Sunteți pe pagina 1din 36

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

CUPRINS
PARTEA GENERALA ....................................................3
CAP. I - DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT, RAMURA DE DREPT.................
..................................... 3
Metode de reglementare a raportului juridic cu element de extraneitate ............
........ 3
NATURA, DENUMIREA SI IMPORTANTA DREPTULUI INTERNATIONAL PRI
..............................................3
IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT ...............................
....... 4
NORMA CONFLICTUALA SI NORMA DE APLICATIE IMEDIATA............
..... 5
Norma sau legile de aplicatie imediata sau necesara .........................................
......... 6
Intrebari de autoevaluare..................................................................................
......... 7

CAP. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIV


............................................ 8
Calificarea si conflictul de calificari ................................................................
........... 8
Retrimiterea.....................................................................................................
.9
Ordinea publica in dreptul international privat .................................................
.......... 9
Fraudarea legii in dreptul international privat..................................................
......... 10
intrebari de autoevaluare.................................................................................
...... 12
PARTEA SPECIALA.....................................................13

CAP. III - PERSOANA FIZICA SI PERSOANA JURIDICA IN DREPTUL INTERN


ONAL PRIVAT ..................................... 13
Aspecte generale cu privire la conditia juridica a strainilor, persoane fizice si p
ersoane juridice ................ 13
Persoana juridica in dreptul international privat ..............................................
......... 13
intrebari de autoevaluare.................................................................................
........ 14
CAP. IV - MATERIILE IN CARE SE REGASESC NORMELE CONFLICTUALE...
......................................... 15
Starea civila si capacitatea civila.....................................................................
.......... 15
Bunurile si drepturile reale..............................................................................
.......... 15
Forma actelor juridice .....................................................................................
.......... 16
Forma exterioara a actelor juridice...................................................................
......... 16
Conditiile de fond si efectele contractelor si ale altor acte juridice ..................
........ 17
Faptele juridice................................................................................................
....... 18
Legea locului delictului civil...........................................................................
.......... 18
Raporturile de familie......................................................................................
.......... 19
Succesiunea ....................................................................................................
...... 21
intrebari de autoevaluare.................................................................................
........ 23
BIBLIOGRAFIE .................................................................................... 24

PARTEA GENERALA
Cap. I - Dreptul international privat, ramura de drept
METODE DE REGLEMENTARE A RAPORTULUI JURIDIC CU ELEM
ENT DE EXTRANEITATE
Metoda de reglementare a raportului juridic cu element strain
Raportul juridic cu element strain poate fi reglementat fie cu ajutorul normel
or conflictuale, care
indica numai legea competenta a carmui raportul cu element strain, fie cu aj
utorul normelor materiale ori
substantiale, care se aplica direct, nemijlocit raportului juridic cu element str
ain.
Aplicarea metodei conflictuale
Aceasta metoda presupune alegerea sau optiunea legii compe-tente, ceea ce
inseamna ca, de regula,
norma conflictuala are caracter bilateral. Faptul ca fiecare stat are propriul
sistem de norme conflictuale nu
exclude existenta unor asemenea norme stabilite pe calea conventiilor intern
ationale.
Datorita acestei imprejurari exista deosebiri de la un sistem de drept la altul
, nu numai cat priveste
reglementarea interna, ci si cat priveste dreptul international privat. in acel
asi timp, norma conflic-tuala
desemneaza legea unui anumit stat.
Norma conflictuala solutioneaza conflictul de legi, care consti-tuie principa
la materie de drept
international privat.
Metoda folosirii normelor materiale.
Norma materiala presupune uneori o norma care o declara apli-cabila raportul
ui juridic respectiv sau,
in alte situatii, norma materiala inlatura posibilitatea conflictului de legi in
masura in care acesta cuprinde o
reglementare comuna pentru doua sau mai multe tari.
Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata reprezinta un aspect particular
al metodei
conflictuale. Metoda folosirii legilor de aplicatie imediata presupune ca exist
a o categorie speciala de legi,
anume cele de aplicatie imediata, si ca aplicarea normei conflictuale este s
ubordonata sau conditionata de
imprejurarea ca, in materia respectiva, sa nu existe o lege de aplicatie imedia
ta.
Metoda "proper law" este o forma a metodei conflictuale, pentru fiecare situa
tie juridica trebuind
sa fie determinata legea aplicabila nu potrivit unei reguli generale, ci in rapo
rt de totalitatea imprejurarilor
de fapt si a particularitatilor pe care le prezinta, aceasta putand sa difere de
la o cauza la alta privind aceeasi
materie. in cazul acestei metode, rolul judecatorului este important deoarec
e determina legea aplicabila nu
potrivit unei reguli generale, ci in raport cu punctele de legatura ale cazului,
astfel incat legea determinata
sa fie cea mai indicata pentru acea speta.

NATURA, DENUMIREA SI IMPORTANTA DREPTULUI INTERNATIO


NAL PRIVAT
A. Natura
in ceea ce priveste locul dreptului international privat in sistemul de drept, in
literatura de specialitate
sunt exprimate diverse opinii in sensul daca aceasta disciplina este de drept i
ntern ori de drept international,
daca face parte din dreptul public sau din dreptul privat sau daca dreptul int
ernational privat poate sa
constituie sau nu o ramu-ra distincta de drept. De asemenea, daca dreptul int
ernational privat este sau nu o
ramura de sine statatoare a dreptului intrunind caracte-rele unei ramuri de d
rept, cu obiect si metoda de
reglementare proprii.
Drept intern si drept international
Pentru teza ca dreptul international privat este un drept intern se invoca ur
matoarele argumente:
izvoarele interne sunt preponderente fata de cele internationale, sistemul de
solutionare a conflictelor de
legi are caracter national, acelasi caracter avandu-l si conditia juridica a stra
inului si conflictul de
jurisdictie.
Pentru teza ca dreptul international privat este un drept interna-tional se a
duc urmatoarele argumente:
caracterul national al sistemului de solutionare a conflictelor de legi nu exclu
de respectul vointei altor state;
aplicarea legii straine nu inseamna ca aceasta face parte din dreptul intern.
Conform altor opinii, se considera ca dreptul international privat este un dre
pt intern prin izvoarele
sale si un drept international prin obiectul sau, adica prin raporturile juridic
e cu element international.
Drept public si drept privat
in sprijinul tezei ca dreptul international privat este un drept public se adu
c urmatoarele argumente:
conditia juridica a strainului si conflictul de jurisdictii apartin dreptului pub
lic; sistemul de solutio-nare a
conflictelor de legi se apropie de dreptul public, in masura in care tine seam
a de factorul public.
in sprijinul tezei ca dreptul international privat este un drept privat se inv
oca urmatoarele argumente:
obiectul sau de reglementare il constituie raporturile de drept privat; metod
a sa de reglementare se apropie
de cea a dreptului privat; conditia juridica a strainului se refera si la drepturi
le private ale strainului;
conflictul de jurisdictie constituie o proiectare a relatiilor internationale, a d
reptului juridic intern.
Dreptul international privat - ramura distincta sau nu de drept
Dreptul international privat - sustin unii autori - nu este o ramura de drept,
facand parte din dreptul
civil; dreptul international privat are ca obiect, ca si dreptul civil, raportul
juridic civil, deosebirea constand
in aceea ca dreptul international privat, spre deosebire de dreptul civil, urmar
este raportul juridic civil in
cadrul international, si nu in cel intern.
Dreptul international privat - sustin alti autori - face parte din dreptul interna
tional in sensul larg al
cuvantului, invocandu-se urma-toarele argumente:
- in spatele fiecarui participant la raporturile de drept interna-tional privat se
gaseste statul, care
poate interveni pe cale diplomatica, transformand litigiul in conflict intre sta
te;
- unul din izvoarele principale ale normelor dreptului interna-tional privat i
l formeaza conventia
internationala;
- o serie de norme ale dreptului international privat constituie reflectari ale
principiului dreptului
international public;
- dreptul international privat si dreptul international public apar in cadrul rel
atiilor internationale,
fiecare avand, insa, particularitatile sale in domeniul obiectului reglementarii
;
- dreptul international privat este alcatuit, in esenta, din norme conflictuale,
cu ajutorul carora
raportul juridic international este trimis la dreptul civil al tarii care, in mod
firesc, trebuie sa carmuiasca
acel raport.
Dreptul international privat este o ramura de sine statatoare a dreptului. Ava
nd un obiect si o
metoda proprie de reglementare, dreptul international privat intruneste carac
terele unei ramuri de
drept.Dreptul international privat nu poate fi considerat nici ca o parte a drept
ului civil, nici ca o parte a
dreptului international, in sens larg.
B. Denumirea
Denumirea de "drept international privat" a fost folosita pentru prima data i
n anul 1834 de catre
Story in lucrarea "Comentaries on the Conflict of Laws" (Comentarii in legatu
ra cu conflictele de legi), in
care se gaseste expresia "Private International Law" (Drept Interna-tional Pri
vat).
C. Importanta
Dreptul international privat este un instrument al colaborarii internationale,
deoarece, prin mijloacele
sale specifice, contribuie la intretinerea si dezvoltarea relatiilor politice, tehn
ico-stiintifice, cultu-rale si de
alta natura ale tarii noastre cu celelalte tari.
De asemenea, dreptul international privat contribuie la cunoas-terea drepturilo
r altor state, la care fac
trimitere normele conflictuale.
Importanta dreptului international privat este, deci, in stransa legatura cu rol
ul importantei relatiilor
internationale ale Romaniei cu celelalte tari, inclusiv pe planul colaborarii ju
ridice.

IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT


Izvoarele dreptului international privat pot fi clasificate in izvoare interne si
izvoare internationale.
A. Izvoarele interne ale dreptului international privat al Romaniei
1. ACTE NORMATIVE:
a) Constitutia Romaniei.
b) Legea nr.105/1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept international
privat.
c) Codul de procedura civila, capitolul 10, privind arbitrajul international, c
apitolul 11 privind
recunoasterea hotararilor arbitrare straine, in redactarea Legii nr.59/1993.
d) Codul de procedura penala, art.522, care se refera la executarea dispozitiil
or civile din hotararile
penale straine.
e) Diferite acte normative speciale care cuprind si dispozitii ce intereseaza d
reptul international
privat.

2. PRACTICA JUDICIARA nu este izvor de drept, dar aceasta contribuie, pr


in diferite forme
concrete, la formarea si perfectionarea dreptului.

3. PRACTICA ARBITRALA. Practica Curtii de Arbitraj Comercial Internati


onal de pe langa
Camera de Comert si Industrie a Romaniei, careia ii vin spre solutionare cel
e mai variate probleme ridicate
de relatiile de comert exterior, de cooperare economica si tehnico-stiintifica
, ajuta la cunoasterea normelor
noastre conflictuale in domeniul acestor relatii.
B. Izvoarele internationale ale dreptului international privat
Principalul izvor international este tratatul (conventia sau acordul internation
al), prin care se
reglementeaza problemele de drept international privat, precum si cutumele
internationale. Pentru Romania
este izvor de drept international privat acel tratat ori conventie sau acord la c
are tara noastra participa.
Cutuma internationala si uzantele comerciale internationale
Un rol important in relatiile economice internationale il au uzantele comerci
ale.
Uzantele comerciale sunt practici sau reguli observate de parteneri in raport
urile lor economice.
Uzantele comerciale presupun o anumita practica, reguli de conduita aplicat
e o perioada de timp de un
anumit numar de parteneri, comportare care poate sa difere de la o categorie
de comercianti la alta sau chiar
in privinta fiecarei categorii, in raport de diferite elemente. in unele situati
i, uzantele comerciale nu au
caracter de izvor de drept.
Cutuma, obiceiul constituie izvor de drept.
Cutuma este o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respec
tata un timp indelungat,
in virtutea deprinderii, ca o norma socotita obligatorie.

NORMA CONFLICTUALA SI NORMA DE APLICATIE IMEDIATA


Norma conflictuala nu carmuieste propriu-zis raportul juridic cu elementul s
train. Ea arata numai
legea competenta a carmui nemijlocit raportul respectiv. Cu ajutorul normei c
onflictuale se alege, dintre
legislatiile internationale aflate in conflict, legislatia aplicabila.
Norma conflictuala este deci o norma de trimitere sau de fixare. Ea solutione
aza conflictul de legi.
Norma conflictuala poate figura in dreptul intern al fiecarei tari sau poate fi
gura in cuprinsul unei conventii
sau al unui tratat international.
Norma conflictuala este formata din doua elemente de structura: continutul s
i legatura.
Continutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raportu
rile de drept la care se
refera.
Legatura normei conflictuale este acea parte a normei care indica legea com
petenta a carmui
raportul de drept respectiv.
Legatura normei conflictuale poate fi cu indicarea directa, cand se precizeaza
legea carei tari este
competenta a carmui raportul juridic respectiv, sau cu indicarea generala, c
and cu ajutorul unei formule
generale se poate determina legea competenta.
Legatura normei conflictuale sub forma indicarii generale se numeste formul
a de fixare.
Elementele prin care se stabileste legatura dintre un raport juridic si o lege
se numesc puncte sau
elemente de legatura.
Puncte de legatura pot fi urmatoarele:
1. Cetatenia este punct de legatura, in mod obisnuit in proble-mele privind st
area civila si
capacitatea persoanelor, precum si in raporturile succesorale referitoare la b
unurile mobile.
2. Teritoriul.
3. Pavilionul unei nave sau aeronave este punct de legatura in cadrul relatiil
or de comert exterior,
pentru contractele de transport maritim, precum si pentru raporturile cu privi
re la aceste nave.
4. Alte puncte de legatura (vointa partilor sau alte imprejurari pentru legea c
ontractului; ultima
dorinta a partilor).

NORMA SAU LEGILE DE APLICATIE IMEDIATA SAU NECESARA


Notiunea normei de aplicatie imediata
In definirea normelor sau legilor de aplicatie imediata exista mai multe criter
ii:
- Criterii formaliste, potrivit carora legile de aplicatie imediata sunt acelea c
are, datorita importantei
lor deosebite, si-au determinat domeniul de aplicare in spatiu in mod unilater
al, inlaturandu-se astfel
aplicarea normei conflictuale obisnuite. Ori de cate ori se determina domeniul
de aplicare in spatiu a legii
proprii si nu se pune problema aplicarii legilor straine, suntem in prezenta le
gilor de aplicatie imediata.
- Criterii tehnice. Se considera ca sunt legi de aplicatie imediata cele teritoria
le, dar intr-o alta
opinie se considera ca sunt legi de aplicatie imediata cele de ordine publica.
- Criteriile finaliste. Sunt legi de aplicatie imediata cele care exprima un inte
res social deosebit si
care se aplica, in principiu, pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridi
ce, raporturilor juridice ce se au
in vedere, inlaturand conflictul de legi.
Domeniul legilor de aplicatie imediata se stabileste prin norma conflictuala p
e care ele o implica si,
de aceea, folosirea lor reprezinta un aspect particular al metodei conflictuale.
in cazul in care instanta
constata ca in cauza nu este competenta norma de aplicatie imediata, pe cale
de consecinta se considera ca
normele de aplicatie imediata constituie o metoda prealabila conflictului de le
gi obisnuit si ca, deci, se va
consulta norma conflictuala obisnuita pentru a se determina legea aplicabila.

Aplicarea si luarea in considerare a legii straine


Fiecare stat aplica intr-o anumita masura (determinata de el) legea straina. Ex
ista insa deosebiri intre
sistemele de drept in ceea ce priveste masura aplicarii acestora, unele state a
plicand legea straina intr-o
masura mai mare, iar altele intr-o masura mai mica.
Cert este ca fiecare sistem de drept admite aplicarea legii straine ca o necesi
tate. Aceasta necesitate
decurge, pe de o parte, din existenta relatiilor economice intre diferite state,
relatii aflate la un anumit nivel
de dezvoltare si care presupun, uneori, si aplicarea legii straine.
Necesitatea aplicarii legii straine decurge, pe de alta parte, si din interesul re
ciprocitatii pe care il are
fiecare stat, acela de a i se aplica propriile legi de catre alte sisteme de drept.

Normele dreptului international privat determina cazurile si limitele in care s


e aplica legea straina;
aceasta din urma lege in virtutea autoritatii ei. Legea straina se aplica, deo
arece asa prevad normele
conflictuale ale tarii in care se gaseste instanta de judecata.
Un stat nu poate sa impuna aplicarea propriilor legi pe teritoriul altui stat, da
r fiecare stat poate
admite aplicarea legii straine pe propriul sau teritoriu. Aceasta aplicare se f
ace potrivit normelor de drept
international privat. Art. 6 din Legea nr. 105/1992 prevede ca "aplicarea leg
ii straine este independenta de
conditia reciprocitatii, afara numai daca dispozitii speciale nu prevad altfel.
in cazul in care se cere conditia
reciprocitatii de fapt, indeplinirea ei este prezumata pana la dovada contrara
. Dovada se solicita
Ministerului de Justitie, care stabileste situatia reala, prin consultare cu Min
isterul de Externe."
Norma conflictuala a statului strain trebuie respectata cu stric-tete, neadmita
ndu-se, cu prilejul
aplicarii ei, nici un fel de discriminare fata de un alt stat sau fata de cetatenii
si organizatiile acestuia.
Luarea in considerare a legii straine
Prin luarea in considerare a legii straine se intelege situatia in care legea st
raina este numai o conditie
pentru aplicarea legii proprii. Cu alte cuvinte, se tine seama de legea strain
a numai pentru a se aplica legea
proprie sau pentru a se defini un raport juridic.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1. Structura normei conflictuale este formata din :
a) continut
b) legatura
c) niciuna din variantele de mai sus
d) ambele variante
2. Pot fi puncte de legatura :
a) cetatenia
b) teritoriul
c) pavilionul navelor
d) vointa partilor
e) niciuna din variantele de mai sus
f) toate variantele de mai sus
3. Sunt criterii de definire a normei de aplicatie imediata :
a) criteriile formaliste
b) criteriile initiale
c) criteriile empirice
4. Sunt izvoare internationale ale dreptului international privat :
a) Constitutia Romaniei
b) Legea nr. 105 / 1992
c) Tratatul international
5. Dreptul international privat este :
a) o ramura de sine statatoare a dreptului
b) o subramura a dreptului civil
c) o subramura a dreptului international
Cap. II - PROBLEMELE GENERALE ALE DREPTULUI INTERNATIO
NAL PRIVAT
Cu privire la raportul juridic avand un element de extraneitate, se pot ridic
a unele probleme care
prezinta interes pentru aplicarea legii competente. Acestea pot fi:
1. Calificarea.
2. Retrimiterea.
3. Ordinea publica in dreptul international privat.
4. Fraudarea legii in dreptul international privat.

CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI


Calificarea reprezinta determinarea continutului notiunilor folosite de norma
conflictuala, atat in
partea in care arata obiectul reglementarii sale, cat si in partea in care arat
a legea competenta a carmui
raportul juridic.
Factorii care determina calificarea:
- notiunile si termenii au sensuri diferite in sistemul de drept, cum ar fi, ex
emplu, "domiciliul";
- unele sisteme de drept au notiuni ori institutii juridice necu-noscute altor
sisteme, cum sunt:
institutia juridica numita "trust" in dreptul englez si notiunea de "aufhebung
" in dreptul german;
- sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acelasi rezul
tat; de exemplu, actul cu
titlu gratuit este supus unor cerinte legale diferite;
- diferitele sisteme de drept incadreaza aceleasi situatii in categorii deosebit
e ori notiuni deosebite,
cum este cazul ruperii logodnei, care poate fi considerata ca tine de raspunde
rea delictuala ori de
raspunderea contractuala.
Felurile calificarii
Calificarea primara este aceea care determina legea competenta, in sensul ca
in functie de felul cum
se face o calificare depinde si legea competenta a carmui raportul juridic res
pectiv. Calificarea primara este,
deci, o problema de drept international privat.
Calificarea secundara este aceea care nu influenteaza legea competenta a car
mui raportul juridic.
Aceasta calificare se face dupa ce s-a efectuat calificarea primara si, astfel
, s-a determinat legea competenta
a carmui raportul juridic.
Legea dupa care se face calificarea
Calificarea dupa "lex fori"
Calificarea se face dupa legea instantei sesizate (lex fori) sau, in cele mai m
ulte cazuri, dupa aceasta
lege, in favoarea acestei opinii pledand urmatoarele argumente:
a) normele dreptului international privat sunt norme nationale, care apartin s
istemului de drept al
instantei, deci, si calificarile avute in vedere de legiuitor sunt tot cele ale si
stemului de drept national;
b) calificarea este o etapa intermediara in aplicarea normei con-flictuale, iar
calificarea primara
influenteaza solutia litigiului;
c) daca nu s-ar face calificarea dupa legea forului, ar insemna ca forul nu ar
e nici un control asupra
aplicarii legii straine, ceea ce nu poate fi admis.
Calificarea nu se face dupa legea forului in urmatoarele situatii:
- Autonomia de vointa. in masura in care partile pot sa aleaga legea compete
nta a se aplica
raportului juridic, ele au posibilitatea sa decida asupra calificarii. Astfel, e
le pot determina, de exemplu, ce
se intelege prin locul incheierii contractului, locul executarii contractului, or
i alte notiuni care intereseaza in
legatura cu contractul incheiat.
- Calificarea secundara. Fiind o problema de drept intern, aceasta nu se face
dupa legea forului, ci
dupa lex causae.
- Retrimiterea. in masura in care se admite retrimiterea, trebuie admis ca si c
alificarea notiunilor
folosite de norma care retrimite se face dupa aceasta lege.
- Institutii juridice straine necunoscute de legea forului. Diferite sisteme de
drept recunosc
institutii juridice care nu le sunt proprii. Se pot mentiona, de pilda, instituti
a juridica din dreptul englez
denumita trust, care nu are corespondent in dreptul tarilor de pe continent, si
institutia juridica din dreptul
german denumita Aufhebung. Pentru aceste institutii juridice, in privinta cali
ficarii, trebuie sa se tina seama
de legea care le cunoaste si le reglementeaza.
- Tratatele internationale. Unele norme conflictuale se gasesc in izvoare inte
rnationale. Se
obisnuieste ca tratatele sa arate in cuprinsul lor sensul pe care il au anumiti
termeni ori anumite notiuni la
care se refera.
- Cetatenia. Determinarea cetateniei unei persoane este o problema de califi
care. Se considera ca
cetatenia se determina in raport cu legea statului al carui cetatean este sau p
retinde ca este persoana in
cauza.
Calificarea dupa "lex causae"
Calificarea se face dupa legea straina principala competenta asupra unui rapor
t juridic. in acest sens,
se apreciaza ca orice norma juridica se califica potrivit sistemului de drept ca
ruia ii apartine.
Teoria calificarii autonome
Conform acestei teorii, notiunile folosite de norma conflictuala se califica
autonom, adica
independent de calificarea acelorasi notiuni facuta de legea materiala interna
a unui anumit stat. Calificarea
autonoma este rezultatul generalizarii calificarilor diferite ale aceleiasi notiun
i in legislatiile statelor.
Calificarea dupa un singur criteriu
Interpretarea normei conflictuale este o problema complexa, neputand fi rez
olvata dupa un singur
criteriu. in unele situatii, calificarea se face dupa legea forului, iar in altele
dupa legea straina. Ca regula
generala, dreptul strain nu se poate aplica acelor probleme care sunt consider
ate de procedura potrivit legii
forului.
Calificarea dupa "proper law"
Potrivit metodei "proper law" din dreptul englez, legea dupa care se face cal
ificarea depinde de la
caz la caz, ceea ce inseamna ca uneori se face dupa lex fori, alteori dupa lex
causae, in raport cu
particularitatile spetei apreciate de instanta de judecata.
Calificarea in dreptul roman
Legea nr. 105/1992 art. 3 prevede ca, in cazul in care determi-narea legii ap
licabile depinde de
calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport jurid
ic, se ia in considerare
calificarea juridica stabilita de legea romana.
De asemenea, calificarea unei probleme ca fiind de drept proce-dural sau de
drept material se face
dupa legea romana.
in cazul contractului incheiat intre persoane aflate in state diferite, prin sch
imb de scrisori, telegrame
sau telefon, contractul se considera incheiat in tara de domiciliu sau sediu al
partii de la care a pornit oferta
ferma de contractare ce a fost acceptata. Este vorba de calificarea "locului in
cheierii contractului". Deci,
calificarea se face dupa legea forului.

RETRIMITEREA
Retrimiterea reprezinta procedeul juridic prin care legea straina desemnata ca
aplicabila potrivit
normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera a se aplica si at
ribuie, la randul ei, prin norme
conflictuale proprii, aceasta competenta, legii unui alt stat.
in cazul trimiterii la legea straina se ridica problema de a sti cum trebuie int
eleasa trimiterea sau ce
intelegem prin legea straina. Aceas-ta trebuie inteleasa in modul urmator:
- se considera ca trimiterea este facuta de legea materiala a tarii respective,
fara a se tine seama de
normele sale conflictuale, care, eventual, ar putea dispune retrimiterea;
- se considera ca trimiterea este facuta la intregul sistem de drept strain, adi
ca inclusiv normele sale
conflictuale.

ORDINEA PUBLICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT


in notiunea de ordine publica intra normele fundamentale pentru sistemul de d
rept al instantei, care
nu permit aplicarea regulilor stra-ine, desi sunt competente conform normelor
conflictuale ale instantei. in
dreptul intern, ordinea publica arata caracterul imperativ al unor norme juri
dice, spre deosebire de normele
supletive.
in dreptul international privat, ordinea publica impiedica apli-carea unei legi
straine, care este normal
competenta potrivit normelor conflictuale.
Notiunea de ordine publica in dreptul intern nu are acelasi inteles ca in drept
ul international privat,
intre cele doua notiuni existand deosebiri, si anume:
- fiecare indeplineste o functie diferita, desi ea exprima si apara interesele st
atului respectiv;
- sfera celor doua notiuni este deosebita, in sensul ca nu toate normele de or
dine publica din dreptul
intern sunt de ordine publica in dreptul international privat.
Caracterele ordinii publice in dreptul international privat
- Ordinea publica apare ca un corectiv in aplicarea legii straine, in sensul ca
se lasa judecatorului
posibilitatea de apreciere daca o lege contravine intereselor statului caruia el
ii apartine.
- Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, de la o tara
la alta.
- Ordinea publica este diferita, in ceea ce priveste continutul sau, in cadrul ac
eleiasi tari, in timp.
- Ordinea publica este actuala, in sensul ca, daca din momentul nasterii rapor
tului juridic si pana in
momentul litigiului in legatura cu acest raport juridic s-a schimbat continutul
ordinii publice, nu se ia in
considerare continutul acesteia din momentul nasterii raportului juridic, ci
continutul ei din momentul
litigiului.

FRAUDAREA LEGII IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT


Fraudarea legii reprezinta operatia prin care partile unui raport juridic intr
ebuinteaza unele mijloace
legale pentru a inlatura astfel aplicarea unor dispozitii care s-ar fi aplicat da
ca n-ar fi intervenit fraudarea
legii:
Situatii in care poate interveni fraudarea legii:
- in privinta statutului personal, cel mai adesea prin schimbarea cetateniei or
i a domiciliului;
- in privinta bunurilor mobile, partea interesata le poate deplasa pe teritoriul
unui stat a carui
legislatie este mai favorabila;
- in privinta formei exterioare a actelor - partea interesata, pentru a evita apl
icarea unor dispozitii
legale mai anevoioase, schimba locul de incheiere a actului pentru a se aplic
a o lege care este mai
lesnicioasa;
- in privinta succesiunii, cel care vrea sa dispuna o cotitate dis-ponibila mai
mare decat ii permite
legea sa personala, schimba ceta-tenia, dobandind alta, si anume a unui stat a
carui legislatie permite o
cotitate disponibila mai mare.
Conflictul de legi in timp si spatiu, conflictul mobil de legi, conflictul in ti
mp al normelor
conflictuale ale forului si al norme-lor materiale aplicabile
in solutionarea unei probleme conflictuale, prezinta interes sa se stabileasca
daca ne aflam in
momentul nasterii, modificarii, transmi-terii sau stingerii raportului juridic
ori in momentul existentei
rapor-tului juridic a carui punere in valoare se cere. Deci, daca este vorba de
spre aplicarea unei legi straine
pentru a crea, modifica, transmite sau stinge un drept, ori daca este vorba de
respectarea unui drept
dobandit in baza unei legi straine.
in prima situatie s-a creat un conflict de legi in spatiu, cand se impune a stab
ili care este legea
competenta ce urmeaza a se aplica. in cel de-al doilea moment, s-a creat un co
nflict de legi in timp si
spatiu, cand urmeaza sa se determine efectele pe care dreptul (raportul juridic
, ori situatia juridica) le poate
produce in alte tari.
Conditiile eficacitatii internationale a unui drept:
1. Dreptul sa se fi creat potrivit legii competente. in cazul dreptului intern,
legea competenta este
legea straina a statului unde s-a creat dreptul sau situatia juridica dobandita.
in cel de-al doilea caz, legea
competenta este aceea aratata de normele dreptului international privat al tar
ii unde se invoca dreptul.
2. Dreptul (raportul juridic) sa fi indeplinit cerintele prevazute de legea str
aina competenta.
3. Dreptul (raportul juridic) a carui eficacitate internationala se pretinde este
cel care s-a dobandit, si
asa cum s-a dobandit, iar nu altul, care ar fi substituit acestuia.
4. Dreptul dobandit intr-o anumita tara va produce efecte intr-o alta tara daca
intre timp nu s-a creat,
in tara unde se invoca, un drept nou, care il include pe acela creat in strainat
ate.
Aplicarea legii straine
Prin lege straina trebuie sa intelegem dreptul strain, indiferent care este izvo
rul sau: actul normativ,
cutuma, practica judiciara.
Legea straina nu se aplica in virtutea autoritatii ei proprii, caci aceasta ar co
nstitui o incalcare a
principiilor suveranitatii si egalitatii statelor. Legea straina se aplica, deoa
rece asa dispune norma conflictuala
a tarii in care se aplica acea lege straina. De aceea, legea straina nu se aplica
decat in cazurile si
conditiile prevazute de norma conflictuala, cu alte cuvinte, autoritatea legii s
traine nu are caracter originar,
ci derivat sau de imprumut.
Instantele judecatoresti ori alte organe competente chemate sa aplice legea s
traina se vor conduce in
solutionarea problemelor generale dupa propria reglementare (lex fori).

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1. Calificarea poate fi :
a) primara
b) secundara
c) tertiara
1) a+b
2) a+c
3) a+b+c
2. Retrimiterea poate fi :
a) de gradul I
b) de gradul II (complexa)
c) toate variantele de mai sus
3. Sunt caractere ale ordinii publice :
a) apare ca un corectiv in aplicarea legii straine
b) este actuala
c) nu este actuala
1) a+b
2) a+c
3) b+c
4. Frauda legii poate interveni in urmatoarele situatii :
a) in privinta statutului personal
b) in privinta bunurilor mobile
c) in privinta succesiuni
d) in toate cazurile de mai sus
5. Calificarea se poate realiza :
a) dupa "lex fori"
b) dupa "lex causae"
c) dupa "lex mercatoria"
1) a+b
2) b+c
3) a+c

PARTEA SPECIALA
Cap. III - PERSOANA FIZICA SI PERSOANA JURIDICAa
IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CONDITIA JURIDICA A
STRAINILOR, PERSOANE FIZICE SI PERSOANE JURIDICE
Notiunea de strain - persoana fizica. Este considerata a fi strain, persoana ca
re se gaseste pe
teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia. Legislatia romana in vigoar
e arata ca sunt straini
persoanele care nu au cetatenia romana, fie ca au o cetatenie straina, fie ca
nu au nici o cetatenie. Notiunea
de strain - persoana juridica. Legislatia si doctrina in materie nu dau o defini
tie persoanei juridice straine
S-a considerat ca persoana juridica are nationalitate, dupa cum persoana fizic
a are cetatenie. Nationalitatea
persoanei juridice exprima apartenenta ori legatura acesteia cu un anumit stat
. Persoana juridica straina este
acel subiect colectiv de drept, titular de drepturi si obligatii, al carui statut
personal este carmuit de legea sa
nationala. Poate imbraca forma societatilor, a asociatiilor sau a fundatiilor.
Conditia juridica a strainului este definita ca fiind totalitatea normelor jurid
ice prin care se determina
drepturile si obligatiile pe care le are strainul intr-o anumita tara. Aceasta c
onditie intereseaza capacitatea
de folosinta a strainului. intre conditia juridica a strainului si conflictul de l
egi este o legatura care consta in
aceea ca numai in masura in care se recunoaste strainului un anumit drept,
se poate pune problema
conflictului de legi.

PERSOANA JURIDICA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT


Nationalitatea persoanelor juridice
Asemanarile care exista intre persoanele fizice si persoanele juridice conduc
la aprecierea ca acestea
din urma au nationalitate, dupa cum si persoanele fizice au cetatenie. Nation
alitatea persoanei juridice
reprezinta apartenenta persoanei la un stat, exprimand mai mult decat legatur
a politica dintre o persoana si
un stat, servind, in ultima instanta, pentru determinarea statutului juridic al
persoanei.
Ca si persoanele fizice, persoanele juridice au, in mod corespunzator, denum
ire si sediu. Dreptul
international recunoaste personalitatea juridica a subiectelor colective de d
rept nu numai prin intermediul
unei opinii juridice interne, astfel incat daca exista personalitate juridica a
utonoma, exista in mod necesar si
nationalitate.
Nationalitatea persoanei juridice raspunde unor interese practice, cum este ce
l referitor la
determinarea domeniului de aplicare a tratatelor, privitor la persoanele propr
ii si persoanele juridice, ceea
ce ar insemna ca, daca nu se aplica nationalitatea si persoanelor juridice, trat
atele respective se aplica
numai persoanelor fizice, iar alteori tratatele fac vorbire despre persoanele ju
ridice proprii si straine,
distinctie care se face cu ajutorul nationalitatii.
Recunoasterea persoanelor juridice in Romania
Legislatia romana prevede mai multe modalitati pentru recunoasterea persoan
ei juridice straine.
Persoanele juridice straine sunt recunoscute ca atare in temeiul legii sau de p
lin drept daca sunt inde-plinite
anumite conditii, si anume:
- persoana juridica straina sa fi fost constituita in conformitate cu legea ei na
tionala;
- sa fie vorba de o persoana juridica, pentru a avea calitatea de subiect de dre
pt;
- ordinea publica in dreptul international privat sa nu se opuna la recunoaste
rea persoanei juridice.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1. Este strain :
a) persoana care se afla pe teritoriul unui stat, fara a avea cetatenia statului
respectiv
b) persoana care se afla pe teritoriul unui stat, avand cetatenia statului respec
tiv
2. Conditia juridica a strainului reprezinta :
a) totalitatea normelor juridice prin care se determina drepturile si obligatiile
strainului intr-o tara
b) totalitatea normelor juridice prin care se determina doar obligatiile strainu
lui intr-o tara
c) totalitatea normelor juridice prin care se determina exclusiv drepturile stra
inului intr-o tara
3. Conditiile pentru recunoasterea persoanei juridice sunt :
a) persoana juridica straina sa fi fost constituita in conformitate cu legea ei
nationala;
b) sa fie vorba de o persoana juridica, pentru a avea calitatea de subiect de d
rept;
c) ordinea publica in dreptul international privat sa nu se opuna la recunoast
erea persoanei juridice.
1) a+b
2) b+c
3) a+b+c
4. Persoana juridica poate imbraca forma :
a) societatilor comerciale
b) fundatiilor
c) asociatiilor
1) a+c
2) a+b
3) a+b+c
5. Persoanele juridice trebuie sa aiba :
a) nume si domiciliu
b) denumire si sediu

Cap. IV - MATERIILE IN CARE SE REGASESC NORMELE CONFLIC


TUALE
STAREA CIVILA SI CAPACITATEA CIVILA
Cu toate ca nu exista unanimitate in ceea ce priveste definirea conceptului de
stare civila, achiesam la
punctul de vedere potrivit caruia aceasta reprezinta un ansamblu de elemente
care rezulta din actele si
faptele de stare civila, ansamblu de elemente prin care persoana fizica se ind
ividualizeaza in familie si
societate. Starea civila: este un ansamblu de elemente; aceste elemente izvora
sc din actele si faptele de
stare civila; legea leaga de aceste elemente anumite efecte juridice; toate el
ementele servesc la identificarea
persoanei in familie si societate.
Starea civila nu se confunda cu fiecare dintre elementele care o compun, este
o notiune distincta de
elementele ei componente, are anumite caractere juridice, cum ar fi: indivizibi
litatea, indisponibi-litatea,
imprescriptibilitatea. La randul lor, aceste caractere juridice nu se confunda
cu caracterele juridice ale
fiecaruia dintre elementele care in totalitate alcatuiesc starea civila, nu se c
onfunda cu capacitatea civila,
individualizeaza persoana fizica, nu numai in familie, ci si in societate.
Faptele de stare civila sunt nasterea si moartea persoanei. Acestea produc efe
cte de stare civila.
Actele de stare civila, in sens de negotium, nu in sens de instrumentum, sunt:
casatoria,
recunoasterea filiatiei, adoptia, hotara-rile judecatoresti ale starii civile (e
xemplu: contestarea recunoasterii
de paternitate).

STAREA CIVILA
Raporturile de familie si mijloacele de proba a starii civile
Elementele starii civile, care deriva din apartenenta ei la o uniune conjugala s
i familiala, tin de
raporturile de familie.
Actele si faptele de stare civila sunt supuse inregistrarii in registrele de stare
civila.
Pentru nastere, casatorie si deces se intocmesc acte de nastere, casatorie si d
eces in sens de
instrumentum.
inregistrarea recunoasterii voluntare a filiatiei si a stabilirii judecatoresti a fil
iatiei, a adoptiei, a
divortului, precum si a schimbarii numelui si prenumelui se face prin mentiune
in registrele de stare civila.
Pe baza inregistrarilor, din registrele de stare civila se elibereaza, numai celu
i indreptatit, un certificat
original sau duplicat constatator al faptului sau actului de stare civila respect
iv.
Proba starii civile a persoanei se face, in principiu, cu actele de stare civila,
intocmite sau inscrise in
registrele de stare civila, in temeiul carora se elibereaza indreptatitului certif
icatul constatator al faptului
sau actul juridic de stare civila.
Uneori, in imprejurari considerate a fi exceptionale, starea civila se poate d
ovedi prin orice mijloc de
proba.
inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, cand exista un element strain
Prima situatie - inregistrarea actelor si faptelor de stare civila in tara privind
pe straini. Actele si
faptele de stare civila privind persoanele fara cetatenie se inregistreaza in ace
leasi conditii ca si acelea ale
cetatenilor romani.
Actele si faptele de stare civila privind strainii care se gasesc pe teritoriul ta
rii noastre si au cetatenia
altui stat se pot inregistra in registrele de stare civila ale locului unde isi a
u domiciliul si tinute in Romania;
acesti straini pot sa ceara inregistrarea in registrele tinute de reprezentantii
lor diplomatici sau consulari din
tara noastra.
Alegerea apartine strainului in cauza, mai putin in cazul decesului, care se f
ace in mod obligatoriu in
registrele de stare civila intocmite si tinute in Romania, la locul unde s-a con
statat decesul, fapt care nu
inlatura posibilitatea inregistrarii decesului si de catre reprezentantul diplo
matic sau consular respectiv (in
acest caz asistam la o dubla inregistrare: obligatorie - in registrele tinute de
autoritatile romane; facultativa
- in registrele tinute de reprezentantii diplomatici sau consulari din tara noast
ra).

BUNURILE SI DREPTURILE REALE


in sensul larg, prin bunuri intelegem atat lucrurile, operele de creatie intelec
tuala si energia de orice
fel, ca obiect al drepturilor si obligatiilor patrimoniale, si actiunile privitoa
re la bunurile in acceptiune
restransa.
Drepturile patrimoniale sunt drepturile reale privind imobilele si mobilele,
precum si drepturile de
creanta.
Raporturile juridice privind bunurile sunt supuse legii tarii unde acestea se
gasesc. Rezulta ca punctul
de legatura pentru aceste raporturi juridice il formeaza locul situarii bunurilo
r.
in aplicarea regulii lex rei sitae, trebuie sa se tina seama de diferite forme s
ub care se pot prezenta
bunurile.
Legea situatiei bunurilor (lex rei sitae)
Sediul materiei
Art. 2 alin. 1 din Codul civil dispune ca numai imobilele aflatoare in cuprinsul
teritoriului tarii sunt
supuse legilor romane, chiar cand ele se poseda de straini.
Art. 49 din Legea nr. 105/1992 dispune ca posesia, dreptul de proprietate si c
elelalte drepturi reale
asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locu
lui unde acestea se afla sau sunt
situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel. Textul se
refera atat la bunurile mobile,
cat si la cele imobile.
Domeniul de aplicare a regulii lex rei sitae
Legea statului pe teritoriul caruia se gaseste bunul reglementeaza:
a) Clasificarea bunurilor in mobile si imobile, precum si a altor categorii de
bunuri (corporale si
incorporale, fungibile si nefungibile).
b) Bunurile care se gasesc in circuitul civil si care nu se gasesc in acest circu
it.
c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea ace
stor drepturi.
d) Conditiile de existenta a drepturilor reale.
e) Regimul juridic al dreptului de proprietate si al celorlalte drepturi reale.
f) Sarcinile fiscale asupra bunurilor.
g) Masurile de urmarire si executare silita.
h) Modurile de dobandire, de transmitere sau de stingere a drep-turilor reale.

i) Regimul juridic al posesiunii.


j) Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi real
e, adica actiunile reale.

FORMA ACTELOR JURIDICE


Forma exterioara a actului juridic. Este o modalitate de exteriorizare, de man
ifestare a vointei celor
ce savarsesc actul juridic.
Forma de publicitate. Este prevazuta in interesul celui de-al treilea. Astfel es
te transcrierea in
registrul de transcriptii a unui act de vanzare-cumparare privitor la un imobi
l, pentru a-l face opozabil
tertilor.
Forma de abilitare. Este dispusa de lege pentru validarea actului juridic inc
heiat in numele unei
persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau incheiat de o persoana cu o c
apacitate de exercitiu restransa,
cum ar fi autorizarea organului tutelar in vederea incheierii unui act de disp
ozitie in numele incapabilului.
Forma de procedura. Intereseaza desfasurarea procesului civil.

FORMA EXTERIOARA A ACTELOR JURIDICE


Regula locus regit actum. Potrivit acestei reguli, forma exterioara a actului j
uridic este carmuita de
legea locului unde se incheie actul.
Legea nr. 105/1992 precizeaza ca legea care se aplica fondului actului juridi
c ori contractului
reglementeaza si conditiile de forma ale acestora. Actul juridic se considera
valabil, din punct de vedere al
formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una din legile urmatoare:
a) legea locului unde a fost intocmit;
b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit;
c) legea aplicabila, potrivit dreptului international privat, autoritatii care e
xamineaza validitatea
actului juridic.
Contractul este supus in mod corespunzator acelorasi conditii de forma, dar
se considera valabil din
punct de vedere al formei si daca:
a) partile care se gasesc, la data cand l-au incheiat, in state diferite au indep
linit conditiile de forma
prevazute de legea uneia din aceste state;
b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a
aflat in momentul
Incheierii contractului.
Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum:
a) forma exterioara a actului juridic, fara a face vreo distinctie intre formele
cerute pentru insasi
existenta actului juridic si formele cerute numai pentru proba actului juridic
. Problema daca actul juridic
trebuie sa imbrace sau nu forma scrisa sau aceea a actului autentic se rezolv
a dupa legea locului incheierii
acestuia.
b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate sa int
ervina cu acest prilej.
c) Durata valorii actelor, cand ele au o durata limitata, precum si forta proba
nta a actelor.
d) Legea locului incheierii actului arata daca proba testimoniala este admisa
si pana la ce suma sau
daca, dimpotriva, este necesar un act in scris.
e) Sanctiunile care pot lovi actele juridice intocmite vicios.
Efectele actului incheiat in strainatate cu respectarea regulii locus regit actu
m. in aceasta privinta
deosebim:
a) actul juridic incheiat intr-o tara straina, in mod valabil, va avea in tara no
astra aceeasi forta
probanta cu aceea prevazuta in legea tarii unde s-a efectuat actul;
b) actul juridic incheiat intr-o tara straina in formele prevazute de legea locu
lui incheierii lui nu va
avea, in tara noastra, si forta executorie, chiar daca el ar avea aceasta forta
dupa legea locului incheierii.
Caracterul regulii locus regit actum
Regula pe care o avem in vedere are caracter facultativ, si nu imperativ, can
d este vorba de un act
sub semnatura privata.
Mijloacele de proba ale actului juridic si puterea doveditoare a inscrisului pe
care il constata sunt
cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa
de parti, daca ele aveau dreptul
sa aleaga, cum ar fi legea pentru reglementarea fondului contractului si care s
e aplica si conditiilor de
forma ale acestuia.
Testamentul poate fi incheiat, in ce priveste conditiile de forma, dupa una d
in legile mentionate de
art. 68 din Legea nr. 105/1992, intre care se afla si legea locului incheierii,
asa cum s-a precizat.
in privinta actelor autentice intocmite de cetatenii romani in strainatate sau de
cetatenii straini in tara
noastra, regula locus regit actum are caracter imperativ.

CONDITIILE DE FOND SI EFECTELE CONTRACTELOR SI ALE ALT


OR ACTE JURIDICE
In dreptul international privat se face distinctie intre forma contractului, pe d
e o parte, si conditiile de
fond si efectele contrac-tului, pe de alta parte, pentru a fi supuse, fiecare, u
nor norme conflictuale
deosebite.
Legea competenta pentru a reglementa conditiile de fond si efectele contract
ului se numeste lex
contractus.
Prin lex contractus intelegem acea lege care reglementeaza majoritatea prob
lemelor privind
conditiile de fond si efectele contrac-tului privite in totalitatea lor.
Lex contractus poate fi lex voluntatis, adica aceea aleasa de parti in temeiul
autonomiei lor de vointa
sau legea determinata de norma conflictuala, in lipsa lui lex voluntatis.
Pentru stabilirea legii contractului, dreptul nostru international privat se co
nduce dupa principiul
potrivit caruia partile au dreptul sa-si aleaga legea aplicabila contractului cu
element international.
Contractul, potrivit Legii nr. 105/1992, este supus legii alese prin consensul
partilor; alegerea legii
aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din
cuprinsul acestuia sau din
circumstante.
Determinarea legii contractului in cazul in care partile nu si-au exprimat voin
ta cu privire la
aceasta lege
in cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contractului, se aplica aces
tuia legea statului cu
care prezinta legaturile cele mai stranse. Se considera ca exista legaturile ce
le mai stranse cu legea statului
in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului,
dupa caz, domiciliul sau, in
lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar.
Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta tempo
rara asupra unui imobil
are legaturile cele mai stranse cu legea statului unde acesta se afla situat.
Principiul lex loci contractus
Este posibil ca partile contractului sa nu-si exprime vointa in privinta legii a
plicabile acestuia si sa nu
poata fi localizata prin prestatia caracteristica. in asemenea situatii urmeaza
sa se determine legea
contractului dupa alte criterii. in primul rand se aplica legea locului incheieri
i (lex loci contractus), iar in
subsidiar, daca prima se dovedeste, improprie legea locului executarii (lex lo
ci executionis).
in determinarea momentului si locului incheierii contractului intereseaza dac
a partile sunt prezente
sau absente (incheierea contrac-tului prin corespondenta ori prin telefon).
in ce priveste momentul incheierii contractului, legea dispune in sensul potri
vit caruia contractul
dintre parti care isi au domiciliul sau sediul in state diferite se considera in
cheiat la data cand acceptarea a
ajuns la cunostinta ofertantului.
Principiul lex loci contractus isi gaseste aplicarea atat in cazul in care locul
incheierii contractului si
locul executarii acestuia se gasesc pe teritoriul aceluiasi stat, cat si in cazul i
n care locul incheierii si locul
executarii contractului sunt in tari diferite, locul incheierii avand intaietate f
ata de locul executarii.

FAPTELE JURIDICE
Legea locului unde faptul ilicit a fost savarsit. Atat faptul ilicit, cat si obliga
tia la care da nastere sunt
supuse legii locului unde a fost savarsit.
Legea forului. Se considera ca materia raspunderii civile delictuale are carac
ter de ordine publica,
fiind supusa legii forului.
Legea proprie delictului este o alta solutie propusa, considerandu-se ca regula
lex loci delicti
commissi nu duce la rezultate in toate situatiile, deoarece locul savarsirii faptu
lui ilicit poate fi fortuit,
intamplator; ea consta in aceea ca raspunderea civila delictuala urmeaza sa f
ie supusa acelei legi care
rezulta din totalitatea factorilor in legatura cu faptul ilicit savarsit si a partic
ularitatilor pe care le prezinta,
deci, tinandu-se seama nu numai de locul savarsirii delictului civil, ci si de c
etatenia ori domiciliul partilor,
eventual si al mostenitorilor victimei delictului, locul de inmatriculare a veh
iculului sau alte puncte de
legatura, aplicandu-se legea care are cea mai mare legatura cu delictul civil,
legea centrului de gravitatie
sau ansamblului punctelor de legatura, astfel incat legea aplicabila poate sa di
fere de la un delict civil la
altul.

LEGEA LOCULUI DELICTULUI CIVIL


Conform acestei reguli, raspunderea civila delictuala este supusa legii loculu
i unde a intervenit faptul
cauzator de prejudicii.
Determinarea legii locului delictului civil
Marea libera si spatiul aerian de deasupra. Navele si aerona-vele. Abordajul
si coliziunea
acestora. Abordajele maritime si coliziunea aeronavelor intervenite in marea
libera, respectiv in spatiul
aerian de deasupra acesteia, sunt supuse legii pavilionului.
in ce priveste determinarea legii pavilionului, deosebim urma-toarele situatii
:
- Ambele nave sau aeronave, implicate in abordaj ori in ciocnire, au aceeasi
nationalitate, adica
acelasi pavilion; in aceasta situatie se aplica legea nationalitatii comune a n
avelor ori aeronavelor.
- Navele sau aeronavele intre care intervine abordajul ori ciocnirea nu au ace
lasi pavilion. in acest
caz, se apreciaza ca abordajul sau ciocnirea trebuie considerate ca un delict c
ivil in care fapta care da
nastere raspunderii s-a comis pe un teritoriu, iar dauna se produce pe un alt
teritoriu, urmand sa se aplice
legea pavilionului sau aeronavei abordate ori lovite, ca lege a locului unde
apare prejudiciul ce desavarseste
delictul civil.
Fapta ilicita comisa in mai multe tari.
Se pot ivi situatii in care faptul ilicit este savarsit pe teritoriul mai multor st
ate, raportul juridic de
raspundere civila delictuala fiind stabilit intre aceleasi persoane. in cazuri de
acest fel, activitatea ilicita din
fiecare stat trebuie privita ca un delict civil distinct, fiind carmuit de legea
proprie. Suntem, deci, in
prezenta unei pluralitati de raporturi juridice, fiecare fiind supus legii locului
delictului.
Legea locului delictului civil reglementeaza regimul juridic al obligatiei de
lictuale. Ea reglementeaza
elementele constitutive ale delictului civil. Aceasta lege defineste faptul ge
nerator de raspundere, adica
notiunea de fapt delictual, daca se raspunde numai pentru acte de comisiune
sau si pentru acte de omisiune,
daca faptul pagubitor este sau nu ilicit, daca raspunderea civila delictuala se
pot naste ori nu din exercitiul
abuziv al unui drept.
Aceeasi lege reglementeaza imprejurarile care apara de raspundere, ca, de e
xemplu, forta majora,
starea de necesitate, legitima aparare, consimtamantul victimei.
Legea locului delictului reglementeaza prescriptia extinctiva a actiunii in ra
spunderea civila
delictuala. Legea care reglementeaza un drept subiectiv se aplica si in ceea c
e priveste prescriptia
extinctiva.
Legea locului delictului reglementeaza unele aspecte in situatia mostenitoril
or victimei unui accident
mortal. Se nasc doua actiuni, si anume: una in persoana victimei, alta direct
in persoana celor prejudi-ciati
prin moartea victimei. in primul caz, legea succesorala reglemen-teaza calit
atea de mostenitor si modul in
care asemenea creanta se imparte intre mostenitori; nasterea dreptului de cre
anta in reparatie este supusa
legii locului delictului; calitatea de parinte sau de fiu al victimei sau mosten
itorilor ei se determina dupa
legea personala.
Legea aplicabila cumulului raspunderii delictuale cu raspun-derea contractua
la. in cazul in care un
fapt juridic ilicit a fost savarsit in executarea unui contract cu element de e
xtraneitate, cumulul raspunderii
contractuale si delictuale trebuie sa fie admis de cele doua legi, adica de lex
loci delicti commissi si lex
contractus.
Regimul juridic al obligatiilor care rezulta din delictul civil. Conform legii
nr. 105/1992, legea
locului faptului reglementeaza: capacitatea delictuala, conditiile si intindere
a raspunderii, cauzele de
limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre a
utor si victima, raspunderea
comitentului pentru fapta prepusu-lui, natura daunelor care pot sa dea nastere
la reparatie, modalitatile si
intinderea reparatiei, transmisibilitatea dreptului la reparatie, persoa-nele ind
reptatite sa obtina reparatia
pentru prejudiciul suferit.
Raspunderea pentru atingeri aduse personalitatii
Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa persona-litatii de cat
re mass-media, indeosebi
prin presa, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sunt
carmuite, la alegerea persoa-nei
lezate, de: legea statului, domiciliului sau resedintei sale; legea statului in c
are s-a produs rezultatul
pagubitor; legea statului in care autorul daunei isi are domiciliul sau resedint
a ori sediul social.
Legea aplicabila dreptului la replica impotriva daunelor aduse personalitatii e
ste legea statului in care
a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.
Raspunderea pentru produse
Pretentiile de reparatii intemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere
defectuoasa de natura sa
creeze confuzii sau pe lipsa instructiunilor de folosire sunt supuse, la alege
rea consumatorului prejudiciat:
a) legii domiciliului sau resedintei sale obisnuite;
b) legii statului de unde a fost dobandit produsul, afara numai daca fabrican
tul, producatorul sau
furnizorul face dovada ca produsul a fost pus in circulatie pe piata acelui st
at fara consimtamantul sau.
Raspunderea pentru concurenta neloiala
O asemenea pretentie, intemeiata pe un act de concurenta neloiala sau pe un
alt act care provoaca
restrangeri nelimitate liberei concurente, este supusa:
a) legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator;
b) la cererea persoanei prejudiciate, in locul legii aratate, se poate aplica:
- legea actului de sediu al acestei persoane, daca actul de concurenta neloia
la a produs daune care o
privesc in exclusivitate;
- legea contractului dintre parti, daca actul de concurenta neloiala a fost sava
rsit si a adus prejudicii
raporturilor dintre ele.
Legea aplicabila faptelor ilicite
Sunt fapte juridice ilicite: gestiunea intereselor altei persoane, plata nedator
ata si imbogatirea fara
justa cauza. Raporturile de obligatii iau nastere pe temeiul acestor fapte juri
dice, adica ele sunt izvoare de
obligatii.
Faptele juridice ilicite sunt supuse legii locului unde acestea intervin.
Actele de asistenta si salvare a persoanelor si bunurilor
Pentru aceste acte se aplica:
a) legea locului evenimentului, daca acesta s-a produs in apele teritoriale;
b) daca evenimentul a intervenit in marea libera, se aplica legea nationala a
navei care a acordat
asistenta sau a realizat salvarea.

RAPORTURILE DE FAMILIE
In legislatia noastra gasim dispozitii privind conflicte de legi in materia rapor
turilor de familie in art.
11-38 din Legea nr. 105/1992.
Statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice, afara daca prin
dispozitii speciale nu se
prevede altfel.
Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana respectiv
a, deci pentru cetateanul
roman legea nationala este cea romana. Determinarea si proba cetateniei se f
ac in conformitate cu legea
statului a carui cetatenie se invoca.
Incheierea casatoriei
Din punct de vedere conflictual, deosebim conditii de fond si de forma. Calif
icarea sau distinctia
intre conditiile de fond si cele de forma se face, in principiu, dupa legea foru
lui, deci, pentru noi, legea
romana.
Conditiile de fond ale casatoriei
Casatoria apartine statutului personal. Deci, conditiile de fond ale casatoriei
sunt supuse legii
nationale a fiecaruia dintre viitorii soti. in dreptul roman, conditiile de fond
ale casatoriei sunt supuse legii,
dupa cum urmeaza:
a) casatoria se incheie in strainatate intre cetateni romani - se aplica legea r
omana;
b) casatoria se incheie in tara noastra intre cetateni straini, cu aceeasi cetaten
ie - se aplica legea lor
nationala;
c) casatoria se incheie in strainatate intre un cetatean roman si un cetatean str
ain - fiecare din viitorii
soti este supus legii lui nationale;
d) casatoria se incheie in tara noastra intre un cetatean roman si un cetatean s
train - se aplica legea
nationala a fiecarui sot;
e) casatoria se incheie in tara noastra intre un cetatean roman si un apatrid -
pentru acesta din urma
se aplica legea tarii unde isi are domiciliul, iar in lipsa, legea tarii unde isi
are resedinta - cetateanul roman
este supus legii romane.
Conditiile de forma ale casatoriei.
Art. 19 alin.1 din Legea nr.105/1992 dispune ca forma incheierii actului este
supusa statului pe
teritoriul caruia se celebreaza.
Aceasta inseamna ca o casatorie incheiata in tara noastra, in fata organelor de
stare civila locale, se
incheie potrivit legii romane.
Efectele casatoriei
Aceste efecte privesc raporturile personale dintre soti, capa-citatea de exerci
tiu a femeii care se
casatoreste inainte de implinirea varstei de 18 ani si raporturile patrimoniale
dintre soti.
in ceea ce priveste determinarea legii care reglementeaza rapor-turile person
ale si patrimoniale dintre
soti, deosebim urmatoarele situatii:
- Sotii au aceeasi cetatenie. Se aplica legea nationala comuna a sotilor.
- Sotii au cetatenii diferite. Raporturile personale si patrimoniale ale sotilor
sunt supuse legii
domiciliului lor comun, adica al tarii in care ei isi au domiciliul fie ca locui
esc impreuna, fie ca locuiesc
separat.
- Sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun. Raporturile personal
e si patrimoniale ale
sotilor sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta
comuna sau cu care intretin in
comun cele mai stranse legaturi.
Nulitatea casatoriei
De principiu, legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casat
oriei se aplica nulitatii
casatoriei si efectelor acestei nulitati, deoarece aceeasi lege care se aplica pe
ntru cerintele incheierii
casatoriei arata si consecintele legale ale nerespectarii acestora.
Nulitatea casatoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei se
declara in conformitate
cu legea competenta a carmui aceste conditii. Cu toate acestea, solutia se ap
lica numai in cazul cand
casatoria s-a incheiat in tara noastra.
in cazul in care casatoria s-a incheiat in strainatate, nulitatea casatoriei pent
ru incalcarea conditiilor
de forma poate fi admisa in Ro-mania, numai daca sanctiunea nulitatii este
prevazuta si in legea romana.
Legea nulitatii casatoriei reglementeaza si efectele pe care aceasta le produc
e.
Desfacerea casatoriei prin divort
Divortul sotilor cetateni romani aflati in strainatate este supus legii romane.
in cazul in care cetateanul roman este casatorit cu un cetatean strain, chiar d
aca locuiesc in
strainatate, divortul este supus legii domiciliului comun.
Raporturile dintre parintii si copiii lor minori.
Stabilirea filiatiei
Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cand
s-a nascut, carmuieste
efectele casatoriei parintilor, adica, dupa caz:
a) legea nationala comuna a sotilor;
b) in lipsa acesteia, legea domiciliului comun al sotilor;
c) legea statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu
care intretin in comun cele
mai stranse legaturi.
Filiatia copilului din afara casatoriei:
a) se stabileste potrivit legii nationale a copilului, de la data nasterii;
b) in cazul in care copilul, cetatean strain, are o alta cetatenie, se aplica lege
a care ii este mai
favorabila.
Adoptia
Conform art.2 din Legea nr.273/21 iunie 2004, urmatoarele principii trebuie
respectate in mod
obligatoriu in cursul procedurii adoptiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea
sa etnica, culturala si
lingvistica;
d) principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in
raport cu varsta si
gradul sau de maturitate;
e) principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura
adoptiei.
Conditiile de fond pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala
a adoptatorului si a
celui ce urmeaza a fi adoptat. Prin urmare, fiecare este supus legii lui nation
ale si cumulativ pentru
conditiile obligatorii pentru ambii.
Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de
legea care carmuieste
efectele casatoriei lor. Aceeasi solutie se aplica si daca unul dintre soti adop
ta copilul celuilalt. Forma
adoptiei este supusa legii locului incheierii.
Efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt carmuit
e de legea nationala a
adoptatorului.
Desfacerea adoptiei este supusa aceleiasi legi privind efectele adoptiei.
Nulitatea adoptiei este supusa, pentru conditiile de fond, legilor aplicabile ac
estora, iar pentru
conditiile de forma, legii locului incheierii adoptiei.

SUCCESIUNEA
In tara noastra se recunoaste strainilor dreptul de mostenire in conditiile le
gii. De asemenea, sumele
care rezulta din lichidarea bunurilor succesorale in tara noastra ale strainilor
se pot transfera in strainatate,
daca exista reciprocitate in statul respectiv.
Potrivit art.66 din Legea nr.105/1992, mostenirea privind bunurile mobile, or
iunde acestea s-ar afla,
este supusa legii nationale, mostenire pe care persoana decedata o avea la da
ta mortii, iar mostenirea
privind bunurile imobile si fondul de comert este supusa legii locului unde f
iecare din aceste bunuri este
situat.
Locul deschiderii succesiunii prezinta interes pentru determinarea organelor
notariale competente in
privinta procedurii succesorale necontencioase si pentru determinarea compet
entei instantelor judeca-toresti
chemate a se pronunta in litigii nascute in legatura cu succesiunea. in ambel
e cazuri, competenta se
determina de legea forului.

Devolutiunea legala a mostenirii


In dreptul nostru se admite ca bunurile mobile se cuvin statului al carui cetat
ean a fost defunctul la
data decesului, iar bunurile imobile se cuvin statului pe teritoriul caruia se g
asesc.

Devolutiunea testamentara a mostenirii


Trebuie avut in vedere ca art.63 alin.1 din Legea nr.105/1992 permite testat
orului de a supune
transmiterea prin mostenire a bunu-rilor sale altei legi decat, dupa caz, legii
mentionate ori legii situatiei
fiecarui bun imobil, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative.

In ce priveste conditiile de forma ale testamentului, se aplica art.68 din Leg


ea nr.105/1992. Potrivit
acestui text, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socoti
te valabile daca actul respecta
conditiile de forma, la data decesului testatorului, conform oricareia din urm
atoarele legi:
a) legea nationala a testatorului;
b) legea domiciliului acestuia;
c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;
d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere
a bunurilor mostenite.

INTREBARI DE AUTOEVALUARE
1. in cursul procedurii adoptiei trebuie respectate urmatoarele principii :
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea
sa etnica, culturala si lingvistica;
1) a+b
2) b+c
3) a+c
4) a+b+c
2. Domeniul de aplicare a regulii locus regit actum cuprinde
a) forma exterioara a actului juridic,
b) Formele de redactare a actelor sau determinarea persoanelor chemate sa int
ervina cu acest prilej.
c) Durata valorii actelor, cand ele au o durata limitata, precum si forta proba
nta a actelor.
d) Legea locului incheierii actului arata daca proba testimoniala este admisa
si pana
la ce suma sau daca, dimpotriva, este necesar un act in scris.
e) Sanctiunile care pot lovi actele juridice intocmite vicios.
1) a+e
2) b+d
3) a+b+c+d
4) a+b+c+d+e
3. Actele si faptele de stare civila sunt :
a) supuse inregistrarii in registrele de stare civila
b) nu sunt supuse inregistrarii in registrele de stare civila
4. in cazul in care sotii au aceeasi cetatenie, casatoriei i se aplica :
a) legea nationala a sotilor
b) legea domiciliului lor comun
5. Domeniul de aplicare a regulii "lex rei sitae" cuprinde, printre altele :
a) Clasificarea bunurilor in mobile si imobile, precum si a altor categorii de
bunuri
(corporale si incorporale, fungibile si nefungibile).
b) Bunurile care se gasesc in circuitul civil si care nu se gasesc in acest circu
it.
c) Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor, precum si calificarea ace
stor drepturi
d) toate variantele de mai sus

BIBLIOGRAFIE
1. Adrian Pricopi, Augustin Fuerea, Drept international privat, Editura Acta
mi, Bucuresti, 1999.
2. Ioan P. Filipescu, Tratat de drept international privat, Editura All Beck, 2
000.
3. Emilian Lipcanu, Elemente de drept privat, Editura Fundatiei pentru St
udii Europene, Cluj-Napoca,2001.