Romanul Maitreyi,1930 scris in stil confesiv, relateaza o poveste de dragoste n
15 capitole , plasata in spatiul exotic al Indiei. Tema dezvolta o poveste de dragoste, urmarind impactul dintre lumea orientala si cea europeana.Perspectiva narativ este autodiegetic, naraiunea fcndu-se la persoana I de ctre un narator-personaj, protagonist al aciunii: Allan. Este nu doar povestea unei iubiri misterioase si tulburator de triste, ci si un mod de revelare a sacrului, in conceptia autorului, fiecare iubire fiind o hierofanie. Allan este un tanar inginer englez care vine la lucru in India, la o societate de canalizare a deltei si se intalneste cu Maitreyi,, fiica lui Narendra Sen, superiorul ierarhic al lui Allan. Invitat sa locuiasca in casa familiei Sen, dupa ce se imbolnavise de friguri, tanarul va avea revelatia unei lumi misterioase si ciudate, axata pe alte valori morale decat cele ale europenilor si suficienta siesi in aceasta lume, Maitreyi constituie si ea o revelatie: este primitiva, dar si cultivata. Maitreyi ii apare oaspetelui cu o infatisare mereu noua, invaluita in mister: Daca ma gandeam adesea la Maitreyi (...), daca, mai ales ma tulbura si ma nelinistea, aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii, din raspunsurile, din rasul ei (...). Nu stiu ce farmec si ce chemare aveau pana si pasii ei.Cei doi tineri se intalneau mereu: in biblioteca (unde lucreaza la clasificarea cartilor familiei), la masa, pe terasa casei; uneori, ei se plimba cu masina sub cerul plin de stele al Bengalului sau poarta lungi discutii (la care ia parte si sora mai mica a Maitreyiei Chabu). Catva timp, Allan isi pastreaza luciditatea, fiind chiar deranjat de atitudinea prea ingaduitoare a familiei Sen: Cand ni se incurajeaza si glumele sentimentale, ma dezgusta. Mi se parea ca e un complot general la mijloc, ca sa ma indragostesc de Maitreyi..Treptat, tanarul este prins in jocul iubirii, pe care o evoca in acorduri inalte, poematice: Cand voi gasi linistea, omule, Dumnezeule, prietenul meu?. Fiecare intalnire cu Maitreyi releva alta fateta a acestei fiinte misterioase si nefericite, alcatuita din indrazneala si ingenuitate, vis magic si naivitate, imposibil de cunoscut ca insasi Mama Pamant. Maitreyi i se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat ca aceasta se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei si o urma
de melancolie ca mi se daruise asa de repede. Cei doi se intalnesc dis-de- dimineata in
biblioteca familiei, iar Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii povesteste despre iubirea ce o avea de la 13 ani pentru guru-ul ei, Robi Takkur. Maitreyi va oficia un ritual al logodnei, neasteptat si pur, in care cuvintele se convertesc in incantatii inalte, tulburatoare ca muzica sferelor. Tradati in mod involuntar de Chabu, cei doi indragostiti sunt despartiti in mod brutal de Sen. Si povestea de dragoste capata o aura tragica. Romanul are un final deschis, pastrand prin acesta formula jurnalului si confirmand autenticitatea confesiunii. As vrea sa privesc ochii Maitreyiei...