Sunteți pe pagina 1din 10

1.

Noţiuni generale privind reţelele de calculatoare.

Retea de calculatoare - un sistem de calcul format dintr-un anumit număr de calculatoare autonome, interconectate, care realizează prelucrări specifice . Componentele unei retea de calc.: componenta fizica, logica, informationala. Niveluri ale unei retele de calc.: fizic, logic, de retea, de transport, de aplicatie.

2. Evoluţia sistemelor de calcul de la utilizarea sistemelor locale la reţelele de calculatoare.

Calculatoarele electronice se pot clasifica dupa:

-Sisteme de tip centru de calcul (sisteme medii-mari)

-Minicalculatoare (dupa 1970) -Microcalculatoare -Supercalculatoare -Calculatoare de proces

1. Informaţie, mesaj. Mesaje discrete si mesaje continue. Discretizarea mesajelor continue.

Mesaj- schimbul de date într-o reţea se efectuează în formă de mesaje. Mesaj se numeşte o totalitate de informaţii cu înţeles finit în sensul că univoc. Mesajele pot fi: discrete(Imaginea la monitorul calculatorului) şi continue (ex. mesajele multimedia, sunetele diapazonului). Discrete pot fi reprezentate în numere. Continue- reprezintă funcţii continue de argumente, se caracterizează prin aceea că oricare 2 valori diferite ale unei asemenea funcţii, cuprind între ele o a 3-a valoare, diferită de primele două. La baza discretizării mesajelor continue stă teoria Fourrier şi Nyquist.

2. Cantitatea informaţiei. Entropia sursei de informaţii. Redundanta mesajelor.

Cantitatea de informaţie:

I=log 2 P i (P i -probabilitatea apariţiei mesajelor) P=1/2; I=1-P=1/2

I=N/N-1(incertitudinea)

I=log 2 N=log 2 (1/N)

N=1/P; P=1/N-->P i Entropie se numeşte cantitatea medie de informaţie într-un mesaj generat de o sursă de informaţie.

Entropia serveşte pentru aprecierea capacităţii informaţiei unei surse de informaţii.

-1 =-log 2 P

3. Semnale. Transformarea mesajelor în semnale. Codificarea semnalelor.

Semnal – procesul fizic măsurabil folosit pentru transmisia de date la distanţă. Esenţa semnalului constă

nu în caracterul procesului fizic folosit, ci în redarea întocmai a informaţiei respective. Transformarea mesajelor în semnale constante :

Etapa 1 : transformarea mesajului în semnal primar; Etapa 2 : codificarea semnalului; Etapa 3 : modularea semnalului Codificare – punerea în corespondenţă a fiecărui element al mesajului a unui cuvînt de cod.

4. Modularea semnalelor, metode de modulare, viteza de modulare. Modularea constă în punerea în corespondenţa fiecărui element sau grup de elemente de cod a unui element de semnal, astfel ca elemente de cod sau grupuri de elemente de cod diferite să fie reprezentate prin elemente de semnal diferite. La metodele clasice de modelare se referă:

1. Dacă purtător este curentul alternativ:

• Modelarea de amplitudine

• Modelarea în frecvenţă

• Modelarea în fază

2. În cazul purtătorului cu curent electric continuu clasic sunt 2 metode

• Modularea monopolară

• Modularea bipolară

MA modelare prin amplitudine MF – modelare prin frecvență MФ – modelare prin fază

Viteza de modulare date se numeşte nr. total de elemente de semnal generate într-o unitate de timp. Fie T durata unui element de semnal

1

B= T V viteza de transmisie date

[B]=bod= semnale

secunda

B viteza de modulare

V=B*I e =B*log 2 N

1. Noţiune de sistem transfer date (STD) şi STD punct-la-punct. Componentele şi funcţiile de bază ale STD

punct-la-punct. Un sistem de transfer se numeşte ansamblul de echipamente ce asigură transferul de date direct între 2 echipamente terminal de date. Printre componentele STD: Echipament terminal de date, Unitate de grup, Canal de comunicaţie, Canal de transfer date, Echipament terminal a circuitului de date ș.a.

1. Modem: noţiune, clasificare, standarde.

Modem - unitate de conversie la transmiterea prin canale analogice. După viteza de transmisie pentru canalele telefonice analogice modemele pot fi:

- de viteză joasă, medie și înaltă

După regimul de operare modemele pot fi: simplex, duplex și demi-duplex.

După metoda de transmisie se foloseşte: Transmisia în serie și paralel

2. Modeme inteligente. Modeme pentru transmisiuni de date în banda de bază. Unităţi CSU/DSU.

Modemele inteligente:

- folosesc o interfaţă fizică cu echipamentul terminal de date care prevede transmisia atît a comenzilor cît şi a datelor prin acelaşi set de canale;

- sunt multiprotocol;

- adapteaza viteza de transmitere la calitatea canalului

Transmisia in banda de baza denumeste transmisia unui semnal in banda sa de frecventa originala. semnalul purtator al informatiei este rectangular > o structura si implementare simpla, dar cateva

inconveniente:

1. o foarte mare largime de banda LB

2. o slaba imunitate la perturbatii

Unitatea CSU /DSU funcționează ca echipament de testare a accesului, care ajută să identifice dacă problemele

potențiale sunt în head end sau în circuitul legat la internet.

1. Linii şi canale de comunicaţie: noţiune, clasificare şi caracteristici de bază.

Linie de comunicatie mediul fizic, posibil partajat, destinat transmisiei semnalelor la distanta

CC (canal de comunicatie) mediul fizic nepartajat destinat transmisiei semnalelor la distanta

Caracteristici de bază ale liniilor şi canalelor de comunicaţii:

- amplitudine – frecvenţă

- dependenţa amplitudine – fază

- veridicitatea transmisiei

- fiabilitatea de funcţionare

- capacitatea maximă

Canalele pot fi în funcţie de destinaţie: grafice, telefonice, pentru emisiuni TV , pentru radio, ş.a.

2. Canale de transfer date: noţiune, clasificare şi caracteristici de bază.

CC (canal de comunicatie) mediul fizic nepartajat destinat transmisiei semnalelor la distanta

Canalele pot fi în funcţie de destinaţie: grafice, telefonice, pentru emisiuni TV , pentru radio, ş.a. Caracteristici de bază ale canalelor de comunicaţii:

- amplitudine – frecvenţă

- dependenţa amplitudine – fază

- veridicitatea transmisiei

- fiabilitatea de funcţionare

- capacitatea maximă

1. Perturbaţii, erori, clasificarea perturbaţiilor, cauzele perturbaţiilor. Veridicitatea transmisiei datelor:

definiţie, aprecierea cantitativă. Desting 2 categorii de perturbatii:

Aditive se numesc perturbatiile ce se suprapun semnalului. Multiplicative sunt perturbatiile care modifica caracteristicile fizice ale canalului insusi. Perturbatiile Aditive pot fi:

1.Armonice (concentrate in frecventa 2.in impulsuri (concentrate in timp) 3.de Fluctuatie (neconcentrate nici in timp nici in frecventa) Cauzele perturbatiilor:

- Descarcari electrice ; -Influenta canalelor vecine

- Contacte necalitative in echipament;

- Supraincarcarea liniilor; Nerespectarea cerintelor

de exploatare; - Proiectarea cu erori Veridicitatea transmisiei caracterizează proprietatea de a transmite date fără erori. Cantitativ se apreciază prin probabilitatea erorii.

n – numărul de elemente de date transmise.

n e – numărul de elemente identificate la destinatar cu erori. Ca element poate servi bitul, octetul sau blocul de date.

Ca element poate servi bitul, octetul sau blocul de date. 2. Metode de îmbunătăţire a veridicităţii

2. Metode de îmbunătăţire a veridicităţii transmisiei datelor: clasificare, esenţa metodelor fără legătură inversă, esenţa metodelor cu legătură inversă, analiza comparativă.

1. Metode cu legătură inversă

a. Transmisia repetată a pachetului (blocului de date), pe unul şi acelaşi canal.

b. Transmisia concomitentă a mai multor coduri pe mai multe canale paralele.

c. Codificarea redundantului

d.

Îmbinarea a 2 sau mai multe din primele 3 metode.

2.

Metode fără legătură inversă

a.

Metoda cu legătură inversă de decizii – prevede luarea deciziei privind existenţa erorilor în pachet la

destinatar (B). Decizia se ia în baza procesării pachetului recepţionat.

b. Metoda cu legătură inversă informaţională – prevede luarea deciziei privind existenţa erorilor în pachet

la sursă. Decizia se ia în baza informaţiei primite prin legătura inversă de la destinatar (B). Metodele cu legătură inversă sunt mai eficiente decît cele fără. De aceea metodele fără legătură inversă se

folosesc doar atunci cînd folosirea metodelor cu legătură inversă nu este posibilă.

3. Principiile de codificare pentru protecţie la erori. Distanţa de cod. Relaţiile între distanţa de cod si

multiplitudinea erorilor ce pot fi detectate sau corectate.

4. Clasificarea codurilor pentru protecţie la erori. Coduri cu control de paritate şi matriceale.

Codurile cu protecție la erori presupun introducerea bițior redundanți în fiecare bloc de date aparte. Ele de

asemenea presupun introducerea biților redundanți în șirul de biți transmiși direct fără a ține cont de blocuri aparte. Clasificarea codurilor pt protectia la erori:

**Continue: Recurente **Bloc la rindul sau in :

* Divizibile : Control de calitate

* Indivizibile : Liniare : Ciclice

Codurile cu control de paritate=folosesc un singur bit suplimentar, care ia valoarea ca in cuvintul resultant

de bit sa fie par. Se folosesc la detectarea erorilor de transmisie de date sau in cadrul unor echipamente.

5. Coduri ciclice polinomiale: esenţă, folosire.

Pt operarea in calculator se foloseste reprezentarea polinomiala a codurilor CRC.

6. Codurile Manchester si cele NRZ.

Există două tipuri de coduri Manchester: ordinar și diferențial. Codul Manchester afirmă prezența obligatorie a unei tranziții de nivel la mijlocul fiecărei celule de bit. Alte tranziții de nivel dacă este necesar pot fi doar la începutul celulelor de bit. Codurile NRZ -Non Return to Zero ( fără intoarcere in zero ) sunt coduri de linie care codifică simbolurile „1” printr-o stare semnificativă a unui semnal (de obicei o tensiune pozitivă) si „0” printr-o altă stare semnificativă (de obicei o tensiune negativă), fără să existe o stare neutră sau de asteptare (zero). Această proprietate face ca semnalele codate NRZ să transporte o cantitate mai mare de energie (si pe durata lui „1” si pe durata lui „0”) si să ofere conditii relativ bune de sincronizare la receptie (deoarece există tot timpul o stare semnificativă prezentă). Sunt uzuale trei tipuri de coduri NRZ: NRZ-L (NRZ-Level), NRZ-M (NRZ-Mark) si NRZ-S (NRZ- Space).

1. Staţiile de reţea: noţiuni de baza, funcţii, clasificare, forme constructive.

Functiile statiilor:1Intrarea 2Stocarea 3Procesarea 4Regasirea 5Redarea informatiilor solicitate.

2.

Regimurile de interacţiune a utilizatorilor cu sistemul de calcul şi cele de prelucrare a datelor la calculatoare.

1.

Reţele de transfer de date: noţiuni generale, structuri topologice.

2.

Comutarea, multiplexarea si concentrarea circuitelor în reţele.

Comutarea, multiplexarea si concentrarea circuitelor- procedee de reducere a costurilor cu canalele de comunicatie. Comutarea: n noduri; daca nu folosim comutator:N 1 =n(n-1)/2 canale, M=0; daca instalam un comutator: N 2 =n, M=1. Multiplexarea: separarea m.multor canale de comunicatie in cadrul unei linii. Concentrarea canalelor. Retele cu comutarea de canale.folosesc in calitate de noduri de comunicatie comutatoarele de canale.pt a efectua transmisia de date intre statiile A si B mai intii intre acestea se formeaza un canal via nodurile de comunicatie.Acest canal este unul temporar pe durata transmisiei de date, ulterior el este desfiintat, eliberind resursele respective.

3. Metodele de comutare folosite în reţelele de transfer date. Reţele cu comutarea canalelor: noţiune,

esenţă, evoluţie, exemple.

4. Reţele cu comutarea pachetelor: noţiune, esenţă, evoluţie, exemple.

Retele cu comutare de pachete. Folosesc in calitate de noduri de com.comutatoarele de pachete. Pt a transmite un msg de la A la B mai intii msg este impartit in segmente, la fiecare adauginduse antet si sfirsit si se obtine un pachet.fiecare pachet se transmite prin retea la fel ca transmiterea unui msg printro

retea cu comutare de msg.

5. Analiza comparativă a metodelor de comutare folosite în reţelele de transfer date.

6. Reţele cu difuzarea pachetelor: noţiune, esenţă, evoluţie, exemple. Rețele cu difuzare de pachete se caracterizează prin folosirea unui singur canal de Transfer date. Toate stațiile se conectează la acest canal. Deoarece este un singur canal în rețea în fiecare moment de timp se

transmite un singur semnal, astfel transmite o singură statie, iar toate celelalte pot doar receptiona aceste

date.

Majoritatea tehnologiilor pentru rețele locale sunt cu difuzare de pachete.

1. Securitatea informaţiilor în reţele: noţiuni generale, probleme de bază, modelul de bază al sistemelor

criptografice, sisteme criptografice simetrice şi asimetrice. Securitatea fizică nu este raţional, de asigurat în sisteme aşa de întinse cum sunt reţelele de comunicaţii folosite pentru transferul datelor. Au fost elaborate diverse metode de asigurare logică a securităţii datelor. Sunt cunoscute asemenea măsuri de asigurare a securităţii informaţiilor în reţele, ca: formarea reţelelor virtuale, instalarea şi configurarea zidurilor de protecţie (firewall), utilizarea mijloacelor criptografice; separarea centrelor şi a reţelelor informatice în fragmente cu funcţii specializate ş.a. La cerinţe înalte de

Prima rețea de difuzare –o rețea reală- Aloha.

securitate, se poate îmbina folosirea mijloacelor de securitate la nodurile de comutaţie cu cele de la staţiile reţelelor. Criptologia=elaborarea şi spargerea cifrurilor, criptografia=elaborarea cifrurilor, iar criptanaliza=spargerea.

2. Modelul criptografic cu chei publice. Algoritmul RSA. Conform algoritmului RSA, cheia publică (de cifrare) este reprezentată prin două numere: r şi e. Aici r=pq, unde p şi q sunt numere prime (destul de mari pentru cifrare sigură), iar e este prim faţă de x=(p- 1)(q-1) (deci e nu are factori comuni cu x) şi ed=1 mod x. Cheia de descifrare, secretă, constă tot din două numere r şi d. Ca funcţie greu inversabilă serveşte funcţia exponenţială. Cifrarea constă în ridicarea textului clar M la puterea e (valorile se iau modulo r), iar descifrarea constă în ridicarea textului cifrat C la puterea d (valorile se iau modulo r). Deci C=M e mod r,M=C d mod r.

1. Caracteristicile de baza ale reţelelor de calculatoare.

Următoarele caracteristici ar trebui să fie luate în considerare în proiectarea de reţea şi de întreţinere în curs de desfăşurare: - Disponibilitate; - cost - cuprinde costul componentelor de reţea, instalarea și întreţinerea lor;

- Securitate; - Viteză - include modul rapid de date sunt transmise între punctele de capăt de reţea; Scalabilitate; -Topologie; - Încredere.

2. Tehnologii de cooperare a resurselor în reţele.

Sunt larg cunoscute patru tehnologii majore de cooperare a statiilor in retele:

1. Stapan-aservit (master slave);

Tehnologia stapan-aservit, aplicata la doua statii ce coopereazea in retea din care cel putin una este

calculator, prevede gestionarea de catre o statie calculator atat a procesului de prelucrare, cat si a procesului de transmisie a datelor intre aceste statii.

2. Server-de-fisiere (file server);

Tehnologia server-de-fisiere prevede partajarea de date in retea, folosind calculatoare servere de fisiere. Fisierele sunt stocate la server de utilizatori si/sau administratorul retelei

3. Client-server;

4. Egal-la-egal (peer-to-peer).

3. Efectul concentrării resurselor în reţelele de calculatoare.

4. Modelul arhitectural de reţea OSI ISO.

Modelul OSI nu reprezintă în sine o arhitectură de reţea, pentru că nu specifică serviciile şi protocoalele

utilizate la fiecare nivel. Modelul spune numai ceea ce ar trebui să facă fiecare nivel. **Nivelurile modelului:

* Niveluri Aplicație: - Sesiune, -Prezentare, -Aplicație * Niveluri Flux Date: -Fizic, -Legături de Date, - Rețea, -Transport.

5. Modelul arhitectural de reţea TCP/IP; compararea modelelor OSI ISO şi TCP/IP.

Modelul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) a fost creat de US DoD din necesitatea unei reţele care ar putea supravieţui în orice condiţii.

Nivelele modelului TCP/IP: Aplicație, Transport, Rețea. Deosebiri:

Modelul OSI are 7 niveluri iar TCP/IP are doar 4 niveluri, rolul lor per ansamblu este în final acelaşi.

• TCP / IP foloseşte protocolul UDP care nu garantează întotdeauna livrarea de pachete precum face nivelul transport din modelul OSI Asemănări:

• Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching (nu cea circuit switching)

• Ambele au nivelul aplicaţiei, deşi fiecare conţine servicii diferite

• Ambele au nivelurile reţelei şi transportului comparabile

Tehnologia TCP/IP, constituie baza logica a Ethernet , rapida, flexibila datorita protocolului IP datagrama, dar nu prea sigura din cauza aceluiasi protocol IP. Tehnologia x.25 foloseste metoda de comutare cu circuite virtuale, ulterior in parallel a fost realizata si metoda datagrama , dar se foloseste putin. Tehnologia este orientata la functionarea sigura, chiar si pe canale de comunicatie de calitate joasa. Neajunsul major al tehnologiei este lenta, viteze joase. ISDN este un set de protocoale folosite atât pentru stabilirea și întreruprea conexiunilor telefonice, cât și pentru alte funcții complexe cum ar fi videoconferințe Frame Relay - este o tehnică eficientă de transmisie a datelor folosită pentru a trimite informație digitală în mod rapid și ieftin de la una sau mai multe surse la unul sau mai multe puncte finale (destinații). ATM este un protocol de comutație temporală asincronă, de mare viteză, orientată pe conexiune și bazată pe circuite virtuale, folosită în transportul traficului de rețea. MPLS(Multiprotocol Label Switching) este o tehnologie de comutaţie de pachete orientată pe conexiune. MPLS combină tehnologii de comutare de nivel 2 cu tehnologii de rutare de nivel 3. Principalul obiectiv al MPLS este să creeze o rețea flexibilă care să asigure performanță si stabilitate sporite.

7. Acces la reţea prin legături DSL, ADSL, VDSL, modeme pentru cabluri, WiMax. DSL se refera la modemurile utilizate, si nu la liniile propriu-zise. Serviciul DSL necesita ca modemurile DSL sa existe la fiecare capat al conexiunii. Modemurile DSL sunt diferite de cele traditionale, transmit si receptioneaza toate datele sub forma de date digitale, fara vreo

transformare in semnale analogice. Tehnica de transmisie ADSL permite unui abonat cu conexiune spre centrala telefonică pe fire de cupru, să utilizeze servicii de bandă largă, respectiv comunicaţii video interactive, acces la televiziune digitală HDTV, transfer de date cu viteze mari. VDSL permite interconectări pe distanţe scurte la viteze de transmisie foarte mari cu ajutorul conexiunii cu fire de cupru. Tehnologia e potrivită pt servicii precum HDTV, VOIP, acces la comunicații Internet.

8. Caracteristica comparativă a tehnologiilor de reţea de arie largă.

1. Rutarea în reţele: noţiune, clasificarea metodelor de rutare. Metodele fără tabele de rutare: rutarea aleatoare, rutarea prin inundare. Rutarea este un termen folosit pentru a desemna procesul de alegere a căii pe care un pachet este transmis de la sursă la destinaţie sau destinaţii, chiar şi între două reţele diferite. Exista rutarea multipunct, algoritmul inundare, drumului invers, rutarea mbone, rutarea adaptiva pentru retele cu statii mobile, rutarea IP. Caracteristici rutare bazată pe inundare:

- Nu sunt necesare informatii despre retea;

- Pachetul e trimis la toti vecinii;

- Sau la toti in afara de unde a venit;

- Un nr. de copii ajung după un timp la destinaţie

- Fiecare pachet are un număr unic, duplicatele se ignoră

- Nodurile pot reţine identitatea pachetelor pt a nu le ruta din nou

- Se poate defini un timp de viaţă a pachetelor

Caracteristici rutare bazată aleatoare:

-Nodul selectează o cale de ieşire pt. transmiterea unui pachet primit

- Selecţia poate fi aleatoare sau round-robin(fiecare nod este analizat)

- Se pot utiliza şi probabilităţi

- Nu sunt necesare informatii despre reţea

- Ruta nu este în general optimă

- Trafic inutil mai mic ca la inundare

2. Metodele de rutare fixă. Metodele de rutare dinamică. Caracteristica comparativă a metodelor de

rutare.

3. Conceptul rutării pachetelor în Internet: protocoale de rutare în Internet; tabele de rutare; ruta cea mai

specifică; ruta şi poarta implicite; distanța rutei; rute statice şi rute dinamice; rute multicale.

4.

Protocolul OSPF: caracterizare generală; zone OSPF; rutere OSPF; metrica căilor OSPF; anunţuri

stare-legături; sincronizarea LSDB. OSPF- este un protocol IP dinamic destinat rutării în interiorul unei rețele mari (guvernate de un singur gestionar) - sistem autonom (AS). O zona OSPF e un grup de routere care impart aceeasi conexiune. O retea OSPF poate fi structurata pe m. multe zone. Metrica căilor OSPF — se stabilește matematic având definitoriu criteriul lățimii de bandă. Cît privește Sincronizarea LSDB se disting 2 tipuri de sincronizări BD: initial database synchronization and reliable flooding. BD-ul nesincronizat poate duce la calculul incorect a tabelei de rutare. Rutere OSPF:

- ruter destinat conectării LAN la WAN-Area border router;

- ruter de transfer între AS-uri diferite Autonomous system border router

- ruter destinat traficului LAN - Internal router;

- ruter destinat traficului WAN - Backbone router

5. Protocolul RIP. Avantaje şi dezavantaje OSPF faţă de RIP.

RIP (Routing Information Protocol) este un protocol de routare, fiind un protocol „distance vector”, adică un protocol care cere ca router-ele să paseze periodic copii ale tabelelor de routare vecinilor cei mai apropiaţi din reţea.

RIP în comparație cu OSPF reduce sever dimensiunea rețelei. Deoarece dimensiunea si viteza Internetului au crescut, RIP a scazut in popularitate, in schimb, OSPF este considerat acum a fi protocolul de rutare intern preferat de reteua Internet. Spre deosebire de RIP , OSPF imparte informatii despre vecinii sai cu intreaga retea (cel mult un singur system autonom).

1. Reţele locale: noţiuni generale, generaţii, topologii.

Retea locala - reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune și de sisteme de calcul folosite pentru transportarea și prelucrarea informației. Ele sunt frecvent utilizate pentru a interconecta calculatoarele personale și stațiile de lucru. Prima retea locala a fost construita in ’73. Cu denumirea Ethernet in SUA firma XEROX.

5 generatii ale retelelor locale:

1 generatie se caracterizeaza prin viteza de transmisie pin-la 20mbps , de obicei 10.

a2a generatie de retele locale demareaza in ’88, viteza de transmisie – doar 100mbps , mediul de transmisie- pe prim plan apar firele torsadate; cablul coaxial si apoi fibra optica Generatia a 3a : demareaza in ’93, mediul de transmisie: fibra optica, apoi firele torsadate si cablul

coaxial; viteza de lucru de la 200mbps pin-la 4 gbps A4a generatie e lansata din 2002 : viteza de lucru de la 10gbps pin-la 40gbps , mediile de transmisie- fibra optica, cablul coaxial, fire torsadate A5a generatie din 2010: medii de transmisie : fibra optica si fire torsadate ; Topologia retelelor locale: bus , star.

2. Componentele reţelelor locale.

LA componente se refera:

- statiile cu placile de retea in cadrul lor;- mediile de transmisie;- terminatoarele;- tranceiverele;

-conectorii; - repetoarele; - puntile; - ruterile portile

3. Tehnici de acces la mediu în reţelele locale: exemple, operare, comparare.

Sunt diverse dar cele mai folosite sunt 5:

- CSMACD

- CSMA/CA

- Token ring

- Token bus

- Slotted Ring

4. Tehnologia de reţea Ethernet: topologie, metoda de acces, specificaţii, caracteristici, reguli simple şi

complexe de configurare.

Ethernet-ul a fost inventat pe baza ideii că pentru a lega computerele între ele astfel ca să formeze o rețea este nevoie de un mediu de transmisie central cum ar fi un cablu coaxial partajat. Cele mai vechi medii de transmisie pentru protocolul Ethernet au fost cablurile coaxiale groase (standardul 10BASE5) și subțiri (10BASE2). Apoi cablul torsadat, care este prezent în toate standardele începând cu 10BASE-T (10 Mbps). Apoi, funcționează Ethernet-ul pe cupru s-au redus, ajungând la numai 10 m pentru 100 Gbps.

5. Tehnologia de reţea FastEthernet: topologie, metoda de acces, specificaţii, caracteristici, reguli simple

şi complexe de configurare. Fast Ethernet- set de standarde de transmitere a datelor in retele de calculatoare conform tehnologiei

Ethernet cu viteza de pina la 100mbit/s. Specifiicatii de baza sunt 2 : a disparut cablul coaxial. Mai este 100 BASE TX , 100 BASE FX. Intre huburi dimensiunea maxima 5 m .

100 BASE F distanta segmentului maxim 412

6. Tehnologia de reţea Gigabit Ethernet: topologie, metoda de acces, specificaţii, caracteristici, reguli

simple şi complexe de configurare.

Gigabit Ethernet se bazează pe aceste calităţi dovedite, dar este de 100 de ori mai rapid decat Ethernet regulate şi de 10 ori mai rapid decât Fast Ethernet. Principalele beneficii ale Gigabit Ethernet includ:

- lăţime de bandă sporită pentru performanţe superioare şi eliminarea blocajelor

- posibilitati de implementare cu plaje largi, fără recablare, folosind 1000BASE-T Gigabit pe cupru folosind cabluri categoria 5

- capacitate de transfer full-duplex

1000BASE T;

1000 BASE F ; 1000 BASE - CX

Apare iar cablul coaxial CX se numeste Twin. 1000 megabiti/sec, T- fire torsadate. Maximum un singur

concentrator intre 2 statii. Diametrul 200m, 100 pin-la o statie , alta suta pin-la alta statie. La 1000BASE CX dimensiunea maxima a segmentului pin-la 25 metri.

7. Tehnologia de reţea 10Gigabit Ethernet: topologie, metoda de acces, specificaţii, caracteristici.

Standardul 10 Gigabit Ethernet asigura o crestere semnificativa a latimii de banda, mentinand in acelas timp compatibilitatea cu interfetele 802.3, protejeaza investitiile anterioare in cercetare si dezvoltare, si pastreaza principiile existente de operare de retea si de gestionare.

Standardul 10 Gigabit Ethernet nu doar cresc viteza Ethernet-ului pana la 10 Gbps, ci si extinde interconectivitatea si distanta de functionare pana la 40 km. standardul 10 Gigabit Ethernet (IEEE 802.3ae*) suporta atat fibra single mode cat si multimode. la 10 Gigabit, distanta la single-mode (SM) s-a extins de la 5 km (la Gigabit Ethernet) la 40 Km.

8. Tehnologia de reţea 100Gigabit Ethernet: topologie, metoda de acces, specificaţii, caracteristici.

Standard Ethernet suporta viteza de transfer a datelor la 40 si 100 gigabiti / s, odata la folosirea mai

multor linii de comunicare de 10gigabiti/s sau 25 gigabiti/s.

40

GBase kr4 folosirea a 4 linii , backplane , lungimea maxima pin-la un metru

40

Gbase Cr4 semnfica folosirea firelor torsadate ecranate, 4 linii paralele , dimensiunea maxima aunui

segment 7m

40

Gbase SR4 fibra multimod, 4 fibre paralele , dimensiunea maxima 100m

40

GBase LR4 4 linii paralele, dar fibra monomod, dimensiunea unui segment pinla 10 km

40

semnficca viteza in gigabiti

100

GBase C10 7 m maxim lungimea, 10 fibre paralele pe fire torsadate ecranate,

100

GBase ER4 4 fibre paralele, dimensiunea maxima a unui segment- 10 km

100

GBase SR10 dimensiunea unui segment maxima - 100 metri

100

GBase LR4 - 4 fibre paralele, dimensiunea unui segment maxima - 40 km

Fiber Distributed Data Interface (FDDI) este un standard pentru crearea reţelelor de calculatoare de mare viteză, care utilizează cabluri de fibre optice. Specificaţia FDDI prevede reţele cu o lungime maximă de 250 km şi cu viteze de transfer de 100 milioane de biţi pe secundă (Mbps). CDDI- implementatia protocoalelor FDDI in retele cu cabluri UTP. Transmisia in sistemele CDDI se realizeaza pe o distanta de pina la 100 m.

10. Tehnologiile de reţea Fibre Channel şi 10 Gigabit Fibre Channel. Fibre Channel, e o tehnologie de comunicare în rețea folosită în principal pentru stocarea în rețea. În trecut, Fiber Channel era folosit în special în domeniul supercomputerelor, dar astăzi a devenit conexiunea standard pentru stocarea în rețea (storage area network - SAN) în cadrul companiilor. Poate rula, pe lângă fibra optică, și pe cabluri torsadate de cupru.

1. Reţele fără fir: noţiuni generale, clasificare, particularităţi, avantaje, dezavantaje, topologii.

Rețelele fără fir sunt rețele de aparate și dispozitive interconectate prin unde radio, infraroșii și alte metode fără fir. Ex: moduri de transmitere a datelor: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G, GPS ș.a. După aria acoperită, de la mic la mare, clasific rețelele fără fir: WPAN, WLAN, WMAN, WWAN. Printre avantaje: se numără mobilitatea și absența cablurilor inestetice. Printre dezavantaje: se numără o

viteză mai mică de conexiune decât în cazul unei rețele cu fir.

2. Arhitectura reţelelor IEEE 802.11: setul de servicii de bază; reţele IBSS; reţele ESS; sistemele de

distribuire; reţele MBSS, modul de operare ad-hoc; modul de operare infrastructură. IEEE 802.11 – set de standarde pentru comunicații în zona locală de rețea fără fir la frecvențe de 0.9, 2,4,

3.6 și 5 Ghz. Asigura conexiuni wireless intre statii fixe, portabile si in miscare pe arie locala. O reţea IEEE 802.11 minimă poate fi formată din numai două staţii.

3. Categoriile de bază de reţele IEEE 802.11.

4. Securitatea reţelelor fără fir: aspecte generale; autentificarea IEEE 802.1x; protocoalele WEP, WPA şi WPA2; autentificarea cu chei pre-partajate PSK.

Prima tehnică de criptare a cadrelor la nivelul legătură de date a fost WEP (Wired Equivalent Privacy), numele sugerând că a fost gândită cu scopul de a obține o securitate a legăturii de date echivalentă cu cea

a unei rețele Ethernet. Tehnica a fost spartă în 2001 și a încetat să mai fie considerată sigură din 2005

odată cu publicarea standardului de securitate IEEE 802.11i. Ca răspuns la spargerea WEP s-a produs WPA. În WPA, s-a păstrat algoritmul de criptare simetrică RC4, dar s-a introdus în schimb TKIP (Temporary Key Integrity Protocol), o tehnică de schimbare a cheii de criptare pe parcursul sesiunii de lucru și s-a înlocuit suma de control CRC-32 din WEP cu algoritmul Michael, deoarece cu CRC recalcularea sumei de control unui cadru alterat nu necesita cunoașterea cheii de criptare. În WPA2, algoritmul de criptare RC4 este înlocuit și el cu mai puternicul algoritm AES, iar suma de control a cadrului este calculată cu ajutorul CCMP, un cod mai sigur decât CRC și decât algoritmul Michael. PSK (Pre-Shared Key) regim din WPA. La aplicarea regimului PSK trebuie introdusa parola pentru fiecare nod separat a retelei fara fir. Daca parolele coincid cu cele din BD atunci accesul este deschis.

5. Reţele WPAN.

WPAN (Wireless Personal-Area Network)

Spatiu de operare ~ 10m

Inlocuieste cablurile de interconectare la alte echipamente

Performante: moderate

Standarde: IrDa, Bluetooth;

1. Noţiuni generale privind reţelele private virtuale: esenţa, tunelarea, PPP ca protocol pentru tunele.

VPN este o tehnologie de comunicații computerizata sigura, dar bazata pe o rețea publică și de aceea nu

foarte sigură. PPP- point to point protocol.

Tunelarea reprezintă transmiterea datelor în cadrul unei rețele publice astfel încât aceasta să nu "înțeleagă" faptul că transmiterea (transportul de informații) e parte a unei rețele private. Tunelarea permite folosirea rețelelor publice (Internet), văzute astfel ca "rețele private" sau aproape private.

2.

Tunele: EoIP, PPPoE, IPIP, PPTP, L2TP, IPsec şi VPLS.

PPPoE este un protocol de rețea pentru încapsularea cadrelor PPP în cadre Ethernet. IP in IP protocol de ip tunelare, care incapsuleaza un pachet IP in alt IP pachet. PPTP- туннельный протокол типа точка-точка, позволяющий компьютеру устанавливать защищённое соединение с сервером за счёт создания специального туннеля в стандартной, незащищённой сети. L2TP-protocol de tunelare, folosit pentru intretinerea VPN. IPsec este o suită de protocoale pentru securizarea comunicațiilor peste stiva TCP/IP. În funcție de tipul de încapsulare al traficului supus IPSec, suita poate realizare securizarea prin încapsulare de tip tunel sau de tip transport. VPLS - технология, которая позволяет предоставлять сервис на основе Ethernet, типа multipoint-to- multipoint поверх сетей IP или MPLS.

1. Servicii în reţelele de calculatoare.

1. Comunitatea de reţele Internet - noţiuni generale.

Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile de calculatoare individuale (terminale, statii de lucu) si milioane de utilizatori , constituie comunitatea Internet care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe servicii informatice si resurse (baze de date diverse, biblioteci de programe, documentatii, etc.). Mediul Internet constituie un ansamblu complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de operare, care trateaza in mod egal atat minicalculatoarele sau retelele de calculatoare, cat si PC-urile sau maiframe-urile.

1. Determinarea capacităţii canalelor în reţelele de transfer date.

capacitatea maximă a unui canal de comunicatie (formula):

C max =2 F*log 2 (1+(P S /P Z ))

2. Optimizarea sistemelor de transfer date centralizate cu canale punct-la-punct şi

multipunct.

3. Optimizarea sistemelor de transfer date centralizate cu concentratoare.