Sarpe Ana - Maria

Master, anul 1

Utilizarea masajul in activitatea

sportiva
Masajul

este o prelucrare metodic a prilor moi ale corpului prin

aciuni manuale sau mecanice n scop fiziologic sau profilactic. Aceste
pri moi sunt tegumentele ( pielea, mucoasele ), esuturile conjunctive
subcutanate, muchii, tendoanele, elementele articulare, vasele i nervii,
organele interne, sngele, limfa i celelalte lichide.
Masajul este unul din mijloacele folosite pentru pregatirea, refacerea
si recuperarea sportivilor, fiind un procedeu practicat inca cu mult timp
inaintea antichitatii. Grecii antici sunt printre primii care au folosit
masajul pregatitor si cel de rafacere la sportivi, Hipocrate popularizand
influentele procedurilor de masaj asupra sportivilor precizand ca
masajul poate intari o incheietura care este prea slabita si poate intari o
incheietura care este prea intepenita
Se stie ca inainte unor antrenamente, dar in special a competitiilor, la
unii sportivi se desfasoara un complex de manifestari comportamentale,
neuropsihice si vegetative creind starea de start. Masajul de incalzire
poate sa difere in functie de temperamentul sportivilor. La cei flegmatici
apare apatia de start care se caracterizeaza prin faptul ca pe masura
ce se apropie competitia sportivii devin apatici, anxiosi, depresivi.
Acestora li se aplica o serie de manevre de masaj care sa-i stimuleze,
combatand starea de indiferenta, iar incalzirea propriu-zisa va sterge
aceste manifestari negative. La cei colerici se instaleaza febra de star
care se manifesta printr-un comportament inegal, disproportionat,
agresiv desi sportivii au o pregatire corespunzatoare; pe masura ce se
apropie competitia acesti sportivi sunt preocupati in mod obsedant de
competitia care se apropie, exagerand valoarea adversarului
sau
conditiile in care va avea loc competitia. Acestora li se aplica manevre
mai lente pentru a li se inlatura starea de hiper-excitabilitate.

Tehnica aplicarii masajului sportiv are la baza o serie de manevre

principale si secundare. Aceste manevre exercita influente diferite la
nivelul tegumentelor, sistemului muscular, osteoarticular, sistemului
nervos, aparatului circulator, ceea ce ofera posibilitatea individualizarii
diferitelor manevre de masaj in functie de obiectivele urmarite. Manevrele
principale
sunt:
netezirile
(efleurajul),
frictiunile,
framantatul
(petrisajul), tapotamentul si vibratiile. Cele secundare sunt: cernutul,
rulatul, presiunile, tractiunile, tensiunile, scuturarile.

Netezirea este o manevra introductiva ce consta in alunecari usoare

si ritmice pe suprafata corpului. Efleurajul se executa in linie dreapta dea lungul membrelor sau grupurilor de muschi sau in zig-zag acolo unde
structura tesuturilor le determina sensul. Netezirea este considerata ca o
manevra specifica pentru suprafata corpului, actionand in special
asupra pielii, tesuturilor conjunctive sub-tegumentare, nervilor periferici,
venelor si vaselor limfatice.
Principalul efect al acestei manevre consta in activarea circulatiei
sangelui in venele si capilarele superficiale avand drept rezultat si
accelerarea circulatiei limfei in spatii intercelulare si pe caile limfatice.
Hiperemia activa dupa netezire imbunatateste aportul de oxigen, glucoza
si fosfati macroergici si in acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor
din musculatura de la suprafata, rezultand conditii functionale normale
pentru regiunea respectiva.
Netezirile lungi si usoare aplicate lent si ritmic pot scadea
excitabilitatea nervoasa si nervozitatea unor persoane sensibile
ameliorand durerea si contractura musculara pe regiunea masata. In
cazul in care ritmul este viu si miscarea de alunecare este scurta,
manevra devine excitanta pentru nerv si stimulanta pentru intregul
organism.

Frictiunea este o manevra principala de masaj ce consta in presiuni

asupra partilor moi ale corpului pe un plan dur si intinderea acestora in
limita elasticitatii lor. Miscarile pot fi longitudinale, circulare sau in zigzag si se executa cu mainile, varful degetelor, radacina mainii,
nodozitatea degetelor, pumnul. Frictiunile prelungite, executate intr-un
ritm lent, scad sensibilitatea locala, contractura musculara si reduc
tensiunea nervoasa. Daca ritmul este viu si miscarile scurte, dar
viguroase, stimuleaza sistemul nervos periferic. Frictiunea este indicata
in recuperarea sechelelor post-traumatice si post-operatorii, in scopul
accelerarii procesului de regenerare a tesuturilor lezate prin stimularea

nutritiei locale. Frictiunile pot disloca infiltrate si depozite patologice, pot

desprinde si indeparta tesuturile inflamatorii si rezidurile nervoase si
hemoragice, pot desprinde aderentele produse in urma cicatrizarilor
defectuase si pot favoriza dezvoltarea de tesuturi moi normale.

Framantatul este manevra principala de masaj ce consta in

prinderea, strangerea, ridicarea si deplasarea diferitelor planuri de

tesuturi combinate cu intinedera lor in limita elasticitatii. Se poate
executa cu o mana sau cu ambele maini, prin miscari ondulatorii,
ritmice, legate intre ele. Este o manevra de stimulare a musculaturii prin
stimularea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor,
imbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor, mentine in
conditii normale elasticitatea muschilor si realizeaza in acest mod o
profilaxie a leziunilor musculare. De asemenea, prin activarea circulatiei
in vasele sanguine si limfatice se imbunatatesc schimburile nutritive
( aport de oxigen, glucoza etc.) si se activeaza eliminarea catabolitilor
rezultati de activitatea musculara.

Tapotamentul este o manevra ce consta in aplicarea pe tegumente a

unor serii de lovituri scurte si ritmice fiind unul din cele mai intense
procedee de masaj. Tapotamentul cuprinde mai multe forme: tocatul,
percutia, plescaitul (lipaitul), batatoritul, batatotitul cu pumnii.

Tocatul consta in lovirea cu degetele ambelor maini tinute fata in fata

si foarte apropiate. Degetele intinse lovesc piele de la o distanta mica,

departate intre ele si usor flexate cazand perpendicular pe tegument.

Percutia se executa cu varful degetelor usor indoite. Se executa cu

ambele maini miscand din articulatia mainilor cu palmele orientate spre
regiunea de masat.

Plescaitul este o manevra de lovire cu fata palmara a degetelor si

palmelor executata cu mainile moi si usoare prin miscari suple si repezi.
Plescaitul este recomandat in masajul unor regiuni intinse, carnoase si
putin sensibile.

Batatoritul se deosebeste de plescait prin modul de a lovi cu

palmele si degetele bine intinse si foarte aproape de suprafata de masat.

Ritmul este viu si loviturile foarte scurte.

Batatoritul cu pumnii este o manevra indicata in masajul maselor

musculare putin sensibile. Manevra se executa cu pumnul usor deschis,
lasand intre degete si podul palmei un spatiu ce asigura elasticitatea
loviturii.
In functie de intensitatea si ritmul tapotamentului efctele se produc in
tesuturile mai superficiale sau mai profunde. Se obtine un efect
predominant excitant prin actiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii
si a tesuturilor subcutanate conjunctive si o activare a circulatiei, cu
hiperemie si ridicarea temperaturii locale. Tapotamentul provoaca si
cresterea excitabilitatii neuromotorii prin stimularea proprioceptorilor de
la nivelul mischilor si tendoanelor, ceea ce duce la cresterea tonusului
muscular.

Vibratiile constau in miscari ritmice si presiuni intemitente

transmise tesuturilor. Vibratiile superficiale fine, mai prelungite au un
efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si a tesuturilor
subcutanate, produc o senzatie de incalzire si o relaxare musculara.
Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai profunde, produc o activare a
circulatiei sanguine in zona masata, cu efecte decongestionante.
Manevrele secundare pot fi aplicate impreuna cu cele principale.

Cernutul si rulatul se aplica numai pe regiunile corpului care au un

aspect cilindric ( membrele superioare si inferioare ). Cernutul se aplica

cu degetele indoite, mulate pe suprafata de masat executand miscari
asemanatoare cernutului cu sita.
Rulatul se executa la fel ca cernutul, dar cu degetele si palmele
intinse apasand zona masata.
Cernutul si rulatul au efecte de relaxare musculara, decongestionare
locala si imbunatatirea supletei tesuturilor.

Presiunile constau in apasari pe unele portiuni ale corpului.

Actiunea lor este reflexa scazandu-se sensibilitatea pana la anestezie,

dupa care se instaleaza o relaxare secundara a muschilor.

Tractiunile sunt manevre de intindere articulara in lungul axului

articular.

Tensiunile

reprezinta
amplitudinea voluntara.

mobilizari

ale

articulatiilor

dincolo

de

Aceste 2 manevre ( tensiunile si tractiunile ) au ca obiectiv

imbunatatirea mobilitatii articulare.

Scuturarile constau in oscilatii mai ample, efectuate ritmic asupra

unui segment al corpului. Se aplica pe membrele superioare si inferioare.
In functie de intensitatea manevrelor se obtin efecte de relaxare si
calmare musculara, cand se executa mai usor, si efecte de stimulare
generala cand se executa mai puternic.
In activitatea sportiva masajul dinaintea efortului, de incalzire, este
de regula stimulator,ergotrop pe plan biologic, iar cel de refacere este
trofotrop, regenerant.
Pe langa aceste doua forme de masaj sportiv se regaseste si masajul
intraefort care este mai greu de efectuat in cazul unor pauze mici, de
cateva minute, si cand manevrele utilizate vor fi orientate catre refacere.
In cazul competitiilor sau antrenamentelor cu mai multe repetari
( cand pauzele dintre repetari sunt de 10-20 minute ) initial masajul
trebuie sa aiba caracter linistitor, relaxant, chiar decontracturant, iar in
minutele care preced efortul, masajul trebuie sa devina stimulator
( vibratii vii, frictiuni, tapotament etc.).
Daca pauza dintre eforturi, in competitie, variaza de la ore la zile
( serii, semifinale, finale) este bine sa se intre in ritmul fiziologic prin
masaj de refacere dupa concurs si masaj stimulator, de incalzire inaintea
concursului urmator.
In cazul fotbalistilor manevrele de masaj sunt selectionate de catre
maseur in functie de : momentul si scopul aplicarii lui ( masaj de
incalzire, intraefort, postefort ), perioada in care se afla jucatorul
( perioada pregatitoare, precompetitionala, competitionala ) si conditiile
meteorologice in care se desfasoara antrenamentul sau competitia.

Masajul inaintea antrenamentelor sau jocurilor are drept scop

stimularea functiilor nutritive, energetice, de crestere a amplitudinii

miscarilor respiratorii si de scoaterea sportivilor de sub influenta starii
de start. Se incepe cu manevre stimulatoare ( creste tonicitatea fibrelor
musculare) printr-o netezire cu ritm si intensitate crescande, aplicate
grupelor musculare ale membrelor inferioare, continuate cu frictiuni
energice, profunde, apoi cu framantatul si tapotamentul.
Masajul intraefort dupa prima repriza, sau dupa 45-50 minute de
antrenament se intervine cu mijloace de masaj pentru refacerea
functiilor afectate.
Aplicarea mijloacelor de masaj un se face imediat dupa intreruperea
efortului din timpul jocului sau antrenamentului, ci se asteapta cateva

minute pentru ca functiile cardiovasculare sa-si revina cat mai aproape

de valorile normale. Pe grupele musculare ale membrelor inferioare se
executa cateva manevre usoare, linistitoare care constau in neteziri cu
ritm si intensitate scazute de-a lungul fibrelor musculare, de la o insertie
la alta, presand mai usor pe portiunile tendinoase si mai tare pe masa
musculara, urmate de cernut, rulat si chiar vibratii.
In situatia in care apar contracturi numai la un membru inferior, este
bine sa se foloseasca si masajul pe membrul mai putin afectat si, prin
reflexul de simetrie, sa se obtina rezultate favorabile asupra celui afectat
care nu suporta prea multe manevre de masaj.
Dupa realizarea imbunatatirii circulatiei sangelui la nivelul membrelor
inferioare si a depurarii de produsi toxici rezultati in timpul efortului
efectuat in prima repriza, cu cateva minute inainte de a fi chemati de
arbitru in teren pentru urmatoarea repriza de joc, se efectueaza manevre
asemanatoare celor de la inceperea jocului.
In perioada pregatitoare continutul, mijloacele si numarul
antrenamentelor sunt concepute si stabilite in functie de stadiul de
pregatire al echipei. Se pot face 1,2 sau 3 antrenamente zilnic dintre care
1 sau 2 in aer liber si 1 in sala. Solicitarile fizice sunt foarte mari,
perioadele dintre antrenamente sunt mici, iar posibilitatile naturale de
refacere a organismului scad de la zi la zi, motiv pentru care interventia
mijloacelor de masaj este foarte solicitata.
Majoritatea masajelor aplicate sunt partiale si se adreseaza
membrelor inferioare, pe segmente, incepandu-se cu fata posterioara a
gambei , se continua cu coapsa si cu fesierii, dupa care se aplica si pe
partea anterioara a labei piciorului, gambei, genunchiului si coapsei.
In perioada precompetitionala care incepe imediat dupa perioada
pregatitoare, numarul si continutul antrenamentelor se modifica. In
prima parte, majoritatea sportivilor vin cu un grad de oboseala, ceea ce
reclama ca atat continutul cat si numarul sedintelor de masaj sa ramana
asemanator perioadei pregatitoare, urmand ca ele sa se modifice cand
aceste fenomene vor disparea.
In perioada competitionala interna continutul si durata sedintelor
de masaj difera in functie de numarul jocurilor si de eventualele
accidentari.