Sunteți pe pagina 1din 31

In fiecare an, pe 15 August, la hotarul dintre vara si toamna, crestinii de pe toate meridianele

praznuiesc "Adormirea Maicii Domnului", ziua in care Preacurata s-a asezat la dreapta Tatalui
Ceresc.

La aceasta data pelerinii se indreapta smeriti spre lacasurile de cult ce poarta acest hram.
Astazi, Sfinta Fecioara raspunde celor mai fierbinti rugaciuni ale credinciosilor. In aceste zile,
romanul cu frica de Dumnezeu, da de pomana din roadele viilor si livezilor "pentru sufletele
celor plecati". La tara, fetele aduna ultimele buruieni pentru leacuri si farmece de dragoste.
Prin vraja, se leaga ciocul pasarilor, pentru a nu mai pagubi culturile. Incepe si scuturatul
nucilor. Daca trandafirii infloresc in aceste zile, e semn ca toamna va fi lunga si imbelsugata.
Pina la Sf. Maria Mica, de pe 8 septembrie, se insaminteaza griul de toamna. O alta traditie
veche este ca dupa Sf. Maria barbatii sa renunte la palarie.

Suveranul Pontif, salvat de Fecioara de la Fatima

Se spune ca in ultimii 200 de ani, Fecioara Maria si-a facut aparitia in citeva locuri de pe glob,
care au fost luate, apoi, cu asalt, de zeci de milioane de credinciosi convinsi de miracol. Pe 11
februarie 1858 Bernadette Soubirous, o fata de 14 ani, dintr-o familie de oameni sarmani care
locuiau in Lourdes, o mica localitate la poalele muntilor Pirinei, aduna crengi uscate,
impreuna cu sora ei si o prietena. Pentru ca suferea de astm, Bernadette a ramas putin in urma.

Deodata, dintr-o pestera, copila a auzit un vuiet. Cind s-a uitat mai bine, in fata ei se afla o
femeie inalta, imbracata in alb si incinsa la mijloc cu o panglica albastra. Parea un inger. Fata
s-a speriat grozav. A cazut in genunchi si a inceput sa plinga. Apoi a rupt-o la fuga. Acasa, nu
a spus nimanui ce a vazut. A doua zi, insa, iar a fost nevoita sa mearga la cules de vreascuri.
Timp de citeva zile ea s-a intilnit cu ingerul care i-a cerut sa se roage pentru pacatosi si sa-i
indemne la pocainta. Pina la urma, Bernadette i-a povestit parohului din sat tot ceea ce i s-a
intimplat si astfel, toata suflarea a putut afla de miraculoasa aparitie. In timp, "Fecioara de la
Lourdes" a savirsit numeroase vindecari, primul caz fiind al unui barbat care orbise.
Localitatea a devenit celebra de atunci, in prezent existind aici 30 de hoteluri, un aeroport si o
biserica subterana in care incap 20.000 de credinciosi. In fiecare an, la Lourdes poposesc
peste 5 milioane de pelerini.

Interesant este ca aici functioneaza un centru medical unde doctorii pot constata vindecarile
miraculoase. Pe 13 mai 1917, fratii Jachinta (7 ani) si Francisco (11 ani) impreuna cu
verisoara lor, Lucia dos Santos (10 ani) din Fatima, Portugalia erau cu oile la pascut. O
furtuna naprasnica s-a iscat din senin, iar copiii, speriati, au inceput sa se roage, rostind
"rozariul", o rugaciune catre Preacurata. Dupa ce un fulger a brazdat cerul, deasupra unui
stejar a aparut o femeie invaluita in lumina. Plutea. Purta rochie, jacheta si o manta tesuta cu
fire aurii. "E Sfinta Fecioara, ne apara de furtuna!", si-au zis copiii. Acestia au revenit acolo,
in fiecare luna, pe data de 13, sperind ca Maica Domnului va aparea din nou. Dupa citva timp,
pe 13 octombrie, Sf. Maria s-a aratat din nou.
Le-a promis copiilor ca va face o minune. Atunci s-au adunat peste 70.000 de oameni. Nimeni
n-a putut s-o vada pe Fecioara, afara de cei trei copii. Era o zi ploioasa. A urmat "o minune",
descrisa de unul dintre martorii oculari: "Ploaia a incetat, norii s-au risipit si soarele a aparut
ca un disc de argint. Dintr-o data, a inceput sa tremure. Lumina s-a facut, galbena, verde,
rosie, albastra si violeta. Am ramas muti de uimire cind soarele, rosu ca singele, se precipita
spre pamint amenintind sa ne zdrobeasca. Dar si-a reluat locul pe cer. Fecioara facuse o
minune." In ziua in care se sarbatorea Fecioara de la Fatima, pe 13 mai 1981, teroristul
Mehmet Ali deschidea focul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, in Piata San Pietro. Sfintul
parinte a fost transportat de urgenta la spital, fiind salvat in ultima clipa. Suveranul Pontif a
cerut apoi, ca glontul extras din el sa fie pus in coroana Fecioarei de la Fatima, fiind convins
ca Ea l-a scos din ghearele mortii.

Preacurata s-a aratat in Busteni

In 1981, pe 24 iunie, Fecioara Maria a aparut si la Medjugorie, in apropiere de actuala Bosnia-


Hertegovina. Sase copii au spus ca au vazut-o pe Maica Domnului urcind un deal. Ivanka,
Mirjana, Vicka, Ivan, Marija si Iacov au revenit a doua zi. De atunci, ei primesc mesaje de la
Fecioara, pe care le transmit, apoi, bisericii si lumii intregi. Intr-una din aparitiile sale, Maica
Domnului le-a spus credinciosilor ca va lasa un semn mare ce va dovedi prezenta Ei. O mie
de pelerini au putut zari pe cer o cruce luminoasa. Acestia au explicat si cum arata Sf.
Fecioara: are ochii albastri, obrajii imbujorati, pe cap poarta o cununa din 12 stele. Sta asezata
pe un nor si pare o fata de 17-20 de ani.

La marile sarbatori, Craciun sau Paste, imbraca o rochie aurita. Dupa ce timp de zece ani
Vaticanul si episcopul de Mostar s-au indoit de fenomenul de la Medjugorie, la 21 ianuarie
1994, Papa Ioan Paul al II-lea, a spus: "Autorizati tot ceea ce priveste Medjugorie. Acolo este
loc sfint!" Si Romania a avut parte de aparitii ale Fecioarei. La Seuca, in 1995, Maica
Domnului i s-ar fi aratat Rozaliei Marian, o calugarita oarba. De numele Sfintei Maria se
leaga si inaltarea Manastirii Caraiman, din Busteni. In urma cu mai multi ani, parintele
Gherontie Puiu, a avut o viziune a Preacuratei, in timp ce se afla pe un deal aflat la poalele
muntelui.

El spune ca Fecioara a aparut ca o lumina stralucitoare printre crengile unui brad batrin. Ea i-a
cerut calugarului sa ridice, chiar acolo, un sfint lacas de inchinaciune. Gherontie a cazut in
genunchi, s-a inchinat, apoi a promis ca va face intocmai. In citiva ani, preotul a reusit sa
construiasca o manastire de o rara frumusete, ce poarta hramul "Inaltarea Sf. Cruci". Mii de
turisti vin zilnic, fie iarna, fie vara si se roaga la poalele bradului unde a aparut Preacurata. Se
spune ca cine crede cu adevarat si isi pune o dorinta, aceasta ii va fi indeplinita.

MIRACOLE CRESTINE
Maica Domnului de la Seuca; La Seuca ajungi prin Tarnaveni. Un drum de vis, cu unduiri molatice ca
atingerea unei rochii de matase. Nimic nu pare ca se grabeste in valea Tarnavelor. Drumul, serpuit
alene printre pajisti incendiate de maci, printre livezi si coline fara numar, fixeaza minutarul amiezii la
aceeasi ora solara. Parca stai pe loc, cand - de fapt - urci in permanenta. De pe dealul Seucai, valea
Tarnavelor apare cinematografic, ca intr-un film plin de poezie si bucurii vegetale. Rupt de zgomotul
si aburii cocliti ai orasului, te simti mai aproape cu cativa pasi de Dumnezeu. In dreapta, sus, asezata
pe o mica Golgota, vezi biserica romano-catolica, masiva si de neclintit - semn ca esti pe drumul cel
bun. Ai ajuns. La Seuca, pe valea intinsa si molcomita de podgoriile fara hotar ale Tarnavei, ulita ce
duce la familia Rozaliei Marian e plina de lume si de masini. Retrasi sub streasina racoroasa a
salcamilor de pe margine, oameni veniti din toata tara (ba chiar si din Ungaria) discuta, pun intrebari,
explica. Cand mai greoaie, cand mai navalnice, vorbele romanesti se amesteca lamuritor cu cele
unguresti. Intr-adevar, la Seuca s-a savarsit un miracol: Fecioara Maria a aparut aici in mai multe
randuri, indemnand la dragoste si intelegere intre oameni. Mai mult chiar, binecuvantand fantana
din curtea familiei Marian, harul vindecator al Maicii Domnului a inceput sa lucreze. Manati care de
curiozitate, care de necazuri grele, oamenii asculta si se minuneaza. Maria Tit, din satul Deag, s-a
vindecat de cataracta, doar spalandu-si ochii cu apa cea sfintita din fantana. Ionel Grigore din Cipau,
dupa doi ani de somaj, si-a gasit de lucru in Germania. Istv‡n Toth, un baietel din Miercurea- Ciuc, s-a
pus pe picioare, desi, suferind de o boala ciudata, nu putea sa se hraneasca decat cu suc de morcovi
si ceva legume pasate. Un taran din satul vecin, Mica, a fost adus pe brate de catre rude, fiind
paralizat, ca, spre seara, sa plece acasa pe picioarele lui. La inceput, neincrezatori si putin carcotasi,
satenii din Seuca n-au prea luat in seama marturiile Rozaliei Marian. Apoi, au inceput si ei sa se
convinga: de trei ani de cand Fecioara Maria si-a intetit aparitiile, Seuca a fost protejata de grindina,
de inundatii si alte nenorociri care s-au abatut asupra satelor vecine: Cornesti, Delani, Bagaciu,
Ganesti. In Mica, Dambau si Adamus, grindina puternica, cu gheata cat oul de porumbel, nu a mai
lasat intreg nici un fir de iarba, spargand acoperisul de tigla de la mai multe case. Legamantul Maicii
Domnului (ca va intinde asupra Seucai mantia sa aparatoare) lucreaza. Cat timp, nu se stie. Totul
depinde, pana la urma, de oameni, de credinta lor.Vederea maicii nevazatoare... Desi stramtorata de
lume si felurite rugaminti, maica Rozalia ne primeste. O camera simpla si curata ca un pahar de
cristal. Nimic in plus, nimic de prisos. Un pat, un scaun, o icoana, un crucifix pe perete si alaturi, la
mare cinste, sculptura Fecioarei Maria invesmantata in alb, cu diadema celor 12 stele deasupra
capului - asa cum i-a aparut maicii in prima viziune. Pe marginea patului, intr-o asteptare randuita si
rabdatoare, sta maica Rozalia Marian. Straiele cernit monahale, dupa tipicul franciscan; haina
albastra, baticul alb de pe cap si rozariul mangaiat neintrerupt de degetele sale firave sporesc
impresia de chilie, de smerenie si rugaciune. Putin intrigat de surasul ei nesters nici o clipa de pe buze
si de ochelarii negri prin care fixeaza meditativ un punct din podea, ma apropii sa-i sarut mana si,
brusc, tresar. Mana maicii Rozalia urmeaza un alt traseu, ma cauta cumva. Maica este nevazatoare!
Bolnava de diabet si cu multe probleme de sanatate, a orbit in urma cu 9 ani. Parca citindu-mi
gandurile, mai ca incepe sa vorbeasca. “Totul s-a intamplat intr-o joi, cu ceva ani in urma. Mi-am luat
copilul, l-am adormit, l-am sarutat si m-am culcat alaturi de el. Parca aveam o presimtire grea. Cu
ochii inchisi, m-am perpelit toata noaptea. Dimineata, m-am sculat in plin intuneric. Brusc, fara nici o
alta trecere, mi s-a pus un sac negru peste ochi. Sigur ca m-am speriat, dar n-am avut timp sa cad in
disperare. Au fost trei ani cumpliti de asteptare, dar intr-o noapte, rugandu-ma fierbinte Fecioarei
Maria, am auzit o voce: <<Fiica mea, de ce esti trista?>>. La inceput, am crezut ca e o vecina. Apoi,
ascultandu-i glasul cald ca de mama si vazand lumina intensa, nepamanteana pe care o revarsa
imprejur, am inteles. Nerabdatoare si tremurand din toate incheieturile, am intrebat-o cand am sa
ma fac bine, cand am sa vad. <<Toate la timpul potrivit, fiica mea>>, a zis Fecioara. Eram convinsa ca
o sa-mi recapat vederea. De unde sa stiu ca Maica Sfanta se referea la vederea duhovniceasca. Acum,
cand am aflat ce inseamna lumina lui Dumnezeu, n-as renunta la ea pentru nimic in lume. Asa oarba
cum sunt, ma simt cel mai fericit om de pe pamant. Nu am cuvinte sa va spun ce frumusete vad
cateodata, cand ma rog pentru oameni, pentru sanatatea lor. E o lumina ovala, plina de culori si stele
suprapuse, nuante de curcubeu care imi vorbesc parca, imi spun despre gandurile bune sau rele ale
celui care sta in fata mea. Ma simt protejata si nu ma sperie nimic. Chiar daca vad ca cineva are
intentia sa-mi faca rau, inima mea se aprinde de o dragoste si mai mare. Cad in genunchi si ma rog
pentru el.Cum sa-L vezi pe Dumnezeu, daca nu-ti vezi aproapele? Povestind, maica Rozalia se mira si
ea. Cum poate un om bolnav si nevazator ca ea sa vindece pe altii? Avand dureri cumplite in oase, de
zicea ca i le taie cineva cu fierastraul, maica a cazut la rugaciune si postind negru trei zile la rand, a
primit raspuns. Durerea e spre smerenie, spre continua veghe a rugaciunii. Fara suferinta, nu ne
putem mantui. Pana acum, Maica Domnului s-a aratat de 7 ori - pe pajiste, langa fantana sau in
biserica catolica. Interesant e ca, desi se adresa credinciosilor maghiari din Seuca, Preasfanta
Fecioara a vorbit tot timpul in limba romana. “E o mare lectie si o mare porunca in aceasta lucrare -
va continua Rozalia Marian. Maica Sfanta ne cere sa ne iubim unii pe altii. Si ce daca in sat sunt patru
biserici? Catolici, ortodocsi, unitarieni sau protestanti - cu totii suntem fiii lui Dumnezeu. Cu apa
sfintita de la fantana s-au facut multe vindecari: paralizii ale trupului, dar si ale sufletului, boli de
piele, ba chiar si cazuri de cancer. Nimic nu se compara insa cu miracolul impacarii intre oameni.
Personal, m-a impresionat pana la lacrimi cand intr-o zi, in fata bisericii, doua femei - una romanca si
alta unguroaica - discutau despre Dumnezeu intr-o a treia limba, o limba care combina cuvintele, le
inventa chiar. Ei bine, femeile se intelegeau de minune si se imbratisau, asa cum trebuie sa se
intample cand traiesti intru Hristos. Adeseori, lumea vine sa ma vada din curiozitate. Ii intereseaza
viitorul. Cand va fi sfarsitul lumii? Ce nenorociri se vor abate peste ei? Ma intristez vazand atatea
rataciri, dar nu ma supar pe nimeni. Le explic oamenilor ca Maica cea Sfanta nu se ocupa de prorociri
si nici de viitor, ci de prezent, de mantuirea pe care acum o castigam prin faptele si stradania noastra.
Iata de ce, in loc de a anunta catastrofe, Fecioara ne-a dat porunca sa umplem bisericile si sa formam
un grup de rugaciune, format din 7 catolici si 7 ortodocsi, pentru iertarea pacatelor si intoarcerea la
credinta a celor rataciti. Suntem frati intru Hristos si tot asa trebuie sa ne rugam: unguri, romani sau
nemti. Acesta e destinul si misiunea noastra. In dulcile ei aparitii, Maica ne mai cerea sa implinim 5
puncte. Sa ne rugam neincetat. Sa tinem postul fiecarei saptamani, fiecare cat poate. Sa citim in
fiecare zi un verset din Evanghelie si sa-l traim. Sa  te spovedesti si la preot, si acasa, atunci cand
cugeti la pacatele faptuite si te oglindesti in oglinda sufletului, intr-o spovedanie facuta lui Iisus, dar si
tie insuti. Sa ne impartasim cat mai des... Se apropie vremuri grele... Intr-un caiet tinut in ascuns, sora
maicutei, Ildiko Marian, a trecut nu numai cuvintele de multumire ale celor care s-au vindecat, dar si
aparitiile Fecioarei Maria, deopotriva cu indemnurile ei, rostite in limba romana.17 iunie 1999, orele
17.10. Curtea casei natale. Se apropie vremuri grele. Trebuie sa ne pregatim cu multe rugaciuni si
post in zilele de luni si vineri. <<Nu am venit la voi ca sa va speriati, ci ca sa va intoarceti la Bunul
Dumnezeu>>, a zis Maica Domnului 4 nov. 1999, ziua nasterii Rozaliei. Primeste permisiunea de la
Maica Domnului sa poarte haina albastra lunga, cu curea alba si cu batic alb pe cap. Devine calugarita
franciscana de gradul III. Adica, poate sa traiasca in lume.11 feb. 2001, orele 16.50. Se apropie
vremuri grele. Rautatea, pacatele si egoismul s-au extins. La sfarsitul aparitiei, mainile Maicii
Domnului mangaie capul Rozaliei. Rozalia incepe sa planga si, pentru cateva clipe, este coplesita de o
bucurie de nedescris. Citind acest jurnal de suflet si apropiindu-se duhovniceste de Rozalia, parintele
György István evita, in buna traditie catolica, sa traga o concluzie anume. “Cutuma noastra e sa
cercetam indelung orice aparitie miraculoasa. In orice caz, viata si trairile ei m-au convins. A crescut
spiritual in mod uimitor. Trebuie sa recunosc ca, prima data cand am aflat, m-au incercat tot felul de
ganduri si banuieli. Am cerut in rugaciune un semn ceresc. Nu a venit, asa cum citisem prin carti, dar
in adancul sufletului am simtit ca Rozalia e in slujba adevarului. Nu intamplator, a tinut 3 ani in secret
aceste viziuni si s-a sfatuit cu toti preotii din sat, inclusiv cu cel ortodox. Apoi, au aparut si
confirmarile. Maica Rozalia este de nerecunoscut cand vorbeste. E plina de lumina, de insufletire, de
intelepciune. E limpede ca nu vorbeste de la ea. De altfel, sunt lucruri in rostirile ei pe care nici un
preot cu multa scoala nu le stie. Copacul bun dupa roada se cunoaste si Rozalia creste necontenit, da
sfaturi care ajuta enorm, iar in cateva randuri, a reusit chiar sa converteasca sectanti, aducandu-i pe
calea cea dreapta. Stiu ca e bolnava si, cateodata, are dureri cumplite. N-am auzit-o niciodata
plangandu-se. Eu o duc la spital, la Targu-Mures, si medicii de acolo se mira. <<Cum rezisti fara
morfina, maicuta?>>. Rozalia nu numai ca isi poarta crucea cu fruntea sus, dar mai are putere sa
zambeasca si sa primeasca rabdatoare pe alti bolnavi, unii cu afectiuni mult mai usoare ca ale ei. In
orice caz, vestea aparitiilor miraculoase de la Seuca a ajuns si la Vatican, cardinalul Ratzingen
interesandu-se personal de Rozalia si concluzionand cu fermitate: <<Acolo unde oamenii se aduna, se
roaga, se spovedesc si se cumineca, acolo nu poate fi lucrarea celui rau>>. Chiar daca nu-mi este
permis sa fac aprecieri, nu incetez sa ma uimesc. In urma cu cativa ani, biserica noastra era aproape
goala. Acum, cand este anuntata o noua aparitie, in biserica si in jurul ei sunt peste 1.500 de
credinciosi, unii veniti din Ungaria sau Germania. Din toate, aceasta reinviere a bisericii noastre mi se
pare cea mai mare minune.In camera ca o chilie a maicii Rozalia, oamenii intra si ies cu un sfat, cu o
binecuvantare. Chiar daca ispitele sunt si ele prezente, iar unii din sat vorbesc pe la colturi (ca e
saraca si ca se face pe sine sfanta), maica ii iarta pe toti si isi continua lucrarea, dupa porunca si
indemnul Fecioarei Maria. Greaua povara a orbirii si-a gasit un pret infinit mai mare: vederea Maicii
Domnului, a dumnezeirii. La ceasul inserarii, cand clopotul anunta slujba de multumire de peste zi,
maica se scuza la oameni si, prinsa de bratul mamei sale, incepe sa urce mica Golgota pe care e
ridicata biserica catolica. Nu fuge de oameni. Se grabeste la intalnirea cu Dumnezeu, cu Maica cea
Sfanta.

Minunile Maicii Domnului în Muntele Athos


diac. George ANICULOAIE

Despre Muntele Athos se ştie că este un loc ocrotit şi vizitat de Maica Domnului. Dacă ochii
călugărilor de aici sunt feriţi de chipul femeiesc, sunt însă binecuvântaţi cu vederea celei mai
însemnate dintre femei, Fecioara Maria, Mama Domnului nostru Iisus Hristos. Acest munte, care la
început era loc de închinare pentru păgâni, acum este Grădina Maicii Domnului, pe care Maica Vieţii
a afierosit-o nevoitorilor, spre rugăciune. A pus şi un blestem, ca nici un picior de femeie să nu-i calce
teritoriul, tocmai pentru ca rugăciunea lor să fie mai curată. Şi aşa şi este. Legătura între călugări şi
Maica Domnului este atât de strânsă precum între mamă şi fiu. Aici nimic nu este cu neputinţă,
minunile se întâmplă în fiecare zi. La orice chemare a lor, Maica Dumnezeului nostru vine la fiii ei
pământeni şi de fiecare dată îi ajută ca şi o mamă.
Nu este călugăr în Muntele Athos care să nu-ţi vorbească despre o minune a Maicii Domnului
întâmplată fie cu el, fie cu altcineva. Sunt aşa de multe încât s-a pierdut şirul lor. Doar cele ieşite din
comun, sau cele despre care n-a vrut Maica să se uite, se păstrază din generaţie în generaţie, din
neam în neam. La auzul lor, au venit şi oamenii din lume să se închine Maicii Domnului. Aşa se explică
de ce multe dintre icoanele Fecioarei Maria sunt împodobite, uneori chiar în exces, cu bijuterii aduse
drept mulţumire pentru ajutorul primit.
„Cum îndrăzneşti tu, o femeie, să calci în acest loc?“
Vatoped, una dintre cele 20 de mănăstiri aşezate pe Sfântul Munte, are nu mai puţin de şapte icoane
făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Până şi hramul îi este închinat tot ei, „Buna Vestire“.
Probabil, cea mai veche dintre ele este „Antifonitria“ sau „Împotrivă Glăsuitoarea“, pictată pe
peretele pronaosului bisericii principale. Se spune că de icoana aceasta se leagă numele fiicei
împăratului Teodosie cel Mare (379-395), Plachidia, unul dintre ctitorii Mănăstirii Vatoped. În anul
382, aceasta a venit aici să se închine. Vrând să intre în biserică, a auzit o voce ca de tunet, zicându-i:
„Rămâi pe loc şi să nu mai cutezi a veni aici de acum înainte. Cum îndrăzneşti tu, o femeie, să calci în
acest loc?“. Credincioasă fiind, fiica de împărat s-a smerit, părăsind în grabă Muntele Sfânt. Mai mult
chiar, a construit cu cheltuiala ei un paraclis, lipit de peretele unde se află icoana, închinat Sfântului
Mare Mucenic Dimitrie.

Şi „Vimatarisa“ sau „Ctitoriţa“ este o icoană veche, făcătoare de minuni. Minunea întâmplată cu ea s-
a petrecut în urmă cu aproape 1.000 de ani, în timpul unui atac al arabilor. Paraclisierul, ierodiaconul
Sava, de frică să nu piară în foc, a luat icoana Maicii Domnului şi Crucea Sfântului Constantin cel Mare
şi le-a ascuns în fântâna din altar, punând în faţa lor o lumânare mare, aprinsă, pe care le-a acoperit
cu scânduri şi lespezi de piatră. Dar Sava nu a scăpat de arabi, căzând în robie la ei. Întorcâdu-se după
70 de ani, a mai găsit doar câţiva călugări care se nevoiau între ruinele mănăstirii. Întrebând de
icoana din fântână, nimeni dintre ei nu mai ştia nimic. Cu frică au dat lespedea la o parte şi nu mică
le-a fost uimirea când au aflat icoana şi crucea plutind pe apă cu lumânarea lângă ele, de parcă atunci
ar fi fost puse. Acum se află tot în altar, dar la loc de mare cinste. Se mai numeşte şi „Ctitoriţa“
pentru că a fost descoperită în timpul celor trei ctitori ai mănăstirii, Atanasie, Nicolae şi Antonie.

Maica Domnului se răzbună pe cei care i se împotrivesc

Minunea făcută de Maica Domnului cu Icoana „Paramitia“ sau „Mângâietoarea“ este mult mai
evidentă, având efect şi asupra erminiei icoanei. La prima vedere, dă impresia că Fecioara Maria, care
Îl are pe Pruncul Hristos în braţe, îi sărută mâna Fiului său. Dar, conform istoricului mănăstirii, icoana
pictată în secolul al XIV-lea pe peretele din pronaos era sărutată în fiecare dimineaţă, la plecare, de
către călugări, moment în care stareţul înmâna cheile portarului pentru a deschide poarta. Tocmai
într-una dintre aceste dimineţi s-a auzit o voce blândă şi rugătoare venind dinspre icoană: „Nu
deschideţi astăzi porţile mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!“. În acel moment, stareţul
a văzut cum mâna Pruncului acoperă gura Maicii Sale, zicând: „Maica Mea, nu mai purta grijă de
această adunătură de păcătoşi; lasă-i să fie trecuţi prin sabia piraţilor, că mult M-au supărat cu
păcatele lor“. Dar Fecioara Maria, ca o mamă iubitoare, i-a luat mâna Fiului, îndemnându-i din nou pe
fii săi să nu deschidă porţile. De atunci, în faţa ei arde mereu o candelă, iar în fiecare vineri se face
Sfânta Liturghie în paraclisul unde a fost mutată.

Au fost şi călugări care au cedat ispitei şi s-au împotrivit Maicii Domnului. Aşa a fost cazul unui
diacon, care, nervos că nu a primit de mâncare, fiindcă a fost prins cu treburile de paraclisierie din
biserică, s-a întors în biserică, unde, luând cuţitul cu care curăţa ceara, s-a apropiat de icoana
Preasfintei şi Preablândei Fecioare, a lovit chipul Maicii, spunând: „Îţi slujesc de atâta timp, iar tu nu
te îngrijeşti nici de hrana mea?“. Imediat a curs sânge, iar diaconul a fost cuprins de diavol. Doar la
rugăciunile călugărilor, Maica Domnului l-a scăpat de diavol, însă greşeala nu i-a iertat-o. Abia după
trei ani de pocăinţă în faţa icoanei sale, Maica s-a arătat stareţului spunându-i că l-a iertat, numai că
mâna i se va usca, iar după moarte nu va mai putrezi niciodată. Această mână se păstrează până
astăzi neagră şi neputrezită. Mai târziu, un preot, necrezând cele întâmplate, a venit să vadă această
icoană a Maicii Domnului - „Înjunghiata“ (secolul al XIV-lea). Îndrăznind să pună mâna în locul rănii,
imediat a curs sânge, căzând mort chiar în clipa aceea.

La „Pantanasa“ bolnavii se vindecă şi astăzi

Chiar şi de magazia Mănăstirii Vatoped se leagă o minune a Maicii Domnului. Icoana „Eleovritissa“
sau „Izvorâtoarea de ulei“, pictată în secolul al XIV-lea, cinstită în mod special în vinerea din
Săptămâna Luminată, se află în magazia acestei mănăstiri. În timpul Sfântului Ghenadie, care se
ocupa de aprovizionarea mănăstirii, uleiul nu mai era din prisos, fiind obligat să îl folosească doar
pentru nevoile bisericii. Bucătarul, nemaiavând cu ce să facă mâncarea, s-a plâns stareţului, care i-a
poruncit Sfântului Ghenadie să nu se mai îngrijească de lipsa uleiului, căci Maica Domnului nu-i va
lăsa şi va face milă cu ei. Şi aşa s-a şi întâmplat, încât, într-o zi, când a intrat în cămară, a văzut că
vasele erau atât de pline încât uleiul curgea pe jos, ajungând până la uşă. Tot de atunci icoana are o
mireasmă deosebită.
Icoana Maicii Domnului „Pirovolitisa“ („Împuşcata“) este pictată pe peretele de deasupra porţii din
exteriorul mănăstirii. În anul 1822 câţiva turci au ajuns la poarta mănăstirii. Unul dintre ei a scos
pistolul şi, plin de încredere, a tras în mâna dreaptă a Preasfintei Fecioare. Imediat a venit şi
pedeaspa, căci diavolii, luându-l, l-au îndemnat să se spânzure de un măslin din faţa mănăstirii. Cea
de-a şaptea icoană este „Pantanasa“ sau „Atotîmpărăteasa“, din secolul al XVII-lea. După spusele
bătrânilor din mănăstire, este făcătoare de minuni. A salvat un tânăr care avea o viaţă necurată,
ocupându-se chiar şi cu vrăjitoria. Această icoană mai are şi harul de a vindeca cancerul. Foarte mulţi
bolnavi s-au vindecat după ce au citit cu credinţă Paraclisul Maicii Domnului înaintea icoanei.

* Sursa: Monah Pimen VLAD, Sfântul Munte Athos - Grădina Maicii Domnului

Maica Domnului "Prodromita" - Schitul Prodromu

Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos.
Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce
se cheama "Prodromita", zugravita in chip minunat in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel
an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand
in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare
de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate
manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.
Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un
zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a
Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit
sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze
numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-
masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la
terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.
Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune
savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau,
zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi
mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am
terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii
Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua,
apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit
dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa,
facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua
zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai
intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot
ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii
lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta
minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios,
desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este
povestirea acestei Sfinte Icoane."

Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: "Prea Sfanta
Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea
noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu
dreptate numele de "Prodromita", adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor
bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept
credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul
nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin."
Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca
icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum
ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane
are loc in fiecare an, pe data de 12 iunie, cu priveghere de intreaga noapte.

Maica Domnului Portarita "Portaitissa" - Manastirea Iviron

Icoana Maicii Domnulu, facatoare de minuni, numita "Portarita" - Παναγία Πορταϊτισσα - se


afla in paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, cum se intra in curte, pe partea dreapta.
Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit pe mare, din Bizant.

In vremea prigoanei icoanelor - iconoclasmul - traia in Niceea Asiei Mici o vaduva


credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii
Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au
spus amenintator vaduvei: "Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini
poruncile!". Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Noaptea l-a
luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.
Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: "Maica Domnului, eu
nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata
zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in
mare.", si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat - dreapta, pe apa, fara a se
scufunda - pana la Sfantul Munte Athos.

Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus:
"Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa
mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te
rog si te implor sa pleci in partile Greciei." Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in
continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata
Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu,
s-a mutat la cele vesnice." Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea
de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei
pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.

Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au
vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii
iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce
s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc
izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca,
icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi
Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.

Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia
ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a
aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: "Spune egumenului si fratilor ca voiesc
sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si
atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire."
Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a
invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe
tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in
sfantul altar al bisericii manastirii.

In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul
manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest
lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost
dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: "Spune fratilor sa nu ma
mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc
pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea
Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in
muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp
veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi."

Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii,
unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita
acestei intamplari, icoana a primit numele de "Portarita".

Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o
imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe
daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt
dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a
prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a
venit.
Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar
pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da
bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait. Legat de
painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat
masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici
au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui
Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada
de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.

Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor in
Sfantul Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a
curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat
in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte.

Maica Domnului "Axion Estin" - Biserica Protaton

Icoana Maicii Domnului Axion Estin se afla in Biserica Protaton, Kareias. Icoana facatoare de
minuni a Maicii Domnului "Axion Estin" se afla in Chilia Adormirea Maicii Domnului,
asezata langa Schitul Sfantul Andrei. Pana spre sfarsitul secolului al X-lea, aceasta era asezata
intr-o chilie, numita astazi, Axion Estin. Pe langa lucrarea acesteia intr-un deosebit si
duhovnicesc stil, icoana este minunata prin descoperirea rugaciunii "Cuvine-se cu adevarat."

         

In anul 980, un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat
heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu
Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim." Ucenicul se
afla singur in chilie, batranul sau fiind plecat la o priveghere in Biserica Protaton.

In acel moment apare Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar pelerin. Ucenicul il
pofteste in chilie si incep amandoi sa savarseasca randuiala Utreniei. Ajungand la cantarea a
noua a Canoanelor, ucenicul cand simplu "Ceea ce esti mai cinstita", cantare pastrata de la
Sfantul Cosma Melodul. Calugarul a cantat astfel cantarea: "Cuvine-se cu adevarat sa te
fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica
Dumnezeului nostru", la care a adauge rugaciunea pe care deja o stia si ucenicul "Ceea ce esti
mai cinstita". Placandu-i mult, ucenicul l-a rugat pe calugar sa i-o scrie si lui, spre a o invata.
Calugarul inger a scris-o cu degetul, in intregime, pe o lespede de piatra, apoi s-a facut
nevazut.

Parintii athoniti au luat lespedea de piatra si au mers cu ea la Imparat si la Patriarh, in timp ce


icoana cu pricina, in fata careia s-a rugat calugarul, a fost mutata in Biserica Protaton. Aceasta
piatra se pastreaza pana in zilele noastre.

Maica Domnului Cucuzelita "Koukouzalissa" - Manastirea Marea Lavra

Icoana Maicii Domnului a lui Cucuzel, se afla in capela Manastirii athonite Marea Lavra, care
ii si poarte numele. In fata acestei icoane s-a savarsit, inca de la inceput, privegherea cu ocazia
praznuirii Imnului Acatist al Maicii Domnului.
Dupa terminarea unei privegheri, in fata acestei icoane facatoare de minuni, unul dintre cei
mai mari psalti din Marea Lavra si protopsaltul Palatului Imperial, Sfantul Ioan Cucuzel -
Koukouzeles, a inceput sa fie furat de somn, in strana sa. Imediat el a vazut-o pe Maica
Domnului in chip real. Maica Domnului a raspuns cuvintelor "Bucura-te", rostite de catre
Ioan, cu urmatoarele cuvinte: "Bucura-te, Ioane! Canta pentru mine si nu te voi parasi
niciodata.", punand in mana lui o moneda de aur.

Trezindu-se, el a vazut in mana moneda primita de la Maica Domnului. Mai tarziu, dupa
multimea neintrerupta de slujbe, privegheri si nevointe, imbolnavindu-se de o boala a
picioarelor, Sfantul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care ii fagaduise ca nu-l
va lasa. Aparandu-i in vis, aceasta l-a vindecat.

Maica Domnului Ocrotitoarea "Oikonomissa" - Manastirea Marea Lavra

Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra. Ctitorul
acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit de la Maica Domnului fagaduinta de a purta de
grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele
dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa", adica "Ocrotitoarea", a
ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija - “oikonomissa" - nu si-a incalcat niciodata
fagaduinta data.
Icoana Maicii Domnului Oikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand
legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii
principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.

Datorita acestei fagaduinte, functia de "iconom" nu a mai fost data in aceasta manastire.
Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta
numele de "para-iconom", adica ucenic al Ocrotitoarei.

Maica Domnului Mijlocitoarea "Paramythia" - Manastirea Vatoped

Icoana Maicii Domnului Paramythia este o icoana facatoare de minuni pastrata in Manastirea
Vatopedi. Aceasta este legata de amintirea minunii in care Maica Domnului si Pruncul si-au
schimbat fetele si pozitia corpurilor. In momentul in care piratii au coborat pe tarmul marii si
s-au ascuns acolo, spre a astepta deschiderea portilor manastirii, care avea loc in fiecare
dimineata, staretul manastirii a primit cuvant de la Maica Domnului.
Terminandu-se slujba si iesind toti calugarii, staretul a mai ramas in biserica, in spate, spre a-
si continua rugaciunea. La un moment dat, el aude dinspre icoana Maicii Domnului
urmatoarele cuvine: "Nu deschideti portile manastirii astazi, ci urcati-va pe zidurile manastirii
si alungati mai intai pe piratii cei ascunzi pe tarm."

In timp ce parintele isi indrepta ochii spre icoana Maicii Domnului, el L-a vazut pe Prunc
intinzandu-si mana si acoperind gura Maicii Sale, spunandu-i: "Nu, Mama, lasa-i sa fie
pedepsiti, precum si merita." Insa Maica Domnului, luandu-I mana de o parte, si departandu-
si putin capul, a repetat aceleasi cuvinte. Aceasta pozitie a corpurilor celor Sfinte a ramas
pana astazi, spre amintirea ajutorului primit prin Maica Domnului.

corpurilor celor Sfinte a ramas pana astazi, spre amintirea ajutorului primit prin Maica
Domnului.
          

Calugarii, feriti astfel de viclenia piratilor, au dat slava Maicii Domnului si au numit aceasta
icoana "Paramythia", care inseamna "mijlocitoarea" sau "ocrotitoarea". Aceasta icoana este o
pictura de perete, in fresca (?), aflata in strana dreapta a capelei manastirii.

Maica Domnului Injunghiata "Esfagmeni" - Manastirea Vatoped

Se spune despre aceasta icoana ca a fost impunsa cu un cutit de catre un calugar diacon ce
indeplinea functia de ecleziarh, care, datorita treburilor in care era randuit, ajungea la trapeza
intotdeauna dupa terminarea mesei. Odata, pe cand cei de la trapeza strangeau masa, s-au
maniat pe el si nu i-au dat nimic de mancare. Mania si gandurile rele ale ecleziarhului s-au
indreptat catre Maica Domnului, care, cu toate ca o cinstea, nu s-a gandit sa o roage sa il ajute
si in acel moment.

Luand un cutit de pe masa, calugarul l-a infipt in chipul Maicii Domnului. O, mare minune!
Icoana a izvorat sange, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Vazand aceasta, diaconul
cel manios a orbit si a cazut la pamant, fiind parasit de simturi. El a ramas in aceasta stare
timp de trei ani. Apoi, datorita multimii rugaciunilor staretului si ale calugarilor, Maica
Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este vindecat.

staretului si ale calugarilor, Maica Domnului i-a aparut staretului si i-a spus ca diaconul este
vindecat.
         

Dupa aceea, diaconul si-a petrecut restul vietii intr-o strana din partea opusa icoanei, spre
aducerea aminte de nelegiuirea facuta. Inainte de a muri, el a primit iertare de la insasi Maica
Domnului, care i-a aparut si i-a spus ca pacatul ii este iertat, insa mana care a tinut cutitul va
ramane si dupa moartea sa drept aducere aminte celorlalti. Aceasta mana se pastreaza si
astazi, neputrezita si neagra, langa icoana Maicii Domnului, care este asezata in Capela
Sfantului Dimitrie.

Maica Domnului "Elaiovrytissa" - Manastirea Vatoped

Aceasta icoana a Maicii Domnului se afla in crama Manastirii Vatoped, deasupra ei


urmatoarea minune fiind scrisa spre aducere aminte: imnultirea uleiului. Cuviosul Ghenadie
se afla in slujba de chelar, fiind responsabil cu gestionarea alimentelor, cand uleiul din
manastire era pe sfarsite. Acesta a mers la staret, spre a-l instiinta ca este de trebuinta a nu mai
da ulei la masa, pentru ca putinul ramas sa ajunga nevoilor bisericii. Staretul nu a fost de
acord cu aceasta masura, lucru ce a dus la intrebuintarea putinului ulei ca si pana atunci.

Cand, intr-o zi, batranul Ghenadie mergea spre magazie, spre a lua ultima picatura de ulei din
butoi, a ramas uimit vazut butoaiele plini si uleiul ajungand pana la usa pivnitei. Icoana Maicii
Domnului aflata in acest loc raspandeste o minunata aroma pana in zilele de astazi, primind si
numele de "Docheiarissa", adica "cea din crama".

Cand, in anul 1822, Sfantul Munte era ocupat de o garnizoana a armatei turcilor, un soldat a
indraznit sa traga cu pistolul spre icoana Maicii Domnului, aflata deasupra intrarii in
manastire. Glontul necredinciosului a strapuns mana cea dreapta a Maicii Domnului. La scurt
timp dupa aceasta, soldatul cel rau, nepot al comandantului, a innebunit si s-a spanzurat de un
maslin din apropierea manastirii.
Afland aceasta unchiul sau, s-a maniat teribil pe cei din manastire, vazandu-i ca unii
respensabili de incident. Un prieten al celui mort a spus unchiului toate cele intamplate, spre a
nu pedepsi pe cei din manastire, total nevinovati. Comandantul a vazut si el in aceasta o clara
lucrare a maniei divine, in cele din urma refuzand nepotului sau a fi inmormantat cum se
cuvine.

Maica Domnului "Tricherousa" - Manastirea Hilandar

Aceasta este icoana amintita in viata Sfantului Ioan Damaschin. Ca aparator infocat al cinstirii
sfintelor icoane, acesta a fost aspru pedepsit de catre iconoclasti: i-au taiat mana dreapta, spre
a nu mai scrie in apararea sfintelor icoane. Punand in fata icoanei mana taiata, acesta se ruga
cu lacrimi Maicii Domnului sa nu-l treaca cu vederea, ci sa-l ajute. Maica Domnului,
cunoscand iubirea si credinta lui Ioan cel din Damasc, i-a vindecat rana, mana cea taiata
lipindu-se la locul ei si luand din nou viata. In cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea
Hilandar pastreaza o copie de argind a mainii Sfantului Ioan Damaschin.
Pana in secolul al XII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava. Aceasta a fost oferita
mai apoi Sfantului Sava, arhiepiscopul Serbiei si intemeietorul Manastirii Hilandar, cu ocazia
unei vizite in Tara Sfanta. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns
in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui
Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip
necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in
momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel
moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte,
si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a
spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un
staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa
aceasta pozitie si conduce manastirea." Manastirea Hilandar, cu viata de obste, se conduce
astazi dupa principii idioritmice, fiecare calugar ingrijindu-se de ale sale. (?)

Maica Domnului "Galaktotropousa" - Manastirea Hilandar

Si aceasla icoana, asemeni celei de mai sus, a fost data de catre calugarii din Manastirea
Sfantul Sava arhiepiscopului Sebiei, cu ocazia unei vizite in Tara Sfanta, implinind prin
aceasta o profetia a Sfantului Sava cel Sfintit. Sava al Serbiei a oferit icoana unei chilii
sarbesti din Kareias, Chilia "Typikario", unde el insusi mergea adesea spre a face rugaciune si
a se odihni de tulburarea lumeasca. In bisericuta acestei chilii, Icoana Maicii Domnului este
asezata in partea dreapta a Usilor Imparatesti, iar icoana Mantuitorului in partea stanga.
Aceasta asezare este ceva poate chiar unic, tinand cont ca ele se aseaza invers.

         

Maica Domnului "Myrrhovlythissa" - Manastirea Dionisiu

Icoana Maicii Domnului Myrrhovlythissa este foarte mica in dimensiuni si inchisa la culoare.
Ea este tinuta intr-o capela a manastirii, numita cu numele ei, unde Imnul Acatist al Maicii
Domnului se citeste zilnic. Potrivit unei inscriptii facute in placuta de argint de pe spatele
acestei icoane, icoana a fost oferita, de catre Imparatul Alexius Comnenul, Cuviosului
Dionisie - Dionysious, ctitorul acestei sfinte manastiri, atunci cand a vizitat Trebizonda.

Aceasta este icoana cu care Patriarhul Serghie a facut procesiune pe zidurile


Constantinopolului, in vederea pazirii de un asediu, in anul 626. De asemenea, tot in fata
acestei icoane, dupa o victorie castigata in chip minunat de catre armata bizantina, Imnul
Acatist al Maicii Domnului a fost cantat pentru prima data.

In anul 1592, icoana a fost furata de catre piratii algerieni, insa o teribila incercare, un vis greu
si o minune vazuta de conducatorul lor l-a facut pe acesta sa inapoieze icoana manastirii.
Ajunsa in manastire, icoana a spart carcasa in care aceasta fusese ascunsa de catre pirati si a
inceput sa izvorasca mir. Unii dintre pirati, vazand minunea, au ramas in manastire, fiind
botezati si apoi tunsi in monahism.
          

In anul 1767, icoana Myrrhovlythissa a fost din nou furata, de catre o banda de hoti din
Dalmatia, insa, in drumul lor spre casa, au fost prinsi de catre greci. Grecii, luand icoana au
dus-o la Skopelos. Batranii din sat au refuzat sa inapoieze icoana Manastirii Dionisiu, care
venisera dupa ea. Trei luni mai tarziu, insula si satenii au fost greu incercati cu boala. Vazand
in aceasta o lucrare divina, ei au dus icoana la manastire. Ei au zidit mai apoi un schit, pe
insula lor, in cinstea Icoanei Maicii Domnului.

Maica Domnului "Phovera Prostasia" - Manastirea Cutlumus (Koutloumousiou)

Aceasta icoana a Maicii Domnului este singurul obiect ramas in urma unui incendiu ce a
distrus complet un schit al manastirii, din Insula Creta. Aceasta icoana a fost adusa in Sfantul
Munte Athos, in Manastirea Cutlumus, unde a savarsit nenumarate minuni. In vremea unui
incendiu petrecut in padurile manastirii, calugarii au luat icoana si au mers, cu rugaciune, spre
padurea ce ardea. In scurt timp, cerul a dat ploaie si padurea nu a mai ars.
Icoana Maicii Domnului "Pazitoarea de rele" se afla pe catapeteasma capelei manastirii.
Icoana este dusa, in procesiune, in Biserica Protaton, o data pe an, in Martea Luminata. Iar
icoana Axion Estin, pastrata in Biserica Protaton, ii intoarce vizita la o zi distanta.

Maica Domnului "Gerontissa" - Manastirea Pantocrator

In aceasta icoana, care se afla asezata pe una dintre coloanele stranii stangi a bisericii centrale
din Manastirea Pantocrator, Fecioara Maria este infatisata stand in picioare, in pozitie de
rugaciune catre Mantuitorul. Pe fundalul de argint al icoanei se poate vedea un vas plin ochi,
amintind de o minune a Maicii Domnului, savarsita la rugaciunile insistente ale "batranilor" -
gerontas - care ramasesera cu vasele goale. De aici si numele icoanei de Gerontissa, adica "a
batranilor".
          

In timpul unui atac asupra manastirii, unul dintre atacatori a vrut sa scoata aschii din lemnul
sfintei icoane, spre a-si aprinde cu el pipa. Imediat insa el si-a pierdut vederea. Ramanand orb,
prietenii sai s-au speriat foarte, luand astfel icoana si aruncand-o intr-o fantana din apropiere.
Cel care a orbit a suferit atat de mult, incat in ultima clipa a vietii sale si-a trimis familia in
Sfantul Munte, spre a scoate icoana din acea fantana, doar de el stiuta. Acest lucru s-a savarsit
dupa aproape 80 de ani. Actuala icoane se crede ca a fost repictata.

Maica Domnului "Proangellomeni" Imnul Acatist - Manastirea Zografu

De-a lungul perioadei de falsa unire, ca urmare a Sinodului de la Lyon, savarsit sub filo-latinii
Mihail VIII Paleologul si Patriarhul Ioan Vechos, in secolul al XIII-lea, clericii latini si
soldatii romani au invadat Sfantul Munte, fortareata Ortodoxiei, spre a impune in mod fortat
unirea cu Biserica de Apus. Manastirea Zografu a fost cinstita de Dumnezeu, in urma acestor
vremuri, cu un numar de 26 de martiri.

In acea vreme, langa manastire traia in pustnicie un calugar sfant ce recitea Imnul Acatist de
mai multe ori pe zi, in fata icoanei Maicii Domnului. Intr-o zi, el a auzit-o pe Maica
Domnului vorbindu-i si avertizandu-l - de aici si numele icoanei, "Proangellomeni" - ca
necredinciosii sunt pe drum, drept aceea cei slabi in credinta sa se ascunda, iar cei intariti in
credinta si dorniti de martiriu, sa ramana pe loc.
         

Batranul a alergat spre manastire, spre a-i anunta pe toti calugarii nevoitori de acolo. Ajuns in
fata manastirii, el vede deasupra portii centrale icoana din chilia sa, prin care Maica Domnului
i-a vorbit. Luand-o, el a intrat in manastire, in fata intregii obsti. Multi dintre calugari au fugit
in ascunzatoare, insa staretul si un numar de 25 de calugari s-au incuiat pe ei in clopotnita
manastirii, care a fost distrusa la data de 10 octombrie 1274.

Icoana minunata a Maicii Domnului, pe care acestia o aveau cu ei, a fost gasita nevatamata
sub ruinele turnului. A fost luata mai apoi si asezata in capela Adormirii Maicii Domnului, in
catapeteasma. Fiind repictata, aceasta se afla astazi in acelasi loc. Calugarii bulgari de la
Zografu o numesc "Chairovo", adica "Maica Bucuriei".

Maica Domnului "Epakouousa" - Manastirea Zografu

In vremea in care Cuviosul Cosma de la Zografu, un anahoret care a trait la granita dintre
secolele XIII-XIV, traia inca in manastire, alaturi de ceilalti calugari, a reusit o data sa ramana
singur in biserica centrala. Intorcandu-se spre icoana sa, el a zis tare: "Prea Sfanta Nascatoare
de Dumnezeu, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa ma calauzeasca pe calea
mantuirii." In acel moment, din icoana s-a auzit: "Fiul meu si Dumnezeul meu, invata pe
robul tau ce sa faca spre a se mantui." Iar Hristos a zis: "Sa fie lasat sa se retraga spre a-si gasi
pacea in singuratate." Cu adevarat, acest sfant a crescut mult in viata isihasta. Icoana care a
auzit rugaciunea sfantului - numele icoanei inseamna "cea care asculta" - se afla in biserica
centrala a manastirii.

Maica Domnului "Gorgoepikoos" - Manastirea Dochiariu

Cea mai cunoscuta icoana din Sfantul Munte Athos, dupa Maica Domnului Portarita, este o
pictura in fresca a Maicii Domnului, de pe peretele estic exterior al trapezei, in partea dreapta
a intrarii, din Manastirea Dochiariu. In anul 1664, trapezarul Nil - Neilos, care trecea adesea
prin fata sfintei icoane, tinand in mana o lumanare, de folos in treburile sale din trapeza, a
auzit o voce spunandu-i: "Nu mai trece pe aici cu lumanarea aprinsa, care atata fum imi lasa
pe icoana." Neilos nu a acordat prea multa atentie vocii, insa aceasta s-a auzit din nou, de asta
data pedepsindu-l cu orbirea. Toti fratii din manastire au inceput sa aibe mare evlavie la
aceasta sfanta icoana, punand sub ea un vas pentru ca trapezarul sa arda mereu putina tamaie,
in cinstea Maicii Domnului.

Orbul Neilos isi petrecea tot timpul sau intr-o strana, in fata icoanei, rugandu-se acesteia spre
a-l ierta si vindeca. Maica Domnului s-a aratat drept mijlocitoare a rugaciunilor calugarilor,
care au dus la vindecarea orbului. Maica Domnului a spus calugarilor ca ea este cea care le
inalta rugaciunile la Dumneze, de aceea si numele ei este "Gorgoepikoos", adica "grabnic
ajutatoare". Coridorul spre trapeza a fost inchis si o capela a fost inaltata acolo.

Maica Domnului „Glykophilousa” - Manastirea Filoteu

Ca si icoana Maicii Domnului "Portarita - Portaotissa", si aceasta este una dintre putinele
icoane salvate din prigoana iconoclastilor. Modul in care aceasta a ajuns in Sfantul Munte
Athos nu este inca stiut de calugari. Se crede totusi ca aceasta a apartinut unei femei numite
Victoria, devotata sotie a senatorului iconomah Simeon. Ea ar fi aruncat icoana in mare, in
momentul in care trebuia sa o predea autoritatilor. Icoana Maicii Domnului, plutind pe ape, a
ajuns in arsanaua (portul) Manastirii Filoteu, unde a fost primita cu nespusa bucurie de catre
staret si obste. Acestia fusesera anuntati de venirea ei printr-o aratare a Maicii Domnului. In
fiecare Luni din Saptamana Luminata, la malul marii are loc o precesiune.

Maica Domnului "Ktitorissa - Vimatarissa" - Manastirea Vatoped

Aceasta icoana a Maicii Domnului este pusa in legatura cu o incercare prin care a trecut
Manastirea Vatoped. In vremea unui raid al arabilor asupra manastirii, diaconul calugar
responsabil cu sfintele vase si obiecte din biserica, a reusit sa ascunda intr-o nisa de sub
Sfantul Altar, o nepretuita icoana a Maicii Domnului si o cruce, asezand in fata lor o lumanare
aprinsa.

Manastirea Vatoped a fost jefuita, iar calugarii dusi prizonieri in Insula Creta. Dupa mai bine
de 70 de ani, calugarul diacon, care era inca viata, fiind eliberat, s-a intors in manastire. Ajuns
in locul unde se afla sfanta manastire, el a destupat fantana, acoperita cu o lespede de piatra.
El a gasit cele lasate plutind deasupra apei, iar lumanarea inca ardea in fata lor. Icoana se
pastreaza si astazi, fiind numita "cea gasita, intemeietoarea". Icoana este pusa in legatura cu
intemeierea manastirii, de catre trei frati calugari: Atanasie, Nicolae si Antonie,

care au vietuit in manastire spre sfarsitul secolului al X-lea.

         

Maica Domnului "Myrrhovlytissa" - Manastirea Sfantul Pavel

Aceasta icoana facatoare de minuni s-a aflat odata in renumita Manastire Myrelaiou, din
Constantinopol. De aici ea a plecat spre Sfantul Munte, prin Sfantul Pavel de Xiropotamu,
care a si inchinat-o celei de a doua manastiri intemeiate de el, dupa Xiropotamu, si anume
Manastirea Sfantul Pavel, care i-a luat si numele. Icoana a inceput, la un moment dat, din mila
lui Dumnezeu, sa produca mir. De aceea poarta si numele de "Izvoratoarea de Mir". Aceasta
icoana a savarsit nenumarate minuni pentru cei ce s-au rugat ei cu credinta si dragoste fata de
Maica Domnului.

Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria" - Manastirea Xenofont

Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din
strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca
portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata
lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii
au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a
disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca
aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si
ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

Maica Domnului "Palaiologina" - Manastirea Grigoriu


Numele original al acestei icoane este "Hodeghetria Pantanassa". Mai tarziu, pentru a o
distinge pe aceasta de alte icoane cu acelasi nume, a fost numita "Palaiologina", dupa numele
donatorului ei, "drept credincioasa Kyra Maria Asamina Palaiologina, doamna din Moldo-
Valahia", dupa cum marturiseste micuta inscriptie in aur, atasata vestmantului ei de argint.
Aceasta icoana a fost partasa mai multor minuni, de-a lungul vremii, dupa marturia batranilor
din manastire. Cea mai insemnata dintre toate este cea petrecuta in anul 1762, cand un
incendiu a cuprins intreaga biserica a manastirii. Singurul lucru nears, din intreaga biserica, a
fost aceasta icoana. Icoana se afla in acelasi loc in care se afla si astazi, adica pe prima
coloana din partea stanga a naosului, indreptata spre sud.

         

Maica Domnului "Antiphonetria" - Manastirea Costamonitu

In vremea domniei Imparatului Constantin Monomahul, in anul 1020, sfanta icoana a Maicii
Domnului Antiphonetria a savarsit urmatoarea minune in Manastirea Constamonitu -
Konstamonitou. La data de 1 august, cu ocazia praznuirii Cinstei Cruci, ecleziarhul de atunci
al manastirii, numit Agathon, s-a mahnit mult din cauza ca nu avea cu ce sa infrumuseteze
manastire, cu ocazia sarbatorii. Aceasta se intampla in ajunul praznicului Mutarii Sfintelor
Moaste ale Sfantului Stefan, ocrotitorul manastirii. El s-a rugat cu lacrimi Maicii Domnului si
a stat in genunchi toata noaptea. Atipind putin, el a auzit din icoana o voce care ii spunea: "Nu
te tulbura, caci eu port de grija de toate cele din Sfantul Munte." In acea clipa, toate rezervele
de alimente, de ulei si de lumanari, ale manastirii s-au umplut, spre marea bucurie a lui si a
obstii.