CIRCULAIA LA PLANTE

ORGANUL VEGETAL=o parte diferentiata a corpului unei plante alcatuita din mai
multe tesuturi,care indeplinesc un rol fiziologic specific.
O planta cu flori are 2 tipuri de organe:
VEGETATIVE(radacina,tulpina,frunza)
DE REPRODUCERE(floare,fruct,samanta)
RADACINA
ORIGINE: radicula embrionului
FUNCTII :
a)SPECIFICE:
-fixarea plantei in sol
absorbtia apei si sarurilor minerale(seva bruta)
Conducerea sevei brute spre tulpina
b)NESPECIFICE:
Depozitarea substantelor de rezerva(morcov,dalie)
Inmultire vegetativa(papadie)
Respiratia(chiparosul de balta)
TIPURI DE RADACINI:
a)firoase(fasciculate)
-graminee,plante cu bulbi
b)Pivotante
-trifoi,lucerna
c) ramuroase(lemnoase)
-arbori
Radacini

De la varf spre baza:

-piloriza(scufie,caliptra)
1.Zona varfului vegetativ (tesut meristematic)
2.Zona neteda( de crester in lungime)
3.Zona pilifera -0,1-1cm( zona perilor absorbanti)
4.Zona aspra ( zona fostilor peri absorbanti)

MORFOLOGIA RADACINII
De la varf spre baza:
-piloriza(scufie,caliptra)
1.Zona varfului vegetativ (tesut meristematic)
2.Zona neteda( de crester in lungime)
3.Zona pilifera -0,1-1cm( zona perilor absorbanti)
4.Zona aspra ( zona fostilor peri absorbanti)

Morfologie

Structura radacinii.

STRUCTURA RADACINII
1.EPIDERMA(RIZODERMA)-un singur strat de celule strans unite intre ele cu pereti
subtiri,celulozici,necutinizati.Unele celule ale epidermei sunt transformate in peri absorbanti
2.SCOARTA(PARENCHIMUL CORTICAL)
10-16 straturi de celuleparenchimatice.
A)EXODERMA(Primele straturi de celule cu pereti usor suberificati)
B)PARENCHIM CORTICAL
C) ENDODERMA(ultimul strat-celule cu pereti suberificati si ingrosati)
3.CILINDRUL CENTRAL(STELUL)
A) PERICICLU(celule cu pereti celulozici dispusi alternativ cu celulele endodermei
B) PARENCHIMUL FUNDAMENTAL
C)FASCICULE CONDUCATOARE dispuse alternativ:
-LEMNOASE(protoxilem-in apropierea periciclului si metaxilem-spre centrul )
-LIBERIENE(protofloem si metafloem)
D) RAZELE MEDULARE(printre fascicule)

E).MADUVA

TULPINA
ORIGINE:hipocotilul (tulpinita) embrionului,peste care se suprapune epicotilul,format din mugure
FUNCTII :
SPECIFICE:-sustine ramurile,frunzele,florile,fructele
Conduce seva bruta si seva elaborata in corpul plantei
NESPECIFICE:depoziteaza substante de rezerva(gulie),fotosinteza(cactusi),inmultire
vegetativa(muscata,vita de vie)

TIPURI DE TULPINI
A)dupa modul in care se dezvolta:
Aeriene-drepte(erecte),volubile(volbura,fasole),agatatoare(mazare,iedera)taratoare(frag)
Subteranebulbi(ceapa,ghiocel),rizomi(menta,iris,pir,palamida,margaritar),tuberculi(cartof)
AcvaticePlantele acvatice
B)dupa consistenta lor:
-ierboase,lemnoase

MORFOLOGIA TULPINII
Prezinta
NODURI(se prind frunze ;la subsoara lor exista muguri laterali)
INTERNODURI
In varful radacinii exista MUGURELE TERMINAL ce asigura cresterea in lungime.

Tulpini subterane

STRUCTURA TULPINII
1.EPIDERMA:
Un singur strat de celule strans unite intre ele cu peretii exteriori usor bombati si cutinizati,lipsite de
clorofila si substante de rezerva;prezinta la exterior cuticula si din loc in loc stomate
2.SCOARTA(parenchimul cortical)-urmeaza imediat epidermei,este un parenchim fundamental
pluristratificat(4-6 straturi celule),cu pereti celulozici,subtiri si numeroase spatii intercelulare.Primele 3-4
straturi de celule contin cloroplaste.

3.CILINDRUL
-tesut parenchimatic in care sunt dispuse circular(pe un cerc regulat),sau neregulat numeroase fascicule
libero-lemnoase.Periciclul absent.
Fasciculele conducatoare sunt mixte(libero-lemnoase-cordon liberian spre exterior si un cordon lemnos
spre centrul tulpinii.Intre cele doua cordoane exista cambiu intrascicular
Cordon lemnos-metaxilem(in apropierea cambiului).protoxilem(spre varful fasciculului)
Vasele lemnoase sunt legate intre ele prin celule ale parenchimului lemnos .
Intreg fasciculul e inconjurat de o teaca fasciculara sclerenchimatica intrerupta in dreptul cambiului
-lacuna medulara (in zona centrala)
-raze medulare primare(=parenchim intrafascicular)

Tulpina

ABSORBTIA APEI
Are loc:
-pe toata suprafata corpului(plante acvatice)
-la unele plante se bazeaza pe micorize(hife ciuperca)
-la nivelul perisorilor absorbanti(prelungiri ale celulelor epidermei,unicelulari
-are la baza un fenomen fizic(osmoza)
-se realizeaza de la o solutie diluata(solutia din sol) catre o solutie concentrata(sucul vacuolar din celulele
epidermice la nivelul membranei celulelor rizodermei(membrana semipermeabila)

-are la baza forta de suctiune(ia nastere in celulele vegetale si creste de la exterior la interior)
Sensul absorbtiei:perisori absorbantiscoarta-stel(fascicule lemnoase)

Stabilirea zonei de absorbtie a apei la radacini

La plantele vasculare terestre, ale caror radacini poseda peri absorbanti, absorbtia apei are loc mai ales
pe la nivelul acestora. Aceasta particularitate este dovedita de experimentul lui Coupin. Pentru
diferentierea rolului diferitelor zone ale radacinii n absorbtia apei se aseaza plantule ce prezinta o
radacina seminala lunga, n cte o eprubeta n urmatoarele pozitii (fig.16):
plantula se fixeaza cu toata radacina n apa;
alta plantula se plaseaza cu vrful radacinii si cu zona perilor absorbanti n apa, iar celelalte zone n ulei;
A treia se aseaza cu vrful radacinii n apa si cu zona perilor si cea situata deasupra ei n ulei;
plantula se aseaza cu radacina curbata astfel ca vrful si partea ei superioara sa stea n ulei, iar zona
perilor absorbanti n apa;
A cincea plantula se aseaza cu vrful radacinii si cu zona perilor absorbanti n ulei, iar restul radacinii n
apa

ABSORBTIA SARURILOR MINERALE

-se face independent de absorbtia apei
Are la baza difuziunea
Intervin pompe de ioni de la nivelul membranei( se consuma energie)

CIRCULATIA SEVEI BRUTE

SEVA BRUTA=apa +saruri minerale
Intervin doua forte:
1.PRESIUNEA RADICULARA
-celulele radacinii pompeaza activ apa in sus,prin vasele lemnoase(mecanism activ,consum de energie)
Ia nastere primavara ,inainte de aparitia frunzelor(exemplu:vita de vie plange)
2.FORTA DE SUCTIUNE A FRUNZELOR
-este determinata de pierderea apei prin transpiratie
-se creaza un deficit de apa ce se transmite prin vasele lemnoase descendent pana la perisori absorbanti
Sucul vacuolar la celuleor frunzelor se concentreaza
Prin osmoza ele aspira apa prin vasele lemnoase
-este un mecanism pasiv(fara consum de energie)

CIRCULATIA SEVEI ELABORATE

Seva elaborata=substante organice produse in frunze prin fotosinteza dizolvate in apa
-circula prin vasele liberiene

Circula activ(cu consum de energie

Are viteza de circulatie mai mica decat seva bruta(vasele liberiene contin citoplasma)
-circula in ambele sensuri

FACTORII DE MEDIU CE INFLUENTEAZA ABSORBTIA SI CIRCULATIA

1 APA-soluri uscate.presiunea osmotica apa sol mai mare p osm radacinaabs nu are loc
-exces apa(aer din sol dislocat,respiratei celule radacina scazuta,abs scazuta)
2.TEMPERATURA
0C(abs. nu are loc)
Temperatura pozitiva scazuta abs .scazuta(citoplasma celule vascoasa,greu permeabila,diviziuni
celulare lente,putini peri absorbanti formati)
T optima=30-35 c
3.OXIGENUL
-este necesar pt activitatea meristemelor din care iau nastere perii absorbanti si care asigura cresterea in
lungime a radacinii
Soluri tasate..02 putin,abs scazuta
4. Ph-ul
-optim=7 (neutru) majoritatea plantelor
-se corecteaza prin administrare de amendamente
5.SUBSTANTELE TOXICE AJUNSE IN SOL
-dauneaza absorbtiei.(exemplu poluarea chimca a solului ce determina poluarea produselor vegetale si
piederi de recolta

MEDIUL INTERN AL MAMIFERELOR

LIMFA
Limfa este un lichid transparent, incolor, care circul prin vasele i ganglionii limfatici, precum i n spaiile
intercelulare, mediind schimbul de substane ntre snge i esuturi. Aceasta este format ca un lichid
interstiial. Ptrunde n vasele limfatice prin filtrare, trecnd cel puin printr-un ganglion limfatic nainte s
se verse n snge n vena subclavian. Limfa circul de la esuturi la snge, prelund deeurile.
Organismul uman are n jur de 1,5 l de limf.

Structur
Limfa are aceeai compoziie ca i plasma sangvin. Conine leucocite, i n special limfocite. Aceasta
ns nu conine trombocite sau eritrocite. Deoarece trebuie sa transporte substanele nutritive i s preia
resturile, aceasta este bogat n deeuri.

Circulatia limfei
Circulatia limfei,spre deosebire de cea a singelui,este o circulatie unica,care genereaza in spatiile
periferice interstitiale si finalizeaza in unghiul venos drept sau sting.Circulatia limfei se produce in sens
contrar fortei de gravitatie si este determinata de urmatorii factori:
* Inima;
* Travaliul peretilor vaselor limfatice;
* Travaliul peretilor venelor.

Funcii

Rol n sistemul imunitar prin prezena leucocitelor;

Rentoarcerea n circuitul sangvin a unor proteine, grsimi i metabolii;

Rol de drenaj i epurare.

Sangele este un lichid vital existent in corpul oamenilor precum si in cel al animalelor, care hraneste toate
organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism.
Cunoscut si sub numele de raul vietii, sangele este pompat de catre inima printr-un sistem de vase de
sange, reprezentat de sistemul circulator.
O persoana adulta are intre 5 si 6 litri de sange, ceea ce reprezinta 7-8% din greutatea totala a corpului.
Cantitatea de sange prezenta in organismul unei persoane poate varia. In timpul deshidratarii, de
exemplu la un maraton, volumul de sange prezent scade. In cazul unei sarcini insa, volumul de sange
creste, deoarece sangele mamei trebuie sa transporte mai mult oxigen.
Rolul sangelui:
Sangele transporta oxigen de la plamani la toate tesuturile corpului, iar la intoarcere transporta substante
nefolositoare, in special dioxidul de carbon la plamani, iar de aici CO 2 este scos din organism prin
intermediul expiratiei. Cand transportul de oxigen esueaza (sau nu are loc), persoana moare in cateva
minute.
Alimentele care au fost transformate de sistemul digestiv in proteine, grasimi si carbohidranti sunt de
asemenea transportate la tesuturi de catre sange. Aceste nutrimente ofera energia necesara
metabolismului precum si posibilitatea ca celulele sa-si indeplineasca functiile normale. Substantele
reziduale produse in timpul metabolismului, cum ar fi acidul uric, sunt transportate de catre sange la
rinichi, unde sunt transformate in urina, iar apoi sunt eliminate din organism (prin excretie).
Pe langa oxigen si nutrimente, sangele mai transporta si hormoni, care regleaza anumite functii ale
corpului. Miscarea acestor chimicale permit unui organ sa controleze functia altuia desi cele doua organe
se situeaza la o anumita distanta unul de celalalt. Astfel, sangele joaca si rolul de sistem de comunicatii
intre anumite organe ale corpului
Sangele mai este responsabil si de activitatile sistemului imunitar, ajutand la combaterea infectiilor si a
bolilor. De asemenea, sangele mai transporta si substante care il impiedica sa curga din organism in
urma unei rani, lucru realizat cu ajutorul coagulatorilor, care isi incep activitatea la cateva secunde dupa
ranire.
Sangele este vital si pentru mentinerea unei temperaturi corporale stabile; la oameni aceasta temperatura
este de 37,00 C (98,60 F) si poate varia in limite mici, de maxim un grad Celsius.
Producerea de caldura si pierderea de caldura in diferite parti ale corpului sunt echilibrate de transferul de
sange prin vasele de sange. Acest lucru are loc datorita variatiei diametrului vaselor de sange din piele.
Atunci cand o persoana se supraincalzeste, vasele de sange se dilata, iar un volum marit de sange
circula prin piele.

Caldura se imprastie prin piele, reducand in mod eficient temperatura corporala. Din cauza maririi
volumului de sange ce trece prin piele, aceasta poate deveni roz.
In conditii de temperatura scazuta, pielea devine palida, odata cu micsorarea diametrelor vaselor de
sange, acesta nemaiajungand in piele si reducand astfel pierderile de caldura.
Compozitia sangelui:
Aproximativ 55% din cantitatea de sange este reprezentata de lichidul cunoscut sub numele de plasma.
Restul de 45% este compus din trei tipuri de celule: celule rosii (eritrocitele), celule albe (leucocitele) si
trombocitele.
A) Plasma: este compusa in special din apa si saruri. Rinichii sunt cei care mentin concentratia de sare
in plasma, deoarece orice fluctuatie a acestei concentratii poate duce la functionarea incorecta a celulelor
corpului. In conditii extreme, modificarea acestei concentratii poate duce la coma si chiar moarte.
Plasma contine de asemenea si vitamine, minerale, proteine, factori coagulanti si produse reziduale.
Plasma are de obicei culoare galbena datorita proteinelor dizolvate in ea.
B)Celulele rosii: compun sangele in proportie de aproximativ 45%. Prima lor functie este sa transporte
oxigen de la plamani la toate celulele corpului. Celulele rosii sunt compuse predominant dintr-o proteina si
hemoglobina, care capteaza oxigenul in timp ce sangele circula prin plamani, dandu-i culoarea rosie. In
timp ce sangele trece prin tesuturile, hemoglobina transporta oxigen la toate celulele corpului. Celulele
rosii nu au nucleu. Membrana acestei celule este flexibila si se poate intinde in mai multe directii fara sa
se sparga, proprietate importanta, leucocitele trebuie sa treaca prin cele mai mici vase de sange,
capilarele.
C)Grupe de sange: Exista multe tipuri de leucocite, iar orice persoana nu poate avea decat un singur tip
de astfel de celule. Grupele de sange sunt indicate de absenta sau prezenta unor substante pe suprafata
leucocitelor. Grupa de sange este importanta din mai multe motive medicale. In cazul in care o persoana
pierde o cantitate mare de sange, atunci ea are nevoie de o transfuzie pentru a inlocui celulele rosii
pierdute. Transfuzia se poate face de la o persoana cu aceeasi grupa de sange sau de la una a carei
grupa de sange este donatoare universala.
D)Celulele albe: Compun sangele in proportie de maxim 1%, dar cu toate acestea, ele au o importanta
imensa. Ele joaca un rol vital in cadrul sistemului imunitar- ele reprezinta mecanismul principal de aparare
impotriva bacteriilor, virusilor si parazitilor. Celulele albe reusesc acest lucru prin atac direct, care implica
de obicei identificarea organismului strain, alipirea de acesta, iar apoi distrugerea lui.
Celulele albe mai produc si anticorpi, care sunt lasate in sistemul circulator pentru a gasi si pentru a se
alipi de organisme straine. Dupa alipire, este posibil ca a anticorpul sa distruga organismul strain, iar in
cazul in care nu reuseste acest lucru, se solicita ajutor de la alte celule ale sistemului imunitar pentru a
distruge organismul strain.
E)Trombocitele:
Cele mai mici celule din corp sunt trombocitele, care sunt create pentru un singur scop pentru a incepe
procesul coagularii, oricand un vas de sange este sectionat sau rupt. Imediat ce o artera sau o vena este
ranita, trombocitele din zona incep sa se uneasca intre ele, precum si de marginea ranii. De asemenea,

ele dau stimulenti in sange pentru a reduce sangerarea, pentru a aduna mai multe trombocite in zona, si
altele.
Producerea si eliminarea sangelui:
Sangele este produs in maduva oaselor, care se afla in interiorul oaselor. La copii, maduva din majoritatea
oaselor este implicata activ in formarea celulelor ce compun sangelui. Pe masura ce copiii cresc si ajung
adulti, procesul de formare a oaselor in maduva bratelor si a picioarelor inceteaza, acesta concentranduse in craniu, coloana vertebrala, coaste si pelvis. Cele trei celule (rosie, alba si trombocita)_se formeaza
dintr-una singura, numita celula-mama. In mod remarcabil, experimentele au aratat ca doar 10 celulemame se pot multiplica, in patru saptamani in 30 bilioane de celule rosii, 30 bilioane de celule albe, si 1,2
bilioane de trombocite destule pentru a inlocui fiecare celula continuta in sange din organism. O celula
rosie traieste intre 100 si 120 de zile din momentul in care a fost lasata in sangele circulant. In acest
rastimp, celulele rosii imbatranesc. Dupa trecerea acestei durate de viata sau in cazul in care sunt
lovite(indiferent de varsta) celulele rosii sunt eliminate de catre splina, si, in cantitati mai mici, de catre
ficat. O celula alba traieste intre 18 si 36 de ore. Cu toate acestea, unele dintre aceste celule sunt
responsabile pentru mentinerea memoriei imunologice. Aceste celule detin informatii despre organismele
straine care au mai fost in conflict cu organismul uman respectiv (pentru a-l distruge mai repede si mai
eficient la o urmatoare -eventuala- aparitie). Celule de memorie fac imunitatile posibile.

GRUPELE DE SANGE
Termenul de grup sanguin (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sangele unui individ n
funcie de prezena sau absena unui antigen pe suprafaa eritrocitele acestuia. Majoritatea antigenelor de
grup sanguin sunt de natur glicoproteic, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind
ntlnite la mai multe specii de mamifere n forme identice. Aceast trstur a lor poate fi invocat drept
argument n favoarea unitii lumii vii.
Dei aceste antigene sunt prezente i pe leucocite (nu i pe trombocite), n mod curent se consider c
doar eritrocitele prezint importan pentru stabilirea grupelor sanguine.
Datorit faptului c reactia antigen-anticorp la care particip antigenele de grup sanguin i anticorpii lor
specifici este una de aglutinare (se soldeaz cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc i
aglutinogene, iar anticorpii i aglutinine.
n practica medical curent prezint importan sistemele AB0 i Rh. Restul sistemelor de antigene sunt
utilizate n medicina legal, aplicaile lor cele mai importante fiind n stabilirea paternitii i n diferite
anchete de filiaie, ns n prezent aceste proceduri tind s fie nlocuite de ctre analiza ADN.
Importana grupelor sanguine rezid n indicarea compatibilitii sau incompatibilitii dintre donator i
primitor n cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezint situaia n care ntlnirea antigenului de
pe hematii cu anticorpi specifici este exclus.
Sistemul AB0 se bazeaz pe existena a dou aglutinogene, notate A i B, i a dou aglutinine specifice:
(anti A) i respectiv (anti B). Landsteiner a observat o regul a excluziunii reciproce, concretizat n

faptul c indivizii care prezint pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodat n plasm aglutinina omoloag.
Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. ntotdeauna exist aglutinine
corespunztoare aglutinogenului care lipsete, iar cnd sunt prezente att A ct i B, nu vor exista
aglutinine. Astfel, exist 4 grupe principale n sistemul AB0:

Grupa
(Landsteiner)

Grupa
(Jansk)

Aglutinogen
(antigen)

Aglutinine
(anticorpi)

0 (zero)

nu are

II

III

AB

IV

A i B

nu are

Aglutinogenele sistemului AB0

Primele eritroblaste care prezint pe membran aceste antigene apar n luna a III-a de via intrauterin.
Antigenele A i B au o structur de baz comun, ele formndu-se astfel:
1. Un substrat mucopolizaharidic de baz este modificat, sub aciunea unei gene H, prin adugarea unei
molecule de L-Fucoz, rezultnd substana H, sau antigenul H, comun pentru A i B. Este important de
menionat faptul c substratul mucopolizaharidic are structur comun cu cea a unui antigen specific
pneumococului. De fapt gena H codific o glicoziltransferaz, neaprat necesar pentru a sinteza att A
ct i B.
2. Dac n genotip exist gena A, atunci aceasta determin i ea sinteza unei glicoziltransferaze, care va
determina ataarea la substana H a unui rest de N-acetil-galactozamin, rezultnd astfel antigenul A.
3. Dac n genotip exist gena B, ea determin sinteza unei glicoziltransferaze care ataeaz la
substana H un rest de D-Galactoz, rezultnd antigenul B.
4. Dac genotipul cuprinde att gena A ct i gena B, relaia dintre ele este de codominan, fenotipul
rezultant prezentnd ambele aglutinogene, n cantiti aproximativ egale, adic grupa sanguin AB.

Aglutininele sistemului AB0

Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structur i origine obinuite, din clasele IgM i IgG.
Cea mai mare parte sunt IgM, netraversnd bariera placentar. Mai sunt numite i hemaglutinine sau
izohemaglutinine.
Titrul lor este aproape nul la natere, devenind detectabili la vrsta de aproximativ 6 luni. Cresc apoi n
ritm constant pn la 8-10 ani, cnd ajung la titrul ce se va menine pe tot parcursul vieii adulte. Scad la
btrnee, dar nu dispar.
Este nc incert calea prin care un organism care nu a luat niciodat contact cu antigenele de grup AB0
ajunge s sintetizeze aceti anticorpi.

Genetica sistemului AB0

Trei alele sunt implicate n determinismul genetic al sistemului AB0: IA (sau A), IB (sau B) i i. Relaiile
funcionale dintre ele sunt urmtoarele:

IA i IB sunt codominante, adic atunci cnd exist amndou caracterul rezultat este intermediar,
deoarece ambele gene funcioneaz n paralel.

IA i IB sunt dominante fa de i, adic atunci cnd i exist n genotip alturi de IA sau IB va aprea
caracterul corespunztor lui IA sau respectiv lui IB
Alela i mai este notat i I0 sau 0. Ea este nefuncional, adic nu codific sinteza niciunei
glicoziltransferaze. Genotipul ii corespunde grupei 0 i se caracterizeaz prin prezena pe hematii a
antigenului H, nemodificat. Locusul alelelor menionate este situat pe cromozomul 9, braul lung, banda 3,
subbanda 4 (9q34).

Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt:

Grupa (fenotipul)

Genotipuri posibile

0 (zero)

ii

IAIA sau IAi

IBIB sau IBi

AB

IAIB

Fenotipul Bombay
Gena H, care condiioneaz sinteza antigenului H, precursorul comun al antigenelor A i B, are o alel
recesiv foarte rar, h, nefuncional. n cazuri extrem de rare, n care apare genotipul hh, antigenul H nu
mai este sintetizat, i implicit este imposibil sinteza antigenelor A sau B, chiar dac genele respective
exist. Individul n cauz are snge de grup 0 fals (fenotip Bombay), notat 0h sau 0hh. Numele vine de la
primul caz documentat, al unei femei din Bombay.
Persoanele cu fenotip Bombay sintetizeaz anticorpi anti H i, dei la testrile uzuale apar ca avnd
grup 0, nu pot primi snge dect de la alte persoane cu fenotip Bombay, deoarece grupa 0 adevrat
are antigen H.

Frecvena alelelor i fenotipurilor AB0

Alela cea mai frecvent la nivelul ntregii populaii umane este IA, urmat de i i de IB. Se consider c IA
este cea mai veche, i provenind din aceasta printr-o deleie. Deoarece IB este a treia ca frecven, se
poate spune c a aprut ultima, probabil tot din IA.
La romni, frecvena fenotipurilor este:[3]
Grupa 0

34%

Grupa A

41%

Grupa B

19%

Grupa AB

6%

n populaia global, frecvenele sunt:

Grupa 0

46%

Grupa A

40%

Grupa B

10%

Grupa AB

4%

Subgrupe AB0
S-a constatat o lips de omogenitate mai ales la grupa A n pivina afinitii pentru aglutininele specifice
. S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A1, A2, A3, A5, Am, Aq, Ad, Ax. Subgrupa A1 este grupa A
clasic.
Existena acestor subgrupe se datoreaz unor alele diferite IA. Cu ct indicele subgrupei este mai mare,
cu att capacitatea de sintez a antigenului A este mai mic, rmnnd i o cantitate de antigen H
neconvertit n A. Rezult deci fenotipuri intermediare ntre A i 0, cu hematii de grup A ce prezint i
antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A 2 i A3.
Existena alelelor modificate IA poate fi pus i ea pe seama vrstei acesteia.

Compatibilitate
Problema compatibilitii se pune atunci cnd se dorete realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, n
sistemul AB0, exist noiunile de donator universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) i de
primitor universal (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt ns utile dect pentru
transfuzii cu volum redus de snge, mai mic de 500 ml. n cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosete
exclusiv snge izogrup, adic de aceeai grup cu a primitorului. Aceasta pentru c, dei de exemplu
grupa 0 nu are aglutinogene, are totui aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate n sngele
primitorului pentru a nu da reacii sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui
primitor de grup A, B sau AB poate determina aglutinarea intravascular a eritrocitelor.
n afar de sistemul AB0, n cazul unei transfuzii este obligatoriu s se in seama i de grupa Rh+.
Sngele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe cnd cel Rh- se poate administra la Rh- i Rh+ fr
nici o problem, deoarece n sistemul Rh nu exist anticorpi n absena factorului antigenic. Este de
menionat c totui, teoretic, indivizii Rh- ar putea primi o dat n via snge Rh+, urmnd ca dup aceea
s dezvolte anticorpi antiRh. Aceast variant este ns evitat cu mare atenie n practic, deoarece
poate duce la erori ulterioare cu consecine grave.
n cazul transfuziei de snge integral compatibilitile sunt rezumate n urmtorul tabel:
Compatibilitate AB0/Rh pentru snge integral
* = mai puin de 500 ml

Grupa

Poate dona la

Poate primi de la

0-

0-, 0+, AB+*, AB-*, A+*, A-*, B+*, B-*

0-

0+

0+, A+*, B+*, AB+*

0-, 0+

A-

A-, A+, AB-*, AB+*

A-, 0-*

A+

A+, AB+*

A-, A+

B-

B-, B+, AB-*, AB+*

B-, 0-*

B+

B+, AB+*

B-, B+

AB-

AB-, AB+

A-*, B-*, 0-*, AB-

AB+

AB+

A-*, A+*, B-*, B+*, 0-*, 0+*, AB-, AB+

Pentru tranfuzia de plasm (care nu poate conine nici un fel de antigene, indiferent de grupa donatorului,
dar poate conine anticorpi) compatibilitatea nu mai ine cont de Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dac sa exclus posibilitatea ca un donator Rh- s fi venit la un moment dat n contact cu snge Rh+. n practic,
fiecare ar are reglementri oficiale cu privire la aceast problem. n Romnia, se evit pe ct este
posibil transfuzia de plasm la o grup Rh diferit.
Compatibilitate AB0 pentru plasm

Grupa

Poate dona la

Poate primi de la

A, B, 0, AB

A, 0

A, AB

B, 0

B, AB

AB

A, B, 0, AB

AB

n cazul folosirii masei eritrocitare (hematii splate n soluie izoton), se ine evident cont de Rh, precum
i de faptul c acestea nu trebuie s vin n contact cu plasma primitorului care are aglutinine specifice:
Compatibilitate AB0/Rh pentru mas eritrocitar

Grupa

Poate dona la

Poate primi de la

0-

0-, 0+, AB+, AB-, A+, A-, B+, B-

0-

0+

0+, A+, B+, AB+

0-, 0+

A-

A-, A+, AB-, AB+

A-, 0-

A+

A+, AB+

A-, A+, 0-, 0+

B-

B-, B+, AB-, AB+

B-, 0-

B+

B+, AB+

B-, B+, 0-, 0+

AB-

AB-, AB+

A-, B-, 0-, AB-

AB+

AB+

A-, A+, B-, B+, 0-, 0+, AB-, AB+