‘Tehnoredactor $i corect Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus Descrierea CIP a Bibliotecit Nationale a Romfniei POPESCU, DUMITRU Apologetica rafional-duhovniceascd a Ortodoxiei / prof. dr. Dumitru Popescu. - Alexandria Cartea Ortodoxa, 2009 ISBN 978-606-529.042-6 28 I. INTRODUCERE Nofiunea de apologetic’ Cuvintul apologeticd este de origine greact si dupa exemplul operei lui Platon: Apologia Sokrato tus sau Apararea lui Socrat, are drept scop apirarea credinjei sau persoanci, pe calea demonstraic ,ralio~ nale", Teologia cresind face deosebire intre apolagie si apologeticd,fiindcd in timp ce prima se ocup de apdrarca punctual a unei invafituri de eredin(a, cea dde-a doua are in vedere apararea invataturitcrestine {in ansamblul e {inrandul autorilor de apalogii avem pe Justin Mar- tirul si Flosoful, pe Tafian si Atenagora ori pe renu- mitul Tertullian. in sensul su actual, Apologetica a apiut in Evul Mediu, cu toate c& inceputurite ci le descoperim in secolul al IV-lea, datoritt cunoscuilor Pirin ai BisericiisGrigorie de Navianz, Augustin sau oan Damaschin, care au elaboratastfel de luc ‘Aceasti diseiplini a cunoscut o dezvoltare parti- cular in secolul al XVIIL-tea end a fost folosti de crestinismul apusean ca si rispunda atacurilor prove~ nite din parteaflosofiei materialise si ateiste, pe plan pur rational, dnd priortate lumii naturale, conceput ‘autonom, in termenii gindiri aristotelice, in raport cu 5Jumea supranaturala, interpreta teonom, in lumina Revelatiei divine. Din punet de vedere natural ins, ‘indirea apuseand a rimas tributar filosofieiaristo- tclice, pe care a agezat-o la baza Revelafci divine. Este adevirat si teologia risiiteand a conside- rat flosofia anticd drept un pedagog edire Hristos. Dar, din cuprinsu e, -a mulfumit si imprumute doar numite nofiuni filosofice pe cae le-a flosit pentru a pune in evidenfi aspiraja sufletului omenese spre lu- ‘mea valorilor eterne sau pentru a se apleca asupra lu- mii fizice si a0 cerceta ca ata, {In umina Seripturii, gandirea rsdriteand a dat tot 4deauna priortate Revelajiei dumnezeiesti in raport eu varictatea sistemelor filosofice omenesti i a asezat Logosul creator la baza intregi zdiri, in humina pan- dir biblce. Apologetica ortadoxa consider cd rotul Logosului (ef In 1,1-3), Care Se oglindeste rat ‘onalitatea creatiei, are caracter fundamental pentru Apologetica erestina Apologetica si autonomia ereatiei Marea majortae a tratatelor de apologetic8 cau si apere eretnisml eu mijlace rationale, porind, invariail, de la caracteralautonom al lumii naturale iimprumutat din filosofa arstotelicd, Din aceasta cau- 7 mea natural a fost conceput in spirit filosofi- «i aristotelice, cao realitate inchs in sine, isi de prezenja lui Dumnezeu. De aceea, in timp ce lumea Supranaturalafinea de domeniulteonomie, lumen na- tural rimdnea orealitate autonomd, care obliga Apo- Jogetica 8 jusifie existenja lui Durmnezeu pornind, coniradctoria, dela absen(a Sa din lumea natural. 6 Dinaceasticauza, Apologetica fl prezina pe Dum- nezeu, in general, ca pe 0 ldce sau Fin izolat in fra realityilor metafizice, dincolo de orice relaie cu la Dum partati si nemigcati, Care rimfne indiferenta fati de Soarta omului pe pmént, Acesta este gi motivul pen- ‘ru care Pelagin, un eretic din vremea Fericitului Au- gustin, pretindea cd omul este cel care face inceputul ‘mantuirii lui personal, fia ajutorul harului divin. La baza acestei conceptii filosofice se fla opozi- tia ireductibila dintre spirit gi materie, care transfor- mi lumea fizied intr-o realitatelipsita de prezenta Tui ‘Dumnezeu, Din acceasi cauzi lumea metafizicd este cconceputi ca o entitate care rimfne total exterioart Jumii naturale, fiindea nu exist niciun element de te- giturd interioara intre ele. Desigur, omul poate si refere lumen naturald la ‘Dumnezeu, dar este vorba de o simpla operafie su biectiva, care nu schimbit datele problemei in mod “obiectiv, finda nu se depageste pripastia care separ Jumea naturala de cea supranaturald. Omul se rmulfu- reste s8 giindeasea Ia Dumnezeu doar eu mintea, f+ indea Divinitatea nu coboara personal la om. Consecinfele acestui demers antropocentric sunt pe misura. in spirtulfilosofieiaristotelice, eare por neste de la fizie la metafizic, adica de 1a om la Dum= nezeu, filosofia cresting face abstractie de Logosul dumnezeiese, prin Care toate au fost create” (In I, 1-3) si considerd c& lumea este creat exclusiv de cd tre Tatil, prin excluderea Fiului, ca Logos si structur ‘a.cosmosului, in puterea Duhului Sfint. aDeparte de orice implicafii in procesul de creare a lumii, Fiul este infeles, in calitatea Sa de Mantuitor, Oriente Lamon, Lettera apostolic del Sommo PontficeGi- ‘ovann Paolo I, Ele di discs, Kleurant, Trio, 1995, 12 Jama si Varlaam de Calabria se intemeia pe absen- a energillor necreae, care introduce separatia arti- {cial dinire deduct rayionaa si experientatainiis 1 transforma teologia in speculafie teoreticd despre Dumnezeu. ‘Acesta este si motivul pentru care Varlaam consi- deri ch sprital nu poate face experienja adevarului ‘damnezeiese, mulgumindu-se si conceapa, pe cae lo~ tied, concluzit apodictice din premisele revelate. Te {ul se reduce la cunoasterea speculaiva a Divinitii conceputi ea Fin ce rimfne ola in transcendent, ddeparte de om. ‘Pentni Grigorie Palama, in schimb, Iuerurile se precinta cu totl difert. Dumnezeu nu poate fi cunos- ‘cut doar pe ale rajonal, ci, inainte de toate, print-o ‘cunoastere spirituala sau duhovniceasc& direct, inte- meiath pe existena energilor neereate, care aduc pe ‘Dumnezou in ,sAlagul” inimii omului, pentru ca omul ‘sf se inalfe Ia Dumnezeu, pe ealea purificiii sia de- Svirsiii lui morale in Hristos, cu intreaga sa fifa. “Atitudinca duhovniceascd sau existential in folo- sirea inelectului este absolut necesara, find depa- ‘este teologia abstract, care distorsioneaza si secula- Fizeaza concepfia noasra despre Dumnezeu sine sus- fine in efortal duhovnicese al experienei si prezentci {ubitoare a lui Dumnezeu in noi si creajc. Apologe- tica autenticd nu se mulfumeste doar si vorbeasea despre Dumnezeu, ct ne ofert anticipat si garangia ‘xperiente’directe a lui Dumneceu in viafa noastray ta sd ne desavirgim spiritual i moral, eu ntreaga oastr fina 13Probleme apologetice fundamentale Un trata de Apologetic areca scop principal pre- ‘entara si limuritea a tre probleme fundamental, ‘care stau la baza religici, in general, si a crestinismu- ui, in special. Este vorba despre ,,Originea religiei”, despre Fin eligi” si despre ,Argumentce rajo- ale” ale existenfei lui Dumnezeu, in lumina prezen- {ei lui Dumnezeu in create, pentru ca si depageascd autonomia lumii naturale Pentru a trata despre aceste probleme in spiritul indirii biblice si patristice risiritene, Apologetica trebuie s tind scama de anumite principii, pentru a scoate in evidenga ca: 2) lumea nu este eterna ci constitu 0 ralitate creata de Dumnezeu, prin Logosul Siu eter, in Due hl fit, menit si devind cer now si pmdnt now in Impéraia Ini Dumnezeu, LLumea n-a fost creat eas piart in neant, ci pentru a s& participe la eteritatea fui Dumnezeu; b)lumea nu rdmine exterioara Diviniti i pis- treazio legitur interioart cu Creatorl ein virttea cenergiilor necreate si a rafionalitifiiinterioare a cre- aie). Omul are fibertate de voingt si poate deveni au- tonom fat de Dumnezeu Lumea, in schimb, imine dependent’ de Dumnezeu, independent de atitudinea_ comului fafa de ea; ©) lumea nu evolueazi de la sine, ci a fost cAlauzita de Dumnezeu ca sd se incununeze cu aparitia omului “dit dupa chipul Creatoruli. Evolionismal rine 6 simp idologieincapabilas8explice sll calitaiv Al omului dela fin incontiona la fina constints pe care o reprezinta el; 4 _— 4) lumea n-a fost creati ca si fie secularizatl de cedtre om, cica si fie transfigurata in Hristos. Acesta a fost planul initial al ui Dumnezeu cdnd a ereat omul si acesta a fost scopul intruparii lui Hristos. De aceca ‘numai Hristos ne seoate de sub puterea intunericului sia uri, casi ne treacd in Imprdyia lumini ie lui Dumnezeu. Mantuitorul este singura persoand care arezistat la ispta diavotului, ce eauta i transforme orl in robul puterii, averii sau al placer si El ne ajuta, ca Dum- rezeu si om adevacat, si descoperim demnitatea de a fi stapanii spiritual ai lumi, ereagi dupa chipul si ase ‘mnarea lui Dumnezeu. ‘Spunem cesta, finde’ evolufiaculturii europene, care considera ci omul se poate autodeifica fra auten- tica lui deificare in Hristos, a fost provocati de absen- {a lui Dumnezeu din create. Din aceasté cauzi, omul 1 dobindit o anumité putere tehnict asupra lumii ex- ‘erioare, dar nu mai este capabil si stivileascd violen- {a interoari gi sf renasc spiritual in Hristos. Omul 3° ‘andeste si cucereasca cosmosul dar ignord stare lui de sclave interioard, care il desfigureazi spiritual. {in lumina acestor principii, Apologetica are roku dea aborda gi rezolva, in lumina lui Hristos personal ‘¢ cosmic, o seami de probleme punctuale, eare pris ‘vese via(a i misiunea Bisericii in epoca ‘ni. Cu tithy informatiy ara 8) problema ruportului dintre teologie si (anticd, moderna si postmodema si evolutia tN 1sried), 88 deseoperim radi fume naturals, care uit de transigurarea om in ‘Hristos gi agaza moartea inaintea lui; b) problema raportuul dinre arta profand si cea Aisericeasca, pentru a pune in evident dimensiunea duhovniceasca a vietii cregtine gi a iconografici ortodo- ‘xe intr-o lume obsedata de senzualitate si pomografie; ©) sd interpreteze biblic si patristic descoperirile epocate din domenial stint, int-o vreme in care te- clogi si oameni de inj considera c& lumea nu mai poate fi explicats fra existenfa unui Logos; 4) 8 pund fn evidenta mole tendinge din teolo- ‘gia contemporand (catolick sau protestant), care a Inceput si invoce pe Hristos ea Pantocrator sau si vorbeasca de prezenta Duhului fn ereaje, in modul Jor propriu ca s6infrunte asaltul secularizarit impo- triva cet lui Dumnezeu” sau si militeze impotriva dezastralui ecologie care submineaza baza exisentei tumane pe planeta noastr; ) sf ia pozitie fats de stulile unor teologi orto- cgi, din nefericite chiar romani, care pun in eiteu- lajieteori eubaristice ce urmarese dud fuerui: si transfere central de gravitate al Biserici de la Hristos la Euharistic, de la persoana divino-umand la speele cuharistice mute", ca si submineze procesul desi- ‘varsiri spirituae interioae a credinciosuli gsi fle pe placul unei lumi obsedate de ,.actiune exterioara”; ‘apoi sé desconsidere valoarea teologiei gia spiritua- list’ ortodoxe, din oportnism politic sau financiar, sub pretext ci dogmele ,u sunt batute in cue”, ci pot fi manipulate dupa placul subiectiv al fieedruia. Tran 16 a zactia este nefericits, flinded se renungi la lucrurile nestricicioase in schimbul celor stricdcioase, Consideratii finale Intumina dimensiuni personale a mantuii,in Hris- tos si Dubul Sflnt, care implica cosmosul,teologia or todoxa trebuie 88 isa in intimpinarea noilor tendinje din eologia contemporand, cae au inceput st vad in ‘precenta lui Dumnezeu in erearieo stavill de netrecit aja secularism ia exploatiri nemiloase a nati- ri tnconjurdtoare; sk lupe cu folos duhovnicesc impo- triva hedonismului sa violenfe, care duc I deyrada- rea spiritual gi moral individulu ga societai af rete; sisi conribui, mai ales, la renagterea spiritual ‘#omuli in Hristos, pe planul viet interioare. Trebuie avut in vedere ci interesul pentru viafa interioari a omulu este extrem de neglijat de marea parte a crestinismului actual si de lumea seculari- tad, care pune accent unilateral pe acfiunea exte~ Tioard. Omul cautd astici si cucereasca cosmosul, dar rise si igi piarda sufletul,finded se lanseacit in avemuur fie ecoterice, fie tehnice, in timp ce rimiine vietima patimilor din propria tui fifa care i inci 1a senzualitate, volen{a sau terorism. Din perspectiva teologicd, omul na fost creat de Dumnezeu pentru a se lansa in cursa acumulirii de bumuri materiale, pent a se sufoca spiritual siimo= ral si nici si ietuiased autonom ca sd facd experienja ‘neantului, i tnd spre aseminarea cu Dumneze in Hristos, pentru a se desdvirgi din punet de vedere spiritual si moral. Omul irebuie si se elibereze desu 7selavia patimilor, ca s& poaté deveni eu adevarat st pinul sku propriu si stapanul lumii in care vijuieg- {cy flindca este ziit dupa chipul lui Dumnezeu si este ‘hemat la aseminarea cu Ziditorul lui, in Hristo. Intro lume secularizat care inceared si elimine religia din scoala gi societate gi vorbeste numai des- pre ,Jeoria evolutei lumii naturale”, care riméne © simpli intfcd” ce nu poate fi dovedita ca flare, care uit de eresterea duhovniceased a omului si prefer si peroreze despre spectrl catastrofei apo- Caliptice, Apologetica are datoria si-i arate omului calea renasterii lui spirituale in Hristos yi Biserica, ‘cu puterea Dubului, in lumina cerului xi paint lui now despre care ne aminteste Apocalipsa. Heidegger spunea c& ,numai Dumnezeu ne mai poate salva’. $i, int-adevar, prezenfa lui Dumnezew in creatie, prin energile necreate, constituie mijlocul ‘care permite crestinismului si reziste 1a asaltul im- jpetuos al seculariarit si sd-1 converteased fn proce sul de transfigurare a omului sia ereaet tn Hristos 4 Biseried, pentru a inainta eu creafa,edtre cerul si ‘pimdntul now ale Impardyiet lui Dumnezeu, dupa bu navoina Tati 9 iubirea Dubulu ‘Astizi, mai mult ca niciodata, omul trebuie si se clibereze de sub jugul secularizari ca sisi giseascd libertatea si pacea interioari cu Dumnezeu si eu se- rmenii, in Hristos. Trebuie s& devenim constienti de indatorrilenoastre spirituale, morale sau etice fat de ‘Dumnezeu, fata de semeni si fat de not ingine sau fa- {ide lumea in care trim i fle propoviduim caatare in Biserica si societate, spre folosul si propasirea spi- rituala a unci societi dominate de tehnicd. Misiunea Bisericii este eapitala in momentul de fie 1, daca avem in vedere c& trim intro lume sfigiat de dou tendinje opuse. Pe de o parte, exists tendinja ‘omului de a se inchide interior in vartejul violenjei gi al agresivititi mereu sporite sau in procesul degradii= ri masive a mediului natural, cu consecinfe imprevie zibile pentru viitorul planetei noastre; pe dealt parte, ‘vem datoria si propoviduim cu mai mult insuflefi- re, in locagurile de cult mai vechi sau mai noi, intere- sul nostru fafa de procesultransfigurarii duhovnicesti ‘a omului in Hristos, ca si prefacem patimile in virtuf si si ne inalfim cu intreaga creafie spre transcendenja ‘comuniunii trinitare. Cregtinismul care utd de spiitu- alitatea deificarii este mai mult mort decit viu. Crey- jsmul viu ne arati calea care ne duce spre plinirea dorului tainie de etemitate, ca si descoperim bucuria negraita a viefuirii cu Dumnezeu Cel in Treime.I. PROBLEME FUNDAMENTALE ORIGINEA RELIGIEL Originea religici a fost explicaté in decursul vre- ‘mii prin intermediul unor teori, care pot fi imparite in rei eategori. Mai intdi este vorba de feori evolufioniste, care pretind ed religia s-aravea originea in animism, na- {urismul, totemismul sau ftisismul omului primitiv, in al doilea rind sunt luate in caleul reoriile rajio- naliste, care eaut si expliee origineareligici tm fune- {ie de interese pragmatice omenesti sau de interpreta rea rafionalé a universuluifizic ori ca rezultat al fan- {eziilor de ordin psihologie. ‘in al treilea rnd se trateazit despre (eoriile ineiste ‘sau nativste, care pun religia pe seama unor ide ine niscute in mintea omului ‘Dupa cum vom vedea, acest teorii cautl sf expli- ce originea religiei dintr-o perspectiva antropologiety specificd culturii apusene, care poeste de la imaintesti cAtre cele ceresti, de la om gi medi biant cétre Dumnezeu. a‘Teorii evolufioniste Dupa cum am remareat, teorile evotutioniste propun si explice originea religiei prin prisma mismului, naturismului, fotemismului si fetisismului. ‘La baza lor se afl dou’ idei principale: anume ‘omul primitiv na fi avut religie la inceputul existen- {ei sale, pentru of religia ar fi apart mai tzu, ca re~ ‘zltat al evolufiei in timp, sau ci ar exista 0 similitu- -vremii, $i religiile oamenilor primit {uiese pana astizi, in diferte colfuriizolate ale lumi ‘Sle prezentim pe rind. Ca religie primitiva, ani ‘mismul se caracterizeaz& prin tendinja omului de a in- sufleti lucrurile din natur cu spite, dupa propria tui ‘aseminare, ca fina inzestratd cu suflet, Ommul ar fi ajuns, mai int, la constinja propriului su suflet in functie de fenomenele vitale ale existentei lui pimiin- testi, cum ar fi, spre exemplu, risuflarea, umbra, som- nul, bolile nervoase sau halucinafile. Cu alte cuvinte, sufletul este rezultatul evoluticl. ‘Apoi, dup ce si-aatribuit lui insusi un suflet, omul a inceput si insuflefeasc natura cu spirite bune si rele, ‘cu viala lor proprie si independente de el. in consecins, ‘din momentul in care omul a inceput s inte in relate ‘cu acestespirite, ea si dobiindeascf ajutorul celor bune sisi se apare de cele rele a luat nastere gi eligi. jin functie de varietatea spiritelor din natura si dup ‘elajia omului cu ele, animismul se prezinta sub dife- rite forme, eum ar fi: ‘a) manismul, bazat pe cultul strimosilor (deta lati rnescul manes ~ strimogi) si pe cultul sufletelor lor; 2 ») foremismul, care consider ne reincarate in plante sau animale, numite foremi; «) fetisismul, care consta in cultul spiritelor intru= pate in obiecte din naturd sau fiicute de om, mumite felisi, sau 4) naturism, orientat spre cultul fenomenelor din natura, care [-au impresionat pe om in mod deosebit ‘si s-au impus ater Promotorii animismului primitiv nu pot preciza ca re dintre formele de religie amintite mai sus ar fi cea originari, Important pentru ei riméne doar faptul ci religia apare ca rezultat al evolufici. ‘Teoriile evolufioniste, oricare ar fi ele, mu rezistain~ si la o analiz8i mai profunda. Cercetirile din domeniul antropologiei, al etnografici sau cel al istoriei religii- Jor au aritat cl n-a existat vreodatd o perioada in care ‘omul si fie lipsit de religic. Dovada cea mai conclu ‘denti o constituie cultul mortilor, pe care il intnim la ‘omul primitiv chiar de la inceputul existente lui “Morfii nu crau abandonali ori aruncafi, ci ingropati iar culoarea rosie de pe trupul celor decedati sim za credinfa primitivilor in viafa sufletului dupa moar- te, Aceste dovezi, pe care le intalnim in viaja omului primitiv de ieri sau de az, ne arati ci originea religiei ‘nu se explic& prin fenomene naturale sau paranormale din Viaja omului (rasuflare, umbra, somn, vis, nevro= ze, halucinatic), ci prin credinfa omului into Divini- tate care precede astfel de fenomene. ‘Cici nummai in mésura in care omul primitiv a avust apriaric ideea de Divinitate sau de Spirit imaterial in ‘mintea sa, putea si-si imagineze gi spiritele = ‘aflau in spatele fenomenclor animiste, Cu 2B‘enfa unor practici magice, niscute din lipsuri si ne~ putinfe materiale, acestea n-au reusit st inkiture reli- fia, care a insoft omul de Ta inceputul existent lui pimantest ‘La toate popoarele $i in toate locurile a existatide- ‘ea de Divinitate creatoare sau risplititoare, privind Viata viitoare gi justtia divind, care se consttuie ca object al religie. ‘Pentru a ingelege ins semnificafia acestor teorii, ‘care pornese de la existenta tnei perioade a-religioa- se din viaja omenirii, care marcheazit inceputul evo- fujiei umane, trebuie si stim 8 acestea sunt rezulta- tul unei culturi secularizate, care obigmuieste si ageze ‘omul inaintea lui Dumnezeu. ‘Teorii rationaliste ‘Una dintre aceste teori este cea cunoscuti sub nu mele de rafionalism pragmatic. Potsvit acesteia, reli- {ga ar constitu o invenfe a preofior sau a conducto- filor de stat izvorats din inteese pamntest. Ca inven fie a preotilor, religia ar fi Iuat nastere din dorinja lor {de 2-3 asigura dominatia asupra oamenilor gi de a ex ploata ignoranja muljimilor fn interesul lor propriu. Datorith cunostinjelor superioare pe care le deti- eau, preofii au profitat de jgnoranja multimii si au jnceput s8 prezinte fenomenele naturale —mai ales pe cele potrivnice omului ~ dept aefiuni ale unor finte plismuite de fantezia lor Mai mult decd att, preotii au reusit s8 convin- 4 multimile cf ei se bucurt de o relajie particularé fu finfele superioare, care le permite si objind de Ia 4 cle ajtor si benfici in favoarea omulu. fn spi ‘dominate mai inti de preoti si numai dupa aceca au apicut gi regi ostasi,carei-a inlaturat pe preogi Ca inventie a conducitorilor de stat, religia a luat nastere din stridania lor de a-si convinge supusii €& Supunerea fa de ei echivaleazi cu ascultara gi supu+ netea fal de finfele superioare. Orie rizeratirein- Areptathimpotriva preoflor era considera ca rizvra- tie impotriva finfelor superioae i pedepsti cruntin viala prezent, eft sin cea vitoare a oamenilor. Sefi de stat eraufntisafi ca uni care aveau legi- turi speciale cu finfele superioare gi erau zeificafiin- Adin vremea domnici lor pimintesi Zificarea con- dducatrilor de stat este confirmati de Codicele Hamu- rabi, de legisla spartanului Licurg sau a tui Numa Pompiliu, de cultul faraonilor egipteni sau al tmpiira- {ilor romani, dar side un filosof ea Evhemeros din rene, care vorbeste despre conducitori de stat ca fin- te sdeificate” ined din cursul viet lor pamantest ‘Dar gi aceasta teorie evolutionist, care incearcd si prezintereligia drept 0 inventie a preof conducdtorlor de stat, este sorta egecului, Cici este ilogie 8 pretinzi cd Divinitatea a i fost inventatl de preof,atunei ind preofia nu poate exista in mod lo- sie, fra existenfa Divinitii. ‘Cum arf putu exista preoi care si preceada Di- Vinitata,atunei end Divinitatea este aceea care cons sttuie premisa sine qua non a preofiei? Sau eum ert posibil ca Divinitatea si devini dependent de ‘tunci cind Divintatea este aceea care condi cexistenja preofilor? san 25Preofia exist numai acolo unde exist si idea de Divinitate sau de rcligie. In conseeintd, n-au fost pre i cei care au inventat rligia ci religia este aceea fare a ficut posibili, mai inti, aparitia preotitor si, poi, pe accea a conducitorilor de stat. Teoria evo~ Tutionista se bazeaza pe o inconseeventi logicd, care dovedeste fasitatea ei. ‘La randul ei teoria rafionalismului naturist soco- teste of religia este rezultatul tendinelor omului de a interpreta fenomenele naturiiin mod rajional O intl- rim ea atare la filosofii greci, ea Empedocle, Demo- ‘rit sau Aristotel, sau la neoplatonici si stoic ‘in comparajie cu animismul, care cAuta sf trans- forme religia intr-o simpla iluzie rezultata din stile dd vis, letargic sau halucinajie ale omulu, naturismul ‘rea si explice rational apaitia religiei, pornind de a ‘un element sensibil, direct si imediat, adicd de la ado- area naturi. ‘Natura inconjurdtoare a exercitat o influent co- vrgitoare asupra omului prin imensitatea ei sau prin Uuiltatea ori nocivitatea sa. La originea religci se aflt Sentimentului imensitiii, unit cu cel al infinitului, tare a dat nastere sentimentului adorafici, dup cum ‘imantul uilitfi sau celal nocivitati a nscut pe celal protectei si al dependenteireligioase ‘Dar sentimentul infinitului a devenitreligie numa tun cand fenomenele natural, care provocau acest ‘sentiment, s-au transformat infiinfe personale, in pu je sau in divintafi, Imensitatea universu- Jui si adorajia naturi au determinat pe omul primitiv sittreaci de la enomenele naturale (romina), la idea de zei i fine supranaturale (numina), ca personifi- cli ale naturi 26 orlando ee en leer Eee Stace a aeenets este cerul fulgeritor, Apolo este soarele, Hefaistos fe es Seen indicam numai cateva exemple. ‘ aan a oe nen cet orate ‘onal care i-a permis omului, potrivit teoriei naturiste, si semorey ‘zeii gi religia. ; egeonpocp nye tec ar fot info ts espe onl acne tnnet ipa ace a Se ee ee tui teligios gi ideii de Divinitate. Contemplarea natu- ri ajuta la dezvoltarea sentimentului religios, dar nu-l nipecnas! eee war nna sel aeie ori naturist nu pote exlica Cum a uns printval ‘une fiinje spirituale cu totul diferita si de alta eee moe Se ar dell palftaenmnrye aeons iu eze natura. Teoria naturist opereazi cu ideca de Divinitate, dar eviti si explice provenienta ei. Este Sosa ees Shee oe ‘Bucuresti, 1937, p. ee rene ale 7Dumnezeu in realtate, omul a proicetat pe Dumnezeu Innaturd, nu natura, pe Dumnezeu, in om’. Dar aici nu este vorba despre originca religiei, pe care 1-0 poa- teexplica, ci despre o grav alterare panteistiaideli de umnezeu, pe eare omul a avut-o dela bun inceput Rationalismat psihologic este 0 alt teorie rjio- nalist, care caut x explce originea religiei prin in- {ermediulinsuyrilorsufletului omenese, potenfate gi ‘obiectivate in natura. Oricare arf ei, zeit sunt puteri ‘ale naturiiconcepute dupa modelul puterilor sufletest ale omului, amplifcate la seri cosmica. “Teoria este insi mult mai veche gio Hntlnim in ‘oper lui Epicur si, partial, la Paton, iain epoca mo- deri a fost sustinutd de David Hume, flosof englez, su de Otto Pfeiderer, filosof german, “Acesta din unm considera cl omul a transpus in cenfeze natura si si-i confere scopuri si acti niitoare celor omenesti. in virtutea acestui demers ra- tional, omul a dat nastere mitologiei, ca forma prima- ria religiei iar Feuerbach putea si pretinds pe acest temei, fied dificultate, e& nu Dumnezeu Ia ereat pe ‘om, ci ,omul L-a creat pe Dumnezeu" ‘Aceasti teorie ridic& insd céteva nedumeriri. Dac ‘omul a zeificat natura, in mod constient, atribuindu-i ‘nsugiri ale chipului sau, cum poate el s8 se prosteme fn fa unei ,eitifi” creat de el? Sau pentru care mo- tiv s-a mulfumit omul si indumnezeiascd natura, Fi si se indumnezeiasc’ pe el insusi, atunei cind traia fnr-o lume plind de zeitaji? biden, p. 130. lar daca a descoperit, pe parcurs, cl religia este 0 plismuire a minji lui, care este motival pentru care ‘nea renunjat la religie, atunci cand si-a dat seama ei totul a fost inventat de catre el? lat tot atta intrebairi ‘rd rspuns, care dovedese ci nici aceastl teorie mit poate si explice originea religiei in mod convingitor. Teorii iste ‘Teoriile nativiste sustin e& ideea de Dumnezeu gi ty pen cre sant cunoscue gi sub numete de nas je. Uni pretind cf fecare om posed dela alr idea car de Durnezu, aga cu ofc Plton ‘Ali consider inst 4 omul mu se nast cu ideea claré despre Dumneze, i mumai eu preispocitie de a-i forma aceast idee, ‘rin educaje svat moral8 corespunzatoare. Impotriva acestor tori -a declarat inst John Locke, reprezenta al empirismului englez, cae susti- nea, potiit concep Iu, c8 nihil est in intellect, 4quod non prius fue in sensu" (,nimic nu exist in intlee, care simu fi fost mai inti in simu” Cutoate acestea,consideram c tori nativist.es- te mai aproape de adevar dect torile despre origi nea eligei la care ne-am refrit anterior. Da, insen- led oml nu se nagte cu idee car i distineta dese pre Dumnczeu, fe ea cia icon i mama evo si vesnice, ipostaziate in Dumnezeu, spre care sufletul omenese creat dupa chipul ui 29‘Aceastteorie este imparts de Fericitul Augus- tin, atunci cdind marturiseste c&: inguietum est cor meum, donee resquiescat in Te” (,nelinistit este su- fletul meu pana ce nu se va odihni in Tine”), dar gi de ‘cunoscutulteolog si poet romn Nichifor Crainic, ca re vorbeste despre ,nostalgia Paradisului”, ca aspira- fie @ omului sia ereatiei, dupa cuvantal Apostoluu Pavel: , oatd creaja suspind sd fie eliberad de sub robia siricdciuni, ca sd jung la mirirea filo lui Dumnezeu” (Rom. 8,20). "Nativismul este o teorie despre originea religiei, care nu contrazice nici Sffinta Seripturd gi nici psiho- logia moderna. Dupi cum este eunoscut,psihologia ‘moderna accept existenta predispozifilor inniscu- te la om. Dar omul mu se naste cu ideca clar despre Dumnezeu,flnded in acest az n-ar mai avea nevoie de credings. ‘Omul se nagte eu predispozita eredinfet in Dum- nezeu, care devine realitate in masurain care acesta 0 caltva prin educafe si stridanie personala, dupa voia ui Dumnezeu. Pe lang& acesta, importantateorei lua in discu- fe contin fp re dense de erie eo: , nauriste sau rafonaliste, care pretind c& ‘a omului, aceasta ex- plicd originea religiei chiar de la inceputul existenei fumane pe pimant, Teoria lui Mircea Eliade {in spiritalteorilor ineiste, Eliade consider c& sa- ‘erul nu este legat numai de faciori exteriori, ca to- 30 ‘constiin{a omului si rlmane inerent modului situ de a ume. Tribular insi ontologiet arhaice, pe eare a :prumutat-o din géndirea indiana, Eliade conside= ‘io intre sacru si profan existi o asemanare care le separa si o deosebire care le uneste. Acesta e motivul pentru care ar exista o oscilajie permanenta intre sa cru gi profan,fiinded sacrul se camufleaza in spatele profanului ‘Cu tot respectul pentru teoria lui Mircea Eliade, ‘consider cf oscilafia lui intre sacru si profan con- stituie mai curdnd un joc intelectual, care tinde s& di- ‘minueze aspectul nociv al profanului in raport cu sa crul, Este vorba de o concepfie indiand a profanului si a sacrului, care ii gseste temeiul in treimea indiana: Brahma — Vignu ~ Siva, de facturd panteistd, care 0s- cileaza intre bine si riu, Piri si le depigeascl, din ea zi c& binele gi riul sunt doua principii asezate pe pi cior de egalitate in detrimentul progresului spiritual, ‘moral sau social al omului si al societii. Poate ea aceasti oscilatit, care se produce la nive- ul divinititii panteiste indiene, constituie unul dintre ‘motivele cate il determini pe Eliade s8 vada in profan tun camuflaj al sacrului, Aceasti oscilajie arata ins in ‘mod periculos c& riul, ca gi binele, fac parte din com stitufia intern a lumii sia divinitagi si se gisese int-0 luptd permanent, care anuleaza ideea de progres. Considerafii teologice ortodoxe iin punet de vedere ortodox omul a fost Dumnezeu dupa chipul Siu, ca si 31asemdnarea Sa, prin harul divin si stridania lui per- sonal’, Fste adevarat c& pacatul strimogese a afectat ‘gray finja omului, dar n-a desfiinjat chipul lui Dum- nezeu din om, Mintea omului s-a intinat, astfel c& ‘omul a ajuns s8 se inchine creaturi, in loc tse inchi- ne Creatorului ‘Vechiul Testament a pus capat idolatrei gia ardtat ‘omului c& Dumnezeu nu Se confunda cu lumea,fiind- ‘cd in timp ce lumea este ereati de Dumnezeu, Dum- nezeu insusi riméne necreat din eternitate. lar Noul ‘Testament ne-a aritat ck Mantuitorul lisus Hristos es- te .Dumnezeu intrupat, Care S-a coborat la om, pen- tru ca omul si se inalfe la Dumnezeu”. Domnul Hris- {os ne-a riscumpirat de sub osinda pacatului si ne-a trecut in imparafia iubirii lui Dumnezeu. De aceea scopul spirituaitiii crestine nu este ace- Ja de a oscila intre sacru si profan, ci urmareste ca ‘mul, zit dupa chipul lui Dumnezeu, sk progreseze, prin moarte gi inviere tainied eu Hristos, spre asema- nharea cu Dumnezeu. Prin puterea harului necreat gi prin stridania sa duhovniceaseai omul poate deveni, Hristos gi Bisericd, factor de progres spiritual, moral, social, cultural sau stiingitic. Recunoastem c& Eliade, ca partizan al teoriei ine- iste, consider ci sacrul nu rimine exterior omului, ci face parte din fiinfa lui. Acest fapt demonstreazt ‘ef religia nu apare ca rezultat al evolujiei, ci, dimpo- trivi, ef se trateazi despre un fenomen care igi face aparitia odat& cu fiinja umand creata dupa chipul lui Dumnezeu. Acesta este motivul principal pentru care ‘afiunea constienta a omului pastreazi o legaturt inte rioari cu Dumnezeu gi cu rafionalitatea creatiei in an- 32 ssamblul ei, ca realitai spirituale care vin de Ia Dum= nezeu si due spre Dumnezeu. Conetuzii 'Nichifor Crainic, toate teoriile des- sunt ,expresia mentalitajii unui ‘om care s-a desfiicut din legaturile lui transcendente, ‘uitindu-si destinul de dincolo de lume, care ii deschi ‘contemporane rimne autonomia omului in raport eu Dumnezeu, care a erescut pe masura progresulu sti- ingific si tehnic al omului contemporan. Descoperirile geografice i-au distrus sentimentul limite, iar inven ile -au sport increderea nelimitatt in proprile Iui ‘Tot el subliniaza faptul c& ,autonomizarea tuturot formelor culturii moderne, adica descrestinarea lor, dus la accasti firdmilare a culturi si s-au urajit cre- i, care nu mai sunt luminate de un ideal supe rior, ci se zbat inte-un gol imens si fir sens. Caviza crizei in cultura moderna trebuie cata in adnc, in pierderea centrului de gravitate spiritual, transpus dle dincolo de lume in lume, adicd in ereatura; el devine ‘luctuant gi nestatornic ca 0 boaba de argint viuy cane fuge pe suprafaja lcrurilor fird si-gi gaseascd locu, Nichifor Crainie, Novagia Paradis, Ed 1994.7, 3Din moment ce e inzestrat cu spirit inrudit eu Dum- nezeu, omul nu-si ajunge sieg gi natura material nu-i ‘mai este suficienta. A fost o fatal iluzie a mentaliti- ‘modeme si ereada ed spiritul se poate impiica defi- nitiv cu Iuerurile din aceastd lume in intervalul dintre nagterea si moartea terestra. Sensul cultuii este acc la de a hraini spiritul cu sugestia vieti de dincolo, cu imaginea anticipati a unei ordini eteme pentru care el are afinitaji substanfiale”*, La sfrgit, subliniaza conceptul moder de autono- ‘mie a rafiunii sau culturii, spundnd a vine din uma- nismul pligin, adic& din increderea nelimitata a omu- Iu in propria sa putere de a se ridiea deasupra lumii, formulndw-i i dictindu-ilegile ui: .E 0 atitudine de ‘orgoliu care reproduce la infnit si consacra pacatul lui Adam, cizut prin propria trufe in clipa in care il ‘mbita iluzia inalfrii prin propria natura. Lumea di- nainte de Hristos a gindit in ritmurile acestei autono- ‘mii, iar lumea modern, divortati de Hristos, s-arein- tors a ea, reludind pacatul de la eapat™”. ‘Astfel, autonomia lumii naturale si a omului re se aflé la baza conceptiei despre originea religici, cconstituie 0 premisi falsi care porneste, subiectiv, de la absenga lui Dumnezeu in creatie si pretinde ca a ‘existat mai inti omul si apoi credinta lui in Dumne- ‘eu, Dacd finem seama insi de admiraia nestivilit 1 psalmistului care exclama, in euvinte tnaripate, c&: 1.Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea méini- Tor Lui o vesteste dria” (Ps. 18, 1), atunei putem des- ‘coperi cele dou’ elemente fundamentale care se afl * idem, 3. ° dbidem: 8. inca religici:Faptul e& lumea dispune de ordine si armonie rationale care oglindese impreund matirea Creatorului, pe de o parte, iar, pe de altd parte, cf si ‘omul zidit dupa chipul lui Dumnezeu dispune de ¢a- pacitatea spirituals de a referi creafia, in mod consti- {, la Dumnezeu, in functie de rafionalitatea ei. ‘Dacd in secolul luminilor stinja considera ci poa- te explica totul, astizi a inceput si-si recunoascé li- mitele. Dupi cum marturisea fizicianul contemporan Paul Davies: ,Mereu am voit si cred ca stiinta poa- te explica tot, cel putin in principiu... Dac& am fa- ce abstractie de evenimentele supranaturale, totusi ne apare clar c® stin{a ar putea explica totul in universul fizic. Continua si existe vechea problema de la sfi- situl langului de explicafi.. Chestiunite ultime vor ri- ‘mane dincolo de gtiinfa empiriea”™. ‘reatie, afirmatd explicit de GenezA (1,2), aratl cd n-a ‘existat vreo epocd in care omul simu igi manifest, in- tun fel sau intraltul, credinga lui in Dumnezeu, FIINTA RELIGIEL ‘Cuvaintul religie provine etiologic de la latinescul religio. Dupa opinia vestitului orator Cicero, acest eu- vit deriva din verbul relegere, care inseamni practic. ‘arecit, a studia ceva cu atenjie sau a pune de o parte, iar in sens figurat semnificd a venera pe ze Paul Davies, The Mind of God, Simon/Schuste, Londet 1992, pp. M15, 35Este adevirat cd Cicero tindea s& vada religia mai mult sub aspectul ei de laturd exterioard a cultului pu- blic, in spirit roman, fri si treacd cu vederea inst gi Jaturainterioara a rligiei, ca pievate sau feama sacra. De altfel, Cicero insusi recunoaste ci primus in orbe timor deus”, La rindul lor, grecii acordau gi ef importanta cuvenita laturiiexterioare a cultuluireligi os, dar prefuiau mai mult decét romani ideea de fior sacru sau de teamd sacré faya de Divinitate, incluse in termenul de sevastos. ‘Lactanfiu, Parinte latin, considera insd c& nofiunea de religie provine etimologic din latinescul refigare, ‘care inseamni a lega sau a uni, adicd a uni pe om cu Dumnezeu. ‘Augustin mergea mai departe gi atribuia religiei sensul de realegere sau de renasiere spirituald a omu- lui in Dumnezeu. Un astfel de sens are insi semni- ficatie mult prea spirituald, care corespunde mai de~ ‘graba crestinismului decdt religiei romane. Cu toate acestea, trebuie rejinut faptul 8 notiunea de religie implicd pentru toati lumea o laturd exterioara rezer- vata cultului sau moralei gio latura interioarat domi nati de pietate sau feama sacra. Un infeles asemiinator al religid il aflam si in Ve- chiul Testament. Cuvantul berit inseamna legatura, ‘aliama sau legdmantul dintre Dumnezeu si om, cu aceeasi semnificafie, evident exterioard, pe care rell- ‘gia o are la Cicero. ‘Sunt deosebit de elocvente, din acest punet de ve- dere, cuvintele pe care Dumnezeu le adreseaza lui la- ‘cov: oi indeplini legdmdntul cu care M-am jurat Jui Avraam, tail tau” (Gen. 26, 3). Dar Vechivl Tes- 36 tament nu trece cu vederea nici peste latura interioari ‘areligiei, pe care o ntnim in cuprinsul psalmilor lui David sub forma poctinfei: ..Miluieste-md, Dumne- seule, dupa marea mila Ta!” (Ps. 50, 1) Putem spune astfel ct religia este injeleasil ca eX presie a raportului liber dintre om si Divinitate, tri a sentiment intern de pletate sau de teamd saerd, dar Insofit si manifestat intotdeauna de un cult exterior, ‘Aceste douli elemente sunt prezente in orice religie, oricat de primitiva sau oricat de inaintaté ar fi ea, desi forma in eare au fost concepute, exprimate sau trite, fa variat dela oreligie a alta gia dobandit dimensiuni noi in decursul timpului De la feama sacra din religia omului primi ajuns astfel la dependenta filiala a omului in raport cu Dumnezeu, pe care o intilnim in crestinism. Tot ast- fel, sa trecut de la sacrificiile singeroase ale reli lor antice Ia inchinarea in Duh si Adevar, despre care vorbeste Mantuitorullisus Hristos. Dar cele dou ele ‘mente ale religiei au rims mereu si pretutindeni de- finitorii pentru orice religic. ‘Aceste aspecte ale religiei, unul interior (subiee- tiv) si altul exterior (obiectiv), nu pot fi disociate in= tre ele, fiinded s-ar aluneca fie pe panta misticisma= lui religios, ca rezultat al importangei majore pe care credinciosul o conferd aspectului subicctiv al reli sau pe cea a formalismulu reli pari exagerate pe care eredinciosul o manifest fait de aspectului obiectiv sau exterior al religici Unitatea dintre cele dou aspecte sti la bara ligiei si permite omului si se angaje7e casi ci legitura lui cu Dumnezeu in totalitatea 7psihofizice. Cici, daca din punct de vedere sufletese, ‘omul participa prin rafiune la cunoasterea religioasé a lui Dumnezeu, prin voingd ia parte la indeplinirea nor- melor morale divine, iar prin sentiment contribuie la sporirea iubirii cltre Dumnezeu, lucrind la sivarsirea faptelor cerute de legea morald prin trup. Astfel, su fletul si trupul sunt parte integrantt in viaja religio ‘ omului, finde’ chipul lui Dumnezeu din om imbra- tigea2A armonios intreaga lui fin Monoteismut ‘Dupa modul in care au conceput Divinitatea,reli- giile pot fi imparfte in trei categorii: monoteiste, du- dlise si poliveiste, pe care le vom examina in paginile lurmtoare, Religiile monoteiste cred tn existenfa unui singur Dumnezeu, aga cum a fost cazul eu religia protoparin- tilor neamului omenesc sau cu religia mozaic&, cresti- ni sau mahomedand, in ordinea apariici lor istorice. Religia mozaicd are meritul dea fi restabilit eredinga protopasinfilor nostri, Adam si Eva, in existenfa unicu- lui Dumnezeu, datoriti Revelajei divine de care s-aut invrednicit patriarhii Vechiului Testament: Avraam, Isaac si lacov; marii profeti: Isaia, Daniel, leremia si lezechicl, sau cei doisprezece profeti ai Legii Vechi. {in lumina Revelajei divine, Vechiul Testament a {indeplinit rolul de pedagog catre Hristos, Dumnezeu si om adevarat, Care ramaine Intemeictorul religiei esavarsite pe care o intélnim in Noului Testament (Cf. Gal. 3, 24) Cu invagitura lui biblica descoperita de Dumne- ‘zou, eu morala lui cea mai inaltt, bazatt pe iubire gi 38 dreptate si datorita slujirii lui cultice destivaryite, tn Duh si Adevar, crestinismul este expresia relict ade> vate, ridicaté pe culmile perfectiunii de ettre Dom- nul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, intrupat pent hoi si pentru mantuirea noastra. ‘Astfel, departe de afi rezultatul vreunei experien- fe omenest,religia apérutd in Paradis, odati eu erea- rea omului $i restaurata de Mantuitorul Lisus Hristos la plinirea vremii, constituie realitatea primara, supe- roar gi permanentd din viafa omenirii. Religiile dualiste Religiile din aceasté categorie pun accentul pe Di vinitatea” care se manifesta sub forma a doua princi pii egale, dar opuse intre ele, unul al binelui si altil al lulu, care se confrunti la nesfarsit, in cadral rea- litit cosmice. Retigia iranienitor (persanilon, tipi pentru dualismul ei, vede in Ormuzd si in Ahriman expresia unei Divinitii sfaigiath permanent de con- fruntarea dintre bine si rity ‘Mai pufin risplindite, religiile dualiste au decizut ccu vremea gi s-au transformat in religii politeiste: Cu toate acestea, dualismul religios, ca principiu de gin dire, il intalnim in hinduism, unde Vignu si ‘ruchipeazi binele iru, ca principii care se infirma reciproe, la nivelul Diviniti ‘Acelasi dualism dintre bine si ru il intnim siin réndul unor erezii crestine, cum ar fi maniheismul ‘sau bogomilismul, care supravie(uiese pind ast Desi crestinismul consider c& lumea vazutl ‘mea nevizuta rman bune in esenta lor, eu tenja plicatului, finde au fost zidite de 39aceste erezi socotese cl esenfa lumii vizute este con- taminata de paca. Din cauza influenjei exercitate de religiile dualis- te asupra lor, ereziile amintite vith c& raul nu fine de cesenja lumii zidite de Dumnezeu, ci de libertatea de voin{a a omului ‘Contruntarea nesfirsita dintre dows principii egale ‘ntre ele, unul bun si altul riu, indiferent de nivetul la ceare se exerciti divin sau cosmic, a constitu si consti- ‘tie neincetat un obstacol de netrecut in calea progre- sului moral, social, stiingific sau tehnie al omen Religiile politeiste Religile care aparfin acestei categorit au caracter panteist si supraviefuiese pani astdzi sub diferite for~ ime. Avem astfelreligtfetsiste (de la latinescul facti- tus), care adora obiects din natura sau pe cele confec~ tionate de om (pictre, pene, lemne, seoici, eutite et.), in care silagluicse spiritele bune sau cele rele, depen dente de un spirit superior. Fetisismul constitu treap- ta cea mai de jos a politeismulu sil intlnim la popu- primitive din Africa, Australia, nordul Asiei sau in anumite pati din America Centrala si de Sud. ‘Totemismul (de la totem — animal sacru) este 0 re- ligie foarte apropiatd de fetisism, dar se distinge de cesta prin cultul strimosilor sa spiritulu lor. "Avem apoi rligiile naturist diversificate in: relight astrale, care adora soarele, luna, stelele sau cometele, datorta atracfei pe eare astrele au exereita-o asupra ‘omulu; religii eronice (cuvant grecesc, cu infelesul de pamdint, care adora marea, munfii sau izvoarcle, ‘nfaigate sub form’ omeneasca (religié antropomor- 40 fo) sau sub formii de animale (religii zoomorfe), si in religii teri-antropice, care adoro divinitate infiisat ‘ca jumatate om-jumétate animal, cum sunt sfinesii ‘egipteni sau taurii la babilonieni. in concluzie, religile politeiste, cu caracterul lor panteist, au fost att de rispéndite in trecut, inci le intilnim la toate popoarele cunoscute in istorie, la in- dieni, egipteni si asio-babilonicni, la greci sau la ro- ‘mani, cu excepfia evreilor, gi multe dintre ele au conti- ‘nuat s supraviejuiased i upd aparifia crestinismului. Monoteism, dualism si politeism {In raport eu cele rei modele de religii prezenta- te mai sus, trebuie facule cdteva precizsiri. Mai intdi, trebuie arta c& relgile monoteiste se deosebese de ‘cele dualiste sau politeiste, datorité modului diferit in care concep relajia dine Dumnezeu si lume, “Monoteismul considerd ci Dumnezeu este 0 personal, necteal i vesnicd, dineolo de lume, tn timp Ce politismul crede int-o Divinitate impersonalf, in ‘rincpi sau sprite care tind s4 se confunde cu humea. ‘in concepfia monoteismului, iumea a fost creat de ‘Damnezeu in timp, are un inceput si un sfiit storie, sitinde si se impartigeascd din etemitatea Creatoru- Tui in lumina tansfiguri ei eshatologice. Religiile dualiste sau cele politeiste considera et Jumea are earacter eter si rimn dominate de mi- {ul vesnicei reintoarceri sau al istoieicietice, care se ‘pune progresult. ‘Apo, in timp ce monoteismul a eliberat omul de i-a dat posiilitatea si progrese~ a‘ze spiritual, social sau tehnic, religile dualiste sau po- liteiste obfiga omul si adore natura in Jocul Creatoru- {ui sis rimana tributare unui destin dominat de mer- sul astrelor ceresti. Porunca Decalogului: , Sd mui faci ie chip cioplit!” (Ex. 20, 4) marcheaza trecea de la politeism la monoteism, fiinded interzice eredincio- sului si se mai inchine naturii si indreaptd privirea lui tre Dumnezeu, ca si aspire cu intreaga creafie spre ‘ctemitatea Creatorului siu, si devin liber fad de cos- ‘mos gi si puna bazele progresului social, cultural si stintfic spre folosul tuturor. Deism si panteism Deismul este 0 variant’ monoteisti, care concepe pe Dumnezeu drept Creator al lumii, dar nu accep- 1 calitatea Sa de Ocdrmuitor al universului, datorta faptului ef lucrurite gi fipturite create ar i fost inzes- trate de Acesta cu legi proprii si autonome, care per- mit lumii si atingX scopul existentei ei fra interven si ajutorul Creatorului Preconizat in vechime de epicurei si reinnoit in timpurile moderne de Thomas Hobbes, Hume si Vol- taire, deismal rimane mai mult ofilosofie decal o re- igie, care a patruns masiv si in marea majoritate a teologiei crestine. Sub influenfa deismului, teologia crestina a confundat transcendenfa lui Dumnezeu eu absenta Sa din creafie sia pus bazele autonomic lumii naturale fa de lumea supranaturala a lui Dumnezeu, Pe aceastl cale, o bund parte din crestinismul actual a pierdut puterea spirituali a harului necreat gia rimas ‘ir apaare in fafa sfidarilor hedoniste gi materialist, care vin din partea une lumi care sa secularizat. a2 in sens opus, panteismul, care tine de politeism, considera c& Dumnezeu se confunda eu lumea, iar fomul se prostemneaza inaintea creaturi, in loc si se Creatorului. ist mai multe variante ale panteismului. Pe de © parte, exista un panteism a-cosmic, de natura idea- de alti part, exist gi un panteism pan-cosmic, de nae ‘urt materialist, care tinde s& denatureze Divinitatea, pe care o confundi cu lumea si apare ea prtas la im- perfectiunea naturi ‘Amibele forme de panteism suprima caraeterul per sonal al relajiei omului cu Divinitatea si sting const infa responsabilititit pe care omul o are fnaintea Tui Dumnezeu, pentru sine insusi, pentru sement gi pen- tru creatie. Mai mult filosofie decét religie, panteis- ‘mul rimine propriu fie monismului materialist, pe ca re il intlnim in filosofiastoicismului antic sau in gin- direa materialismutui modem, fie monismului idealist al neoplatonicitor de odinioara sau al celui hegelian din epoca moderna. In concluzie, daci panteismul face abstractie de transcendenta tui Dumnezeu, iinde& confunda lumea cu Dumnezeu, deismul face abstractie de imanenja ui Dumnezeu in creajie™, finde’ separa lumea de Dumnezeu. " Treuiesublniat reign fi descoperd adeviraa ei sem nica mumai stun: end este interpreta, posrivt sensu eti- rmologc, in lumina legaturi dinamice dingre Dumnezeu gi om, sub dowd aspect fundamental. Pe de o parte, Dumezeu tebe ‘Si rhmdnd ranscendent fa de lame, ca constitu vor vie 4B‘Sfinta Scriptura vorbeste inst despre , Duhul lui ‘Dumezeu Care Se purta peste ape” (Gen. 1,2), 860- {and in eviden(& ait transcendenja lui Dumnezeu fa- {i de create, edt si imanenga sau prezenta Lui in ere- aia vzutd, pentru ca humea si poatl exsta ca atare gi si tinda spre desivarsrea ei eshatologica, Cuvintéle Sfantului Apostol Pavel, din Episiola cdire Romani 8, 20, sunt deosebit de elocvente asupra acest subicct, nemuritoare spre cae nazuiete oul eeat dup cipal Su fa Yederea acest sop, Dumnezcu webuie gmt infles ca ine {absolut vi, ma resus de lume, spiritual personals. Ds press de lime, atunci eligi s red cela superstjie stl idlatre animist. Daca Dumnezeu nu este fn spiritual, tune Seconfunda cu materi poate ncgat ca ‘are, Daca Durnezeu nu ese fn personal, atuncl se cade in ‘antes, adic into eligi a eare Divinitatea are earactrin- personal Tote acestea ne arate un Dumnezeu ipsit de aceste Insupir, sadoar de una dine ele, devin o sip trie sau fc- tune, care goes religia de adevieata ei semnficai Pe de alt parte, Dumezcu ebuies fle gt imanent lumi, ca nu rind departe de mnta si de inima credinciosuhi, cast ‘de inteaga create, Cristal actual a pier, fm mara it ‘majorite, pteeasprtualt diving, din cauza dismu, care-L jaoleaza pe Dumnezcu in transcendent fade ereaja vata. De- ‘emul itoduce o paste de netrecut nr transcendent ima ‘nt, ranaformind DWvinitata into simp idee care generea3 indiferetismlreligios. Deismul consituieo aerare a monote- ‘smut eare nu ae nimi comun cu SfntaSeriptur, cea care ne spine ci, Dua ui Duranezeu Se pura peste ape” chia del r- ‘eputl limi (Gen. 1,2) e8.Dulad Ta, Stpdne, Cel for sri- ‘lune, exter ioate (i Sol. 12 1) sa ch timitesei Du- Jd Ta ve ano faa pda” (PS. 103, 30). Datei pre- nfstrntace a ui Dumnezcu in creat, omul use mai gindeste Fa Acesta ca oshnplidee cl site Il peeepe pe Dumeze «a mines inne reat personall, pind de ibire, Care Se Imereseal de viata ig decea a Tneguli cosmos. “4 ‘cli ne arated intreaga creajie suspina si fe elibera {i de sub robia stricdciunii, ca s& ajunga astel la mi trea filor lui Dumnezeu. ‘Daca prezenja lui Dumnezeu in creatie constitule baza transfigurarii ei eshatologice tn lumina tui lists Hristos, Dumnezeu si om adevirat, absenfa tui Dum- nezeu din creafie a favorizat aparijia procesului de ‘secularizare care confruntd astizicrestinismul cu in- tensitate sporita ‘Teorii despre fiinfa religici Vorbind despre fiinfa religiei,trebuie sine aple- cm, pe Kinga caracterul ei monoteist, dualist sau pan- {eist, pe care I-am avut in vedere in cele de mai sus, si supra teorilor care cauta si explice fiinfareligiei in Jumina funefilor sufletesti ale omului. Vom avea ast- fel posbilitatea s& trecem in revisti si s8 examina teorile intelectuaiste,sentimentaliste sau voluntaris- te, care incearca s& explice gi si reducd finfareligiei la una sau alta dinre funcfile sufletului omenese. «@) Teorii intelectualiste Pornind de la faptul 8 una dintre insugirile fun- ‘damentale ale finfei umane este gindirea sau cuge= tarea, adepfii acestei teorii susfin c& omul, de laine jagit imboldul sau impulsil de a cerceta cauza lucrurilor si a fenomenclor din ju ‘ul siu. Datoritd acestui imbold, omul a descoperit ni rnumai cauza fenomenelor cu care a vent in. ci gi cauza ultima, cauza a tuturor lucrurilo, te Dumnezeu. aPrincipiuleaucalitai ia permis astfl omului st Desigu, idea de infin este mai apropiat de fin- pe cale logics, de la cauza fenomenelor din regi’ deed aceea de eauzalitate, dar ea nu poate lume, a ca ulimd i absolut lami ere este roe ae Sheet : a _ fi izvorl real i unie al reli Dumnezeu. Potrvit acesteiteori credinfa religious aia acaiecis UGE caCORE este reaultatul procesuli intelectual de cunoastere a i iccket eaarwanconmeaanen lui de edtre om, care ajunge fn cele din urma la Ca Race unas ona ‘uz supremé a intregului univers, oe : “face ns din rege o simp manifesta ite Des tori inlets confn o bun parte de Aaa eter erate MMe coterie ere faci abstractie de puterea spiritual pe care o repre- lateral Ete adevirat of Mantuitorl zis: Aceasta ind religia in istori si sovitate. Aceastlconstatare este viata de vec, ca sd Te cumoasca pe Tine, singurul tba determinat pe Max Miller, unal dinre adept in. Dumnezew adevarat” (In 17, 39). Dar rostul acestor telectualismului, si inlocuiased idea de cauzalate cuvinte mu este acela dea reduce religa l cunoastere, ‘cuaceca de infin. ci le au rolul doa si sublinieze faptul e& nu. puter Pentru el, setea de ainjelege, de a sesiza si de a adora pe Dumnezeu fra st-L cunoastem, cexplica necunoscutulizvoriste tot din cunoaslee, dar Este limpede 4 religia nu poate exista fra cu aceastd cunoastere nu se mai bazeaz8 pe ideca cauza- noasterea lui Dumnezeu, dar elemental intelectual na lita, care naste si satisfac eurioitatea si cunoaste- constitu, singur, fifa religiei. Religia nu rimne tea singe, ct pe ceed a conemplii infin, oar in sferaintelectlu, ci coboat gi i sfera iii cepa ee nia = sv Dect religi ar reduce ural elemenal ocx ups opin ui; omul a ajuns la deen de infin in tl tind eligi arden fleet, Nu eat silent Sareea pie ene eo fl po ca Dumnezeu si fe cunoscut, gant sau reprezenta, ee can cence cen, conferindse ma ci trebuiesimyit,iubit urmat de eredincios eu mele de Dumnezeu.,Acestifiit sensbil spune cl, eee Bak ek Dae ee impresionatadnesifletul omului gi tendinja de a da tesrean be Som Teale § ‘um infeles, un nume, chia negaty, acest nemarginit, alltel, se all In originea elgiei"”. Aceast opine a lui Max : ‘ Maller fost mpatii ideal flosoh gman 4) Teorii sentimentaliste Hegel sau Schopenhauer. Datorttfaptului c& emoile si sentimentele au ua rag ye en mare ro in viata individual si socal a oamenilor, "Py: Pro i Wide Toit Abid Profs DT 2: uni invajafiau incereat sa reducd religia la dimensi tysan, Dogmatica Oriodad, Ba Renae, Chi-Napos, ‘nea afectivitiii sau emotivitiii omenesti. Numerosi 2008, p28 filosof,teolog si peti, ca Herbar, Luther, Goethe, 6 47Herder, lacobi si alti, ca gi multi dintre mistici, au ‘rerut ca esenfa religieiconsta in sentiment" acd activitatea inteligentei noastre poate fi ade- sea calculaté sau rece, iar voirile noastre se adresea- 72 mai mult aciuni, sentimentele sunt totdeauna pro- funde si intime. Aw in ele ceva din eul nostra intim si personalizeaza gindul yi voirea noastra. Starile de phicere sau de neplicere, de fericire sau nefericire, de mulfumire sau de nemulfumire, izvordte din raporturile noastre cu lumea sau cu ceea ce trebu- ie si fie dincolo de ea, dau nastere unui sentiment ca- ie mult de ceea ce trebuie si fie si si con- “Multi sunt cei care au ciutat si restrngi astfl fi ina religiei Ia sentiment, independent de inteligenyt voingl, dar reprezentantul eel mai de seamial aces- tei teori este cunoscutul teolog si filosof Friedrich Schleiermacher Pentru Schleiermacher religia nu este metafizca, ‘cum vor intelectualisti,finded nu cauth sa stabileas- & raportui cauzale inte lcruri, gi mu este nici vo- Juntarism, eum vor moraliti,findca religia existt i flrd eticd. Pentru el, ,religia constd in sentimentul de absolutd dependenfa (Schlechtinnige Abhangigke- itgefuhl) pe carecl simjim in fafa acest infnit ne- ccunoscut care este Dumnezeu’. .Contopirea noastri x infinite, constinfa aceasta a «finitului in infinity, consttuie o stare de suprema beatitudine, e constiin- Prof 1 Gh. Savin op. cit, p34 "rieich Schleiermacter, Cher die Religion: Reden am ce Gtildeten utr ten Verdciern, Ea Taschenbuc, Habu, 1958, pp 75-76 48 areligioas’ desdvarsiti”...A fi una cu infinitul, trdind Inca in finit si totus vegnic in orice moment, aceasta, ceste nemurirea ca religic™. Desigur, teza lui Schleiermacher, curezonante pan- twiste, care incearca si reduca fiinta religiei la senti- ‘ment, este discutabil’ gi rscanta din mai multe puncte de vedere. Mai inti, faptul ci Schleiermacher vede in Dumnezeu, ca obiect al religiei ceva care rimine ne- ‘cunoscut, constituie o contradict si un non-sens. Un Dumnezeu necunoscut nu poate fi obiect al re- ligiei. Apoi, afirmayia lui cd sentimentul de ,absolu- ta dependenta” al omului s-ar naste dint-un ,infinit ‘necunoscut” nu poate fi veridicd. Dupa o reguld ge- herald psihologica, valabil& pentru tofi, sentimentul este totdeauna generat de 0 idee. Nu poate exista sen- ‘iment religios fara existenfa unui Dumnezeu care se face cunoseut omului, ‘in fine, acea ware a spiritului in infinit, la eare Schle~ iermacher se referi cu atita bogitieoratoric si efi ne misticd, devine posibila doar atunci cid este vorba despre relafa ntre persoane, sin despre o simpla aban- 1 82 de mult poate eunoast ratiunes reali bekrvsbriyecniaatpiaesy Tae ipeerecemepreaeg = Beebe ier ere cot devrait, cae emi Tumi nevi aie cate ou Durnnezeu, rd ajutorl aru necreat. te (oumenale). - Moraismal kantian pune accent unilateral pe vaja ind- Dar, cu toate c& adevarurile fundamentale nu pot Viduali gi exterioara a omului, da utd de vita lui spi fi cunoscute pe catea rain pure, ele pot fi afirmate ritual (rugdciune, asee78, dragost) in Hristos si Duhul {ns pe ealearafiuni practice, ca postulate ale voinfei ‘Sint, ca dinamica intrioar a faptetor lui moral. auionome. Rfiunennoastrprcticd ne impune ait iin mod firesc, religia este fundamentul morale, realizarea binelui, edt si rsplitirea lui, dar numai fn- ‘ici omul nea fost ereat de Dumnezeu pentru auto- tro alti vial, datorité sancfiunii adevarate care pro- rnomie sau individualism, si funcfioneze ca un robot, vine din partea Fiinfei desivarsite si vegnice, Care es- ci pentru viaja de comuniune vesnica cu Sfita Tre- te Dumnezeu. ime structura iubirii supreme. Eroarea moralismului 2 3antian consta in earacterul Iui autonom, care promo- veaza individualism in Jocul comuniunii omului eu Dumnezeul trinitar al jubirii supreme. ‘Teoria formelor apriorice ‘Am trecut in revists teorile intelectualiste, senti- ‘mentaliste si voluntariste care vor si reducd unilateral fiinjareligiei la una sau alta dintre funcjile sufletului ‘omenese, in mod subiectiv si antropocentric. Datorita acestui fapt, exista numerosi specialist care obiectea~ ‘zi ci diversitatea si caracterul reductiy al acestor te- orii cu privire la fiinfareligiei se explicd prin absenta, clementului apriorie din orizontl religios. Tin sens kantian, acestia sustin c& ,formele aprio- rice ale rafiunii sunt norme regulative si constitutive ale lumii eulturale (inteligibile) suprapuse lumii ce (sensibile)", Rolul apriorismului psihologic este acela de a ,constata c& religia este un fenomen dat, care ni se impune si ne constringe de a concepe lu mea gi lucrurile din ea sub raport religios, adic& sub raportul transcendenjei si eteritaii, Fard acest ra- port religios n-am putea concepe nici lumea si nici pe noi ‘Acest apriorism pomeste de la autonomia omului in raport cu Dumnezeu, adici de la absenfa lui Dum- nezeu din lumea natural, gi riméne deficitar sub do- ‘ud aspecte. Mai inti, apriorismul in cauzA are carac- {cr subiecti si reduetiy fiindea face abstractc de chi- pul lui Dumnezeu din om, aplecindu-se unilateral 2 Prof. Gh, Savin, op cit, p39. Biden, p. 38. 54 supra dimensiuni pur psihologice a cunoasterii: Dae {orith acestui fap, apriorismul are in vedere doar in- {elogerea religioasa si subiectiva a relafiei noastre Cu Dumnezeu, eu lumea gi cu noi ingine. {n schimb, Revelafia divina ia in considerate att prezenja obiectiva a lui Dumnezeu in creajie ef. Gen: 1, 2), eat i prezenta Sa subiectiva in om, in vrtutea Chipului pe care \-a imprimat omului in totalitateafi- {nei lui psiho-fzice, a tei niveluri diferite. Este vorba de nivelul constient, care aparfine st fletului, de cel subconstient, care se refer la trup, si de cel supraconstient, infeles ca nous sau inimd, care fadund intreaga finfa a omului gi 0 pune in relate eu Dumnezeu, prin har, De aceea, omul nu intr in contact cu Dumneze ‘numai cu una sau eu alta dintre funetiile Ini sufletesti, fn mod reduetiv, ei eu intreaga tui fmt ziditt dupa chipul lui Dumnezeu, ea si poatd inainta spre asemi- nnarea cu Dumnezeu, impreunt cu creafia, eare Se Te flecta in constitutia lui psihofizia. In al doilea rand, formele apriorice amintite au ca racter antropocenttic,fiinded intemeiazé cunoasterea Jui Dumnezeu numai pe autonomia rafiunii umane, f- +4 ajutorul harie care vine din partea lui Dumnezed Din aceasti cauza, cunoasterea lui Dumnezeu do= bandeste un caracter abstract, care tinde si-L transfor ‘me pe Dumnezeu din Persoan iubitoare fata de om $i lume, intr-o Idee sau un Principiu metafizic, Care ri: ‘mane izolat int-o transcenden{& inaccesibili, ‘Dupé cum stim, Dumnezeu a fost interpretat Vre= ime indelungatf, in termenii gandirit aristoteli Motor nemigeat”. Cu totul difert, Revelatia 55‘ne arata c& Logosul elem al Tatilui este Persoana di- sunt rezultatlinstinctelor dereglate de paca si izvo- vind care ,lumineazd pe orice om care vine in lume” rie din libertatea de voinfa a omulu, are ignora vo- (in 1, 11), prin Duhul San. in Jui Dumnezeu. Harul divin are caracter paradoxal. Pe de 0 pare Dar, cu tot caracterul lor nociv, patimile n-au reusit {c, aparjine lui Dumnezeu; pe de alta part, apartine ‘8 distruga chipul lui Dumnezeu din om si finfa omu- comului sf facd experienta acestui har, ea unul ziit ui ca atare. Daca irafionalul ar face parte din finfa ‘dupa chipul Creatorului. Datoritaacestui fapt, omul ‘omului in chip apriorc si primordial, atunci Logosul poate cunoaste pe Dumnezeu, in mod real si personal, {rar mai fi cobort in lume, ca Rafiune suprema, cas ‘numai cu ajutorul harului divin necreat. - ereaja, potential, in El Insusi ‘Aga cum omul nu poate vedea soarele fir razcle ‘Sfintul Grigorie Palama spune c& scopul spiritua- care izvorase din el, tot astfel eredinciosul nu poate iti erestine nu este acela de a omori partea pasion. vvedea pe Dumnezeu fir lumina energiilor necreate We omului, cide a'o muta de la riu Ia bine. Datorta care coboari de la Dumnezeu la om si se oglindeste ‘Viet in Hristos si prin urmarea lui Hristo, eredincio- in chipul lui Dumnezeu din om. Astfl, att chipul lui ‘ul poate transfigura patimileirationale, care depar= Dumnezeu din om, care imbratiseaz intreaga lui fiin- Aeazi pe om de Dumnezeu, in virtuti rationale, care 4a, ct si iluminarea omului de eatre Logosul Creator Inalté omul spre asemanarea cu Dumnezeu. prin Dubul Sfint, constitue finja religie. Tendinja lui Rudolf Otto de a transforma irafiona- Datoritd influenfei exercitate de Rudolf Otto, se ve~ Jul in element consttutiv al finfet umane constituie 0 ‘uleaza si ideea ci apriorismul apare att in dome- negare a chipului tui Dumnezeu din finta ommului, ca- ‘iu! rationautui, ca suprema valoare si garantie a ce- te n-a fost distrus de picat, - lorlalte valori creatoare ale culturi umane, edt i tn omeniul ,irationalului”, ca realitate psihicd primor- aa uence Omul, chipul lui Dumnezeu Este adevirat cf existd forfe irationale in om, dar ‘Una dintre diferenfele fundamentale existente in- acestea nu fac parte din finja omului a atare, ci sunt ‘re om gi restul vieluitoarelor pimantesti const in ‘ezultatul patimilor care confrunta omul din adéncul faptul c& numai omul stie e& exist si se poate expri- fiingei lui, dupa cdderea in picat*. Patimile irajionale ma prin vorbire curenta. Se face meteu apel la teo- Tide, p62. ‘atin o anata capaci, cae este dorna natural a min= SE Maxim Marrstorl,Réspunur tire Tala, in Fi {ii dupa Dumnezeu, prin cae se pote bucura tn mod tainic de ocala, vol. I, trad. de Pr. Dumitru Staniloae, Sibiu, 1948, p. ‘2, Duphcdere ins, tot oameni aveau in mod natural plcerea 333: ,.Dumnezeu, Care a zd rea omeneased nua creat impee- ‘ek antcipare a venti orn lume gi niciunal nu era liber de may- ‘unt ct ea nico placere gi nici doriea de simi rajional}, la ‘ere patimas prin plcere” 56 7ria evolutionist, ca si se explice, ,stinjfic”, or ‘omului, dar nimeni nnezeu dupa chipul Siu, ca si tinda spre Creatorului siu. De fapt, trebuie si facem dist intre afirmafile unei teori, care rimane o simpla eu odata pentru totdeauna, ‘indi sau de a vorbi, ci, inainte de toate, capacitatea lui spiritual, de nous, adicd de ochi Kiuntric, prin ca re omul, zidit de Logos, vede pe Dumnezeu. ,Cici Logosul Se manifesti in om sub forma inteligentei ssuverane, care uneste ratiunea cu finja, nous-ul find, ‘ochiul intinderii sau depozitarul din suflet al imagini ‘rinitare:efigia Fiului imprimata prin pecetea Duhului ‘fin, ca ungere a Tatalui"™, Pe calea desivargirii crestine, iluminarea ne ara- {8 ¢4 nous-ul constituie organul cunoasterii intuitive, harismatice, si nu o simpla prelungite a rafiunii dis. cursive. Este vorba de o capacitate spiritual, data po- ‘enfial in om, care poate fi amplificata sau diminuat, dar niciodata stearsi, finde in ea se topesc toate ca- ‘egoriile ontologice ca realitate unicd. Putem spune c& ~Dumnezeul trinitar Se imparte si Se unifict in adén- ® M. Lot Borodine, La deifiation de homme, Du Cet, Pax tis, 1970, 9.44 Putut si demonstreze motival Pentru care acest fenomen s-a produs o singurd dat la Inceput", atunei cand omul a fost ereat de Dum teza stinjfied, care nu poate fi demonstrat ca atare, si afirmafia biblicd, care prezinté pe om ca fiinfd come stienta si responsabila, creata dupa chipul lui Dumne= ‘Trebuie precizat insa c& aceasta calitate a omului de flint zidita dupa chipul lui Dumnezeu implica nu ‘numai capacitatea lui rafionalA sau intelectual de @ ‘urile sufletului, paradoxal, cic Logosul este, dupa Hiserica ecumenica, imaginea Tatilui si central iradi- ‘ant al Treimii, care atinge omul Cu alte cuvinte,chipul lui Dumnezeu imbrajiseaza, WHiristos, ca Pantocrator, tureaga fim a omului si Hcosmosului si include toate teoriile imelectualist, imentaliste sau voluntariste amintite mai sus. ‘Coneluzii Sfintul Maxim Mérturisitoral spune ed Due Sint migcdrajunea natural din fear, si prin ne aduce la cunostinga faptele savarsite gregit, potriva randuiei iii. Cac se tntampl si afl Ja barbri si nomazi mui care duc o vila de fapte 1c 5 resping lel sbatce care stpdneau odat ci, Astfelse poate spune, in chip general & in oj ste Duh Sfant™. Dar, dacd in toate timpurile au exstat oamen vir tuosi in lume, capabil sh sesizeze litre ale Logo. Sulu dumnezsiese, Care stalucestetainic in inima ‘omului, aceasta dovedeste cd picatul n-adistus chi- pul lui Dumnezen din fnfa om Acest fapt are o importants considerabila: pen- tru problema care ne intereseaz, fiindea chipul lui Dumnezeu, siti fina omului, constitu ligiet din care izvordstenostal cu Dumnezeu. Nu pofi vorbi de functii intelectualis- te, semimentaliste sau voluntariste ea ini a religi The 2 SE Maxim Marturisitorl, Raspuncuri care Tala, nF loci, vol. I, TipografiaArhidiecezand, Sibiu, 1948, p48 58 59ci, fara si ai in vedere, explicit, chipul lui Dumnezew din om, care orienteaza, fiinjal, pe om spre Creato= ral si ‘Omul contemporan se poate declara autonom $i co nana clase ers ae et bl Daren al ws loc or ll Ill ARGUMENTE {at al evolutiei naturale; dar pe aceasti cale preferd, PENTRU DOVEDIREA in chip irayional, experienta nefericit a neantului in EXISTENTEI LUI DUMNEZEU locul viet fericite cu Dumnezeu. Hristos n-a venit iat si cit mai multd vial. Marea tragedie a cresti= ARCUMENTULE ere rnismului contemporan consti in faptul c& a pierdut Argumentul istorie si propune s& dovedeasca exis- puterea lui spirituald, pentru faptul cé a eliminat pe {ena lui Dumnezeu pornind de la caracterul universal Dumnezeu din lume vizata si a contribuit astfel la al ideii de Divinitate, pe care o intlnim la toate po- secularizarea ei, poatele si in toate timpurile, indiferent de modul in ‘care era conceputi aceasta, Asifel, Plutarh, filosof platonician, spunea la ince pputul veacului al U-ea dupai Hrisos ed: vefi vedea, Poate, cetifi fra inrituri sau vei inti, poate, po- poare care nu cumose itrebuinjarea banilor gi nici leg dar un popor fir Dumnezeu na vézt ined nimeni Tar in ultimul veae dinainte de Hristos, Cicero ob- serva, la rindul stu, e& ,nu e niciun popor att de inapoiat side silbatic, eas nu ereada intr-un Dum= nezeu, chiar daci nu stie in ce fel este Acesta”. fotemtindu-te’po' fle! concrete, avelagl Chien ajungea Ia concluzia ed cea ce este admis de cite tofi, mu poate sfc fals, pentru cd aceasta trebuie si-gi aba ridacina in ins finja omutui Tar Aristotel considera gi el cd ceca ce exist Ia ‘oat umanitatea are putere de adevi”. 61Astfel fe ci este vorba de preistore sau de storie, Iai inst ca ,Divinitle” adorate de popoarele ee- fie ea este vorba de etnografie, einologi, sociologie Jo mai primitive din Africa, Asia sau Australia, epar- sau de alte singe, toate vin si confirme afirmafile lui ira omului groaza sau teroarea fat de el, Pluath, Cicero sau Aristotel refertoare la argument unt invocate ca oerottori ai lor. istoric, anume cd na existat vrewn popor, in decursul “Aptoape toate popoarcle amintite se adreseaza Ze- ‘timpului sau pe vreo arie geografie, care si fie lipsit. supremi cu denumirea de Zeul — Tati, Zeul ~ Pa de credinja in Dumnezeu. sau pur si simplu de Parine. Strivechile religi lati astfel gi motivul principal pentru care argu ‘Ausiralci au fost denumite de specialist cu tilul ‘mentulistoric este cunoseut si sub denumirea de con- ric de Allfatherism, adica de , Tats al tuturor™, ‘sensu gentium, finde se intemeiaza pe consensul tu ‘pune in eviden{ atitudinea parinteasc4 a Divini- 4turor neamurilor. ilor fata de credinciosii lor. - fn decursul vremi s-au formulat mai multe ipote- | Apoi, dack Dumnezeu gi religia ar fi provenit din 2e cu privire la originea argumentuluiistoric, Cea mai rica omului fai de fenomenele naturale, din cauza veche si mai des utilizaté a fost aceea a frci. Potrivit ‘ignorant Ii, atunei cum se expla faptul east, ‘aceste ipoteze, credinfa in Dumnezeu, casi religia, ar ‘¢ind omul dispune de o stint extrem de avansati, fi luat nastere din frica fai de necunoscut. ‘exist numerosi savangi care cred in Dumnezeu? Din cauza ca omul primitiv se simjea singur gi ne- Uni dint savangifizicienicontemporani, a Paul pputincios in fafa naturii inconjuratoare, era cuprins de es, spre exemplu, merg at de departe, inet pre- © fied ce devenea mereu mai mare gi mai apasitoare. tind cf glinga este capabila astizi si conducd pe om Se cunose vestitele cuvinte din Antichitac ale lui Pe- citre Dumnezeu eu mai mult siguran(a deedt o poa- tronius: ,Primus in orbe Deostimor fecit”(,ftica este te face religia : aceea care La adus pe Dumnezeu in lume”) reluate in CCredinga ins, casi religia, nu provin din cauze na- ‘timpurile mai noi de rationalist francezi sau de dig- turale, care rimin exterioare omului, ci si au obat- ij englezi si invocate adesea de materalisit germani sia lor in interiorul omului si al constiinfe lui, adi- Saat cone, a in chipul I - ‘Aceasti ipotezA riméne ins arbitrard i este con- linist Mircea Eliade. Pentru el, , experienfa sacrului trazsi de natura fapelor Dac fica de natura maz este inerem mod de a ial omulu tn lume gi nifestiile ei ar 6 fost cele care au generat religi, ‘ra experienta ui, fina umand mu ar putea $8 se tune primi ei ai omeniri arf trebuit se ei alediasca™" ci sau ai grow. Frca fat de necunoseut fa de ear iss . Pot Gh Savin op. pI rmediul ar fi putut genera in cel mai bun caz 1 icin Dec Pcl scr Spinal magia, dar nu rely 2002, p28 Prin str relglor, Mircea Eide vin a> 3‘A doua teorie, la care se recurge adesea, pretinde ‘din Antichitate, de edtre Sextus Empiricus,filosofi- 4 credinga in Dumnezeu ar fi rezultatul interesclor Jor din vremea sa, armas fir rispuns pénd astiz. de clas ale demnitarilor de stat, al tranilo, ale unei Intrebarea devine aberanti atunci cénd este vorba caste sau ale preojilor, care foloseau religia in pro- nai ales de preoti finded, asa cum observa August priul lor interes. Potrivit acest ipoteze, rcligia sau Sabatier, este absurd si pretinzi c& preotii au inven- credina in Dumnezeu n-ar fi deed o inventie trzie, tat regia, atunci cn existenta preojilor este condi- provenita din partea unor indivizi care urmireau prin fc existenfa religiei. Era posibil ca religia si religie si intimideze gi si exploateze pe semen lor, fie uilizaté uneori i ‘casi dobindeasea puterea sau st acumuleze aver. sele lor personal, ‘Aceastiteorie rimane deficitara din dows puncte de terior acestora, si nu ca 0 inventie a lor. vedere. Mai inti, ea presupune ci ar fi existat 0 peri~ Obiectele gts cada incipient in viafa omenirii end omul era teu si piramidele faraonilor, ca gi multe atele, arta od la ‘nu putea si ereada in Dumnezeu. Cercetirile indelun- ‘riginea argumentulu istoric mu se af nici frica de gate si exigenteintreprinse in acest domeniu au aratat Yoriele naturii, nici interesele de clasd, ci aspirayia {ns ci omenireaistoried, ca si cea preistoricl, a creaut ‘sufletuul omenesc cdtre nemurire, intemeiata pe exis- ‘n Dumnezeu chiar de la inceputul existenjei ei. enja chipului lui Dumnezeu din finga omulu, despre ‘Numeroasele licaguri si obiecte de cult, eft si pic- ‘care ne vorbeste Revelatia divind. Este adevarat cl turile care s-au descoperit in cele mai vechi agezari picatul a umbrit chipul lui Dumnezeu din om, dar ma- ‘omenesti dovedese credinja oamenitor preistorici ia mai existenta acestui chip alterat de peat este in mi Divinitai. N-a existat niciednd vreo perioada atce in suri si explice nostalgia dupa Divinitate, eare funda ‘remea de inceput a omni inci dup cee Tnonteart ace conser gent, de labia agumen- inal dia and daca au exist persone interess- {uli store al existent Tui Dumneze te,cate a inventatreligi cas e transforme fn 2g ‘Sexploateze poporal in benefiiul Tor, de unde au l- ARGUMENTUL ONTOLOGIC tele nogiunea de 2eu? Aceast ntebareadresat i ‘ibe la njelegre intra a onal, opunndse vzin- Spee Et lorredutionist despre om din acest seca: mils, pozivis, Dini toate argumentele pentru dovedirea exis- ports ei (p. 32), Se conser fs ch socrl mu ; See ns dvd ad tina Mawes fT tenjei ui Dumaezeu, argumentul ontologie a fost cel ToT tas mul peer saline indy” 31)- Cua that contest gin decursulyremii a cunoscut ascen- ‘Covi, acu n concept i Eliade se conn cu diving, siuni si decider ca niciun alt argument rajional: Desi indct fice abstract de transcendena divin”. ramane singurul argument de inspirajie cresting, a o 65devenittotusi obieet de aprigh controversi in ead ‘Dor adeviratlintemeietor al acestui argument rimi- ‘unor cercuri de gnditori crestini apuseni the Anselm, episcop de Canterbury (1033-1109). ‘Aceste controverse se explici prin diferenta de PPornind de a om gi de la gandirea lui, acesta a sus- ‘metoda logicd existent intre argumentul ontologic i inutexistenga unei finfe ait de perfect, init no festul argumentelor reeritoare Ia existena fui Dum fate cugetato alti int mai perfect dectt aceas- hnezeu. Cli, in timp ce argumentul istoric, cosmola= WArgumentajia ‘su teologic foloseste metoda inductiva, care por ide citugirul Gaunilo, superior al Manstirit Mar~ neste de la fenomenele naturale din lumea vazutd pens ier in Iucrarea sa: Liber pro inspiente adverss tna dovedi cd Dumnezeu este cauza lor, argumental i in Proslogio ratiocinationem, dar side Toma contologic foloseste metoda deductiva si incearea. si TAquino, pirintele scolasticit medievale, redulabil dovedeased existenta lui Dumnezeu pomind, aprio- sar al argumentului ontologic. Fie, de Ia ideea de Dumnezeu din mintea omului. Dar, cu toate cd Biserica Romano-catolicd s mani- ‘Cand est interpreta in raport cu omul, acest argue * rezervl serioasd fal de acest argument, din ‘ment are caracter psihologie, pentru cl pomeste de la {eologieiscolastice care I-aprivit cu neinerede= {deea de Dumnezeu existenta in mintea lui, dar, inter vi evita totusi si-lcondamne, datorté unor teolog pretat in raport cu Dumnezcu, argumentul are earac- ‘Pirin catlici mai cunoscufi in frunte cu AUugUS {er ontologic gi existential, pentru c& are in vedere pe Tin, care au invocat gi au aparat acest argument. Dumnezou ca Find supremi, ca Cel ce este, adich ca ‘existent ontologico-existentiala ‘Dupi cum vor vedea ins, acest argument rimi- Dispets metieyare ne deficitar, din cauz8 cd trece peste dimensiunea on- La baza controversei dintre Anselm si Gaunilo se tologics a chipului lui Dumnezeu din om, pe car i tt eunoscuta cearta a universalifor din epoca me- pune in relajie uniaterala cu sufletul omului in det ievali,provocata de relaja dintre nomina sires, adh ‘mentul trupului stu. Chipul lui Dumnezeu din om are ‘cd dintre idee gi realitate. nnumai conssten psihologica. ‘aceasth relajic a fost coneeputt fn trei variante posibile: ae - *) cen a realismulul extrem, care firma c8ideile Crearea argumentul stepeuh rior, universaa ante res, sub in- Cel care a invocat pentru prima dati arguments fluenga platonic: ‘ontologic in favoarea Divinitafii a fost Fericitul Au- 'b) cea a realismului moderat, care sustine c& ideile dustin, care spunea despre Dumnezeu cd este ,supre- stucrurile suntinseparail legate intre el, universe ta existenf, suprema virute gi suprema bunatate”. Tia in rebus, sub influent arstotelicls or 66universalia post res. Aegiturle interne sau energetice dinte idei si lucruri, din cauza gindirii augustiniene influenfate de plato- nism sau a celei scolastice influenfate de aristotelism, fiindea ambele au ignorat sistematic existenfa Logo- ssului divin, rayionalitatea lumit naturale $i ontologia psihofizied a chipului tui Dumnezeu din om. Consccingele acestor omisiuni sunt considerabi- Ie, finded au introdus 0 adevarata pripastie intre ce- le gdndite si cele infipwuite de Dumnezeu. in virtutea prineipiului ca ideile sau nofiunile generale riman an- terioare lucrurilor, Anselm considera, ca si Augustin, ‘ch experienta interioara a omului, care se reflect in ‘mintea lui, este mai sigur decat celelalte izvoare ale cunoasterii omenesti,finded ideea permite omului si descopere adevarul neschimbat, adica ideea de Dum- nezeu din mintea lui. ‘Cu toate cé rafiunea omului are caracter pur psi- hologic, este totusi capabild si giindeaset pe Dumne- ‘eu atit ca existenta, ct si ca fini, fiinded avem pe Dumnezeu in mintea noastra ca fling tat de perfec 1, inet nu putem cugetao alti fina mai perfect sau 68 ©) cea a nominalismutui protestant, care consider ct ideile sau nogiunile pe care se sprijind acest argument "aman simple abstracjiuni (nomina) deduse din lucruri. Nominalismul protestant se opune atat lui Anselm, ‘care asazi ideile inaintea lucrutilor (universalia ante. ves), cit si lui Toma d’ Aquino, care nu desparteideile de lucruri (universalia in rebus) $i se declard in favoae ‘ea ideilor care vin dupa lucruri, adic in favoarea lui La baza acestor controverse se afl dualismul gine dirii medievale apusene, care n-a reusit si descopere. nal desivirgita decat aceasta”. Se vede inst cd An- elm nu ciuta 0 proba ontologica, ci una aprioricd de natura psihologica, pentru ca altfl n-a fi invocat In sprijinal deduefitor sale pe nebunul care neaga pe Dumnezeu. Pentru Anselm, existena lui Dumnezeu nu trebu- si risari din inuiia (ontologic a) finjei divine, ci constringerea (speculativa a) legilor rajunii, pe ‘nebunul o ignord din cauza necredinjei lui. Daca mintca care cugeta exists ideea uni fine faja de ‘nu poate exista alta mai mare, atunei aceasta fin rebuie si existe sin realtate™: Depate de persoa- vin obiectiv, acest cogitari consttuie a apriorismului subieetiv anselmian, cu carac~ {ea mintald creeazd si conditioneazd orice alt reali= {ate, chiar $i pe cea obiectiva™, Obiectii impotriva argumentului Impotrva acestei tentative a ui Anselm, care n= ceare sf deduct existenta fui Dumnezeu dito 7 Profesor Tadoran Ani Pro De tan Za pom on bt TD afl Kant ee cel care a vor pent rina at de ment ntl, per chet ps cel pe eer ‘Cindec xttone inca om calioe, a, p ott poi acestiasl dle alr creo pl pi SS subltv. Eapustse vc qin cre porn dep Sica ase a oma dient ani oetive. "he Pot Dir Toran Ari. Pr Don pean. ctp. 58 nlm. 6 0pl idee, calugarul Gaunilo demonstra, dimpotriva, ef existenya reald a unui lueru nu se poate deduce din simpla lui existentd’ minald. Chiar dact am admite, spune Gaunilo coneesiv, c&'am putea avea o idee dese pre Dumnezeu, si anume cd fiinfa lui Dumnezeu con stituie ceva fal de care altceva mai mare nu se poate ccugeta, totusi aceasta nu inseamna et Dumnezeu tre= buic si existe gi fn realitate. Trebuie mal indi ca aceasta existenta sane fie da- 14 ontologie ca atare, pentru ca apoi sd-i putem add uga oricare alt atribut, fie gi acela cd in raport cu ‘Dumnezeu nu putem gandi ceva mai mare. Dacd se porneste de Ia premisa c& ceea ce exist in intelect ttebuie s8 existe si in realitate, atunci s-ar putea de- -monstra existenga reald a oricdrei fnchipuiri din min- tea omencasca. Gaunilo ilustreazi absurditatea acestei deducti ficdnd apel Ia exemplul legendarei insule Atlantida, 0 insula pierdut”, care s-arafla undeva in ocean, in trun Toe pe eare nimeni nu-l cunoaste gi pe care ni- ‘meni n-a vazut-o si nici n-o poate descoperi. Despre aceasta insula se spune cf ar fi unict in felul ei gi cl ar intrece in bogitie $i in frumusete oricare alt insula de ‘pe plant, Nimic nu ma impiediea si-mi pot face 0 idee despre o astfel de insula atotperfecta. O pot avea in minte, Urmeaza de aici c& exist gi in realitate? Desigur, dup’ argumentarea lui Anselm, spune malifios Gaunilo, aceastt insula ar trebui si existe, ici negarea existenfei ei ar constitui 0 contradict. fn raspunsul stu, Anselm declara cu superioritate 8, desi ar putea fi de acord cu obiectia lui Gaunillo, c& {dea unui lucru nu implica neapirat i existenta lui 70 ld, pretinde totusi c& argumentul ontologie consti- Iie 0 excepii niu este vorba de o insu- Mlegendara, suprema. {Nam etsi possunt cogitari non esse, omnia tamen Jpossunt cogitari non esse practer id quod, summus P (,Desi se poate cugeta ci nu exist, totusi toate cite se pot cugeta nu sunt asemandtoare cu ecea este suprem”). Desi rispunsul lui Anselm este apreciat pentru juprema lui frumusefe stilistica”, totusi mu aduce ni- jc now in sprijinul tezei sale decat tot proprile lui afirmati®. ‘Astfel, disputa stirniti in jurul argumentului onto- Jogic, care oscileaza intre realismul extrem de influ- cena platoniea al lui Anselm, unde ideile exist inde pendent de lucruri (universalia ante res), si realismul ‘moderat al lui Gaunilo, unde ideile sunt dependente de lucruri (universalia in re), constituic 0 disput ar tiicial, care nu poate depasi opozifia dintre suflet si trup, fiindea trupul riméne o realitate amorfa, lipsita de structurd rafionald interioard, care se opune sufle- tulu rafional, ‘Trebuie remarcat ins c& Anselm se abate la un ‘moment dat de Ia prineipiul siu de baa, care pretin- de e& coca ce avem in minte (in ntellectu solo) trebu- je s& existe si in realitate si susfine in mod contradic (oriu cd o astfel de fing trebuie si existe nu numai in ‘mite ci si in realitat. Céci, spune el, 0 fiinjl care ar fi doar in minte, apri= ofic, mv ar putea corespuncle cu marimea sau moduil Se roidem, p66de afl fiingoi pe care o aver in realitate”. Anselm Incepdind ins8 din al treilea deceniu al secolului introduce astfel, in demonstraja a, un element sensix yecut, tcologia romaneascl a tnceput s8 redescope- bil, o mirime realt obiectiva, care devine mai impor- fo filonul gandiii patrstice risiritene si s8 explore- tanta decét conceptul mintal subiectiv’. yo calea ontologicd, care avea si duct la depasirea ‘Sub o forma oarecare, orice gindire apriorica tre= fpinoasei controverse @ universaliior, care a generat buie si fic valorficata in lumea existenjei obiective ‘dine Anselm si Gaunilo, aga cum am aritat died s se sprijine pe un punctferm din tumea vz ‘a si poata fi valabil iin cadrul ei. fn reaitate, aces- ‘te ambiguitai anselmiene, ea si cearta universalilor, de fapt, rim toate rodul unei gandirfilosofice, care face abstractc sistematica de persoana divind a Logo sului, in Care Tal agndit lumea din eternitate gi prin Care a adus-o la existenj in timp, prin Dubul Sfant. (De la bun tnceput, trebuie sublniatinsd c& om se naste cu idei si nici rayiunea nu poate genera i dei valabile eu prvire la existenfa lui Dum fra si recurga la suportl lor obiecti. Chiar im este obligat si recunoasea pind le urmi c& «o forma oarecare, orice fndire aprioricdtrebuie fic valorificaté in lumea existenei obiective”, adic ating’ un punet frm in tea vzut, 2 spat f Interpretarea ortodoxi a argumentult ld si in cadrul ei. ae iiss Dar chiar $i aga controversa stamita in jurul argu- ee eae err reas ntului ontologie riméne o controversi pur filoso- ‘aretate de opin in cea ee privet coe fae ape la nofiunea abstract de idee minta- ‘ngumentlentologie. Dat teologi ry a Macare Tae Fivyl suprema fi inroduceo pripastc de si Caney, confer’ argumentului numai valoare psiho- hhetrecutintre om si Dumnézeu. Controversa In cat Jogied teologul gree Andrutsos i espinge fir drept ta evtd st vorbeascd, tn lumina Revelaiet divine, de de ape. Cit priveste pe teologi rom, acetia osc sae de persoand sau har necreat, care descid leacd inte V. Gaind, care are mari rezerve faa de un ret umneze fata de om 3 create creat, nfm astfel de argument, i mitopolitulIrineu Mikaleescu Sy one, cae Duce. sau I. Gh. Savin, care cautd si il reabiliteze, Profeso- “Fendinja de a deduce existenja ontologica a lui ‘rul Savin ajunge la concluzia cd ideea de Dumnezeu, Dumnezeu dintr-o idee aprioricd din mintea omului, dati cu necesitate cugetriinoaste, implicd necesar fart intervengia lui Dumnezeu, este respinsA categorie existenfa Sa absolut de Sftatl Maxim Martrsitorl, are art c8 Dull idem p5t ‘flint nu este absent din nicio faptur’ si mai ales din ee tele ce a fnvrednicit de rajune. Elo susfine in exis- » tbidem,p. 7. tent pe fiecare, ntrucit Dumnezeu si Duh tui Durm= Bnezeu Se afl, prin puterea providentiatoare, n toate” ,omul eizut in pica, omul care ‘confundat pe Creator cu creafia in chip panteist, nar fi ajuns niciodata si descopere existenja unui Dumnezeu transcendent si personal in raport cu umea imanent, ard Revelagia divi pe care a ercat-o din iubire fat de om. scolasti nefericire, de structura rationala a creafi ‘cand astfelo ruptur interioardintre ide si lucruri, fe inde, in timp ce ideile au earacter rational, tucrurile sensibile riméne amorfe in consttutia lor interioard. jin lumina gindirii risiritene, ideca aprioric& a Tut ‘Dumnezeu din mintea omului, de la care pomneste ar ‘gumentul ontologic, este rezultatul une concepfii au- tonome, care inchide omul in et insusi i face abstrac- fie de doud lucruti. Pe deo parte, trece cu vederea leyitura interioard a ‘omului eu Dumnezeu, ca realtate total transcendent, ‘inde un Dumnezeu conceputfilosofic, ca find me- tafizicd,riméne izolat in transcendenta Sa inaccesibil, ‘rd si coboare la om, ca persoand divind iubitoare. Pe de alti parte, ideea aprioricd a lui Dumnezeu din mintea omului este rezultatul unei activititirajio- hale a sufletului omenesc, care ramane exterioard tru- pului,fiindea constitujia trupului este Tipsil de ratio- nalitateinterioara, Desigue, pentru depasirea prapastiei ontologice pliruti intre om si Dumnezeu pe aceastt cale, se face ‘pel a mintea care-L gindeste pe Dumnezeu in mod "SSE Maxim Mieturstorul, op. cit p38 "4 ‘universaliilor, dreptatea a fost de partea x, care aveau in vedere relajia exterioar dinre idee si hueruri, dar eare ficeau abstractic, din introduc peculativ, dar care, din neferiire face abstractie de Juidlnirea personal a omului eu Durmnezeu. ‘Sfintul Maxim Marturisitorul spune cd este 0 ca- Jo ott de Lunga de Ia om ta Duranezeu, inet omul mu ‘si o stribati singur, fird ca Dumnezeu si co- Taom, Sau, mai bine-7is, absenfa energiilor ne- te deschide un adevarat abis intre om si Dumne- ‘care scoate in evidengA caracterul antropocentric dgumentului ontologi elaborat de Anselm. “Teologia ortodoxA consider ef anzumentul ontolo- a) pe har divin ca energie necreata a tui Dum veut in Treime, Cate iese in intémpinarea omulu, mm ca omul si inainteze spre Dumnezeu, cu rea a, in Hristos $i Duhul Sfints 'b) pe chipul lui Dumnezeu din om care consttuie vaira” energiilor necreate, prin care Dumnezet im, \igeazA intrenga finfd psihofzicd a omutul tn v= ‘structuritrafionale a trupulu, si ‘pe structura rational a creajei wizute a re oglindeste tei lueruris fhylepeiumea Creatorult, (dupa cuvantul psalmistuli: ,Cerurile spun slava lui ‘Dumnezeu si facerea mdinilor Lui o vesteste taria” (Ps. 18, 20); pe prezenta lui Dumezeu in creat, in puterea Dubului, Care Se purta peste ape la facerea Tumi (ef, Gen. 1,2) $i pe aspiratia intregii creatit va- lure de a se elibera de stricaciune, ca si se impart eased de slava flor lui Dumnezeu (ef. Rom. 6, 12)- ‘Ca alte cuvinte, energie neereate introduc © anti mits corespondenfa interionra inte ontologia create ‘ersonificat in om, care riméne deschisteatre Dur: vrzeu, 51 ontologa trinitard vegnie8, unde Persoanele 8Dumnezeu, in Hristos si Biseric, prin Duhul Sint, semnificatie numai atunei ednd fiima lut Dumnezen, Jorulul, au caracter ipostatic. unilateral. eu func forma argumentul ontologic in simplu pretext de spe- culatie abstracta si controvers filosoficd. Teologia nu este filosofie, ca si peroreze specula- tiv despre om sau Divinitate, ci se intemeiaza pe ener giile necreate care constitu legitura dinamica si per- sonala dintre Dumnezeu si om, pentru ca omul, zidit cu Ziditorul siu, ARGUMENTUL COSMOLOGIC Istoricul argumentul Este vorba despre un argument care igi propune s& dovedease’ existenja lui Dumnezeu pornind de la ca~ racterul marginit sau trecdtor al umii (cosmos in gre~ este), care postuleaza existenfa unei cauze absolute si nemirginite a ei. La baza acestui argument se afl ideea de cauzalitate, care ne arati, intr-un sens mai larg, c& orice efect are 0 cauza, Pe acest temei, chiar Voltaire a fost nevoit s4 recu- nnoasea faptul c8 ,universul ma incurca si nu pot gandi 6 divine rmin deschise fata de om si creatic. Pe firul ‘energiilor necreate, Dumnezeu coboari la omul zidit, dupa chipul Sau, iar omol se inal spre asemnarea cu Argumentul ontologic isi descoperd adevidrata lub ca de altfe si fita omului, zidtd dupa chipul Crea ‘Tendinga de a pune chipul lui Dumnezeu in relajie psihologice ale sufletului ome- cu mintea omului in detrimentul trupului, trans dupa chipul lui Dumnezeu, si tindd spre aseminarea ‘eh ceasul poate exista fri un ceasomicar”. in vitutea Joy cauzalitiii, lumea este consideraté ca efect al unci ‘Gauze suprem: ferurile se condiioneaz reciproe, atunci lumea in an- jmnblul ei trebuie sA fie rezultatulfirese al unei Cauze Care este Dumnezeu. Daa in lume lu- ijionate sau absolute, care este Dumnezeu. Prin- I rafiuni sufciente postuleaza pe Dumnezeu drept ri suprema a cosmosului contigent in care trim. ‘Argumental cosmologic este cunoscut din vechi- fl intainim atat la filosofiigreci, ca Anaxagora, laton si Aristote, eat si In personaje cunoscute din imea romana, ea Cicero sau Seneca, Aristotel spune, ‘exemplu, c& ,Dumnezeu, Care nu poate fi vizut nimeni, Se videste in lucrurile Sale”. ‘Sfinta Scriptura subliniazA cu precdidere acest ade- vir, mai ales pe acela c& lumea ta care se refer n-a fost creati dintr-o materie preexistenti, de citre un Demiurg, ca in religile panteiste, ci are un inceput, fiind creata de Dumnezeu ex nihilo, adict din nimic. De aceea, dac& Moise ne spune ci Dumnezeu a cre- ‘at cerul si piimantul la inceput (cf. Gen. 1, 1), iar lov ddeclard tot astfel e& , Domnul a ficut toate acestea” (12,9), Psalmistul in schimb vede intreaga ereafie ca imn de lauda adus lui Dumnezeu si rosteste, in cu- vinte inspirate, c& ,cerurile spun stava lui Dumnezeu sifacerea mdinilor Lui o vesteste ria” (Ps. 18,1). ‘Mai mult chiar, Sfintul Apostol Pavel ne oferd cea mai evidenta formulare a argumentului cosmologic, atunci cdnd serie romanilor c& ,nsusirile cele nevit- ‘ute ale lui Dumnezeu si puterea Lui cea vesnicd se ‘iid, prin cugetare, de la crearea lumii, in fepturite Sate” (Rom. 1,20). narin bisericesti au ficut adesea apel Ia acest Bument, prezentat in hain’ poctica gi stringena | ca. Sfantul Atanasie face apel la ordinea cosmid ‘ntreabat Cine, vizand soarele risdrind in fiecare: ‘i luna ivindu-se noaptea, crescénd si descrescénd: i legi neschimbate, iar dintre stele multe si schimbandu-si variat mersul lor, altele mi in chip constant, nu va injelege ed exist un Creator lor, care le si guvemeazi?” Tar Sfaintul Grigorie de Nazianz, unind ing ‘cu logica, ne spune: ,Cine vede o har ficut fe 5 bine aleatuita sau aude eéintandu-se cu ea, musi te: Drezinti pe cel care a icut-o sau pe cel care cnt a, cu toate cd nul cunoaste ca persoana?” Tot astfel, act privim lumea, cunoastem Dumnezeu, Care a creat totul si cuprinde totul. ‘ea si rafiunea ne obligi si pornim de la cele vazute, de la ordinea din lume, la Autorul lor suprem, la Cre~ atorul divin” Legea cauzalita{ii Argumentul cosmologic se intemeiaza pe citeva legi care se desprind din realitatea lumii vazute. Pro fesorii de teologic I. Gh. Savin, Isidor Todoran si lon igrean vorbesc de trei probe sau legi: cea a cane. tei, cea a contingengel $i cea a miscarit, pe care le Yom prezenta pe rind. Dupa cum am vizut deja, le. ea cauzalitijii arata ca lumea se prezinté ca o inkin- fuire de cauze gi efecte, pentru ca orice fenomen are “Px Pro Dé sor Todoran Aid. fan Zigrea, op. at, . 8 ‘Wopria lui cauza si poate deveni la rindul siu cauza ‘itu fenomen, ar, cu toate c& nu e posibil ea un fenomen si de- lui cauza, in pofida cauzei care rimane it efectului, totusi mintea noastra ne ef nu putem inainta la infinit din eauzi in eau ji trebuie si ne oprim in cele din urma lao prima care nu mai presupune o alti cauza. ‘Sou, dupa cum spune Sffintul Dionisic Areopagitul: Inezeu are cauiza existenjei in Sine Insusi ‘Cauza existenfei tuturor celor ce exist". Aceasta ‘Cauza prima, care se impune cu necesitae si pe © numim Dumnezeu. Reflexia asupra naturit in eral si cercetarea slinfficd in particular, din lumea janie si anorganicd”, aratl cd prineipiul cauzalita- i, care postuleaza existen{a Cauzei prime, nu se spri- ina doar pe eriterii de ordin subiectiv, ci are caracter sbiectiv, care se impune de la sine. | Cu foate acestea, D. Hume si I. Kant au cdutat s8 ‘pund la indoiala principiul canzalityii, ca argument in faVearea lui Dumnezeu, sub forme D. Hume consider’ ci legen cauzalit simplu caracter subiectiy, fiindea se muljumeste si ‘constate suecesiunea evenimentelor din lume, dar ni spune nimic obectiv despre cauza lor, Hume ineear- cl si relativizeze principiul cauzalitiii, dar nu-]res- pinge ca atare, fiindea constituie o lege obiectiva gi fundamental, care se afli la baza fenomenelor din “SE DionisieAteopagitul, De dns nominbus, cp. 1X, 8, PC Ml, ca. 985 © Br. Prof De sidor Tadoran gi Athi. Prof. Dr, lott Ze srean, op. cit, p45, ”univers si postuleaza existenja unei Cauze prime afara lumii, La rindul situ, Kant menge mai departe si respinge argumentul cosmologic, sub doua aspecte. in pris riind, el susfine ea prineipiul cauzalitaii, care se ‘cd numai in domeniului lumii fenomenale, nu fi utilizat in domeniul lumii numenale, care rimane © realitate de nepdtruns pentru sfera rajiunii pure, Cu ‘toate acestea, Kant s-a folosit de principiul eaualitaii ‘ultime, atin domeniul lumii fenomenale, ct sin eel al lumii numenale, a lucrului in sine, ca s& poati rezol- -va conflictl siinjific dintre rajiume si sensibitinate. In al doilea rand, Kant consideri ci argumentul cosmologic poate dovedi cel mult existenfa unui Or ganizator al lumii, pornind de la lume la Dumnezeu, {in mod regresiv, dar nu pe cea de Creator al lumii, pomind de la Dumnezeu la lume, ca si cum lumea fi opera lui Dumnezeu, (Crearea lumii implica existenja unei Cauze ultime. care nu poate fi cunoscut prin stiinf ei numai prin credin{a, cici aparfine lumii numenale, incognoscibi- Win sine, Obiectia lui Kant rimdne inst neintemeia~ 1, fiindca rolul argumentului cosmologie nu este cel de a deriva lumea din finfa lui Dumnezeu, aga cum pretindea el, ci si arate, cel mult, c& existenfa lumii mu poate fi explicati fra existenja lui Dumnezeu, Obiecfiile amintite ar putea lisa impresia, la prima vedere, ci filosoful Kant di dovada de inconsecven- “ Prof. L Gh. Savin, Existema lal Dumnezeu. Probe cos- ‘mologiet 3 teleologed, Tipograia Cinilor Bsericet, Buck rest, 1943p. 57 * Ibid, p60. * Ibidem, p61 Wh Wworetica, Cand este vorba de stinja, Kant infirma, [ropriul lui sistem de géndire si aplica legea caus ‘iti nw numai in domeniul realitijilor fenomenal dar gin celal realitiilor numenale, din dorinja de a tata. (Clind se trateazd despre argumentul cosmotogic, imine conseevent gandiri lui proprit si pre- ca Dumnezeu, in calitate de Cauza ereatoare, ‘convingerile lui conseevent iluministe, care urmi- ‘8 apere caracterul autonom al rafiunii umane in ingerinfelor religioase din vremea sa. Obiectiile late de Hume gi Kant rman discutabile, Legea contingentei Ca traitori in lume, nu vedem si nu venim in con- oct decat cu lucruri si fiime trecdtoare sau margini- Ae, care sunt gi nu vor mai fi, pentru ed niciuna dintre facestea nu-gi are cauza existenjei in sine gi nici ince puturile existenjei lor precare. Caci ce existent in sine poate sit aiba o piatra ne- ‘rebnicd din drum, pe care © aruncim cu piciorul, pa sirea care se inal in vizduh, viermele care se tirig- te in moroi sau pestii care tiese in addincul apelor? CChiar viata omului pe pamant este comparati cu floa- ‘ea cémpului, pentru cd rimane tot atat de treeatoare casi aceasta, De pretutindeni ne intémpind faptul contingentei, lipsa de necesitate a existenei, care ne obligh si eutimJa near, pentru noi s pentru fiecare luc su fi tu cru sau fin cares fe eauz a exisenei, ‘Omul care stribate accastt cale lungi poate jungi in cele din urma laexistena une Fines ime, Care exist prin Sine Ins, ens ase, si Se te la originea color existente. Ci, in caz contar, ‘mic din ce exist n-ar fi putut sa inceapas& exist, 4 cindva nar fi existat ceva care sf avut in sine mod necesar, rajiunea suficienté a existenei Ii ‘Sau, folosind un limbaj scolastic, am putea ne el in hme exist numa eauze sevundare gi i si Tucruricontingente, care presupun o cauzl $i necesara. In viruteaprineipiului rafiunii suf te, lumea cer, in toalitatea ef, o eau primara,d cum finfle contingente cero fin absolut jar aceasticauza primara, care est o Fini absol si necesard, pe aceasta 0 numim Dumnezen. {n sprijinul contingentei, pe care o implict ‘mentul cosmologic,s-a pronunjat si Toma d’Aqui care spune cd ,trebuie $8 admitem o Fiinfa neces i prin Sine insusi, Care nu-$i gBseste fn alteeva uza necesitafii Sale, dar care este Cauza altora, si pe aceasti Cauza 6 numim eu tofii Dumezen™™ La rindul siu,filosoful Leibniz, care pomeste pe scara uni gradatecontinuit4ii a monadelor sale, cone cepute ca emanafifulgurante dint-o prima monada; considera cd aceste monade igi coordoneaza exisenta dupa voinja $i inteligentasupremei monade care este Dumnezeu’. Dido 27. “hide, p29 *Mbidem, 31. Hot astfel Christian Wolf, discipolul lui Leibniz, isin c& ,lumea si lucrurile din ea sunt intimpla- foare, cici ele ar fi putut si fie altfel deed sunt. Deci foe sunt contingente in existenja lor. Contingentul in- ‘W/nw-si are in el necesitatea existenfei lui absolut, care rezida fn afard de el. Acest temei Dumnezeu”™, Obiectia care sa ridicat impotriva contingenfei i in faptul c& depairea lanfului cauzelor secun- si trecerea spre 0 cauza primar nu sunt necesa- Iwate in totalitatea lor, aceste cauze secunde ‘condifioneaza reciproc gi nu mai au nevoie de pos- area unei cauze primare in afard de ele, de altd na- decd cea a lor ‘Accasta formula a circuitului eauzelor secundare © ici modern, indiferent daca aceasti cugetare provi- din cercurile pozitivismului stinjfic al lui Auguste ‘omte sau din cele ale evolutionismului idealist al lui Bergson si al lui Le Roy. Refuzul unora gi al altora de admite existenya Junei cauze absolute sau imixtiunea supranaturalului in ordinea natural a existenfelor, fi determina pe tof si adopte o atitudine ostila fafa de valabilitatea logic a legit contingenjei*, Aceastt obiecjie nu € atit de temeinict pe edt vor si'o prezinte sustinatori ei. Orit s-ar conditiona re= ciproc cauzele secundare, acestca tot cauze secunda: re riman, fiinded muljimea eauzelor si chiar totalita: > hide. * thidem,p. 32.tea lor nu pot schimba calitatea lor, aga eum cea Kant insusi. Chiar daca o determinare prin ca le secundare ne-ar putea da explicajia de fapt a ‘complex de fenomene, cerinja spiritului nostru © cauza primari, care s& ne scoati din cereul secundare, imine neimplinit Totalitatea cauzelor secundare nu ne poate da 2a primara, dupa cum totalitatea idiofilor din lume ne va oferi vreodat&o inteligenti sclipitoare. Sau, ‘cum totalitatea statuilor, din marmura cea mai pur cu cea mai atisticd execute din lume, nu ne-at dala ivealdo fing cugetatoare, Oricum am privi aceasta problema, cantitatea h rilor nu poate schimba calitatea lor gi, oridt de ‘cauze secundare se vor aduna, ele nu vor inceta de {fi ceca ce sunt: cauze secundare, care igi cer eauza primara®. Cu alte cuvinte, am putea spune cd pluralitae ‘ea cauzelor secundare igi poate gisi unitatca numai i ‘Dumnezeu, Cel Unul dupa fiingd si inteit in persoane, Jn decursul acestei expuneri am intélnit adesea termeni precum cauze secunde $i Caucd prima, ulti= ‘ma sintagma fiind infeleasi mai mult ca idee decét ca ‘Persoand, asa cum ne arath Scriptura. Este vorba dé tun limbaj scolastic, care ar rimane bun in esenfa lui, daca n-ar face abstracjie de noyiunea de persoand, ca, i introducd o prapastie de netrecut intte Cauca pri- ‘ma si cauzele secunde, datorita faptului c& aceste ca twee secunde functioneaza independent fai de Cauca, ‘or prima si confera lumii vizute un caracter autonom raport cu Dumnezeu, © Ibe, p34, arati Geneza, i imanent. Duhului Sfant, Legea migcirii cexistenfa Divinit 85, Din cauza rupturii dintre lumea vizuta si cea ne- Yyivutd, provocaté de caracterul autonom al lumii va- ute, relajia dintre Cauza prima si caucele secunde f¢ transforma int-un joc intelectual, psi foal, datt in Logosui eternal Tatalui, prin Care toate fu fost ficute (cf. In 1, 1-3), si in Duhul h Care Se purta peste ape la crearea lumii, aga cum Dilema dintre Cauza prima si cauzele secunde fi depaisith cu adevarat numai atunei cand intre depas astfel prapastiafilosofica dintre transcendent Astfel c& la baza lumii comtingente sau mdrginite se afla cternitatea lui Dumnezeu, care cheama omul intreaga creafie si se implrtiseasci de nemurirea Creatorului. Contingenja sau marginirea noasteire- ulti din puterea infinitafii divine si este menit& si participe direct la infinitatea Cauzei prime, Care este Dumnezeu-Tatil, in lumina Logosului, prin Care tom teau fost create si Care a méntuit lumea, prin puterea Legea miscari a fost invocatt in sprijinul argumen- Lari cosmologice inca din vechime. Ca si dovedease’ Aristotel face apel la legea mig- cari existente in ture. Atomii sau astri, organismele sau lucrurile neinsuflejite, toate sunt in continua mig-fume gi si renunjam la Dumnezeu ea primul motor nnemiscat,flindc& migcarea constituie o insure ine renta a materiei In aij termeni, am putea spune & teori list, cu privire la caracterul eternal mica 74 doar legea conservarii materiei, pusa in circulai de Lavoisier: ,in lume mu se pierde nimic, nimic nu se creeaza, ci totul se transforma”. lata insa cd alaturi de legea energiei constante exis ti i o lege a entropiei, care cauti si dovedeasca trariul. Aceasta lege, care a fost descoperiti de fizic ‘ul Clausius si formulata de W. Thomson, sustine od desi cuantumul energiei din lume riméne mereu aces. lagi, exist totusi o crestere periculoasa a cocficientus lui de energie calorica in detrimentul celorlalte forme. de energie, cu consecinfe extrem de periculoase, fi- indcd este vorba de eféctul de serd, pe care il cunoae em astizi si care are drept consecinfi o picrdere de ‘energie, ca si cum lumea ar putea si aibai un sfarsi', Asifel, legea miscatii in general, care se bazeaz’ pe ‘caracterul constant al energie in univers, dar si pe cel al pierderii de energic, cum se desprinde din legea en- tropici, are earacterrelaiv. Pe de parte, ea poate fi in- ‘vocatii de materialist! impotriva existenfei lui Dumne~ 2eu, finde migearea ar constitui o insusire imanenta gi ‘tema a materiei, in sens panteist, iar, pe de alt parte, a poate fi invocatd in calitate de cauza transcendent ‘i mecanicd a migedsii din lume, in sens deist. (Cum se expliedinsd caracterul relat al legit mig- si al tuturor legilor naturale, care fac obiectul % Pr: Prof, Isdor Todoran gi Arhid. Prof. Dr, loan Zgran, op. cit, p. 8. 88 ? Profesorul Savin constati et ,stinfa poziti- HW poate admite ideea de primum movens din cau 08 respinge supranaturalul, pentru un motiv foarte f Dacl ar accepta supranaturalul, stinja ar inceta sivinai fisting realitate, cauzele acestei respingeri a sypranan- de catre sting sunt mai adnci. Este vorba de 0 je impotriva unui crestinism care a edutat sl fac la dogme, lipsite de baza biblica, care a opus ne- ra lui Dumnezeu miscarii lumi, prezentind pe inezeu ca simplu motor nemiscat, iar tumea ca re- -autonoma care se roteste in jurul soarelui”, Considerafii (eologice ortodoxe Mai inti trebuie subliniatfapeul et Dumnezeu nu ‘numai substan nemiscati, ei este gi persoand vind, Care riméne atitdreapt, cit de om. Scriptura ne araté c& Dumnezeu wiferent Fatt de drama céderii omului, ‘om ca sil izhiveasca de sub osinda picatulu ‘mort Potivit Scripturi aflam ef, Dumnezeu ait a Jub lumea, inedt pe Frul Sau Umul Nascut La dat ‘6a oricine crede in El sd nu piara, cis aba vis veynied” (In 3, In al doilea rand, Fiul Iui Dumnezeu, ea Logos, coboari in lume, finded umes dispune de o raiona~ lita interioara (reflex al rafiunilor divine) eare face posibil intruparea Fiului. Sfantul Atanasie ecl Mare spune despre Cuvantul Tatilu ei, ntrupandu-Se ca * Prof. Gh Savin, op cit, p. 24 coborit 89Ratiune gi lubire unificatoare a tuturor este El Ir Biserica”, in al treilea rind, lumea se lumineaza in relajia. ontologicd cu Dumnezeu, Care este sensul ei sup Lumea e deosebit de Dumnezeu, dar nu ¢ des de El nici in esenja ci, nici in sensul ei. Sensul lumii implicat in sensul lui Dumnezeu. Rajionalitatea isi descoperit un sens prin faptul ci se compl cu rafionalitatea subiectului uman, care e const si inepuizabil de bogati, fri si constituie o r ‘monotond. Numai in om rafionalitatea cu infinite ‘ual ale naturii capaci un sens sau ajunge la 0

S-ar putea să vă placă și

• Declinarea A IV-A

  

  Document2 pagini

  Declinarea A IV-A

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Adobe Premiere Pro

  

  Document210 pagini

  Adobe Premiere Pro

  Gogulica

  Încă nu există evaluări
• Studiu 10 Viata Sf. Grigorie Sinaitul-Libre

  

  Document38 pagini

  Studiu 10 Viata Sf. Grigorie Sinaitul-Libre

  Cozlac Mihaita-Adrian

  100% (1)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• 002.fonetica Latina

  

  Document2 pagini

  002.fonetica Latina

  Cozlac Mihaita-Adrian

  0% (1)
• Cele 4 Conjugari

  

  Document1 pagină

  Cele 4 Conjugari

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Ramadan-Chestiuni de Legislatie Islamica PDF

  

  Document86 pagini

  Ramadan-Chestiuni de Legislatie Islamica PDF

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Vrajitoria Si Practicile Magice

  

  Document15 pagini

  Vrajitoria Si Practicile Magice

  web2ro

  Încă nu există evaluări
• Vrajitoria Si Practicile Magice

  

  Document15 pagini

  Vrajitoria Si Practicile Magice

  web2ro

  Încă nu există evaluări
• Intrebari Din 1 Corinteni

  

  Document1 pagină

  Intrebari Din 1 Corinteni

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Intrebari Din Faptele Apostolilor

  

  Document1 pagină

  Intrebari Din Faptele Apostolilor

  Cozlac Mihaita-Adrian

  0% (1)
• Intrebari Din Faptele Apostolilor

  

  Document1 pagină

  Intrebari Din Faptele Apostolilor

  Cozlac Mihaita-Adrian

  0% (1)
• PF DANIEL - Teologie Şi Spiritualitate (1 Material Curs Morală) Pp.25-49

  

  Document26 pagini

  PF DANIEL - Teologie Şi Spiritualitate (1 Material Curs Morală) Pp.25-49

  Alexandru Ionut Onofrei

  Încă nu există evaluări
• PF DANIEL - Teologie Şi Spiritualitate (1 Material Curs Morală) Pp.25-49

  

  Document26 pagini

  PF DANIEL - Teologie Şi Spiritualitate (1 Material Curs Morală) Pp.25-49

  Alexandru Ionut Onofrei

  Încă nu există evaluări
• Adjective 1,2,3

  

  Document1 pagină

  Adjective 1,2,3

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Ind Viit Si Imperfect

  

  Document1 pagină

  Ind Viit Si Imperfect

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Declinarea A III-A Imp.

  

  Document1 pagină

  Declinarea A III-A Imp.

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Declinarea A II-A

  

  Document1 pagină

  Declinarea A II-A

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Declinarea I

  

  Document1 pagină

  Declinarea I

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• FSDSFSFDF FDSFDFD Fs DFDSF DFSFSDF

  

  Document9 pagini

  FSDSFSFDF FDSFDFD Fs DFDSF DFSFSDF

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Mircea Eliade Sacrul Si Profanul PDF

  

  Document170 pagini

  Mircea Eliade Sacrul Si Profanul PDF

  Pintilie Cristian

  Încă nu există evaluări
• Presentation 1

  

  Document30 pagini

  Presentation 1

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Asistenta 3 Varianta Finala

  

  Document1 pagină

  Asistenta 3 Varianta Finala

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări
• Anunt Inscrieri Semi 14-15 SITE

  

  Document1 pagină

  Anunt Inscrieri Semi 14-15 SITE

  Cozlac Mihaita-Adrian

  Încă nu există evaluări