Sunteți pe pagina 1din 3

Zece motive pentru a pune mana pe-o carte (I)

Timp de aproape doi ani am realizat un program educativ national menit sa-i incurajeze pe adolescenti sa citeasca. Am avut, ca
parteneri, o editura bucuresteana si o serie de inspectorate scolare judetene cu ajutorul carora am realizat ateliere despre
importanta cititului si despre cartile adolescentei. Am strabatut Bucurestiul si tara in lung si-n lat, am vazut licee si scoli din
buricele targurilor, dar si de la marginea lor, am intalnit, cred, toate tipologiile imaginabile de profesori. Despre experienta
propriu-zisa a acestor ateliere am mai scris aici si aici. Poate voi reveni, material e cat pentru o carte intreaga. Acum o sa incerc
sa sistematizez, in doua episoade, 10 argumente pro-citit, descoperite cu ajutorul liceenilor, dar la fel de valabile, cred, pentru
toata lumea.
1. De placere. E motivul cel mai important. Cititul nu e o corvoada, nu e o activitate care trebuie bifata pentru ca te bate cineva la
cap sau pentru ca vine examenul si n-ai incotro. Literatura e, in fond, divertisment, a citi o carte poate fi cel putin la fel de
amuzant cu a urmari un film sau cu a privi un serial la TV. Daca n-ati mai citit de mult si Dostoievski vi se pare o corvoada,
incepeti cu o carte usor abordabila, un thriller, un roman de aventuri, un policier.

2. Pentru ca lectura dezvolta vocabularul. Aceasta e, de la clasa a cincea incolo, o propozitie-reflex, toti scolerii o stiu. Dar e
un fapt adevarat: cartile sunt o scoala si un teren de antrenament grozav. Nimeni nu va trece peste nivelul fondului lexical de baza
al limbii romane, peste exprimarile si notiunile strict utilitare, fara ajutorul unei carti. Si nimeni nu va stapani cum trebuie
gramatica daca si-o va exersa doar la coltul strazii.

3. Pentru ca cititul dezvolta cultura generala. E, iarasi, o fraza pe care elevii mi-o recitau cu ochii inchisi. Nu stiu daca ii
pricepeau pe deplin intelesul, insa stiau sa o recite foarte bine. Profesorilor le place sa auda, din cand in cand, ca lectura dezvolta
vocabularul si ca aceasta face bine culturii generale. Le da, cred, sentimentul ca isi fac datoria. Insa, chiar asa e: cultura generala
are, de pe urma cartilor, mult de castigat. Tin minte ca in scoala generala eram premiant absolut la geografie si la istorie, desi nu
deschideam aproape niciodata manualele. Secretul meu? Dopaj intens cu Jules Verne (geografie) si cu Alexandre Dumas
(istorie).
Desigur, aici e si o capcana. Multi scriitori nu urmeaza intocmai tratatele de istorie si de geografie, isi construiesc, mai degraba,
geografii si istorii libertine, dupa nevoile propriilor fictiuni. Literatura n-a fost obligata niciodata sa concureze precizia stiintelor
naturale. Insa, in mare, datele mele despre cursul Nilului sau despre domnia lui Ludovic al XIV-lea, culese din romanele celor doi
francezi, s-au dovedit exacte si folositoare pentru a epata.

4. Pentru ca e necesar. Argumentul utilitar prinde tot mai mult teren, in ziua de azi, cand inca din primele clase copiii s-au
obisnuit sa se blocheze in intrebarea: asta la ce-mi foloseste? Am fost invitat recent la un program „Lectia de citire” unde acesta a
fost cel mai vehiculat argument: daca nu cititi, nu promovati examenele, nu va gasiti un job bun, nu castigati un salariu mai mare.
Un fost absolvent al liceului unde s-a desfasurat programul a ridicat in slavi cartile de dezvoltare personala, care i-au schimbat
perspectiva asupra vietii si care l-au condus, in cele din urma, spre un job banos.
E un argument bun, insa legatura dintre deprinderea de a citi si un salariu mai mare nu cred ca e una directa. Cat despre cartile de
dezvoltare personala, ma tem ca, daca nimeresc pe un fond slab si peste o cultura precara, ele dau nastere unor mici talibani fara
cauza religioasa. Dar, intr-adevar, cititul unor lucrari de specialitate poate fi necesar, in mod punctual, pentru a lua un examen sau
pentru a promova in functie si, per ansamblu, cititul unor opere literare va va dezvolta spiritul analitic si va va inzestra cu un plus
de eleganta in gandire. Nu e, in meseriile pragmatice, o conditie sine qua non, insa e un avantaj care face diferenta.

5. Pentru ca timpul pe care-l petreceti citind este castigat, si nu pierdut. Cand luati o carte in mana, nu o faceti deoarece
„suntem obositi si vrem sa ne treaca vremea usor” sau pentru ca „avem nevoie de ceva simplu, sa nu ne solicite creierul”.
Paradoxal, cititul poate fi o activitate deopotriva placuta si odihnitoare, insa cei mai multi oameni asociaza cele doua calitati cu
serialele usurele de la TV. De pe urma telenovelelor in general nu ramaneti cu nimic; de pe urma cartilor, de cele mai multe ori,
lipsa oricarui castig este exclusa.
Lectura e un exercitiu de intretinere, e ca si cum ai unge lantul de la bicicleta. Daca lasati mintea nerodata, ea va da rateuri si in
curand va va fi greu sa nu spuneti „oamenii are probleme serioase” sau sa nu calculati pe degete doi plus doi.

6. Cititul se deprinde prin practica. Nu pare un argument in favoarea lecturii, insa lucrurile stau asa: odata cu exercitiul, veti
descoperi si bucuria cartilor si veti ajunge, cu timpul, cititori de cursa lunga. E adevarat, e mai usor sa privesti la televizor decat
sa citesti. Acest fapt este valabil, insa, doar intr-o prima faza. Odata ce veti trece in clasa urmatoare, a cititorilor din placere, veti
descoperi ca efortul e mult mai mic si ca satisfactiile sunt mari. Cartile isi selecteaza cititorii si la ele, ca la orice lucru bun, se
ajunge dupa ce treceti un test. Nu este, insa, o incercare asa de grea, ea pretinde, in cea mai mare masura, doar ceva bunavointa,
mult mai mult decat sudoare si efort real.

1
7. Lectura e mai interactiva si va da o libertate mai mare decat alte forme de fictiune pe care le consumati. Pare un paradox,
atata timp cat toata lumea stie ca scriitorul e stapanul povestii, si tot ce poate face un cititor este sa se tina dupa el pas cu pas, insa
puterea scriitorului e de fapt mai mica decat credeati. Cititorul este cel care umple si coloreaza decorurile, care da chip
personajelor, scriitorul doar bate pe taste „usa”, iar dvs va imaginati usa cu clanta si furnir, cu scartaitul si cu patina timpului cu
tot.
Nu va dati seama, insa atunci cand cititi o carte sunteti regizorul propriului dvs film, raspundeti si de imagine, si de sunet, si de
distributie. Scriitorul doar va da un indiciu, pe ici, pe colo, in rest dvs va ocupati de tot. Din acest motiv, inainte de a merge la
cinema pentru a vedea ecranizarea unui roman, prefer, pe cat posibil, sa-mi regizez si sa-mi iau ca termen de comparatie filmul
din mintea mea.

8. Cititul va fereste de extremisme. Dezvoltandu-va, prin carti, constiinta critica, nu va veti lasa asa usor sedusi de pseudo-teorii
si de pseudo-stiinte abracadabrante. E foarte simplu sa ajungi sa sustii ca iudeo-masonii sau guvernul american sau extraterestrii
sau toate laolalta ne vor raul, ca Maria Magdalena a fost amanta lui Iisus iar Vaticanul musamalizeaza de doua milenii adevarul,
sau ca viata e o evolutie din dimensiunea a treia, a mentalului de culoare galbena, spre dimensiunea a cincea, a iubirii de culoare
mov.
Desigur, veti ajunge sa credeti ca Pavel Corut e un om de stiinta serios daca il veti citi doar pe Pavel Corut, asezonat, eventual, cu
Dan Brown, in cheia falsa de campion al demascarii conspiratiilor mondiale, si nu in singura cheie valida, aceea de autor al unui
thriller delectant. La capatul extrem al semidoctismului, exista un gen de oameni care combina o multitudine de discipline
deprinse dupa ureche si de informatii fara surse verificabile pentru a performa pe post de profeti, la OTV. Cei care ii asculta sunt
la fel de semidocti ca si ei.

9. Cititul va fereste de blazare, si e bine sa nu ajungi niciodata sa spui „citeam o gramada de clasici in tinerete, dar acum nu mai
am timp”. Daca te-ai auzit spunand asta, e clar ca ai pierdut orice contact cu lectura si ca alfabetul trebuie luat de la capat. Unii
dintre profesorii cu care am lucrat criticau de zor tinerele generatii care nu mai citesc, insa luati la bani marunti era clar ca ei
insisi aveau o mare deficienta la acest capitol.

Am auzit de nenumarate ori povestea ca, pe vremrui, ei citeau, nu ca tinerii din ziua de azi, care stau toata ziua la televizor s pe
Internet, merg la discoteci, iar pe o carte nu mai apuca sa puna mana. Internetul si televiziunea sunt o mare tentatie pentru noi
toti, pentru profesori si pentru adolescenti deopotriva. Daca ne lasam purtati de norisorii roz ai vremurilor cand citeam pentru ca
nu existau alternative, batalia e pierduta. Daca pastram, in schimb, un contact firesc, bazat pe curiozitate intelectuala, cu
biblioteca, tradus printr-un exercitiu constant de lectura, vom spune, cu naturalete, „citesc pentru ca imi place”, nu „citeam
deoarece n-avea incotro, insa e clar ca asta m-a facut mai bun decat altii”.

10. Cartile sunt un subiect excelent de conversatie. Da, in pauzele de tigara, la bere sau la petreceri, cu prietenii, ati putea
vorbi la fel de bine despre un episod din „Grey’s Anatomy”, dar si despre „Epistolarul” lui Gabriel Liiceanu. „Epistolarul” e,
desigur, un subiect monden, un step lejer, de incalzire, insa in functie de anturaj si de context ati putea aborda si alte carti. Nu va
fie jena sa aduceti vorba despre carti si nu va limitati la insirarea in conversatie a unor titluri pompoase.
Cartile sunt interesante prin ceea ce contin ele, nu prin titlul de pe coperta. Puteti oricand sa agatati o idee dintr-o carte si s-o
aruncati in discutie, pomenind, eventual, si unde ati gasit ideea respectiva. Traim intr-o lume a hyperlink-urilor si a surselor
academice intrate, prin Wikipedia, in cultura populara. Iar ideile, personajele si intamplarile din carti sunt cel putin la fel de
interesante precum cele din serialele pe care le urmariti.
Inca doua motive, peste norma:

10 ¼. Cititul e un viciu. Instalarea vicierii e un efect colateral pe drumul spre formarea deprinderii de cititor. Cartile pot crea
forme de dependenta la fel de puternice precum televiziunea sau jocurile pe calculator. Am prieteni dependenti, eu unul imi
recunosc slabiciunea, vorbesc dintr-o lunga experienta de junkie al lecturii. Daca vreti cu orice pret sa aveti un viciu, spre binele
dumneavoastra alegeti-l pe acesta, va promit ca va va consuma tot timpul liber si ca sunt mari sanse sa nu scapati de el cat veti
trai.

10 ½. Lectura va face mai frumosi, se vede acest lucru pe fata oamenilor care citesc. Ok, aici e o exagerare, si nici macar nu e a
mea: am auzit in cateva randuri un eminent critic literar sustinand acest argument in favoarea lecturii. Nu stiu daca cititul
actioneaza precum o crema de ten, insa in mod clar daca veti dobandi aceasta deprindere va va fi imposibil sa aratati, sa va
miscati si sa va comportati precum un neandertalian. Pur si simplu, badarania si prostia ar trebui sa-si piarda puterile, in capul
unui homo lector, in momentul cand ar ajunge sa se priveasca in oglinda lumilor din carti.

2
3