Sunteți pe pagina 1din 31

Universitatea Politehnic Bucure ti Facultatea de Ingineria i

Managementul Sistemelor Tehnologice

Nanotuburi de Carbon
(CNT)
Disciplina: Materiale Nanostructurate

Student: Brnescu Claudia Raluca


Anul III , NSN

Anul Universitar 2014-2015

Abstract:
Scopul
acestei
lucrari este de a face o
introducere generala in lumea
nanotehnologiei prin prisma
nanotuburilor de carbon. Vom
picta o imagine de ansamblu
asupra acestora, pornind de la
definitia generala, o clasificare
a
acestora,
principalele
proprietati
(
mecanice,
electrice,
cinetice,
termice,
optice etc), se va analiza si
procedeul
de
obtinere
a
acestora ( CDV, ablatiunea cu
laser,
descarcarea
in
arc
electric).
De asemenea, se exemplifica
numeroasele
utilizari
ale
nanotuburilor de carbon si se
subliniaza importanta lor in
dezvoltarea
de
tehnologii
viitoare. Pe de alta parte, se
doreste evidentierea faptului ca
aceste nanomateriale sunt o
descoperire tehnologica relativ
noua,
inca
nereglementata
corespozator,
existand
posibilitate expunerii oamenilor
la
riscuri
nedescoperite
momentan.
Cuvinte
cheie:
Nanotuburi,
Nanotehnologie, Nanomateriale

Cuprins
Capitolul I : Introducere ..............................................................................................5
Capitolul II : Nanotuburi de carbon .........................................................................7
1.Definitie....................................................................................................................7
2.Tipuri de structuri..................................................................................................9
Swnt (single walled nanotube) ..........................................................................9
MW NT (multi-walled nanotubes) .....................................................................10
Defecte de retea in nanotuburi ........................................................................11
3.Proprietati..............................................................................................................11
Proprietati mecanice..........................................................................................11
Proprietati cinetice.............................................................................................12
Proprietati electrice............................................................................................12
Proprietati optice.................................................................................................13
Proprietati termice..............................................................................................13
4.Metode de obtinere a nanotuburilor de carbon ..........................................13
Descarcarea in arc electric ..............................................................................13
Ablatiunea cu laser.............................................................................................15
Depunerea chimica in faza de vapori (CDV) ...............................................16
Capitolul III : Utilizarea nanotuburilor de carbon ..............................................17
1.Cel mai mic radio din lume din nanotuburi de carbon ......................17
2.Televizoare FED cu nanotuburi de carbon ...............................................17
3.Circuite electronice cu nanotuburi de carbon .........................................18
4.Tranzistoare de 9 nm cu nanotuburi de carbon ......................................19
5.Microcipuri din nanotuburi de carbon ........................................................20

6.Primul computer din naotuburi de carbon ................................................21


7.Bateria viitorului din hartie si nanotuburi de carbon .........................23
8.Celule solare din nanotuburi de carbon ....................................................23
9.Carcase indestructibile din nanofibre de carbon spiralate ..................24
10. Utilizarea nanotuburilor in medicina ......................................................25
Capitolul IV : Toxicologie .........................................................................................26
1. Toxicitatea nanoparticulelor si eliberarea lor in mediu ...........................26
a) Toxicitatea nanomaterialelor in organism ...............................................26
b) Principalele cauze ale toxicitatii nanoparticulelor ...............................27
2. Cercetarea Nanotoxicologica si politica UE ..............................................28
3. Cercetarea nanotoxicologica la nivel mondial ..........................................29
Capitolul V : Concluzii ..............................................................................................30
Bibliografie...................................................................................................................31

Capitolul I : Introducere
Pe 29 decembrie 1959 la intalnirea anuala a American Ph ysical
Society (traducere: Societatea Americana a Fizicienilor) la Insitutul de
Tehnologie din California (Caltech), faimosul fizician Richard Feynman
sustinea o lectura intitulata Theres plenty of room at the bottom
(traducere: este suficient spatiu si in jos) in care aborda pentru prima data
problema manipularii si controlarii lucrurilor la scara atomica, spunand ca
poti scrie continutul intregii enciclopedii britanice pe varful unui ac.
Fe ynman s-a gandit la numeroase ramificatii a capacitatii de
manipulare a materiei la scara atomica. Era in mod particular interesat de
posibilitatea crearii de circuite complexe pentru computere si a unui
microscop ce poate vedea la o scara mai mica decat cel cu scanare de
electroni. De asemenea a propus posibilitatea de a crea masini la
nanoscara ce pot aranja atomii dupa o forma specifica pentru a avea
anumite proprietati chimice si fizice.
Nanotehnologia inseamna inginieria sistemelor functionale la scara
atomica, moleculara si supramoleculara de la 1 la 100 de nanometri, este
folosita in diverse domenii, spre exemplu chimia organica, biologie
moleculara,
crearea
de
semiconductori,
ingineria
suprafetelor,
microfabricare etc. In sens larg, nanotehnologia reprezinta orice
tehnologie al carei rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine,
sinteza chimica, microlitografie avansata etc. Intr-un sens restrans,
nanotehnologia reprezinta orice tehnologie ce se bazeaza pe abilitatea de
a construi structuri complexe respectand specificatii la nivel atomic
folosindu-se de sinteza mecanica. Structurile nanometrice nu numai ca
sunt foarte mici, ajungandu-se chiar pana la scara atomica, dar ele
poseda unele proprietati total deosebite si neasteptate, in comparatie cu
aceeasi substanta luata la nivel macroscopic. Datorita raportului mare
suprafata/masa, materialele de dimensiuni nano au proprietati energetice
speciale, proprietati care pot fi utilizate pentru o multitudine de efecte
imposibil de atins cu produse conventionale.
Prin intermediul nanotehnologiei se pot crea noi materiale si
dispozitive cu o gama larga de aplicatii in domenii cum ar fi medicina,
producerea de energie, electronica, biomateriale, dar fiind o tehnologie
relativ noua, se ridica intrebari in legatura cu toxicitatea si impactul
asupra mediului al nanomaterialelor si potentialul lor efect asupra
economiei globale. Aceste aspecte au dus la o dezbatere intre grupuri si
natiuni pentru a introduce legi de reglementare a tehnologiei.

Figura 1 : Scara nanomateriale

Pe 18 octombrie 2011, Comisia Europeana a adoptat urmatoare


definitie a unui nanomaterial : este un material natural sau fabricat ce
contine particule, intr-o stare nelegata, ca un agregat sau aglomerat unde,
pentru 50% sau mai mult din particule, una sau mai multe dimensiuni
externe sunt cuprinse in intervalul de 1-100 nanometri. In cazuri specifice
si daca se justifica prin preocuparea fata de mediu, sanatate, siguranta
sau competitivitate, pragul de 50% poate fi inlocuit de unul intre 1 si 50%.
Nanomaterialele au proprietati fizice, mecanice, optice, electronice,
cuantice diferite de cele ale materialelor clasice, fapt pentru care a
impulsionat cercetarea si aplicarea lor in diverse si interesante domenii.
Nanomaterialele au dimensiuni cuprinse intre 0,1 si 100 de nanometri.
Este o dimensiune greu de imaginat, este dificil sa simti sau savezi cat de
mic este un nanometru; este un metru impartit la un miliard. Daca am mari
nanometrul pana l-am face cat un varf de ac, atunci un metru ar deveni o
mie de kilometri. Deocamdata nu exista o metoda unica de lucru privind

lucrul cu atomii, fiecare savant inventandu-si propria lui nanotehnologie,


in prezent, savantii estimand ca in fiecare zi se inventeaza cel putin o
noua nanotehnologie.

Capitolul II : Nanotuburi de carbon


1.Definitie
Nanotuburile de carbon sunt structuri microscopice asemanatoare
grafitului o pelicula de atomi aranjata intr-un tipar gen fagure de miere.
Ele au fost considerate un material minune, inca de la descoperirea lor, la
inceputul anilor 1990. Varful unui creion contine stive intregi de asemenea
pelicule microscopice. Nanotuburile de carbon se formeaza atunci cand
aceste pelicule de carbon sunt infasurate sub forma de cilindri. Pentru a
avea o imagine grafica a acestor nanotuburi, am putea releva faptul ca ele
au un diametru de 50.000 de ori mai mic decat firul de par.
Nanotuburile de carbon (CNT) sunt alelotropi 1 ai carbonului cu o
nanostructura cilindrica. Acestea au fost construite cu o proportie a
lungimii la diametru de 132,00,000:1 mult mai mare decat a altor
materiale. Aceste molecule au proprietati neobisnuite ce sunt utile in
nanothenologie, electronica, optica si alte domenii ale stiintei materialelor
si tehnologiei. In patricular, datorita conductivitatii lor termice
extraodinare si a proprietatilor electrice si mecanice, nanotuburile de
carbon sunt folosite ca aditivi in diverse structuri de materiale. Spre
exemplu le putem intalni in bate de baseball, crose de golf, anumite parti
componente ale masinilor si in otelul de damasc.
Nanotuburile sunt membre ale familiei structurale a fullerenelor;
Fullerenele sunt molecule de carbon in forma unei sfere goale, elipsoid,
tub sau alte forme. Fullerenele sferice se mai numesc si bile bucky. In
1985, doi savanti din Anglia au realizat sfere din cate 60 de atomi de
carbon, care semanau cu Domul proiectat de arhitectul Buckminster
Fuller. Ei le-au numit buckmin-sterfullerene", dar toata lumea le spune
bile bucky. Ele sunt de sase ori mai usoare si de o suta de ori mai
rezistente decat cel mai bun otel. Bilele bucky pot fi aglomerate sub forma

1 ALELOTRP, - adj . 1. care prezint alelotropis m. 2. (fiz.; despre u n amestec)


cu dou forme ale u nui compus des motrop n echilibru. (< fr.alllotrope ),
ALELOTROPSM s. n. atrac ie reciproc dintre dou celul e, organis me. (<
fr. alllotropis me )

de cilindri, numiti "nanotuburi". Din nanotuburi se fac fibre, ce pot fi


incluse in diverse materiale, care devin incredibil de rezistente.

Figura 2 Domul Buckminster Fuller

Denumirea de nanotub este derivata din structura lor lunga si


goala, cu pereti formati dintr-un strat de carbon de grosimea unui atom,
numit grafen. Aceste straturi sunt indoite la unghiuri specifice numite
chiral si combinatia de unghiuri si raze decide proprietatile nanotubului,
spre exemplu cand exteriorul naotubului este un metal sau un
semiconductor. Nanotuburile sunt impartite in 2 categorii: formate dintr-un
singur perete (SWNT) sau formate din mai multi pereti (MWNT).
Nanotuburile individuale se aliniaza in mod natural in franghii tinute in
aceasta forma de fortele van der Waals.

2. Tipuri de structuri
Swnt (single walled nanotube)
Majoritatea SWNT au un diametru de aproape 1 nanometru, cu o
lungime a tubului care poate fi de milioane de ori mai mare. Structura unui

SWNT poate fi conceptualizata prin infasurarea unui strat de un atom de


grafit numit grafen pe un cilindru. Modul in care stratul de grafen este
infasurat este reprezentat de o pereche de indici (n,m). Integrand n si m
aflam numarul de vectori pe 2 directii din structura de tip fagure. Daca
m=0, nanotuburile se numesc zig zag, daca n=m se numesc armchair,
altfe se numesc chiral.
Diametrul unui nanotub udea se calculeaza folosind indicii m,n dupa cum
urmeaza:
d=

a
(n 2+ nm+m2 )

Ecuatie 1

Unde a= 0.246 nm

Figura 3 tipuri SWNT

SWNT sunt o forma importanta de CNT deoarece proprietatile lor se


schimba in mod drastic atunci cand se modifica valorile n si m, acestia pot
avea atat comportament metalic cat si semiconductor facandu-le un
candidat ideal pentru electronice miniaturizate.

Pretul acestora este in scadere de la 1500$ pe gram ajungand chiar


si la 50$ pe gram. Pana acum au fost considerate prea scumoe oentru a fi
folosite in masa, dar s-a prezis ca pana in anul 2020 sa fie o parte
importanta a aplicatiilor electronice.

MWNT (multi-walled nanotubes)


MW NT sunt alcatuite din multiple straturi de grafen. Se folosesc 2
modele pentru a descrie aceste structuri. Primul model este cel al papusii
rusesti, straturile de grafi se aranjeaza in cilindrii concentrici, aceasta
fiind cea mai comuna structura, iar in modelul pergament, un singur strat
de grafit este rulat in jurul sau. . Astfel, MWCNTs se comporta mult mai
bine la actiunea agentilor chimici, sub actiunea carora are de suferit doar
stratul exterior, in timp ce in cazul SWCNTs atacul chimic produce un gol
in peretele acestuia, avand consecinte nedorite pentru rezistenta la
tractiune si conductibilitatea electrica.
Nanotuburile de carbon se pot prezenta si sub alte forme:
-nanotuburi care se termina cu o semisfera (1/2 din fulerena);
-nanotuburi tensionate sub forma de tor;
-nanotuburi cu muguri (pe lungimea acestuia exista o excrescenta
sferica sub forma unui mugur);
-nanotuburi cu lungime minima (cicloparafenilen), tubul fiind format din 8
cicluri benzenice legate covalent ca in parafenilen.

Figura 4 MWNT

Defecte de retea in nanotuburi


Ca in cazul oricarui material, existenta unor defecte in reteaua
cristalelor afecteaza proprietatile acestuia. In nanotuburi, in retea se pot
afla vacante. Daca sunt in numar mare, acestea pot scadea rezistenta la
intindere cu pana la 85%. Un alt defect poate fi defectul Stone Wales,
care creeaza o pereche formata dintr-un pentagon si un heptagon prin

rearanjarea legaturilor. Din cauza structurii extrem de mici a


nanotuburilor, rezistenta la intindere depinde de cel mai slab segment, ca
intr-un lant unde rezistenta celei mai slabe verigi da rezistenta maxima.
Defectele in cristale afecteaza si proprietatile electrice ale
nanotuburilor, rezultand o conductivitate mai mica in regiunea cu defecte
a tubului. Este de asemenea posibil ca acea regiune sa devina
semiconductoare iar o singura vacanta monoatomica sa induca proprietati
magnetice. Defectele afecteaza foarte mult si proprietatile termice.

Figura 5 Defecte structura

3.Proprietati
Proprietati mecanice
Nanotuburile de carbon sunt materialele cu cele mai mari valori ale
rezistentei la tractiune si ale modulului de elasticitate. Un experiment cu
MW CNTs a gasit ca rezistenta la tractiune a acestui material este de 63
Gpa, ceea ce se traduce ca un singur fir cu sectiunea de 1 mm 2 poate
sustine o greutate de 6422 kg.
In tabelul 1 sunt prezentate, comparativ, cateva proprietati mecanice ale
CNTs.

Tab e l 1 P r o p r i e t a t i m e c a n i c e a l e C N Ts, o t e l s i K e v l a r

Aceste valori ale proprietatilor mecanice pentru CNTs au fost


masurate in lungimea tubului. Evident, proprietatile mecanice pe directie
transversala sunt mai mici, aici actionand forte van der Waals intre tuburi.
Un material obtinut prin comprimarea SWCNTs la o presiune de 24 GPA
are o duritate cuprinsa intre 62 152 GPa (duritatea diamantului este de
150 GPa), iar modulul la compresiune este de 462 546 GPa (diamantul
are 420 GPa).

Proprietati cinetice
MW NT au multiple nanotuburi concentrice perfect situate unul intraltul. Acestea prezinta proprietatea ca fiecare miez nanotub se poate
misca aproape fara frecare in cochilia sa, creand astfel un lagar linear sau
de rotatie perfect. Acesta este un adevarat exemplu de nanotehnologie
moleculara, folosirea precisa a atomilor pentru a crea mecanisme.
Aceasta proprietate a fost folosita pentru a construi cel mai mic motor
rotational de pe planeta.

Proprietati electrice
Structura de grafen a CNTs confera proprietati electrice ce variaza
intre cele de semiconductor, cu o banda interzisa (gap) foarte mica si cele
de conductor metalic. In acest ultim caz densitatea electrica de curent are
valoarea de 4*109 A/cm2 care este de 1000 ori mai mare decat a cuprului.
Electronii se propaga doar de-alungul axei tubului din cauza
structurii sale, astefel nanotuburile de carbon sunt adeseori folosite drept
conductori uni-dimensionali.

Proprietati optice
Proprietatile optice ale CNT se refera in mod special la absorbtie,
fluorescenta si spectroscopia Raman. Metodele spectroscopice ofera
posibilitatea verificarii intr-un mod rapid si nedistructiv a unor cantitati
mari de nanotuburi, determinand calitatea lor.
Proprietatile mecanice, electrice si electrochimice ale CNT sunt bine
determinate si au aplicatii immediate, utilizarea practica a proprietatilor
optice este inca neclara, pana acum producandu-se LED-uri dintr-un
singur nanotub.

Proprietati termice
Toate CNTs sunt foarte bune cunducatoare de caldura in lungul axei
cilindrului, conductivitatea termica fiind de 3500 Wm-1 K-1. Stabilitatea
termica a CNTs s-a estimat la 2800C in vid si 750C in aer.

4.Metode de obtinere a nanotuburilor de carbon


Au fost dezvoltate mai multe thenici de a produce nanotuburi in
cantitati semnificative, printe care cele mai importante sunt descarcarea
in arc electric, ablatiunea 2 cu laser, depunerea chimica din vapori (CVD).
Majoritatea acestor pricese iau loc in vid sau in prezenta unor gaze de
proces.

Descarcarea in arc electric


Nanotuburile au fost observate in 1991 in funinginea de carbon a
electrozilor din grafit in timpul unei descarcari in arc electric, utilizandu-se
100 amperi, aceasta tehnica a fost folosita initial pentru a produce
fullerene, fiind cel mai comun si simplu mod de a produce SWNT.
Metoda vaporizarii cu arc a carbonului, initial folosita pentru
producerea fulerenelor C60, este metoda cea mai utilizata si probabil cea

2 ABLA INE, abla iun i, s. f. 1. Tra nsportare (prin ac iune a v ntului, a apelor
sau a ghe arilor) a materialul ui rezultat n urma dezagregrii s olului sau a
rocilor. 2. ndeprtare chirurgical a u nui organ, a u nui membru al corpul ui
om enesc, a un ei tumori etc. 3. Fen ome n fizic prin care un corp care s trbate
atmosfera cu mare vitez pierde din s ubs tan , deve nind incandes cent prin
frecarea cu aerul. [ Pr. : - i-u- ] Din fr. ablati on, lat. ablatio, -on is.

mai usoara de a produce nanotuburi de carbon. Prin urmare, este o


metoda care produce un amestec de componente si urmareste separarea
nanotuburilor de compus si de metalele catalizatoare prezente in produsul
brut.
Aceasta metoda creeaza nanotuburi prin vaporizarea cu arc a doua
vergele de carbon puse cap la cap, la o distanta de aproximativ 1mm, intro incinta cu gaz inert (heliu, argon), la o presiune joasa (intre 50 si 700
mbar). Recentele investigatii au demonstrat, de asemenea, ca exista
posibilitatea de a crea nanotuburi cu metoda arcului in azot lichid.
Nanotuburile monostrat rezultate in urma acestei metode sunt tuburi
scurte cu diamentre cuprinse intre 0,6-1,4 nm, iar nanotuburile multistrat
sunt niste tuburi cu diametre interioare cuprinse intre 1-3 nm si diametre
exterioare in jur de 10 nm.
Avantajele acestei metode constau in faptul ca nanotuburile monostrat
cat si multistrat se pot obtine foarte usor. Nanotuburile monostrat pot avea
mici defecte structurale, iar cele multistrat pot fi obtinute fara catalizator,
e o metoda ieftina si e posibila obtinerea in aer liber.
Dezavantajele metodei constau in faptul ca tuburile tind sa fie scurte
cu dimensiuni si directii aleatoare si au uneori nevoie de un proces de
purificare destul de costisitor.
In figura de mai jos se prezinta diagrama schematica a arcului
electric.

F i g u r a 6 Ar c e l e c t r i c

Ablatiunea cu laser
Metoda ablatiunii cu laser a fost dezolvtata pentru producerea de
fullerene si CNT de grupul Smalley. A fost prima data folosit pentru
sintetizarea de fullerene si mai departe aplica pentru a produce CNT in
1995.
Aparatul de vaporizare cu laser folosit de grupul Smalle y este
prezentat in figura de mai jos. Un laser continuu sau pulsatoriu este
folosit pentru a vaporiza o tinta de grafit intr-un cuport incalzit la 1200
grade Celsius.

Figura 7 Dispozitiv de ablatiune cu laser

Principala diferenta dintre un laser continuu si unul pulsator este ca


cel pulsator are nevoie de o intensitate luminoasa mult mai mare
( 100kW /cm 2 in comparatie cu 12 kW/cm 2 ).
Cuptorul este umplut cu helium sau cu argon pentru a mentine
presiunea constanta de 500 Torr. Racirea produselor obtinute prin
vaporizare este facuta prin expansiune adiabatica a mixturii in acea zona.
Specii mici de carbon condenseaza rapid ducand la formarea de
macrostructuri de carbon. In acelasi timp, prin atasarea de atomi metalici
in clustere de carbon, ia loc condensarea metalului catalist astfel
prevenind formarea de structuri instabile.
Catalistul este prevazut pentru a usura formarea de nanotuburi de
carbon. Formatiile de SWNT presupun existenta a acestor structuri
precursoare si se termina atunci cand particulele de catalist devin prea
mari sau atunci cand conditiile de racire nu sunt suficiente pentru a
permite difuzia carbonului pe suprafata de catalist.

Metoda de sintetizare este bazata pe vaporizarea in argon sau


nitrogen si combinarea cu o pudra de metal a catalistului. Vaporizarea
este mentinuta continuu prin intermediul laserului cu dioxid de carbon cu
o putere de 2 kW.

Depunerea chimica in faza de vapori (CDV)


CVD este un proces in care unul sau mai multi precursori volatili
sunt transportati prin intermediul fazei de vapori in camera de reactie
unde sunt descompusi pe un substrat incalzit, depunandu-se astfel stratul
subtire.
Ca exemplu, sa studiem depunerea straturilor subtiri de TiB2. TiB2
este un compus ce manifesta proprietati si performante extraordinare fiind
folosit la blindaje. Datorita temperaturii de topire ridicata (3225 C),
prepararea de straturi subtiri prin topire este practic imposibila. in schimb
CVD pentru TiB2 are loc la aproximativ 1000 C.
Acelasi proces este folosit la depunerea de straturi subtiri de sticla
si acoperitoare pentru componente ale motoarelor: SnO2, TiN ("aur
sintetic") sau SiO2.

Etape ale CDV


transportul reactivilor in faza gazoasa, de cele mai multe ori intr-un gaz
purtator, spre zona de depunere.
difuzia sau convectia precursorilor gazosi prin stratul de frontiera
(stratul de gaz fierbinte aflat in imediata vecinatate a substratului).
adsorbtia precursorilor stratului subtire pe suprafata de crestere.

Figura 8 CVD

Capitolul III : Utilizarea nanotuburilor de carbon


1.Cel mai mic radio din lume din nanotuburi de carbon
Un grup de cercetatori de la Universitatea din California, SUA,
dorind sa demonstreze versatilitatea si performantele nanotuburilor de
carbon, au realizat un radio dintr-un singur astfel de tub.

Figura 9 Radio dintr-un nanotub de carbon

Ei au reusit sa combine, intr-un singur nanotub de carbon, toate


componentele electrice majore prezente intr-un radio. Mai precis, nu au
realizat astfel de componente, ci le-au simulat, intr-un acelasi nanotub de
carbon. O singura molecula de nanotub este atat antena, cat si tuner (AM
si FM), filtru, amplificator si demodulator. Nanotubul este atasat unui
electrod, ce incarca negativ varful acestuia, care vibreaza sub actiunea
undelor radio. Si totul este inconjurat de vid.
Radioul miniatural va putea fi folosit in viitor in mici device-uri
controlate de la distanta, care ar putea fi injectate in sangele unui pacient
pentru a servi pe post de diferiti senzori, spre exemplu pentru a masura
nivelul de zahar sau colesterol din sange sau pentru a urmari diversi
indicatori ai unor boli precum cancerul.

2.Televizoare FED cu nanotuburi de carbon


O echipa de cercetatori americani a pus la punct o tehnologie care
permite realizarea in productia de masa de nanodevice-uri, ceea ce ar
putea conduce la inlocuirea televizoarelor LCD cu cele de tip FED (Field
Emission Displa y).
Televizoarele FED sunt similiare cu CRT-urile ca si calitate a
imaginii, dar in loc de un tub catodic folosesc o retea de nanotuburi de
carbon, care sunt cele mai eficiente emitatoare de electroni cunoscute
deocamdata, permitand astfel ca televizorul sa aiba doar cativa milimetri
grosime. Acest tip de televizoare au multiple avantaje asupra LCD-urilor si

plasmei, consumand mai putina putere, fiind mai ieftine de produs si


putand ajunge la o rezolutie mai mare decat acestea.
Daca nanotubul de carbon va fi adoptat pentru fabricarea ecranelor
FED, ecranele astfel produse ar putea inlocui relativ repede LCD-urile
actuale.

3.Circuite electronice cu nanotuburi de carbon


De-a lungul ultimelor decenii cercetatorii au tot cautat solutii
alternative la circuitele semiconductoare ce au la baza substraturi de
siliciu. In 2008, o echipa de cercetatori din cadrul unei universitati
americane a realizat un circuit ce are la baza nanotuburile din carbon (fig.
3). Circuitul, realizat prin printarea unei retele de nanotuburi de carbon pe
o suprafata flexibila din plastic, continea nu mai putin de 100 de
tranzistori.

Figura 10 Circuit electric din nanotuburi de carbon

Dupa realizarea testelor legate de performanta, echipa a descoperit


ca nanotuburile de carbon au un potential mult mai mare decat materialele
clasice (polimeri ori Siliciu) utilizate in realizarea circuitelor electronice.
Printre cele mai importante avantaje ale circuitelor realizate cu nanotuburi
de carbon sunt o buna flexibilitate si tensiuni de operare de sub 5 Volti.
Cercetatorii IBM au anuntat ca au realizat un prim chip cu 10.000 de
tranzistori construit cu ajutorul nanotuburilor din carbon. Cifra de 10.000
poate sa para prea putin impresionanta daca luam in considerare
procesoarele de siliciu ce integreaza cateva miliarde de tranzistori (2.2

miliarde in cazul unui Core i7), insa este un prim pas extrem de important
pentru aceasta tehnologie care are un potential urias.
Nano tuburile din carbon au fost in mare masura curiozitati de
laborator pana acum din punct de vedere al aplicatiilor microelectronice.
Motivatia de a lucra cu acestea este insa faptul ca la dimensiuni
microscopice nano tuburile ofera rezultate mai bune decat tranzistorii
realizati din orice alt material, a declarat Supratik Guha, Director al
Ph ysical Sciences in cadrul IBM Research.
Mai precis procesul de miniaturizare constanta care a permis
respectarea legii lui Moore (numarul de tranzistori de pe un chip se
dubleaza odata la 18 luni) va fi din ce in ce mai greu de sustinut folosind
tehnologiile actuale, iar tuburile din carbon ar putea reprezenta solutia.Ce
este un nanotub din carbon? Straturi de carbon cu grosimea de 1 atom se
pot rula pentru a forma nano tuburi ce pot fi folosite apoi ca tranzistori pe
un chip. Aceste tuburi ating o grosime de 10.000 de ori mai mica decat
cea a unui fir de par.Pe langa avantajele la capitolul dimensiuni (se pot
realiza tranzistori cu suprafata de cativa zeci de atomi) tuburile din carbon
ofera si proprietati electrice mai atractive decat siliciul. Electronii se
misca mai rapid in tranzistorii din carbon decat in cei din siliciu, rezultatul
fiind viteze mai mari in transmiterea de date.
Procesul de constructie este insa si el mult mai dificil, fiind necesara
o puritate extrem de ridicata a nanotoburilor. Plasarea acestora este la
randul ei mult mai complicata. Din fericire cercetatorii IBM au declarat ca
fac progrese la ambele capitole.

4.Tranzistoare de 9 nm cu nanotuburi de carbon


Tranzistoarele cu canal de siliciu nu pot fi realizate la dimensiuni
mai mici de 10 nm. Prin inlocuirea canalului de siliciu dintre portile
tranzistorului cu un nanotub de carbon, IBM a reusit, in 2012, sa creeze
primul tranzistor de 9 nm.
Mai mult de-atat, tranzistorul IBM este mult mai performant decat
unul din siliciu, avand un consum de energie mult mai mic si putand
transporta mai mult curent decat dispozitivele de siliciu comparabile, ceea
ce inseamna un semnal mai bun. Totusi, pentru a putea avea o productie
rentabila de astfel de tranzistori, va trebui gasita o metoda ieftina de
realizare a acestor nanotuburi de carbon, in prezent scumpe si greu de
obtinut.

F i g u r a 11 Tra n z i s t o r d e 9 n m c u n a n o t u b d e c a r b o n

5.Microcipuri din nanotuburi de carbon


Viitorul microcip-urilor, dupa siliciu, apartine nanotuburilor de
carbon. Nanotuburile de carbon sunt mai mici si mai rapide decat cele din
siliciu, conduc electricitatea mai bine decat siliciul si au forma perfecta
pentru a se comporta precum tranzistorii. Totul se intampla insa, la o
scara mult mai mica.
Acest fapt a fost demonstrat de IBM, care la sfarsitul anului 2012 a
anuntat ca a gasit o metoda prin care sa creasca numarul nanotuburile de
carbon care sa fie plasate pe un singur cip, reusind astfel sa construiasca
un cip care sa aiba mai mult de 10.000 de nanotuburi de carbon.
Electronii se misca mai usor prin tranzistorii de carbon decat prin
dispozitivele bazate pe siliciu, acest lucru permitand un transport mai
rapid al datelor.

Figura 12 Microcipuri din nanotuburi de carbon

Descoperirea IBM marcheaza inceputurile productiei de circuite cu


un numar mare de tranzistori construiti din nanotuburi de carbon in pozitii
predeterminate. Pana la acest moment, oamenii de stiinta nu reusisera sa
plaseze decat cel mult cateva sute de nanotuburi de carbon dintr-o
singura miscare, deci insuficient pentru producerea circuitelor la scara
larga.

6.Primul computer din naotuburi de carbon


La fel ca formele de viata, computerele viitorului vor fi bazate pe
carbon, nu pe siliciu, ca in prezent. O prima astfel de masinarie a fost
deja construita de o echipa de specialisti ai Universitatii Stanford, sub
conducerea profesorilor Subhasish Mitra si Philip Wong.
Desi prototipul se numeste computer si are un sistem de operare si
cateva programe scrise special pentru el, aparatul este chiar primitiv in
raport cu ceea ce numim azi calculator, avand un procesor realizat din
nanotuburi carbonice cu numai 178 de tranzistori. Nu este intaiul procesor
facut din altceva decat siliciu, dar constituie un prim pas decisiv pe calea
mult-asteptatei revolutii promise de specialisti, venita dinspre integrarea
nanotuburilor de carbon in echipamentele de uz curent. Este, totodata, si
prima aplicatie practica reusita a tranzistorilor din nanotuburi carbonice,
creati in premiera de o echipa condusa de Ceels Dekker, la Universitatea
Tehnica Delft, in Olanda, in 1998.
Cercetatorii de la Stanford care au pus la punct sistemul au realizat
o performanta, pentru ca ei au rezolvat doua probleme care pana acum
impiedicau fabricarea de circuite.
Intr-adevar, atunci cand se produc nanotuburi se obtine in general
un amestec de nanotuburi metalice si de nanotuburi semiconductori. Or,
doar cele din urma permit fabricarea de tranzistori. Cercetatorii
californieni au gasit mijlocul de a se debarasa de nanotuburile metalice
(care se comporta ca niste conductori): ei le "ard" punand sistemul sub
tensiune electrica.
O alta impefectiune a nanotuburilor de carbon este ca ele nu cresc
intotdeauna in linii perfect drepte si paralele. Echipa de cercetatori
americani a conceput tehnici de constructie a nanotuburilor in linii drepte,
reusind acest lucru in proportie de 99,5%. Dar atunci cand un chip contine
milioane de nanotuburi, chiar si cea mai mica nealiniere a lor poate cauza
erori. De aceea, cercetatorii au construit un algoritm care permite evitarea
circuitelor nanotub nealiniate.Computerul rudimentar poate efectua patru
sarcini: fluxuri de 20 de instructiuni, fluxuri de date, operatiuni aritmetice
si de scriere-citire. De asemenea, el ruleaza doua aplicatii concomitent.

Este un computer simplu, dar nu unul trivial, a apreciat Mitra. E


minunat sa putem vedea realizarea practica a unui computer din
nanotuburi, la 15 ani dupa ce grupul nostru a descoperit ca moleculele
care alcatuiesc nanotuburile carbonice pot fi utilizate si ca elemente de
baza ale unui calculator, a declarat si Dekker, citat de New Scientist.
Proprietatile electrice ale nanotuburilor din carbon permit fabricarea de
tranzistori mai rapizi si mai eficienti comutatoarele semiconductoare
care alcatuiesc portile logice prin care este procesata informatia intr-un
computer. Dificultatea majora care a trebuit depasita pentru utilizarea
efectiva si practica, nu doar demonstrativa, a tranzistorilor din nanotuburi
carbonice, a constat in manipularea si aranjarea acestora in circuite.

Figura 13 Primul computer din nanotuburi de carbon

Date fiind dimensiunile lor mai mult decat minuscule, nanotuburile


sunt greu de plasat si fixat in locurile in care ar trebui sa stea. Mitra si
Wong au reusit sa faca acest lucru crescand nanotuburile intr-un cristal
de cuart poros. 99,5% din tuburi au fost aliniate perfect pe structura
cristalina regulata a cuartului, restul de 0,5% fiind indepartate manual.
Ceea ce mai ramane de perfectionat este viteza de lucru a procesorului
(frecventa de tact), care in configuratia utilizata de Mitra si Won si in
conjunctie cu aparatul de masura (care incetineste numarul de operatiuni
pe secunda) a atins un maxim de 1 KHz, de milioane de ori mai putin
decat procesoarele de varf moderne.

7.Bateria viitorului din hartie si nanotuburi de carbon


La Universitatea Standford, un grup de cercetatori a reusit sa creeze
o baterie din hartie de xerox. Ea a fost imbibata cu o cerneala neagra in
care se gasesc nanotuburi de carbon si nanoconductori din argint. Dupa
ce a stat un timp intr-un cuptor pentru ca apa din cerneala sa se evapore,
hartia a capatat conductivitate si a putut fi incarcata cu energie electrica.
In imaginea de mai jos se poate vedea cum o bucata mica de hartie este
folosita pentru aprinderea unui LED. Conform celor care au lucrat la
proiect, o baterie construita astfel suporta 40.000 de cicluri
incarcare/descarcare, depasind performanta uneia Li-ion.

Figura 14 Baterie din hartie si nanotuburi de carbon

Primul avantaj evident al bateriei din hartie este flexibilitatea. Ea se


poate modela in multe forme si dimensiuni. Mai mult, daca hartia tratata
cu cerneala speciala este indoita sau mototolita, ea nu-si pierde
proprietatile. Asteptam primele aplicatii ale tehnologiei, care ar putea fi
implementata in productia de masa foarte rapid. Bateria din hartie ar
putea fi prima aplicatie cu impact semnificativ a nanotehnologiei. Cat de
subtiri ar deveni telefoanele mobile daca bateria ar avea grosimea mai
multor straturi de hartie xerox?

8.Celule solare din nanotuburi de carbon


O noua aplicatie a nanotuburilor de carbon pare promitatoare ca
abordare inovatoare a stocarii energiei solare, spre a fi folosita in orice
moment este necesar. Nanotuburile de carbon modificate pot pastra
caldura soarelui pe termen nedeterminat, apoi pot fi reincarcate prin
expunere la soare. Pastrarea caldurii Soarelui intr-o forma chimica mai

degraba decat convertirea sa in electricitate sau pastrarea caldurii in sine


intr-un recipient bine izolat are avantaje semnificative, din moment ce,
in principiu, materialul chimic poate fi pastrat pentru perioade lungi de
timp fara sa se piarda vreun pic din energie.

Figura 15 Celule solare de generatia a 3 a

Astfel, o echipa de cercetatori romani, din cadrul Centrului de Stiinta


Suprafetei si Nanotehnologie al Universitatii Politehnice Bucuresti, a
realizat in premiera in Romania celule solare de generatia a 3-a, pe baza
de nanotuburi de carbon produse in laborator si cu echipamente proprii.

9.Carcase
spiralate

indestructibile

din

nanofibre

de

carbon

In 2008, un grup de cercetatori americani a creat un materialul care


ar putea sta la baza carcaselor indestructibile pentru orice fel de deviceuri, si anume nanofibrele de carbon spiralate. Acest material cu o foarte
mare rezistenta la soc, este format din straturi de nanofibre de carbon
spiralate si poate fi fabricat pe scara larga, pretandu-se asadar la o
productie industriala.

Figura 16 Material din naofibre de carbon spiralate

Noutatea adusa de cercetatori nu este materialul propriu-zis, ci este


forma de spirala a acestora. Se pare ca, aceste arcuri nanometrice sunt

capabile sa absoarba socuri foarte mari. Intr-un test efectuat de echipa de


cercetatori, un singur strat de astfel de mici arcuri din nanofibre de carbon
a rezistat la caderea unei bile de otel si si-a revenit complet la forma
initiala dupa acest impact, in timp ce nanotuburile de carbon drepte au
picat la acest test.
Nanotuburile de aceasta forma pot fi asezate in straturi, printr-o
metoda scalabila la scara industriala, rezultatul fiind un fel de folie ce se
poate plasa peste orice fel de suprafata pentru a o proteja, de la gadgeturi pana la veste de protectie pentru militari, amortizoare de soc pentru
masini sau talpi de pantofi.

10. Utilizarea nanotuburilor in medicina


Folosirea nanotuburilor din carbon in lupta contra cancerului este
experimentata in laborator inca din 2004. Acesti cilindri microscopici, cu
un diametru ce nu depaseste cativa zeci de nanometri (un nanomentru,
prescurtat "nm", corespunde 1/miliard dintr-un metru), au capacitatea de a
patrunde in interiorul celulelor tintite cu scopul de a plasa medicamente.
O echipa internationala de specialisti a reusit, prin aceste tuburi
comparabile cu firul de par, regresul tumorilor maligne la soareci si chiar
sa prelungeasca perioada de supravietuire a animalelor bolnave.
Totusi, specialistii considera ca este prea devreme pentru a spune
daca si cand aceste nanotuburi din carbon ar putea fi testate si pe om, ne
avertizeaza Alberto Bianco de la laboratorul de imunologie si chime
terapeutica apartinand Centre National de la Recherche Scientifique
(CNSR) Strasbourg. Specialistul este suficient de prudent, deoarece sunt
inca multe aspecte ce trebuie lamurite. Prima dificultate vine din faptul ca
nanotuburile din carbon nu sunt omogene, ceea ce complica evaluarea
testelor.
Incorporate in pneuri, componente ale automobilelor, in rachete de
tenis, in ecrane plate, aceste tuburi nu au fost concepute pentru a fi
utilizate in medicina. Si totusi iata, ele sunt folosite, cu oarece riscuri.
Astfel, inainte de a fi injectate in organism pe cale sanguina, fiecare
laborator trebuie sa verifice gradul lor de puritate. Iar chimistii trebuie, de
asemenea, sa le adapteze noilor scopuri. Comparativ cu sistemul liposom
(capsule) care poate transporta medicamentele in interiorul celulelor,
nanotuburile le depun la suprafata acestora. In prezent, se stie modul de
a plasa medicamentele in interiorul nanotubului, insa nu se stie inca nici
cum se deschide, nici cum se inchide usa nanotuburilor, recunoaste
Alberto Bianco. Orientarea nanotuburilor este efectuata de molecule
plasate si ele la suprafata celulelor.

Cercetatorii se straduiesc sa reuseasca patrunderea nanotubului in


celula tumorala. Daca se reuseste, molecula terapeutica va fi actionata
prin diferite modalitati, printre care bratul dintre nanotub si molecule.
Acest sistem va fi capabil sa transporte in egala masura vaccinuri si
antibiotice. De asemenea, incepe a fi folosit in imagistica medicala. Dar
problema o reprezinta eventuala toxicitate asociata cu nanotuburile.
Studiile arata ca exista tendinta ca, la nivelul unor organe, sa fie colectate
unele elemente toxice, avertizeaza Alberto Bianco.De aceea, specialistii
analizeaza posibilitatea eliminarii acestora pe cale biliara sau urinara.

Capitolul IV : Toxicologie
1. Toxicitatea nanoparticulelor si eliberarea lor in
mediu
a) Toxicitatea nanomaterialelor in organism
Desi s-a demonstrat ca o serie de nanoparticule sunt toxice, se
cunoaste foarte putin despre mecanism. Literatura stiintifica referitoare la
nanotoxicologie cuprinde un numar de 800 publicatii, in general abordand
efectele citotoxice ale nanomaterialelor in sisteme de culturi de celule (in
vitro). De exemplu, o serie de lucrari recente trateaza despre acumularea
nanoparticulelor in celule prokariotice si eukariotice precum si despre
toxicitatea diferitelor tipuri de nanoparticule. Celulele plantelor, algelor si
fungi au pereti celulari care constituie o bariera pentru patrunderea
nanoparticulelor. Mecanismele care permit nanoparticulelor sa treaca spre
peretii celulei si membranelor sunt foarte putin intelese.
De exemplu, s-a demonstrat recent, ca particule exogene continand
zinc si aluminiu, exercita efecte toxice asupra germinarii si cresterii
radacinilor in zonele insamantate cu 6 specii de plante agricole relevante.
Primul forum dedicat toxicitatii si determinarii riscurilor asociate cu
utilizarea nanoparticulelor a avut loc in 2007, la Stockolm, Suedia.
Recent, grupuri de cercetare au fost
implicate in cercetari privind
interactia nanoparticulelor, cum ar fi nanotuburile de carbon cu celulele.
Totusi, s-a acordat putina atentie toxicitatii nanoparticulelor pe baza
de metale grele si oxizii acestora. In incercarea de a intelege toxicitatea
nanomaterialelor obtinute pe cale sintetica este necesara considerarea
efectelor asupra celulelor si implicit a efectelor sistemice asupra intregului
organism.
Nanoparticulele patrund in organismul uman in primul rand prin
inhalare sau prin contactul cu pielea si in al doilea rand prin injectare sau

ingestie, daca
mancare.

nanoparticulele

sunt

prezente

in

medicamente

sau

Unul dintre efectele daunatoare ale nanoparticulelor pentru oameni


a fost prezentat in 1997 de cercetatori britanici care au aratat ca
nanoparticulele de dioxid de titan /oxid de zinc din ecranele solare la
formarea radicalilor liberi in celulele pielii si astfel distrug ADN, ceea ce
ulterior poate conduce la mutatii care ulterior produc modificari ale
structurii si functiei proteinelor. Aceasta poate favoriza dezvoltarea
tumorilor si cancerului.
Agentia pentru Protectia Mediului din SUA a descoperit ca
nanoparticulele de dioxid de titan prezente in ecrane solare pot provoca
distrugera creierului la soareci.
Grupul profesorului Shunho Jin de la Universitatea California, San
Diego, USA, a demonstrat ca in prezenta nanoparticulelor magnetice, atat
timp cat sunt mai mici de 10 nm, celulele neuronale inceteaza sa
raspunda la semnale chimice, si in loc de semnale traductoare, ele intra in
stare latenta. Experimente la nivele de laborator au aratat ca fulerenele
pot omora culturile celulare de ficat, piele si creier

b) Principalele cauze ale toxicitatii nanoparticulelor


Un important aspect ce este luat in considerare in nanotoxicologie
este validarea biocompatibilitatii nanoparticulelor.
Au
fost
identificate
trei
cauze
nanoparticulelor in contact cu celulele vii:

principale

ale

toxicitatii

datorita toxicitatii chimice a materiilor prime din care sunt fabricate;

datorita dimensiunilor lor mici pot patrunde in membrana celulara si


celula;

datorrita formei ( de ex: nanotuburile de carbon pot patrunde usor in


membrana celulara);

modificarile suprafetei pot de asemenea afecta


aglomerarea nanoparticulelor cu efect asupra
comportarii in mediu.

agregarea
toxicitatii

si
si

In conformitate cu
estimarile realizate la nivelul anului 2008
numarul de produse de consum de pe piata care contin nanoparticule sau
nanofibre depaseste 800 si continua sa creasca (Project on Emerging

Nanotechnologies, 2008). In conformitate cu The Nanotechnolog y


Consumer Products Inventory-2006, cel mai comun material mentionat in
descrierea produselor a fost carbonul ( 29 produse care include fullerene
si nanotuburi); argintul a fost al doilea (25 produse) urmat de dioxid de
siliciu (14), dioxid de titan (8), oxid de zinc (8) oxid de ceriu (1). Productia
curenta de nano TiO2 este de 5000 t/a, pentru nano Ag 500 t/a, and
pentru nanotuburi de carbon 350 t/a. In SUA s-a reportat in anul 2005 o
productie de dioxid de titan de aproximativ 2 milioane de tone si trecerea
intregii productii de la dioxid de titan bulk la dioxid de titan nano in 2025.
Datorita cresterii productiei de nanoparticule sintetice, expunerea
persoanelor ocupate si publicului la nanoparticule va creste dramatic in
egala masura cu eliminarea lor in mediu.

2. Cercetarea Nanotoxicologica si politica UE


In mod curent, validarea sigurantei nanoparticulelor sintetice a
devenit o problema la nivel mondial. Cercetarea ecotoxicologica a
nanoparticulelor este de asemenea sprijinita si promovata prin politica
stiintifica a Comisie Europene. Pe data de 7 iunie 2005, Planul de Actiune
Nanosciences and nanotechnologies: An Action Plan for Europe 2005
2009:
a fost adoptat (EC, 2004) pentru imediata implementare a
sigurantei si strategiei responsabile si integrate pentru nanostiinte si
nanotehnologii. In acest document Comisia Europeana subliniaza ca
cercetarea in domeniu va fi promovata pentru a furniza date cantitative
despre toxicologie si ecotoxicologie cat si pentru validarea riscurilor.
Comisia a lansat o consultare pe domeniul nanotoxicologie si
nanoecotoxicologie ( data limita 28.02.2006, European Commission, 2006)
si a cerut beneficiarilor sa identifice prioritatile si potentiale actiuni.
Contributiile s-au adresat urmatoarelor domenii: cercetare si dezvoltare in
nano(eco)toxicologie,
generarea
datelor
despre
toxicologie
si
ecotoxicologie, precum si potentialul de expunere a omului si mediului;
necesitatea unei baze de datedespre toxicitate 9 date toxicologice,
ecotoxicologice, epidemiologice). La in ceput, nanotehnologiile si
nanomaterialele nu au fost incluse in scopul Regulamentului (EC) No.
1907/2006 (REACH) (European Parliament, 2006). Totusi, su existat
discutii cu autoritatile competente REACH si subgrupul de nanomateriale
despre cum s-ar putea aplica REACH la nanomateriale (CA/59/2008 rev.
1; Brussels, 16 December 2008; European Commission, 2008). Ca urmare
noul Regulament al UE 1272/2008 (European Parliament, 2008) al
clasificarii, ambalarii substantelor si amestecurilor care a intrat in vigoare
la 20.01.2009 a anulat
directivele anterioare Dangerous Substances
Directive 67/548/EEC and the Dangerous Preparations Directive
1999/45/EC. Acest nou regulament urmareste principiile Sistemului Global
Armonizat de
Clasificare si Etichetare a Produselor Chimice.
Regulamentul 1272/2008 are 1355 pages si nu contine termenii nano

sau nanoparticule. Totusi, ca un principiu general, el se aplica tuturor


substantelor si amestecurilor livrate pe teritoriul tarilor comunitare desi in
REACH nu exista referiri specific la nanomateriale.
REACH se ocupa cu substante in indifferent ce dimensiune, forma
sau stare fizica. Ca urmare rezulta ca REACH si Regulamentul 1272/2008
cere fabricantului, importatorului si utilizatorului final sa se asigure ca
nanomaterialele nu au efecte adverse asupra sanatatii oamenilor si
mediului.
La nivel european BioNanoNet- o retea de companii a initiat
formarea unui centru virtual de nanotoxicology, European Center of
Nanotoxicology care reuneste toti expertii din Austria in domeniul
nanotoxicologiei si acorda ajutor in dezvoltarea metodelor standardizate.

3. Cercetarea nanotoxicologica la nivel mondial


La Universitatea din California s-au pus bazele unui program de
cursuri intitulat The Nanotoxicolog y Research and Training Program
(Cercetarea Nanotoxicologica si Program de perfectionare) menit sa
asigure dezvoltarea sigura a nanotehnologiilor si dezvoltarea unor ghiduri
pentru a testa materialele la scara nano acolounde sanatatea omului si
ecosistemelor poate fi afectata. Obiectivele cursurilor sunt: familiarizarea
studentilor cu vocabularul uzual din Nanostiinte necesar aprecierii
interactilor biologice si potentialului toxic al nanomaterialelor; aspecte
privind sinteza si caracterizarea fizico-chimica a nanomaterialelor;
intelegerea proprietatilor unice ale nanomaterialelor si cum pot contribui
aceste proprietati la interactii biologice; corelarea proprietatilor
nanomaterialelor cu potentialul lor de transport, reactivitate si toxicitate in
mediul natural si in organism.

Capitolul V : Concluzii
Nanotehnologia va ajuta omenirea sa isi depaseasca limitele pe care
si le-a impus pana acum, iar nanotuburile sunt fundatia versatila pe care
se proiecteaza acest viitor ambitios.
Datorita proprietatilor deosebite pe care le poseda, materialele
nanostructurate sunt folosite in diferite noi aplicatii si se pot intrevedea
utilizari fantastice intr-un viitor nu foarte indepartat. Se sugereaza ca,
intr-o zi, cu ajutorul nanotuburilor va fi construit un ascensor in spatiul
cosmic, ca sa nu mai vorbim de cablurile banale, pentru nevoile terestre.
IBM a demonstrat recent cum un nanotub de carbon produce lumina

infrarosie. Motorola si Samsung lucreaza cu nanotuburi de carbon pentru


producerea ecranelor plate. Nantero dezvolta o memorie pe baza de
nanotuburi. Cercetatorii de la Universitatea din Carolina de Nord au aratat
ca bateriile pe baza de nanotuburi retin de doua ori mai multa energie
decat bateriile conventionale. Intel a lansat un program de cercetare in
domeniul nanotuburilor de carbon, ceea ce arata ca este increzator in
sansele de integrare a acestei tehnologii in procesoare, in ultimii ani.
Desi ne apropiem cu pasi repezi de o lume in care vom avea lifturi
pana in spatiu si calculatoare ultra perfomante, nu trebuie sa uitam de
riscurile la care ne putem expune si sa luam masuri de reglementare a
folosirii acestei tehnologii, cat si de instruirea corespunzatoare a
oamenilor in vederea utilizarii acestora.
In concluzie, nanotuburile sunt materiale cu proprietati remarcabile
ce ne pot imbunatati seminifcativ viata de zi cu zi, ele ne duc cu un pas
mai aproape de un viitor in care vom beneficia de lifturi catre spatiu si
calculatoare ultra perfomante ce se pot produce in masa. Avantajele
acestei noi tehnologii sunt nelimitate, dar cu conditia sa invatam sa ne
protejam si sa la folosim corespunzator.

Bibliografie
BEJAN,
Mircea.
"NANOTEHNOLOGIA-TEHNOLOGIA
APROPIAT.". n.d.

VIITORULUI

Chirila, Andreia Bianca, and Romeo T. Cristina. "Despre utilizarea unor


mijloace nano-terapeutice in medicina About the use of nanotherapeutic means in medicine.". n.d.
Commission,
European.
"Nanomaterials
."
http://ec.europa.eu/environment/chemicals/nanotech/.
Fe ynman, Richard. "There's plenty of space at
http://www.zyvex.com/nanotech/fe ynman.html, n.d.

the

n.d.:

bottom."

GHIZDOVA, VLAD, and BOGDAN DOROFTEI. "FRACTALS AND THEIR


CORRESPONDENCE WITH BIOLOGICAL SYSTEMS. CARBON
NANOTUBES AND BIOLOGICAL SYSTEMS (II).". n.d.
http://education.mrsec.wisc.edu/143.htm. n.d.
http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/nanotuburile-contracancerului-525053.html. n.d.
http://www.imt.ro/NANOPROSPECT/membership/raportari/Raport_SGL
%201.9_Toxicologie.doc. n.d.
PREDESCU, Cristian, and Corneliu CINCU. "Nanomateriale, nanostiinta,
nanotehnologie." Revista roman a inovrii 6.7 (2010): 7. n.d.