile de flexie-extensie,lateralitate stnga-dreapta si rotatie. Sub raportul kineticii
ntregului corp, trunchiul joaca un rol mai important dect al propriei capacitati de
miscare. Mobilitatea controlata a membrelor ar fi posibila fara participarea trunchiului
superior la miscarile membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile membrului
pelvian.Principalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale ntregului
corp: decubit, seznd si ortostatica.
Trunchiul asigura, asadar, att statica, stabilitatea corpului, ct si dinamica,
flexibilitatea lui. Aceste functii sunt de fapt ndeplinite de coloana si masele musculare
ale trunchiului. Stabilitatea intrinseca a coloanei este realizata de vertebre, discuri,
ligamente, iar cea extrinseca este data de musculatura. La stabilitatea totala a trunchiului,
cea intrinseca contribuie ntr-un procent foarte redus.

11

Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor n fiecare segment mobil al


coloanei. Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua
vertebre adiacente, discul intervertebral, articulatiile interapofizare si structurile moi
conexe) realizeaza miscarea la fiecare nivel, n functie de raportul dintre suprafata
discului si grosimea lui. Cu ct acest raport va fi mai mic, cu att mobilitatea n
segmentul respectiv va fi mai mare. Astfel, coloana cervicala are un raport de 6, coloana
lombara de 13, iar cea dorsala de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna este n coloana
cervicala, n cea dorsala fiind de 4 ori mai limitata.Discurile intervertebrale suporta
presiuni foarte mari, n functie de pozitia trunchiului si ncarcarea cu greutati.
Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a
preocupat mereu att pe cercetatorii fiziologi, ct si pe practicienii kinetologi.Obiectivele
kinetoterapiei snt diferite n functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic sau de
remisiune completa.
n stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii
lombare.n subacut ncepe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind
programul Williams. Pe lnga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de
asuplizare a trunchiului inferior.n stadiul cronic se poate ncepe si tonifierea musculaturii
slabe.
Voi reda n continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams,
exercitii care se executa diferentiat, pe trei faze, n functie de evolutia afectiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I
Exercitiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exercitiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amndoua minile la piept,
ncercnd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt.
Exercitiul 3 - Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4 - Decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct mai
mult, apoi celalalt, apoi ambii.
Exercitiul 5 - Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii flectati la
900, talpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repeta.
Exercitiul 6 - n seznd pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult nainte,
astfel nct sa atinga cu minile solul de sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4-5
secunde, se revine, apoi se repeta.
Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetndu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa doua saptamni, acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a.

12

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A


Exercitiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii
genunchi spre dreapta, apoi spre stnga, pna ating patul.
Exercitiul 8 - Decubit dorsal: calciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa o
abductie ct mai interna a soldului drept, pna se atinge cu genunchiul drept planul
patului, apoi se inverseaza.
Exercitiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ ct mai sus cte un membru inferior
extins.
Exercitiul 10 - n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului,
spatele perfect drept, calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11 - Pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 900,
sprijin si pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare care
trebuie sa ntinda psoas-iliacul.
n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat: cu fata sau cu spatele la spalier, ridicare
de genunchi la piept, rotare genunchi stnga-dreapta, bascularea membrelor inferioare,
cifozari lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A


Exercitiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 900, talpile pe pat: se mpinge lomba
spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; treptat se executa
aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin flectati, pna
ajung sa fie complet ntinsi.
Exercitiul 13 - n ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul
si lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calciele de perete, mentinnd contactul
lombei cu acesta.
Exercitiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat.
n stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmareste prevenirea
recidivelor, urmarind constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca
si nsusirea unor metode de "nzavorre" a coloanei lombare n timpul efortului fizic, n
special cu ridicare de greutati.
Musculatura flexoare - flexia

13

Tipuri de exercitii statice:


Exercitiul 1: suita de exercitii "cap pe trunchi" din decubit dorsal, cu sau fara genunchii
flectati: se ridica n asa fel capul, nct sa "priveasca" picioarele; musculatura abdominala
se contracta static pentru a fixa toracele, pentru ca acesta, la rndul lui, sa reprezinte
punct fix pentru scaleni si sternocleidomastoidieni- flexia capului se poate combina cu
flexia unui sold, pentru cresterea actiunii statice a abdominalilor.
Exercitiul 2: suita de exercitii "trunchi pe membre inferioare", coloana ramnnd
dreapta,rigida: din pozitia culcat sau seznd, cu membrele inferioare ntinse (sau flectate),
se ridica sau se coboara lent trunchiul mentinut drept.
Exercitiul 3: de fapt, o suita de exercitii care poarta denumirea de "membre inferioare pe
trunchi" si care se executa din decubit dorsal, din ortostatism, din atrnat, cu ambele
membre concomitent sau cu cte unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul
flectat (sau ntins); daca flexia CF nu este completa,se realizeaza contractia statica a
musculaturii abdominale; daca este completa, seproduce o basculare posterioara a
pelvisului, dreptii abdominali scurtndu-se.
Exercitiul 4: din pozitia ventrala, n sprijin pe mini si vrful picioarelor, se executa
flexia bratelor: musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie,
pentru a preveni bascularea anterioara a bazinului.
Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu
genunchii flectati, din decubit ventral, din seznd sau din ortostatism.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale
unuia dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor
inferioare, aducnd genunchiul la piept cu ajutorul bratelor.
Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre
inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre
spate, delordoznd; musculatura abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului.
Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atrnat se executa flexia CF, cu sau fara
flexia genunchiului, combinata cu flexia coloanei toraco-lombare.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se
executa din decubit dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.
Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara
miscarea pelvisului sau a membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul

14

de flectare fiind variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida,


si ca nu este vorba doar de flectarea coloanei cervicale.
Musculatura extensoare - extensia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile n
seznd, ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborri-ridicari de trunchi
cu coloana dreapta, rigida; miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii
toraco-lombari n contractie statica luptnd contra gravitatiei, care tinde sa flecteze
coloana.
Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atrnat la bara cu ndoirea bratelor", n timpul
acestor exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei,
lupnd mpotriva gravitatiei.
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere n fata", respectiv din pozitie ortostatica
se duce piciorul drept nainte, corpul "caznd" n fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu
piciorul stng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei,
mentinnd spatele perfect drept.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se
extinde cte un membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si
flexorii soldului opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a
pelvisului prin extensorii membrului inferior ridicat; daca extensia depaseste 15 grade,
pelvisul se nclina anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar
extensorii toraco-lombari actioneaza dinamic, scurtndu-se.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din
decubit dorsal, cu genunchii flectati, pelvisul este basculat naite, cu lordozare lombara
accentuata - musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchi superior": n decubit ventral se ridica (extinde) alternativ cte un membru inferior
peste 15 grade; ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca
pelvisul va bascula anterior ct permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii
articulatiei coxo-femurale a membrelor inferioare care sta pe sol.
Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se
executa din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicnd de pe sol toracele cu
sprijin n umeri; sau, din sprijin cu minile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza

15

genunchii si CF se reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei, extensia producnduse mai ales n zona toracala.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", n care
erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.
Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia
coloanei (activitate dinamica a erectorilor, n timp ce extensorii soldului lucreaza
izometric, fixnd pelvisul) cu bratele spre spate.
Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu
"extensia coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii
soldului.
Flexia si extensia
Tip de exercitiu static: coloana ramne rigida, realiznd tipul "trunchi pe membrele
inferioare"; miscarea se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului
2 de la exercitii statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.
Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta n programele de asuplizare a
coloanel. Se combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei vom completa cu cteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita
supletea coloanei.
Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, n timp ce coloana se
cifizeaza puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordoznd concomitent
coloana.
Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului nainte cu extensia capului
realizeaza o extensie a trunchiului, apoi bascularea napoi a pelvisului cu flexia capului
face posibila cifozarea toraco-lombara
Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: n aceste
cazuri se indica exercitii speciale de ntindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin
miscari succesive de flexie-extensie de trunchi, din pozitii speciale.

Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie


Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea
laterala a trunchiului mentinut drept, cu abductia sau adductia soldului de sprijin, celalalt

16

membru inferior mobilizndu-se odata cu trunchiul. n timpul acestei lateroflexii,


musculatura opusa de pe partea superioara actioneaza prin contractie statica contra
gravitatiei, pentru ca sa mentina coloana dreapta, sa nu se curbeze pe partea care se
apleaca.
Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian, cu
cadere laterala a trunchiului", n care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se
contracta pentru a mentine trunchiul drept, sa nu cedeze sub propria-i dreutate.
Exercitiul 3: prin fandari laterale, cu caderea corpului pe partea respectiva (minile n
solduri), se realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis", care necesita pozitii n care pelvisul
sa fie fixat; astfel, din pozitia calare pe o bancheta, se apleaca ntr-o parte si n alta
trunchiul, din ortostatism, cu un picior pe o banca joasa, se apleaca trunchiul spre o parte
sau alta , bratul opus miscari este n abductie.
Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", n
care lateroflexorii actioneaz concomitent cu abductorii-adductorii soldului, aceste
exercitii se executa din ortostatism, din decubit dorsal sau lateral.
Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana
lombara pe trunchi superior", respectiv miscarea laterala n bloc a membrelor inferioare si
bazinului; poate fi facuta pasiv sau activ, din pozitie de decubit sau din atrnat (minile
prind o bara a spalierului) - si n acest tip de exercitii musculatura lateroflexoare
actioneaza sincron cu adductoriisi abductorii soldului.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina
actiunea lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului
opus, realizndu-se din ortostatism, cu minile sprijinite pe o bara la naltimea umerilor,
se ridica un sold si se lateroflecteaza lomba, sau din pozitia n seznd.
Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din
decubit dorsal.
Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, n care se coboara sau se
ridica pelvisul, se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor
soldului de dedesubt.
Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie
Tipuri de exercitii dinamice:

17

Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotnd trunchiul din
posturi care blocheaza pelvisul: calare pe o banca, n patrupedie; pentru accentuarea
rotarii, se mobilizeaza membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit
dorsal, ducnd un brat peste corp, cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.
Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din
decubit dorsal, cu bratele n cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte
ntr-alta, antrennd si pelvisul.
Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit
dorsal (picioarele ndepartate) se executa rotatii ntr-o parte si ntr-alta.
Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din
pozitia n atrnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele n sprijin pe sol sau pe
bara, se executa rotarile din pelvis si coloana lombara.
Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori
Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre
inferioare".
Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit
dorsal, cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea ntr-o parte, bratul
ncrucisnd corpul spre partea de rotatie.
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu
genunchii flectati si picioarele sub bara, minile la ceafa: se ridica trunchiul (fara
flectarea coloanei cervicale) si se roteaza.
Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din
pozitia mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa
vertebra", cu rotatia trunchiului.
Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral,
cu minile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.
Exercitii de circumductie a coloanei
Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".

Exercitiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii si extensorii soldului din


pozitia "seznd calare pe o banca", cu minile n solduri, gambele fixnd bine banca: se
fac rotatii de trunchi.

18


Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atrnat cu
minile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale ntregului corp.
Exercitii de facilitare
Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza n cadrul unor scheme de
facilitare, pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina miscarile capului, gtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice
ale extremitatilor superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mna apuca antebratul opus, executndu-se o diagonala. Spre
exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a
membrului superior stng. Exercitiul este un lant kinetic nchis. Kinetoterapeutul face
priza pe frunte si pe palma dreapta. Odata cu "despicatul", pacientul roteaza si flecteaza
capul si umerii, miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. Exercitiul activeaza
oblicii abdominali, amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta n
membrele superioare si gt.
"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu
rotatie. Membrele superioare se prind ca n "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe
flexie (D1F si D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra
miscarea membrelor superioare si extensia capului (priza pe occiput). Exercitiul pune n
tensiune musculatura postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii).
"Despicatul", ca si "ridicarea" se executa din decubit dorsal, ct si din seznd.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de
"despicat" si "ridicare", membrele nu sunt prinse ntre ele.exista 4 tipuri de astfel de
scheme:

Simetrice, care combina aceeasi diagonala n aceeasi directie pentru ambele


membre superioare. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau extensia
trunchiului (SB D2F).

Asimetrice, care combina diagonalele n acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru
membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stng sau D1E cu D2E. Schemele
asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.

Reciproce, n care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar
celalalt, o alta diagonala D2E. Sunt activati n mod deosebit rotatorii trunchiului.

ncrucisate, n care se executa aceleasi diagonale, dar n directii opuse, de exemplu:


D2F cu D2E. Acestea maresc stabilitatea trunchiului, dat fiind ca antreneaza miscarile
opuse ale membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie).

19

Scheme pentru trunchiul inferior:


Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si
pentru membrele superioare. Diferenta consta n faptul ca, daca pentru membrele
superioare diagonalele pe flexie ntareau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe
extensie tonificau flexorii trunchiului, n cazul schemelor pe membrele inferioare
diagonala pe flexie a soldului tonifica flexorii trunchiului, iar diagonala pe extensie
tonifica extensorii trunchiului.
"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre
exemplu, flexia trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu
D1F membru inferior stng.
"Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina, spre exemplu, extensia trunchiului inferior
spre dreapta cu D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stng.
si n FTI, si n ETI membrele inferioare sunt n contact unele cu altele, genunchii putnd
fi extinsi sau flectati.
O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a
genunchiului flectat cu soldul extins.
Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize, care sa creeze un
brat de prghie lung.
"Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si
extensoare. De fapt, rotatia intra ca o componenta n toate schemele, caci are un rol
important, scaznd tonusul n hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului
inferior tonifica musculatura abdominala inferioara, erectorii si rotatorii trunchiului
inferior, ca si musculatura membrelor inferioare.
Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:

Cresterea activitatilor functionale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/si


inferior ajuta la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici.

Promovarea mobilitatii, limitata de durere: membrul afectat este mobilizat


concomitent cu cel sanatos n cadrul schemelor bilaterale.

Cresterea fortei musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare si


inferioare cu rezistenta cresc fluxul de activare a musculaturii slabe a trunchiului.

Cresterea fortei musculaturii extremitatilor: fluxul de activare se face de la trunchi si


membrul sanatos spre cel cu musculatura slaba.

20


Promovarea unui echilibru n tonusul muscular al trunchiului: se poate ntari tonusul
antagonistului n cazul unui dezechilibru ntre el si agonist.

21

4.Bibliografie:
1.Anatomia si fiziologia omului(Cezar Th. Niculescu,Radu Carmaciu),2009,Editura Corint
2.Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala(Iaroslav Kiss),1999,Bucuresti
3.Recuperarea functionala in practica reumatologica(Ion Stroescu,Mihai Negoescu,Marieta
Stoicescu),1979,Editura Medicala
4.Durerea lombara si sciatica(Daniela Marinescu),Editura Gemma Print

22