Relaiile dintre gndire i memorie

Gndirea: ,,este un proces cognitiv complex, care coordoneaz aciuni mintale i

prelucreaz informaii necesare fenomenelor i obiectelor, n forma concepiei, a judecilor i a
raionamentelor''1.
Datorit gandirii, omul poate stabili anumite lucruri cu caracter informational, pentru a-i
nsui anumite obiecte, fenomene, astfel putnd s i manifeste nevoile sale la un nivel ridicat.
De aceea, gndirea d omului un caracter eficient, raional, specific doar lui i nu i altor
vieuitoare.
Sistemul cognitiv al omului este complex i cuprinde dou subsisteme :
un sistem senzorial care este asemanator cu cel al animalelor ;
un sistem complex, care este logic, raional, care este specific doar omului i care se
numete intelect.
Acest sistem complex cuprinde n asamblul su :
gndirea
memoria
limbajul
- acestea fiind pentru om aptitudini valoroase.
imaginatia
inteligenta
Fiind pentru om cea mai complex i mai valoroas component a intelectului su,
gndirea poate atinge nivele nalte de manifestare, ea putnd influena i celelalte componente
ale intelectului uman, cum ar fi memoria.
Memoria ,,este tot un proces cognitiv de pstrare, ntiprire i reactualizare a experienei
anterioare a omului''. (Tinca Creu, Fundamentele Psihologiei).
Memoria condiioneaz n desfurarea proceselor psihice i st la baza tuturor felurilor
de activiti umane.
Sub influena gndirii, memoria poate deveni logic i poate ajunge prin intermediul
imaginaiei la atingerea unor rezultate superioare, duce la creterea limbajului n comunicare, iar
gndirea devine pentru inteligen componenta de baz.
Deoarece gndirea acioneaz n procesele senzoriale, influena sa asupra perceperii
spontane se poate transforma prin intermediul memoriei, n observatie, iar informatiile se pot
pstra, ntipri i reactualiza, ele fiind importante n comportamentul omului, mbogindu-i
ntreaga via psihic i asigurndu-i eficien i orientare.
Dac nu ar exista memoria n gndirea uman, omul nu ar putea s i realizeze
activitile sale, rmnndu-i doar procesele psihice de baz:
1

Creu Tinca, Psihologie general

- precepii i senzaii - pe baza acestora omul s-ar manifesta doar spontan, el ar deveni
orientat, instabil, i nu i-ar putea aminti nimic din trecutul sau, iar atunci nu i-ar putea
desfura nici unul din procesele psihice complexe. Fr aceste procese complexe, omul nu si-ar
putea realiza activitile sale zilnice, cum ar fi cele de:
- nvare
- munc
- creaie
In gndirea uman, memoria are un loc important prin intermediul proceselor sale care
sunt:
- ntiprirea
- pstrarea
- reactualizarea.
Imbogirea memoriei este rezultatul unei mbuntiri a mijloacelor i al proceselor de
memorare pe care le folosete o persoan de-a lungul vieii sale. Memoria se bazeaz pe un
proces de sistematizare (stereotip dynamic), atunci nseamn c omul memoreaz cu att mai
bine, cu ct are o minte mai bine organizat, iar fiecare cunotin gsindu-i locul n gndirea sa,
n corelaie cu celelalte cunotine anterioare. Deci datorit memoriei omul capt o experien
individual, care i lrgete i i mbogete sfera sa de cunoatere.
Cum spunea si marele psiholog (Hering 1920) ,,se poate c datorm memoriei aproape
tot ceea ce avem sau suntem: ideeile i concepiile noastre reprezint activitile ei, iar percepia,
gndirea i activitatea de zi cu zi sunt derivate din aceast sursa. Memoria colecteaz nenumrate
fenomene ntr-un tot unitar''. (Atkinson Smith, ,,Introducerea in Psihologie'').
Astfel uni psihologi au considerat ca fiind foarte util si necesar s se fac anumite
distincii referitoare la memorie i la tipurile de memorie.
Unele din aceste tipuri fac referire la cele trei stadii de memorie, care duc la desfasurarea
proceselor psihice presupunand o activitate cerebrala specifica in general fiintei umane.
Astfel cele trei studii ale memoriei sunt :
- memorarea sau intiparirea informatiilor,
- pastrarea sau stocarea cunostiintelor sau a informatiilor acumulate,
- recuperarea si reactualizarea informatiilor acumulate din memorie.
Memoria sau intiparirea poate fi realizat sau format n mai multe feluri:
- prezena intentiei si a efortului de a memora
-legtura
strns
cu
gndirea
care
se
difereniaz
prin:
memorarea mecanica si memorarea logica.
Astfel, memorarea mecanic este ntr-o strns legtur cu gndirea, dar nu este foarte
eficient n activitatea colar, ntiprirea mecanic se uit foarte repede.
Poate fi folosit doar n anumite denumiri sau cifre ce trebuie reinute prin repetare
(definitii, teoreme, expresii matematice) etc.
Memorarea logic este ntr-o strns legtur cu gndirea, deoarece duce la nelegerea
materialului.
2

Aceasta se poate realiza dup sisteme logice i dup anumite criterii care pot fi memorate
cu o mare uurin, astfel ducnd la un consum mai mic de energie, timp, iar materialul memorat
nu se uita, el putnd fi usor actualizat.
Acest tip de memorie logica este necesar si trebuie s devin prioritar n activitatea
colar prin selectarea esenial i prin sintetizarea logic a materialului memorat, ct i prin
semnificaia sa.
In gndire, memoria are un rol important i bine definit i prin pstrarea noiunilor
memorate, aceste notiuni fiind pastrate un timp mai scurt sau lung.
Procesul pstrrii i stocrii informaiilor const in meninerea n minte a celor memorate
anterior cu ajutorul unor procedee de conservare a informatiilor acumulate.
Deoarece nu a inut cont de durata pastrari informatiilor n gndirea umana, s-a facut
diferenta ntre memoria de scurta durat i memoria de lung durat. Intre aceste tipuri de
memorie, exist o strns legtur, deoarece sunt ntr-o completare reciproc i continu, la
finalul creia vom ntlni informaia necesar.
Memoria de scurta durata
Acest tip de memorie constituie informaii imediate, recente, care folosesc si sunt
semnificative un timp relativ scurt, de 10-20 secunde pn la 10 minute, formndu-se la nivel
neuronal. Acest tip de memorie poate asigura o continuitate intre actele pe care le realizam.
Memoria de lunga durata
Acest tip de memorie conserva informatii, tririi necesare omului chiar i pe tot parcursul
vieii. Este cea mai important form de memorie care ne ajut la asimilarea i prelucrarea unui
volum mare de cunotine, care pot fi utilizate n rezolvarea unor probleme, sarcini i chiar n
adaptarea omului la mediul in care traieste si se dezvolta.
Aadar cele dou tipuri de memorie fac transferul de informaii, completndu-se reciproc
n procesul gndirii umane. Acest transfer de informaii din memoria de scurt durat n memoria
de lung durat se numete modelul memoriei duale.
Acest model al memoriei duale a fost elaborat de psihologul (Alkimson si Shiffrin, 1968,
1971) i este folosit i astzi la dirijarea cercetrilor asupra memoriei.
Acest model al memoriei duale ne ajut s inelegem faptul c odat ce informaia
ptrunde n memoria de scurta durata, ea poate fi pastrata si mentinuta prin repetere, ea putanduse pierde prin deteriorarea informatiei sau prin pierderea acesteia, dar informatia poate fi copiata
sau transferata in memoria de lunga durata. Unul din numeroasele forme de transfer a informatiei
este repetarea materialului, care nu numai ca are ca efect mentinerea si stocarea lui in memoria
de scurta durata, dar va contribui si la transferul acestuia in memoria de lunga durata.
Un alt proces al memoriei este cel al reactualizari, care cuprinde:
- recunoasterea informatiilor ;
- reproducerea acestor informatii.
Ca factor important al reactualizarii este recunoaterea, care este o form elementar care
se ntlneste la vrstele mici. Informaiile pot fi recuperate numai cu ajutorul i n prezena
3

materialului care a fost memorat. Recunoasterea poate fi usor de realizat, chiar si involuntar.
Poate fi implinita n desfurarea multor activiti zilnice, dar nu este indicat n activitatea
colara.
Forma de reactualizare complex i foarte eficient in activitatile scolare este
reproducerea. Ea foloseste procedee, pentru a ajunge la materialul pastrat putandu-se realiza
selectiv. Astfel materialele memorate pot fi reactualizate intr-o alta forma verbala.
Deci cele doua forme de reactualizare se deosebesc ntre ele, doar n activitile de
nvare, ele se mpletesc i se sprijin una pe alta, dar cea care trebuie sa domine este
reproducerea informatiilor.
Memoria devine componenta principal a gndirii, important i necesar pentru ntreaga
via psihic, ajutnd la realizarea strii de contiin a omului.
Totodat memoria ajut n gndirea omului la formarea nelegerii fenomenelor,
rezolvarea problemelor i formarea conceptelor.
Deoarece i nelegerea este tot un factor principal al gndirii, memoria are un rol
important n acumularea prin intelegere a unui volum anterior de cunostinte in care vor trebui
integrate noi informatii necesare in activitatea psihica umana. Deci memoria, ca si factor
principal al gndirii umane, ca si proces cognitiv complex care are un rol bine definit in
realizarea celorlalte procese psihice, devine n gndire un factor principal n rezolvarea
problemelor cu care omul intr si se confrunt pe parcursul vietii sale.
Astfel caracteristicile de baz si cele mai importante ale gndirii umane sunt faptul c:
reflecta esentialul si necesarul,
foloseste simboluri verbale,
se desfoara n timp fiind contient i voluntar,
are produse specifice (notiuni, judecati, rationamente).
Deoarece gndirea este cel mai complex si important proces informational, care
prelucreaza un volum mare de date pentru a se ajunge la esential, ea nu are o legatura directa cu
obiectele si fenomenele informationale.
Pentru prelucrarea informatiilor acumulate de om gandirea se foloseste de memorie prin
intermediul careia aduce in campul mental informatiile acumulate anterior si stocate, iar prin
intermediul limbajului sub forma verbala sunt prezentate in forma de rezultate finale.
Prelucrarea informatiilor in gandirea umana se face cu ajutorul unor operatii specifice
gandirii cum ar fi : analiza; sinteza; comparatia; clasificarea; abstractizarea; generalizarea;
concretizarea.
Aceste operatii specifice gndirii sunt fundamentale si prezente in orice act de gndire,
guvernate de o serie de reguli care conduc aceste operaii ale gndirii.

Deci n consecin memoria i gndirea sunt procese cognitive bine sistematizate i

prelucrate n psihicul uman, ele devenind operaii de baz n activitatea altor procese cognitive
(imaginaie, nelegere).
4

Aceste procese cognitive complexe sunt importante i necesare pentru o via psihic
optim n ceea ce privete omul ca fiin.
Bibliografie:
Creu Tinca, Psihologie general