Sunteți pe pagina 1din 16

Afectivitatea

Fata de orice moment al ambiantei , in orice moment al existentei sale insul dezvolta o trairedesfasoara o
atitudine bogata in nuante si variabilitate , pe masura afectivitatii sale. Intr-adevar , fata de aceeasi situatie
fata de acelasi aspect al ambiantei , nu numai diverse persoane, dar chiar aceeasi persoana , poate dezvolta
reactii diferite , dupa cum aceeasi reactie poate avea semnificatii diferite . Aceasta pentru ca procesele
afective reprezinta o forma de manifestare a atitudinii omului fata de situatiile de viata , fata de realitatea
inconjuratioare . In general, le exprima in modul cel mai deplin universul subiectiv , simfonia subiectiva a
vietii interiare a individualitatii si personalitatii insului. Prin acest proces insul isi manifesta unicitatea in
lume. Aceasta unicitate a insului se realizeaza nu numai prin anumite trasaturi considerate constante ale
afectivitatii , ci si prin manifestarile dinamice ale vietii afective si in primul rand prin sentimente.
Sentimentele sunt intodeauna traite de om , ca avand legatura directa cu personalitatea sa ; sentimentele sunt
percepute de om ca expresie a propiei sale personalitati (P.M.Jacobson,1958)
Definitie : proces psihic care reflecta raportul intre trebuinte ( continutul afectivitatii) si obiectele, fiintele sau
fenomenele lumii.
Afectivitatea se exprima prin:
1. stari afective elementare = starea de afect , ce este o puternica incarcatura emotionala; debut brusc si
furtunos si participare neurovegetativa, insotita- in conditii patologice- de ingustarea campului constiintei;
2. emotii : manifestare spontana, scurta sau lunga, de mai mica intensitate ca punctul starile afective
emotionale. Trairile emotionale se pot imparti:
dupa modul in care satisfac sau nu trebuintele sau aspiratiile subiectului in :
pozitive (placerea , satisfactia ) ; negative (neplacerea , frica )
dupa tonalitate emotiile pot fi :
stenice (dupa cum cresc sau scad starea capacitatea de reactie) ; astenice
3. dispozitia : stare afectiva generala, de fond, de medie intensitate si durata lunga, reflectand starea de
moment, rezultanta tuturor impulsurilor exterointeroceptive, proprioceptive, constientizate doar partial;
4. sentimentele : starea afectiva de mai lunga durata mai intensa, implicand si o participare a proceselor de
motivatie specifice omului, ele exprima in cel mai inalt mod trairea raportului cu mediul ambiant. Ele
angajeaza intraga viata psihica si personalitatea au un obiect precis si influenteaza comportamentul. Pot fi
exemplifivcate prin prietenie , dragoste , stima , ura , dispret, invidie.
5. pasiuni : modificare intensa de lunga durata a dispozitiei, cu participare afectiva si cognitiva stabila, ce ii
dau valoarea unei dominante volitionale. In functie de orientarea lor pot fi :
pozitive (pasiunea pentru arta , stiinta , profesie) ; negative (egocentrice , individualiste ,
misantropice ).
Starea afectiva normala poarta denumirea de eutimie sau normotimie Aceasta stare nu reprezinta un staus
quo ci dispune de un dinamism intern permanent , ondulant , culisand de la starea de tristete la cea de bucurie
tocmai aceasta capacitate de a putea oscila si de nu a ramane pe o singura directie dispozitionala caracterizeaza
normalul. Cea dea doua trasatura esentiala este concordanta dispozitiei cu evenimentele interne sau externe si cu
elementele motivationale .
Dispozitia ca stare de fond a timiei da culoare vietii dar si gandirii noastre . Concordanta intre trairea afectiva
si continutul gandirii poarta denumirea de catatimie , fenomen de congruenta .
Avand ca etalon aceasta eutimie , afectivitatea se poate prezenta astfel:
tulburari cantitative
tulburari calitative
aspecte particulare

A. Tulburari cantitative
1. Hipertimia = o crestere a tonalitatii si intensitatii afective , depasind capacitatea integrativa si adaptativa a
personalitatiii. Repr. o exacerbare patologica a dispozitiei spre polul pozitiv (euforia ) sau spre polul negativ (depresia ).
a) Hipertimia negativa =depresia se caracterizeaza printr-o puternica traire, printr-o participare afectiva intensa sub un
evantai restrans, cu sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii. Dispozitia deprimata, continutul perceptual
cenusiu, lipsit de voiosie, uneori neclar (ca prin fum, ca prin ceata), ideatie lenta cu continut trist, dureros, se
exteriorizeaza pe plan motor printr-o inhibitie marcata sau printr-o neliniste anxioasa, mimica, pantomimica exprimand
concordant continutul dureros al trairilor afective ( fruntea incretita in omega melancolic, treimea interioara a pleoapelor
ridicata, comisurile bucale coborate, corpul incovoiat, bratele cad pasiv pe langa corp sau sunt ridicate exprimand
deznadejde. Apare in sindroame nevrotice din boli somatice, PMD. Dispozitia depresiva ( depresia) consta in diminuarea
patologica a pragului dispozitional, fapt resimtit de pacient ca o stare de neputinta, lipsa oricarei placeri fata de
activitati alta data agreabile( anhedonie), pierderea capacitatii de a mai functiona profesional, de a mai comunica cu
persoanele cele mai apropiate. Tb. diferentiata de : tristetea normala, mult mai putin intensa, lipsita practic de
consecinte in viata de zi cu zi a individului, care o percepe ca atare, opunandu-i-se si depasind-o in plan relational si
functional; depresia de doliu, dupa moartea unei persoane semnificative emotional pentru individ, este normala, chiar
daca are, in fapt,intensitatea depresiei patologice, cu conditia sa se remita spontan in timp( limita maxima de 3 luni).
Depresia severa se poate insotii de alte tulburari:
piederea stimei de sine ; tristete vitala trairea dureroasa a lui a fi in lume ; durere morala (torturarea eului de
catre eul absolut ); anhedonia ( pierderea capacitatii de a trai bucuria ,sinoaniama cu piederea interesului si a placerii si a
interesului si a placerii prntru activitatiile habituale care alta data ii faceau pacere);
anestezia psihica dureroasa- bolnavul invoca faptul ca nu se mai poate bucura, intrista,induiosa,ca nu mai poate
simti intens afectiunea unei persoane apropiate, ca nu-si mai poate manifesta simpatia fata de ele. Este de fapt durerea
morala a bolnavului care constientizeaza slabirea sau pierderea capacitatii de rezonanta afectiva si sufera din cauza ca nu
poate suferi, ca nu poate trai afectiv relatiile cu cei din jur, evenimentele care se desfasoara in mediul ambiant. Acest tip
de tulburare se intalneste in fazele tardive ale unor depresii, in sindroamele de depersonalizare si de derealizare si mai ales
in unele forme de debut sau in stadiile preremisionale ale schizofreniei.
Depresia, si uneori trairile din anestezia psihica dureroasa culmineaza prin exacerbari critice ca o consecinta a tensiunii
depresive potentate de anxietate. Aceste interferente poarta denumirea de raptus melancolic si se caracterizeaza prin:
agitatie psihomotorie, acte impulsive de auto- sau heteroagresiune (defenestrari, sinucideri, omucideri,automutilari)
b) Hipertimia pozitiva =euforia: dispozitia expansiva, incarcatura afectiva pozitiva,se caracterizeaza prin exagerarea
dispozitiei in sensul veseliei, starii de plenitudine, de bine general" de sanatate, de putere, insotite de fuga de idei,
logoree cu ironii si glume deseori contagioase, mimica expresiva, bogata,gesturi largi si variate, tendinta de
supraapreciere a propriei persoane si exacerbarea tendintelor si trebuintelor( in special a celor sexuale). Euforicului totul
i se pare posibil, percepe doar paleta hipercroma a existentei, unghiul deschis realitatii oferindu-i doar viziunea roza,
animata, vesela, placuta.. Apare : in sdr. hipomaniacal si in sdr. maniacal la debut, cu st. de dezinhibitie si siguranta de
sine, stima de sine crescuta, sentiment de buna dispozitie ; in PMD,sindroame maniacale din forma expansiav a PG,
HTA,ASC, ;
in intoxicatii usoare( alcool, cafea, cocaina, morfina); in demente senile / vasculare / posttraumatice, oligofrenii.
Euforia autentica tb. diferentiata de moria ( leziune de lob frontal-jovialitate expansiva, familiaritati, calambururi,
puerilism, expansivitate saraca, usor epuizabial), ras spasmodic al pseudobulbarilor, natangia hebefrenicului.
Atunci cand tulburarea este insotita de incongruenta ideativa este vorba de o tulburare schizoafectiva , iar cand
intensitatea este de mica amplitudine vorbim despre hipomanie (stare hipomaniacala ) (elatia) cresterea patologica a
pragului starii subiective de bine, care este exteriorizata prin usoara exaltare, cresterea secundara a ritmului verbal si a
gesticulatiei, increderea in sine exagerata. Se intalneste in faza incipienta a fazei maniacale din tulburarea bipolara.
2. Hipotimiile
detasarea- distantarea in relatiile inter-personale datorata absentei variabile a implicarii emotionale( schizofrenie,
tulburarea antisociala de personalitate, deteriorare involutiva, dementa, obnubilare).
anhedonia- este absenta placerii in existenta cotidana( depresie)
alexitimia- dificultatea de descriere sau de constientizare si traire deplina a propriilor emotii si sentimente( Sifneos
a implicat-o in mecanismul de somatizare a afectelor in patologia psihosomatiac)

indiferentism afectiv(athymhormia)- scaderea foarte accentuata a tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta


afectiva la situatia ambiantel. Se manifesta prin inexpresivitate mimico-pantomimica. Apare in oligofrenii profunde,
demente, stari confuzionale grave, catatonie- schizofrenie reziduala.
2

atimia(apatia) :
lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si ambianta, apare in depresiile
intense(melancoliforme), schizofrenia reziduala.

B. Tulburari calitative

paratimii- afectivitate paradoxala, reactii afective inadecvate fata de situatii/evenimente (stari reactive, schizofrenie)
inversiune afectiva-dezvoltarea ostilitatii, a unor sentimente negative, aberante fata de persoane iubite sau care

firesc ar trebui sa le iubeasca( in schizofrenie)


ambivalenta afectiva-coexistenta unor stari afective opuse calitativ fata de aceiasi persoana sau situatie .

C. Tulburari particulare
Anxietatea
teama fara obiect, irationala, teama difuza, neliniste psihica si motorie, rasunet vegetativ, iminenta de
pericol, pot apare pe acest fond obsesii si fobii. Anxietatea este desprinsa de concret si este proiectata in viitor.
Apare in nevroze, psihopatia psihastenica] tulburarea depresiva] melancolia anxioasa] sevrajul toxicomanilor]
debutul psihozelor, afectiuni endocrine- hipertiroidie, hipotiroidie. Anxietatea este teama anticipata fara un
obiect sau o situatie concreta, resimtita subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o
amenintare necunoscuta care ar putea proveni din interiorul sau exteriorul corpului. Bolnavul anxios poate fi
recunoscut dupa starea de tensiune, care se exteriorizeaza prin neliniste psihomotorie, tensiune/incordare
musculara, transpiratie, privire mai mult sau mai putin fixa, cu pupilele dilatate, sprancenele ridicate, oftat.
Anxietatea poate fi de mai multe tipuri:
anxietate liber flotanta( generalizata), care nu se focalizeaza, invadeaza existenta cotidiana a bolnavului
atacul de panica, in care anxietatea este acuta, critica,intensa, episodica,aparand sub forma de
crize( atacuri) insotite de multiple simptome somatice( transpiratii, palpitatii,tahicardie, poliurie, respiratie
precipitata)etc
anxietate focalizata( fobica) pe un obiect/ situatie pe care pacientul incepe sa le evite pentru a evita totodata
anxietatea irationala care le insoteste. De aceea fobia este considerata mai mult o tulburare de continut a
gandirii.
Labilitatea afectiva
1. Labilitatea afectiva- variatii afective intre polul pozitiv si cel negativ, o alternanta a dispozitiei intre euforie, depresie
si chiar manie( intarzierile intelectuale, tulburarile de personalitate, manie)
2. Poikilotimia- modularea afectiva este univoca, conform starii afective a celor din jur(ciclotimie, isterie, paralizie
generala progresiva, demente, oligofrenii)
3. Incontinenta afectiva- trecerea brusca, incoercibila de la o stare emotionala la alta, opusa( demente, in fazele
avansate ale ASe)
4. Disforia- o forma mixta de tulburare a afectivitatii( interferenta iritatiei cu tristetea)- o dispozitie proasta, neplacuta, o
stare de disconfort deosebit combinata cu tristete, anxietate, iritabilitate, uneori insotita de o neliniste psihomotorie- in
perioadele intercritice ale epilepsiei, sevraj la alcool sau alte droguri, encefalopatii posttraumatism craniocerebral,
tulburarile de personalitate( antisociala, borderline)., demente, oligofrenii)

Rigiditatea afectiva : incapacitatea de a se adapta afectiv datorita unei flexibiltati reduse a controlului catatin .
Este specifica personalitatilor paranoide putand apare si inn melancolie (depresia ostila )
Disforia : dispozitie depresiv anxioasa cu disconfort somatic si neliniste psihomotorie la care se asociaza logoreea
excitabilitatea crescuta ,impulsivitatea si comportamentul coleros.
Versatilitatea emotionala : incapacitatea de a controla emotiile; poate apare la persoane timide sau cu
impresionabilitate crescuta ca si in unele stari de surmenaj sau sindrom neurastenic.
Cameleonismul afectiv : este capacitatea exagerata pe care o au personalitatile demonstrative de a se adapta afectiv
mediului si nu trairii interioare motivational intelectuale a situatiei date Este semnul unei imaturitai afective si nu se
intalneste specific in in sufetintele isterice ,ca varianta accentuata a versatilitatii afective .
Incontinenta afectiva : este cea in care pacientul trece de la rasul spasmortic la palnsul spasmotic :trecerea de la o
stare la alta e incoergibila si extrem de rapida semn caracteristic pt dementa aterosclerotica
Angoasa : somatizarea unei stari de anxietate ; este foarte dificil de diferentiat angoasa de atacul de panica care poate fi
complet sau cu simptoame limitate .
3

SEMIOLOGIA CUNOASTERII
Cunoasterea reprezinta ansamblul functiilor psihice ce permit reflectarea realitatii in vederea adaptarii
si orientarii individului la mediu. Functiile psihice prin care se realizeaza cunoasterea sunt : atentia, perceptia,
memoria , gandirea. Cu ajutorul acestora sunt receptionate date , informatii din mediul extern si intern care
sunt prelucrate , stocate in memorie , sunt folosite in elaborarea judecatilor , rationamentelor , contribuie la
luarea deciziilor ce determina actiuni, comportamente.
PERCEPTIA
Senzatia este un act psihic elementar, dat de un stimul simplu si uniform si reflecta o imagine
singulara (lumina, culoare , gust, etc) obtinuta printr-un singur analizator.
Perceptia este un act mai complex , ce realizeaza reflectarea obiectuala in imagini de ansamblu.
Se distinge prin sintetism , unitate si integritate.Senzatia este premergatoare perceptiei fiind element
constitutiv al perceptiei. Perceptia este deci o multitudine de senzatii.
Neurofiziologie
Perceptia se realizeaza cu ajutorul cu ajutorul analizatorilor vizual , auditiv, olfactiv,gustativ, tactil,
proprioceptiv si interoceptiv. Fiecare analizator cuprinde receptori, cai de transmisie si o zona de proiectie
corticala care integreaza semnalele din periferie realizand perceptia.
Stimulii trebuie sa depaseasca pragul senzorial pentru a determina perceptia. Receptia si transmisia
stimulilor se realizeaza prin mecanisme biochimice complexe.

Atentia
Atentia este procesul de orientare si concentrare a activitatii psihice asupra unor obiecte, fenomene, care necesita
o reflectare clara si o selectare constienta. Este o functie psihica cu rol de dirijare , de pregatire a organismului pentru a
intreprinde o actiune semnificativa pentru subiect.
Atentia este functia psihica ce exprima starea de orientare si concentrare a individului in directia unor informatii,
evenimente in scopul de a le intelege mai bine, asimila sau evita.
Clasificarea formelor de atentie:
1. dupa obiect: - atentie senzoriala (in care obiectul atentiei este repr. de un stimul exteroceptiv sau interoceptiv);
- atentie ideationala (obiectul il reprezinta elementele memorate, idei, amintiri).
2. dupa origine - atentia involuntara, neintentionala, naiva care este determinata de stimuli senoriali cu debut
brusc,care reprezinta o noutate in materii de informatii, este un reflex de orientare de genul " ce se petrece"
- atentia voluntara (intentionala este deliberata, presupune un efort al vointei ) ;
- atentia postvoluntara (se caract. printr-o stare de pregatire pentru receptionarea corecta a unor stimuli ).
Atentia are mai multe surse: ambianta, competitia stimulilor, motivatia, curiozitatea si recompensa; - selectivitate ;
- mobilitate ; - directionarea catre o sursa de stimulare ; - concentrarea ( aprofundarea si capacitatea detasarii de
ambianta) ; - distributia (capacitatea de a cupride simultan mai multi stimuli ); - durabilitate (intensitate si stabilitate ).
Tulburari de atentie( Disprosexii)
Cele mai multe boli psihice cuprind intre simptomele lor si tulburari de atentie care de multe ori sunt consecinta afectarii
altor procese psihice. Disprosexii intalnim si la oamenii sanatosi ca si in patologia somatica.
Tulburarile de atentie sunt cantitative :
a) Hiperprosexiile: exagerarea orientarii selective a activitatii de cunoastere; se caracterizeaza prin hipervigilenta sau
sesizarea exagerata a noului .
hiperprosexii globaleintalnite in stari maniacale
hiperprosexii selectiveintalnite in depresii severe, delir, obsesii, hipocondrie.
In aceste cazuri atentia este orientata aproape in totalitate spre un anumit sector al vietii psihice spre tematica deliranta ,
ideea obsesiva,starea de sanatate a organismului.
In episodul maniacal atentia este mobila , distributiva, dar nu poate fi mentinuta sufcient pentru a fi eficienta.
b) Hipoprosexiile : pot avea intensitate variabila.Sunt expresia diminuarii orientarii selective a activitatii de
cunoastere si apar in surmenaj, anxietate , depresie, schizofrenie, stari confuzive si in toate situatiile caracterizate
printr-un deficit al functiilor cognitve ( oligofrenii si dementa)
c) Aprosexiile : lipsa oricarei activitati prosexice si se refera la atentia voluntara. Apar in stari deficitare profunde,
demente, oligofrenii, unii autori includ in categoria disprosexiilor si inertia - perseverarea dincolo de necesar asupra
unei teme date si care este caracteristica bolnavilor epileptici.
Mecanisme neurofiziologice ale atentei
Atentia involuntara sau voluntara nu se pot manifesta fara participarea sist. reticulat activator ascendent. Acesta este
format dintr-un sistem de neuroni localizat in : tr. cerebral (bulb, punte,mezencefal- SRAA ) ; diencefalul (sistem reticulat
difuz de proiectie ). Formatiunea reticulata mezencefalica are rol in principal in mentinerea atentiei in timp ce formatiunea
diencefalica are rol in mobilitatea( comutarea) atentiei.
In cazul in care substanta reticulata a fost distrusa de diverse leziuni, efectul activator asupra cortexului dispare.
Impulsurile nervoase de la nivelul receptorilor in drumul lor spre cortex au la dispozitie 2 trasee: unul nespecific prin
intermediul formatiunii reticulate si altul specific prin caile proprii ale fiecarui analizator care evita substanta reticulata. Se
stie ca sist. reticulat are un efect de trezire electrica si comportamentala actionand nespecific la nivelul intregii scoarte.
S-a constatat ulterior ca stimularea electrica a diferitelor puncte corticale este capabila sa produca reactie (electrica) de
trezire, aceasta datorita existentei unor circuite corticoreticulo-corticale (prin care o excitatie aplicata asupra unui punct
cortical este amplificata si retransmisa difuz intregului cortex)
Metode de investigare a atentiei
1. tahiscopul- cu ajutorul lui se poate aprecia concentrarea si intensitatea atentiei. Se prezinta pacientului un numar de
figuri intr-un timp limitat, apoi este intrebat ce a vazut. In functie de capacitatea de concentrare, de volumul si
intensitatea atentiei el reproduce un anumit numar de figuri.
2. metoda Kraeplin- se cere bolnavului sa faca scaderi succesive de la 100 din 3 in 3, din 7 in 7 sau din 13 in 13. Sau sa
spuna in ordine inversa zilele saptamanii, lunile anului
5

3. metoda Bourdon-proba barajului-se ofera bolnavului un text si i se cere sa taie anumite litere.

Gandirea
Este procesul psihic al vietii psihice prin care se poate deosebi esentialul de nonesential, intamplator, bazandu-se pe
experienta personala si prelucrarea informatiilor. Gandirea = activitatea cognitiva complexa repr. capacitatea psihica de
a gasi solutia optima a unei probleme pe baza raporturilor stabilite intre faptele cunoscute si cerintele situatiei prezente.
Gandirea ne permite sa apreciem legaturile logice ale realitatii.
Operatiile gandirii:
comparatia: este considerate inceputul oricarei act de gandire prin care se stabilesc asemanarile si deosebirile,
egalitatile, identitatile si opozitiile intre evenimentele realitatii. Termenii comparatiei sunt diversi, de exemplu insusirile
obiectelor si fenomenelor, calitatile lor.
analiza si sinteza logica: sunt operatii complementare care stau la baza tuturor celorlalte operatii si prin care se
realizeaza separarea pe plan mintal a unor intregiri in unitati component si integrarea acestora unor noi ansambluri
elaborate rational. Analiza si sinteza se regasesc in diferite profesiuni pe plan predominant concret sau abstract.
abstractizarea si generalizarea: detasarea mintala a esentialului de realitate, respective ca trecerea pe plan mintal de
la un obiect la intreaga clasa careia ii apartine. Aceasta operatie duce la formularea de concept, principia, legi.
concretizarea- este operatiunea de trecere de la abstractul generalizat la determinari multiple, reale ale fenomenelor.
Prin intermediul ei datele teoretice sunt verificate prin confruntarea lor cu realitatea. Gandirea umana se realizeaza prin
intermediul limbajului cu ajutorul cuvintelor care sunt purtatoare de notiuni : concrete (care au corespondent in
categoria obiectelor pe care le generalizeaza) si abstracte (fara corespondent sau analitice).
Judecatile si rationamentele- reprezinta formele de inlantuire ale notiunilor .
Gandirea elaborata- utilizeaza inlantuiri de rationamente care poarta numele de polisilogisme.
Tulburarile de gandire
A. Tulburari de forma ale gandirii
Tulburari de ritm( de viteza) : accelerarea vitezei gandirii-tahipsihie-cuprinde fuga de idei si mentismul
fuga de idei : asociatiile se fac la intamplare, cu repeziciune ; bolnavul trece de la o tematica la alta.
mentismul ( descris si ca hipermnezie): forma particulara a accelerarii ritmului ideativ caract. prin desfasurarea
rapida, incoercibila, automata, tumultoasa a reprezentarilor ( pot fi considerate tulburare de memorie) si ideilor
(caracteristica automatismului mintal=sdr. de influenta exterioara, sdr. xenopatic, b. avand convingerea deliranta ca acest
fenomen patologic este impus, provocat de cineva) fata de care b. au critica incercand sa o stapaneasca, fara sa reuseasca.
Tulburarile asociatiilor de idei ( calitative) :
predominanta unui anumit tip de asociatie ( prin asonanta,prin contrast) ; dezlanarea gandirii
schizofazia (salata de cuvinte) se intalneste in schizo,amestec lipsit total de continut logic si inteligibilitate
incoerenta ( tulb. semiologica specifica tulb. de constiinta)- apare in psihoze organice inclusive demente
verbigeratia( a trancani, a sporovai)- alterarea extrema a asociatiilor. Se intalneste in schizo, demente, stari
confuzive . Este o ataxie a limbajului- repetarea stereotipa a acelorasi propozitii, cuvinte, lipsite de inteles; uneori se
degaja o oarecare tendinta la rima.
B. Tulburarile de fond( de continut) ale gandirii : ideea prevalenta ; ideea obsesiva ; ideea deliranta
ideea prevalenta: este o idee cu continut eronat cu posibil punct de plecare in realitate care ocupa un loc
disproportionat in mintea b. prin incarcatura puternica pe care o presupune. Ea domina toate celalalte idei ale b.
ideea obsesiva: este o idee care paraziteaza desfasurarea gandirii, constrangand subiectul sa o ia mereu in seama.
Bolnavul recunoaste caracterul strain si contradictoriu situatiei ideei si lupta pentru a o inlatura.
Reprezentarile obsesive- aparitia unor idei care contrazic realitatea si determina reprezentarea figurative sensorial plastic,
care ia uneori chiar aspectul unor reproiectii eidetice.
Obsesiile fobice - se caracterizeaza prin faptul ca fobia sau fobiile reprezinta continutul obsesiei. Fobia este o tulburare a
afectivitatii care consta in teama de un obiect bine precizat.
Exemple : agorafobia (de a trece strada, de a intra intr-o piata); hipsofobia ( de locuri inalte); claustrofobia (de a sta in
locuri inchise, inguste,in camera); aihmofobia ( de obiecte, de obicei ascutite);oxifobiaace (foarfece ); hidrofobia ( de
tren, de calea ferata, de vapor, de apa); antropofobia ( de multime, de aglomerari de oameni intre care s-ar putea asfixia);
monofobia ( de singuratate); petofobia (de societate); ereutofobia (teama de a nu rosi in societate ); nozofobia (de boala:
sifilofobia,cancerofobia, rabiofobia); misofobia ( de a nu se murdari; b. cu misofobie iau masuri, se spala exagerat de mult
6

= ablutomanie); tanatofobie (obsesiva de moarte ); taferofobie ( de a nu fi ingropat de viu ); sitiofobie (teama de a manca
); zoofobie (de animale ); pantofobie ( stare de teama de aspect general ); fobofobie (teama de a nu reveni vechile fobii) .

Memoria si tulburari de memorie


Procesul psihic de orientare retrospectiva ce se realizeaza prin fixare, conservare si evocare. Psihopatologic:
memoria imediata : reproducerea se face in cateva secunde de la momentul desfasurarii lor.
memoria recenta: reproducerea se face in mai mult de 10 secunde de la momentul memorarii
memoria evenimentelor indepartate : pot fi reproduse evenimente memorate si traite de la inceputul vietii.
Elementul fundamental al memoriei mnema sau engrama. Memoria imprima prezentul in sistemul nervos central,
transformand-ul inr-un trecut gata de a fi reactualizat. Acest lucru presupune mai multe etape ale memoriei: fixarea,
conservarea{stocarea} si evocarea. lor li se adauga uitarea care este un blocaj cu reversibilitate variabila a bagajului
mnestic. Calitatea memorarii si uitarea sunt in stransa legatura cu placerea sau durerea care insotesc anumite evenimente.
Tulburarile de memorie( Dismnezii) : calitative si cantitative
Tulburari de memorie cantitative
A) Hipomnezia: scaderea memorarii; poate avea diverse grade; apare si la oamenii sanatosi in stari de surmenaj, in
sindroame nevrotice, tulb.depresive, stari deficitare, intoxicatii.
B) Amnezia:pierderea totala a capacitatii de memorare. Unii autori considera ca este un termen inadecavat deoarece
nu exista anularea totala a unor urme de memorie. De regula amneziile urmeaza unei perioade de pierdere a
constientei sau a unei modificari a starii de constienta.
anterograde (de fixare): imposibilitatea de a fixa date noi si apar dupa un TCC, in toxicomanii, alcoolism,
dementa, sindrom Korsakov.
retrograde( de evocare): extinderea progresiva a tulb. de memorie spre trecut, dinaintea debutului bolii pana in copilarie.
antero-retrograda- ambele tipuri de amnezii Destructurarea memoriei-nu se face la intamplare, ea urmeaza o
ierarhie psihologica explicata de Delay-"Legea disolutiei memoriei"-amnezia merge de la complex la simplu.
amnezia lacunara- amnezie care delimiteaza o perioada in care evenimentele nu au fost stocate in memorie.
electiva( tematica): se refera la situatii in care amneziile au fost bine fixate si inmagazinate, dar evocarea lor nu
este posibila pentru ca acele evenimente au fost insotite de o stare afectiva intens negativa( amnezia unui eveniment
traumatizant, amnezia identitatii). Se mai numeste si amnezie psihogena sau afectogena sau amnezie somatica.
C) Hipermnezia : exagerarea evocarilor, ele apar mai ales involuntar, sunt numeroase si indeparteaza subiectul de
preocuparile prezente.
Tulburari calitative de memorie (paramnezii)
A. Tulburari ale sintezei mnezice imediate( iluzii de memorie) : reprezinta o evocare eronata in sensul incadrarii in
timp sau spatiu real a unor fenomene traite de bolnav in realitate
Criptomnezia- atribuirea de catre pacient a unor creatii artistice, literare, muzicale pe care si le atribuie, desi nu ii
apartin. De regula bolnavii incep sa lupte pentru asi primii drepturile cuvenite, actionand in justitie.
Tulburarea apare in schizofrenie, delir cronic, dementa, stari maniacale.
False recunoasteri-se traduce prin recunoasterea unor persoane sau situatii pe care de fapt bolnavul nu le recunoaste.
Se poate intalni in stari de surmenaj, schizofrenie, demente degenerative si uneori stari maniacale.
Iluzia de nerecunoastere-este fenomenul opus. Bolnavul are senzatia ca recunoaste persoane pe care nu le-a intalnit
niciodata, in schimb nu recunoaste sau nu e sigur ca recunoaste persoane care le-a cunoscut.
Starile de Deja-Vu si Jamais vu- se definesc prin impresia ca pacientul a mai vazut sau nu a vazut pe cineva sau ceva,
situatia fiind neconforma cu realitatea. Se intalneste in starile confuzive.
B.Tulburariie rememorarii trecutului( allomnezii)- b. plaseaza in prezent evenimente reale din trecut.
Pseudoreminiscentele-reproducerea unor evenimente din trecut, pe care b. le plaseaza in prezent, amestecand astfel
evenim. din trecut cu cele din prezent; b. nu recunoaste cand si unde s-a produs exact actiunea respectiva.
Ecmneziile- tulb. mai globale de memorie in sensul ca b. confunda in totalitate trecutul cu prezentul; o intoarcere in
trecut a personalitatii b. Comport. este cel al perioadei in care b.considera ca se afla ( in dementele degenerative).
Anecforia- tulburare de memorie mai putin severa, reproduce o amintire pe care o credea uitata demult in
conditiile in care i se amintesc unele elemente ale evenimentelor respective.
Confabulatia- halucinatie de memorie si este incadrata de mai multi psihiatrii in tulb.de imaginatie in exces.
Metode de investigatie psihologica a memoriei :
Vieregge : examinatorul ii cere persoanei pe care o investigheaza sa repete cifre enumerate de el dupa ce ii distrage
atentia 1 min. il pune sa repete cifrele. Un adult sanatos reproduce 6-8 cifre dupa 1 min. si 5-6 cifre dupa 2 min.
Bernstein: 2 grupuri de figuri desenate in profil 9 figuri in primul grup, 25 de figuri in al 2 grup din care fac parte si
7

primele 9. Subiectul este pus sa recunoasca primele 9 figuri in grupul celor 25 de figuri. 3.
Wechsler : un text mai complex, cuprinde mai multe probe.

ALCOOLISMUL
Alcoolul este cea mai raspandita substanta utilizata in scop adictiv, abuzul de alcool generand multiple consecinte
organice si psihice. Datele furnizate de OMS la inceputul deceniului trecut apreciau ca un sfert din populatia globului este
dependenta de alcool sau de alte droguri. Se considera ca 90% din populatia globului este consumatoare de alcool, 10%
fiind consumatori abuzivi.
Conceptul de alcoolism = boala cu conotatii biologice, psihosociale, fundamentat in lucrarile lui Jellinek este unanim
acceptat , persisitand divergentele in privinta definirii sale .
Etiologie:
ipoteza genetica. Rudele alcoolicilor au un risc de 3-4 ori mai mare de a avea probleme legate de consumul de alcool.
Cloniger (1987) a descris doua tipuri de alcoolici : tipul I , cu debut tardiv , dependenta psihologica mai puternica
decat cea fizica , sentimente de culpa dupa abuz si tipul II cu heritabilitate crescuta ce asociaza adesea comportament
antisocial.
ipoteza psihologica ia in calcul efectul anxiolitic , relaxant , usor antidepresiv al alcoolului, care ar cupa trairi
psihologice de neputinta , stress, la persoanele cu un profil dominat de nevroticism.
ipoteza comportamentalista vede alcoolismul ca un comportament invatat prin recompensa si intarire.
ipoteza socioculturala se bazeaza pe ideea ca exista grupuri sociale care promoveaza un comportament de descurajare
a consumului alcoolic (evreii) rezultand o prevalenta scazuta a alcoolismului.
Clasificare: O prima clasificare ar fi intre :
alcoolismul acut =intoxicatie etanolica acuta, semnele ei disparand complet dupa eliminarea toxicului.
alcoolismul cronic ce presupune tulburari metabolice importante ce regreseaza lent si incomplet, determina
complicatii somatice si psihice importante
Cea mai raspandita e clasificarea lui Jellinek (1960):
Alcoolismul : dependenta psihologica fata de alcool, subiectul recurge la acesta episodic, in scop tranchilizant sau
euforizant, nu apar fenomene de sevraj;
Alcoolismul : o perioada mai lunga de consum , implica complicatii somatice, consumul de alcool se face in
virtutea unor obiceiuri socio-culturale;
Alcoolismul : dependenta fizica certa, sistarea consumului determina simptome de sevraj, cresterea tolerantei ,
pierderea controlului asupra consumului, implicatii sociofamiliale importante;
Alcoolismul : consum continuu de alcool, reducerea sau suprimarea lui determinand simptome de sevraj.
Alcoolismul sinonim cu dipsomania grava;
Alcoolismul cronic implica notiunile de toleranta si dependenta (addiction) fizica sau psihica.
toleranta la o substanta capabila sa genereze toxicomanie semnifica necesitatea cresterii in timp a dozelor de
substanta pentru realizarea aceluiasi efect. Opusa acesteia este sensibilizarea, care presupune atingerea ebrietatii la
cantitati din ce in ce mai mici de alcool.
dependenta psihica este mai precoce si presupune necesitatea psihologica imperioasa de a continua consumul in
vederea realizarii reducerii tensiunii psihice.
dependenta fizica apare mai tarziu si semnifica aparitia unui sindrom de sevraj (abstinenta ) atunci cand a fost
intrerupt sau redus brusc consumul .
Sevrajul , in forma sa severa imbraca simptomele deliriumului tremens, apare la 72 ore sau mai tarziu dupa intreruperea
consumului. Simptomele apar in urmatoarea ordine:
la cateva ore dupa intrerupere: tremuraturi ale extremit., febra, tahicardie, HTA, anxietate, transpiratii;
la 12-24 ore: anxietate, agitatie psihomotorie, halucinatii vizuale (scene profesionale, zoopsii terifiante ), semne de
hipersimpaticotonie (transpiratii abundente , tahicardie, hipertensiune, , hipertermie) , confuzie (delirium). Tulburarile
metabolice implica deshidratare, hemoconcentratie, hiponatremie,, hiperazotemie, hipokaliemie, anomalii ale probelor
functionale hepatice.
O alta complicatie poate fi aparitia crizelor epileptice simptomatice. Mortalitatea in delirium tremens este de 15-20 % in
primele 48 ore, constituind urgenta psihiatrica. Se remite in 1-5 zile cu tratament complex, adecvat. Pot apare
8

comorbiditati : insuficienta hepatica, pancreatita, infectii bronhopulmonare, hematoame subdurale posttraumatice ,


miocardiopatie metabolica cu tulburari de ritm, etc.

TRATAMENTUL PSIHIATRIC

in mod electiv se adm. benzodiazepine ( diazepam 10-20 mg. i.m. sau p.o./priza, maxim 100mg/zi; sau lorazepam
1-4 mg/zi , clordiazepoxid 20-50/priza) oricare se adm. in cel putin 4 prize/zi, in functie si de timpul de injumatatire.
perfuziiile se recomanda in caz de deshidratare severa, iar cele cu glucoza numai insotite de administrarea
concomitenta a tiaminei. Acesti pacienti au o importanta deficienta de glicogen , pe langa cea de tiamina, care poate
precipita instalarea unei encefalopatii carentiale de tip Werniche, la adm. glucozei fara aportul compensator al tiaminei
cu rol de coenzima.
se evita adm. antipsihoticelor datorita riscului de scadere a pragului convulsivant.
rehidratarea prin perfuzii sau p.o. si reechilibrarea electrolitica cu asigurarea aportului tiaminic;
supravegherea pacientului intr-o camera linistita si bine luminata se mentin pentru o perioada de 48-72 ore,
perioada cand deliriumul tremens constituie o adevarata urgenta medicala si metabolica, abia dupa aceea fiind o urgenta
psihiatrica (Prelipceanu 2002)

COMPLICATIILE ALCOOLISMULUI
Complicatiile digestive privesc ficatul si aparatul gastrointestinal: steatoza hepatica, cu ficat marit si palpabil, inflamatie
pancreatica cu risc pentru pancreatita acuta, esofagita , gastrita , pot antrena hemoragii digestive, ciroza se poate complica
cu rupturi de varice esofagiene.
Complicatiile cardiovasculare si cerebrovasculare : pot sa apara HTA, cresterea trigliceridelor si colesterolului,
coronaropatii, cardiomiopatia alcoolica , cu tulb. grave de ritm , microhemoragii in vasele cerebrale, risc mare de stroke.
Complicatii hematologice: leucopenie, scaderea imunitatii, VEM > 95 ., recunoscut ca marker biologic al consumului.
Complicatiile psihiatrice sunt : sindromul de sevraj complicat sau nu cu delirium tremens, tulburarea amnestica
(sindromul Korsakov alcoolic), dementa alcoolica, depresia alcoolica, tulburarea anxioasa indusa de alcool, tulburarea
psihotica (halucinoza alcoolica Wernicke) indusa de alcool.
Literatura psihiatrica descrie inca din secolul trecut sindroame delirante tranzitorii sau cu evolutie prelungita care apar in
cursul consumului cronic abuziv de alcool. Halucinoza alcoolica acuta descrisa de Wernicke este astazi asimilata de
DSM IV TR tulburarii psihotice induse de alcool . Clinic se descriu halucinatii elementare urmate de halucinatii
acustico-verbale uneori halucinatii olfactive si vizuale , insotite de anxietate importanta, idei de relatie , interpretari
delirante ce conduc la elaborarea unui delir de persecutie. Remisiunea tulburarilor nu este insotita de amnezia episodului ,
prognosticul fiind , in general, favorabil.
Literatura psihiatrica europeana clasica descrie si psihoza halucinatorie alcoolica cronica , individualizata de Kraepelin
drept paranoia halucinatorie a bautorilor , ea ar corespunde cazurilor ce evolueaza spre cronicizare , frecventa tema
deliranta fiind gelozia. Evol. putin favorabila, asociind fenom. de deteriorare mentala pana la o stare dementiala.
Encefalopatia Gayet-Wernicke este cea mai veche complicatie carentiala a alcoolismului, descrisa de acesta in 1881
drept un proces inflamator determinat de deficitul de absorbtie sau metabolizare al tiaminei (vitamina B1). Debutul este
rapid, cu cefalee, varsaturi, hipo sau hipertermie, tulburari de memorie, poate asocia tulburari de constienta realizand
tabloul unei confuzii mentale, cu agitatie psihomotorie. Tulburarile oculare sunt cvasiconstante (95%) patognomonice pt
diagnostic- paralizia miscarilor conjugate ale globilor oculari, interesarea nervului oculomotor extern (per VI), nistagmus.
Ataxia cerebeloasa poate fi prezenta. Instituirea tratam. rapid cu tiamina duce la vindecari complete in 2/3 din cazuri .

TULBURAREA AMNESTICA KORSAKOV


Tbl. clinic asociaza tulb. de memorie de tipul amneziei de fixare cu neuropatia periferica. Tulb. pot fi precedate de unul
sau mai multe episoade de delirium tremens. In stadiul acut exista tulb. de constienta, somnolenta, dezorientare
temporospatiala, amnezie de fixare (b. e incapabil sa retina evenim. care se petrec, cele care au avut loc inainte de debutul
bolii putand fi reproduse), confabulatii mnestice. Ex. neurologic : polineuropatia periferica, oftalmoplegie , nistagmus,
ataxie. Dpdv evolutiv : o forma acuta ( cu confuzie severa , paraplegie flasca, deteriorare a st. gen., deshidratare, tulb. de
mictiune, cu evolutie letala in 50 % din cazuri); forma cronica (survine in cazurile in care terapia cu tiamina se instituie
precoce si continuata sustinut 6-8 saptamani, uneori 6 luni in doze de 50-100 mg /zi); alteori se continua spre dementiere .

DEMENTA ALCOOLICA
Finalitatea consumului abuziv de alcool o constituie deteriorarea intelectuala si afectiva progresiva, de aspect
demential.Degenerarea neuronilor corticali este determinata de carentele vitaminice mai mult decat de efectul toxic
propriu-zis al alcoolului.
9

Tbl. clinic consta in :deficit prosexic si mnezic important, obtuzie, tulburari de orientare, deficit de judecata, degradare
morala si sociala. Tulburarile sunt partial reversibile in conditiile abstinentei observandu-se ameliorari notabile.

Boala Alzheimer
Debuteaz nespecific, cazul fiind vzut de mai multi medici si trecut prin mai multe diagnostice mai usoare,
confundndu-se cu toat patologia de involutie, diagnosticul impunndu-se pn la urm prin excluderea altei patologii
organice cerebrale (sifilis, tumor cerebral).
Diagnosticul pozitiv este sustinut prin tomografie sau PEG, care evidentiaz atrofia cerebral generalizat, cu
predominant frontal si n polii anteriori ai lobilor temporali, cu LCR normal, fr semne de HIC, care se adaug
examenului clinic complet.
In boala Alzheimer, functiile psihice superioare sunt pierdute si aceasta d continutul de dement. Functiile
neurologice clasice (motilitatea, sensibilitatea, reflexivitatea) ca si functiile viscerale sunt pstrate. ntre aceste dou
categorii de functii, superioare si inferioare, Delay (Les trois memoires) a descris a treia categorie de functii
intermediare, pe care le-a numit instrumentale, deoarece se interpun ntre functiile psihice care dau ordin si functiile
neurologice care execut ordinul prin trei instrumente neuropsihice simbolice, care dau socoteal de memoria perceptual
n gnozii, memoria cuvintelor n fazii si memoria gesturilor n praxii.
Deci, se poate vorbi despre o dement instalat dup 45 de ani (relativ timpuriu), inexplicabil prin factori organici
de tipul infectii, TCC etc., si care are ca semn patognomonic triada A-A-A (agnozie, apraxie, afazie). Dup faza initial,
nespecific, se pot observa ascutirea trsturilor de caracter
Organogenii 273 negative (egoism, avaritie, rutate, rzbunare, duritate), multiple tablouri nevrotiforme, corporale, cu
nesfrsite explorri de laborator, posibile tablouri psihotice, cel mai frecvent psihoza depresiv, cu scderea chefului de
viat, dezinteres pentru profesie, precipitarea pensiei, preocupri de suicid si de moarte si atractia cimitirului, psihoze
paranoide n care (cu sau fr voci) vecinii sunt agresivi, complotisti, distrugtori, etc. Dar aceast confuz epopee si
odisee este mpnat cu ceva semnificativ pentru clinicianul avizat. El retine din nesfrsita anecdotic n primul rnd
scderea memoriei de fixare si de evocare, care duce la o pierdere a achizitiei de noutti si la pierderea trecutului recent,
instalndu-se de fapt o amnezie antero-retrograd, progresiv, global, care aminteste de superba lege a lui Ribot, de
regresiune a memoriei. Aici intervine si un diagnostic diferential, n interiorul dementei, n sensul c ne gsim n fata unui
sindrom demential, fiindc sunt grave tulburri de memorie, de discernmnt, nlocuite cu un plus sau minus afectiv
primitiv si cu acte absurde, dementiale, pe care bolnavul le face fr s stie de ce si pentru ce. Dac aceste tablouri sunt
nsotite de fenomene vasculare, accidente neurologice si pstrarea unui nucleu al personalittii o fatad n care bolnavul
are o critic a deteriorrii si o labilitate afectiv pn la incontinent (rs si plns spasmodic) ne gndim la o dement
ASC vascular. Dac tabloul evolueaz lent, fr fenomene neurologice clare, ne gndim la o dement senil, dar dacn
sindromul dementei senile apar mici elemente instrumentale, ne gndim c se poate impune ipoteza bolii Alzheimer.
Clinica clasic a atras atentia asupra tulburrii de memorie, descriind un bolnav cre prseste patul pentru a merge la
WC, pecare nu l gseste si face pe oriunde, dup care, revenind la pat, se urc n patul altui bolnav.
Acest incident clasicii l-au socotit semn patognomonic. Binenteles c nu este semn patognomonic n sensul rash-ului
scarlatinic, fiindc poate surveni n confuzii, somnolente, la bolnavii injectati sau pur si simplu un accident
nesemnificativ. Dar dac la vizite repetate se raporteaz acelasi incident, faptul deschide ipoteza unei boli Alzheimer.
In aceste situatii, un examen neurologic negativ impune explorarea functiilor instrumentale, n care intr denumirea
obiectelor, de la cele mai banale la cele mai rare, tinnd cont si de cultura subiectului si de ceea ce elar fi trebuit s stie si a
stiut. Aici rspunsul este invers dect la oligofren.
Este stiut c oligofrenul cunoaste si rspunde de lucrurile cele mai concrete, cele mai detaliate si nu denumeste cu
cuvntul genezic. Deci el este proprietarul unei concreteti, n timp ce n boala Alzheimer el pierde aceste concreteti si le
nlocuieste cu generalitti, cum ar fi este un lucru, este ceva si perifrazeaz ncercnd s dea o definitie utilitar
obiectului respectiv, deci nu rspunde cu un cuvnt exact ci cu mai multe cuvinte inexacte, deci rspunde vag si aprox.
Mai trebuie s fim atenti la explorarea faziei. Cum se stie, fazia are dou componente motorie si senzorial.
Componenta motorie este mai pstrat dect cea senzorial si doar n faza terminal asistm la o deterioare a ei, prin
instalarea logocloniei, adic o desprtire a cuvntului n silabe si repetarea stereotip a silabei finale. Componenta
senzorial este atins precoce, dar trebuie s ne asigurm c nu este o hipoacuzie. n Alzheimer, bolnavul aude dar nu
ntelege (afazie senzorial). Ne putem da seama astfel dm ordine scurte bolnavului, dar el le execut ncurcat sau nu le
poate executa. Exemplul clasic este du mna stng la urechea dreapt si el o duce la cea stng sau la nas.
Exist desigur o ierarhie a ntelegerii care presupune n primul rnd atentie si nu distinctie, dar nu orice om atent
ntelege si desi d impresia c ntelege, constati cu stupoare c de fapt el nu ntelege. La nceput crezi c este rea voint,
ncptnare si l pui s repete ordinul, dar atunci observi c nu-l poate executa fiindc nu l-a fixat sau dac l repet
10

fiindc l-a fixat, nu ntelege schema continutului. Aceasta este afazia si ea indic cu fenomenal precizie afectarea zonei
Wernicke din carrefour-ul fronto-temporo-parietal.
In fine, n boala Alzheimer bolnavul se dovedeste apraxic n sensul c gesturile cele mai banale pe care le-a fcut toat
viata fr probleme ncepe s le complice, s le lungeasc, s le fac pe dos, astfel c fr a fi asistat el face din actul de
mbrcare, dezbrcare, folosirea WC-ului, splare, manipularea ap. casnice face totul pe dos sau nu mai stie s le fac.
Deci nu mai stie s vorbeasc, s mearg, nu mai cunoaste pe nimeni, nu mai stie ce a stiut si devine dintr-un
profesionist un nimeni, definitiv rtcit n propria intimitate. El devine o povar pentru familie, un test de fidelitate a
partenerului, a rudelor, a grijii copiilor. Trim ntr-o lume n care fiecare are din ce n ce mai mult treaba lui, autonomia
lui, cariera lui, idealul lui si aparitia bolii Alzheimer i ncurc pe toti n sensul c toti se scuz ca s evite sau n cel mai
bun caz ar plti orict s-l stie internat undeva. Aici intervin societtile Alzheimer, care cuprind membrii familiilor care au
sau au avut un caz si care faciliteaz internrile si controleaz finantarea institutiilor specializate ca si mentinerea
standardelor de ngrijire mergnd pn la penalizarea neglijentelor ca si asigurarea serviciilor religioase si chiar a unei
nmormntri decente, cu reglarea aspectelor legate de mostenire.
Durata total a bolii este de 5-7 ani, dar s-au descris si cazuri cu evolutie mai ndelungat. Evolutia depinde si de
calitatea ngrijirii, devotamentul apartintorilor, de institutiile specializate n acest sens.
S-au emis numeroase ipoteze privind etiopatogenia acestei boli, cum ar fi aluminiul, substraturi enzimatice deficitare, etc.
Boala este incurabil, dar datorit evolutiei ndelungate pune problema unei strategii terapeutice.
Boala Alzheimer nu rmne o boal ce tine de psihiatrie sau de neurologie, ci o subspecialitate pentru neuro-psihiatrie
si nursing-ul specializat.
n prezent, notiunea de boal Alzheimer tinde s si lrgeasc conturul si s cuprind toate dementele tardive. Noi credem
c este o fortare, o exagerare si c trebuie s rmnem la notiunea de boal Alzheimer n care n tabloul clinic trebuie s
existe sindromul demential si sindromul neurologic AAA.
Involutia. Este perioada cnd visul este s iesi la pensie si crezi c ai scpat de toate corvezile si devii un cettean
Apimondia etc. Se poate continua patologia din preinvolutie sau poate aprea abia acum, dar cu trsturi particulare.
Melancolia senil. Nu agitat ca in preinvolutie, devine apatic zace la pat si si asteapt moartea, nu este bun de nimic.
Paranoidul senil. Devine absurd, caraghios. Se pot produce ritualuri magice ca s scape de dusman. Taie presurile si
actele si le d foc la 12 noaptea. S vedem cine iese primul, acela este cel mai mare dusman. Deci este o absurditate.
Paranoia senil. Este paranoia grandioas. Sunt toti cei care: dac as conduce eu tara.... Scriu la cei mari. i felicit de
toate srbtorile si trimit propunerile caietul 22 n problema finante mondiale.... El studiaz, ascult, se intereseaz de
toate problemele si pe plan mondial consider c trebuie el s dea cheia rezolvrii lor. Sunt grandomani, cu un caracter
oribil.n cazul n care sindromul se bazeaz pe halucinatii auditive este o parafrenie tardiv grandoare mistic. Vom
asista la o repetare a lui Moise. Primesc directive de sus si trebuie s le ndeplineasc. Deci este sfintireafinal. n
paranoia devine ministru, aici devine sf./ sfnta. Fac culte proprii. Nu-l recunoaste nimeni, nici un cult nu-l recunoaste.
La btrnete se mai poate produce presbiofrenia Wernicke. Este o dement vesel; sunt niste optimisti euforici, care
povestesc vrute si nevrute este un sindrom Korsakov senil, adic confabuleaz. Foarte simpatici. n Micii burghezi de
Gorki este un mosulic Psrarul cnd actiunea se complic, apare si el, asa de deplasat n acea atmosfer, toti caut
s-l dea afar, si asa este si psihoza pe care o descriu n cadrul unui serviciu de psihiatrie, adic este complet deplasat. Tu
te certi cu sora pentru lucruri grave, a murit cineva si vine si el cu acum hai s v dau o friptur.
n dementa senil se pierde total si ireversibil personalitatea, cu amnezie anteroretrograd global, cu abolirea criticii
indiferent la bine si la ru. Cresc impulsivitatea, agresivitatea si posibilitatea actelor antisociale. Se gsesc n toate
cminele de btrni. Tinuta este neglijent, se mbrac curios, aduc tot ce gsesc, inclusiv lucruri inutile mucuri, cotoare,
pungi. Le iei totul si ei refac. Ultima dorint de a avea o mic avutie absurd. Devin total dependenti, nselati la pensie,
las aragazul nestins, este indiferent la gravitate. Au polifagie, nu se satur si ajung internati ntr-un cmin spital.
Tratamentul : medicamentos se micsoreaz cu o treime fat de doza adultului. n principiu, medicatia este aceeasi, dar
n fiecare caz putem avea surprize psihodisleptice, chiar la un tranchilizant sau la un hipnotic. De evitat medicamentele
care dau variatii tensionale, si tulburri de ritm cardiac.
Tratamentul actual al bolii Alzheimer (potentatori cognitivi si agenti neuroprotectori)
Scopurile acestor tratamente sunt de a ameliora sau ncetini deteriorarea memoriei ct si mentinerea functionrii
independente. Strategiile de tratament includ inhibitorii de colinesteraz, reducerea radicalilor liberi si ag. antiinflamatori.
Agenti colinergici. Ipoteza colinergic a dementei a dus la aplicare unor inhibitori ai colinesterazei. Precursorii de
acetilcolin ca lecitina sau colina nu au demonstrat rezultate deoarece nu cresc activitatea colinergic central. Agonistii
postsinaptici au avut efecte secundare importante. Inhibitorii de colinesteraz cresc transmisia sinaptic colinergic prin
inhibarea colinesterazei la nivelul fantei sinaptice. Acesti agenti depind de prezenta unor neuroni colinergici intacti de
aceea eficacitatea lor este mai mare n stadiile precoce de boal. Fizostigmina nu s-a putut utiliza din cauza timpului scurt
11

de njumttire care necesita adm. la fiecare 2 ore ct si din cauza procentului de great si vom raportat (57 79%). A
produs o ameliorare cu 4-6% sup. aplicrii placebo.
Initial s-a utilizat tacrin, dar din cauza unor efecte secundare importante a fost nlocuit de mai noile donepezil,
rivastigmin si galantamin. Inhib colinesteraza, deci reduc distrugerea acetilcolinei, care e dovedit ca factor esential n
procesul memoriei. Exist unele diferente de actiune farmacologic: donepezil si galantamina actioneaz pe
acetilcolinesteraz, rivastigmina actioneaz si pe butirilcolinesteraz. Galantamina actioneaz de asemenea pe receptorii
nicotinici (unele studii epidemiologice au gsit un risc mai mic de bA la fumtori; numrul receptorilor nicotinici e redus
n creierele pacientilor cu bA).. Efectele secundare sunt previzibile si datorate stimulrii colinergice excesive great,
vom, diaree,ameteli, insomnie. Donepezil (Aricept) a fost aplicat din 1996. Necesit o singur administrare pe zi. A dat o
scdere de 4-6% fat de placebo pe scale cognitive si de modificare global. Efectele secundare cele mai importante sunt
manifestrile gastro-intestinale si insomnia. S-au remarcat ameliorri importante n plan comportamental (scderea
dezinhibitiei, iritabilittii, anxiettii, ideilor delirante). Rivastigmina (Exelon) a fost utilizat din 2000. este administrat o
dat pe zi. Acest tip de subst. sunt paliative deoarece ncetinesc dar nu rezolv progresia bolii n comparatie cu placebo.
Rezultatele cele mai bune se obtin n fazele timpurii ale bolii. Tratam. tb. continuat pe perioade lungi de timp. S-a raportat
o agravare a strii la ntreruperea medicatiei.
Memantine (Ebixa) este un medicament nou, care actioneaz ca antagonist al receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat) si
se socoteste c are actiune neuroprotectoare deci ar modifica evolutia bolii. Rolul neuroprotector a fost demonstrat si n
cazul unor episoade de episoade ischemice tranzitorii, unde a redus leziunile neuronale. Poate fi administrat oral.
Glutamatul este important pentru nvtare si memorie, dar excesul su este asociat cu moartea neuronal (excitotoxicitate
ptrundere excesiv de ioni de Ca n neuron care duce la producerea de radicali liberi care exercit o actiune toxic pe
membran si organitele celulare.). Memantina pare s corecteze dezechilibrul glutamatului si previne deteriorarea
cognitiv si functional n conditiile unei bune tolerabilitti. S-a dem. util si n ameliorarea durerii neuropate din diabet.
Antioxidante. Vitamina E limiteaz formarea de radicali liberi, stresul oxidativ si peroxidarea lipidelor. Amelioreaz de
asemenea supravietuirea neuronilor din culturi expusi la beta-amiloid. Producerea excesiv a radicalilor liberi este legat
de efectele neurotoxice ale betaamilodului (creste sinteza de peroxid si radicali hidroxid liberi care actioneaz direct pe
membrana celular. Selegilina este un IMAO cu proprietti antioxidante care creste catecolaminele din SNC si care ar
ncetini progresia bolii.
Nootropele sunt o clas de psihotrope care au actiune de potentare a memoriei si nvtrii.Acetil-L-carnitina are o
structur analog Ach si e clasificat ca agonist slab Ach. Piracetamul este un derivat de GABA; ulterior au aprut
pramiracetam, oxiracetam, aniracetam. Se pare c mecanismul ar implica eliberare crescut de Ach, mai ales n hipocamp.
Se socoteste c ar fi utile la pacienti cu forme usoare de dement, ameliornd memoria, dispozitia si comportamentul.
Antiinflamatoare. Aplicarea lorse bazeaz pe teoria c citokinele promoveaz sinteza de protein precursoare de amiloid
(amyloid precursor protein APP) care este precursorul beta-amiloidului. S-a observat un procent sczut de dement
Alzheimer (dA)la pacientii cu artrit reumatoid ti mai multe rapoarte sugereaz c utilizarea de antiinflamatoare
nesteroidiene este asociat cu un procent mai mic de dA la pacientii care urmeaz tratamente cu astfel de medicamente.
Ampakinele sunt substante care faciliteaz transmisia prin stimularea receptorilor AMPA de glutamat (receptori cu un rol
important n potentarea de lung durat, proces important n formarea memoriei).
Nimodipina este un antagonist de canale de calciu folosit n boli cerebrovasculare datorit efectului de normalizare a
nivelurilor de calciu intracelular sau influentriiunor enzime implicate n cognitie.
Psihostimulantele ex. metilfenidaltul pot ameliora dispozitia la depresivii dementi dar nu amelioreaz cunoasterea.
Procaina hidroclorid poate actiona ca inhibitor de MAO, avnd actiuni similare. S-au mai aplicat inhibitori de anhidraz
carbonic, anticoagulantele, acidul nicotinic, piritinolul, meclofenoxatul, oxigenul hiperbaric, vasodilatatoarele cerebrale
(papaverina, vincamina, cinarizina, pentoxifilina), potentatori metabolici ca amestecurile de alcaloizi de ergotamin cu
actiune antagonist slab pe receptorii alfa-adrenergici si modificatoare ale nivelurilor de AMPc, posibil si actiune
agonist partial pe receptorii dopaminergici, serotoninergici ti nA, vitamine, chelatoricu rezultate echivoce ti
eficacitatelimitat sau nedovedit Sdr. psihoorganic, indiferent de etiologie, ajunge la statia final care este sindromul de
deteriorare si sdr. demential. Aceste sdr. dureaz ct viata b.si se agraveaz progresiv, devenind din sindroame cronice
medicale sindroame cronice medico sociale, pentru care propunem denumirea de cazuri dependente organic de conditiile
sociale. Aceste cazuri devin din cazuri medicale sociale ; comunitatea romneasc tb.s se adapteze la aceast realitate.
Deocamdat reteaua de cmine spital este cu mult sub necesitti, lsnd la o parte c si psihiatria trebuie s si
diferentieze cadre pentru acest capitol.n trile dezvoltate (Suedia) exist o dubl organizare att a retelei institutionale ct
si a retelei comunitare. Se pune problema att a ajutorului bnesc (asa-numita pensie de nsotitor) ct mai ales a
ajutoarelor la domiciliu (mas cald zilnic, administrarea medicatiei, nsotitor de noapte sau pentru perioad de zi). Mai
este si o problem economic si medicolegal, n sensul c trecerea n ngrijirea comunitar presupune cedarea averii, n
12

special a casei pentru o camer n cmin, amenajat cu lucrurile si dup gustul rezidentului. Desi distanta pare utopic,
este foarte probabil c va deveni una dintre exigentele adaptrii la indicatorii europeni de sntate public.

SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
Sindroamele psihopatologice sunt complexe de simptome psihice frecvent intalnite impreuna care apar unite prin
legaturi interioare si au un substrat fiziopatologic comun. Au anumite particularitati:
un grad important de nespecificitate, un sindrom putandu-se intalni in diverse patologii;
pot prezenta asocieri complementare, care cresc specificitatea, diagnosticul pozitiv si diferential fiind posibil
datorita asocierii pe diferite axe a componentelor sindromologice;
dinamica sindroamelor in evolutia aceleiasi afectiuni;
Clasificarea principalelor sindroame psihiatrice.
1. Sindroame nevrotice : caracterizate printr-un polimorfism al simptomelor adesea nespecifice, ducand la erori
diagnostice, putand masca alte tulburari psihiatrice sau o patologie organica, somatica grava ; ele sunt declansate
adesea de evenimente psihotraumatizante , sunt insotite de prezenta unui disconfort somatic anxiogen continuu.
2. Sindroame psihopatice : situate din punct de vedere al intensitatii intre sindroame nevrotice si cele psihotice,
caracterizandu-se printr-o dificultate de adaptare a subiectului la conditiile sociale, familiale si profesionale obisnuite.
Se regasesc adesea in cadrul acestora instabilitatea, egocentrismul si impulsivitatea, acestea ducand la
comportamente antisociale.
Dpdv psihopatologic se impart in 2 categorii:
sindroame psihopatice nucleare, specifice psihopatiilor care au puternic determinism genetic, fiind prezente din
copilarie si ulterior in viata adulta.
dezvoltari dizarmonice ale personalitatii- determinate de factori de vulnerabilitate genetico-biologici , dar si
sociali. Oricand aceste aceste structuri pot suferi decompensari atat nevrotice cat si psihotice.
D.p.d.v. nosografic pot fi intalnite intr-o gama larga de suferinte :
cu substrat organic demonstrabil: psihopatii, debutul schizofreniei, tulb. de comp. la copii/ adolescenti;
cu substrat lezional : in sindroamele psihopatoide de etiologie toxica , traumatica, debutul suferintelor
deteriorative din demente.
3. Sindroame psihotice : afective ; delirante ; hipocondriace ; catatonice ;confuzionale
4. Sindroame deficitare( psihoorganice ): amnestic; deteriorativ; demential;

SINDROAME NEVROTICE
Cele mai frecvente sunt:
a) Sdr. astenic: o simptomatologie bogata care se centreaza in jurul asteniei, fatigabilitatii, adica o stare permanenta
de oboseala chiar in abs. oricarui efort, iar ca simptome corelate asteniei b. acuza scaderea atentiei, iritabilitatea
tipica fiind hiperestezia, cefaleea, insomnia vesperala. Sdr. astenic are cel mai inalt grad de nespecificitate.
b) Sdr. obsesivo-compulsiv si fobic consta in : obsesii, fobii, compulsii.
ideea obsesiva : idee parazita , neconforma cu personalitatea, ii asediaza gandirea;
compulsiunile : acte menite sa reduca anxietatea produsa de obsesii, ritualuri de aparare; la temelia personalitatii
acestora sta componenta anxioasa; poate fi prezent atat in suferinte nevrotice, dar si la debutul unor psihoze.
fobia : anxietate cu obiect , cel mai adesea situationala, fiind prezenta des in crize paroxistice denumite atacuri de
panica.
c) Sdr. de conversie isterica : sunt un complex de simptome in domeniul motricitatii, senzorialitatii, vorbirii, functiilor
vegetativo-viscerale si psihicului ce au ca si caracteristica comuna originea emotionala, atipica, teatralismul,
demonstrativitatea, sugestibilitatea, reversibilitatea totala si rapida.

SINDROAME AFECTIVE
a) Sindromul depresiv e alcatuit din triada :
dispozitie depresiva, tristete vitala ;
inhibitia activitatii psihomotorii, mimica trista , hipomobila, gestica redusa, pierderea interesului si a placerii
pentru activitati placute anterior, vocea e stinsa , discursul coerent , dar restrans tematic;
incetinirea proceselor de gandire , un risc major reprezentandu-l ideea suicidara, pacientul vazand suicidul ca fiind
singura cale de iesire din acest chin existential.
Apar asociate: anxietatea, iritabilitatea, ostilitatea, tulburari de somn, tulburari somatice (digestive, sexuale ).
13

Variante clinico-nozologice:
depresii de etiologie organica:
organice : secundare lezarii SNC
simptomatice : secundare unei boli organice grave sau incurabile
de involutie : determinate de imbatranirea normala sau patologica;
depresii endogene : ep. depresiv major din boala afectiva uni / bipolara si ep. depresiv din tulb. schizoafectiva;
depresii psihogene: nevrotice ; de epuizare ; reactia depresiva;
b) Sindromul maniacal e alcatuit din triada: dispozitie expansiva, euforica, optimism exagerat; dezinhibitie
psihomotorie si instinctuala; ideatie expansiva de grandoare, marire, de bogatie, inventie, fuga de idei , logoree
Apar asociat : tulburari de memorie, atentie , imaginatie, simptome somatice.
Variante clinico-nozologice:
circumstante etiopatogenice exogene: sifilis, intoxicatii cu amfetamine, cofeina, traumatisme craniene.
circumstante organice cerebrale : in cadrul sindroamelor psihoorganice cerebrale.
sindroame maniacale survenite in cursul evolutiei altor boli psihice ; in mod tipic sindromul maniacal se
intalneste in cadrul tulburarii afective bipolare.

SINDROAME DELIRANTE
Fac parte din grupul tulburarilor psihice de intensitate psihotica cu evolutie acuta sau cronica, care in cadrul tabloului
clinic au doua elemente : halucinatiile si ideile delirante.
Sindroamele delirante acute se caracterizeaza prin debutul brutal, evolutie spre rezolutie si polimorfismul manifestarilor
delirant halucinatorii.
Sindroamele delirante cronice constituie nucleul psihozelor endogene si cuprind :
sdr. paranoid : delir halucinator nesistematizat ;
sdr. paranoiac : delir halucinator sistematizat
sdr. de automatism mental : scindarea eului repr. reactia explicativa a pacientului la trairea deliranta;
sdr. parafrenic: in cadrul lui sunt conservate pt. o perioada indelungata afectivitatea si personalitatea.

SINDROAME HIPOCONDRIACE
Se refera la propriul corp , in general si la boala , in special. Ideea hipocondriaca e elementul central , insotita
de anxietate si cenestopatii. Sdr. hipocondriace pot fi de intensitate nevrotica sau psihotica ( delirante ).
SINDROMUL CATATONIC
Sunt tulburari psihice de etiologie diversa, se desfasoara pe un fond de claritate a constiintei sau de confuzie, expresia lor
este alterarea comportamentului psihomotor. Cuprind :
negativismul (rezistenta la solicitarea de a executa anumite comenzi , de a raspunde la intrebari )
catalepsia (lipsa raspunsului la stimuli , cu incetinirea miscarilor pana la aparitia posturilor bizare );
sugestibilitatea (acte automate executate la comanda celor din jur indiferent de cat de ridicola este cererea );
manierismele (gesturi si comportamente desfasurate intr-o maniera neobisnuita , stilizata );
stereotipiile (gesturi, miscari , cuvinte repetitive, lipsite de scop );
Etiologia sdr. catatonic e deosebit de complexa, el putand sa apara intr-o multitudine de afectiuni somatice:
alcoolism si intoxicatii cu alte substante ; boli cerebrovasculare
boli degenerative : Parkinson, Boala Huntington, Boala Wilson, atrofii cerebrale
boli endocrinometabolice: encefalopatia Wernicke; cetoacidoza diabetica, coma hepatica, porfiria acuta intermitenta,
epilepsia temporala , neoplasme, traumatisme frontale si limbice.
alte conditii medicale: SIDA, deficienta de Vit B12, neurosifilis, LES , etc
afectiuni psihice: schizofrenie si alte psihoze, tulburari de dispozitie, tulburari de personalitate , etc

SINDROMUL CONFUZIONAL
Tulburarile calitative ale constiintei cuprind :
obnubilarea constiintei cu dezorientare temporospatiala ; onirismul ; alterarea starii generale.

SINDROAME DEFICITARE
Sindromul amnestic : pierderi ale functiei memoriei, cu alterarea globala a functiilor cognitive fie rezultat al unor
lezari cerebrale organice , fie tulburari afective si cognitive ce tradeaza existenta unor conflicte psihice.
Sindromul demential caracteristici: diminuarea continua si globala a functiilor intelectuale , afective , sociale;
14

evolutie cronica si progresiva ; ireversibilitatea proceselor deteriorative

TERAPIILE PSIHIATRICE
Terapiile biologice: chimioterapia ; terapii biologice speciale (TEC)
Terapiile nonbiologice: phihoterapiile; socioterapia
ANTIPSIHOTICELE

Vechea denumire de neuroleptice se referea la capacitatea acestora de a produce efecte neurologice


(de ex. Parkinsonism) pe langa efectul terapeutic antipsihotic.
In 1957 , Delay si Deniker au introdus si descris efectele antipsihoticelor pornind de la 5 criterii: crearea unei
stari de indiferenta psihomotorie; diminuarea starii de agitatie si a episoadelor maniacale; reducerea progresiva
a tulburarilor psihotice acute si cronice; efecte neurologice extrapiramidale si vegetative; efecte subcorticale
predominante.
Antipsihoticele isi realizeaza actiunea prin blocarea receptorilor de dopamina din sistemul nigrostriatal
(actiune extrapiramidala), mezolimbic (actiunea antipsihotica), mezocortical, tuberoinfundibular (actiune
endocrina , creste prolactina ). Unele au actiune blocanta si asupra receptorilor de acetilcolina (constipatie,
uscaciunea gurii, tulburari de vedere, mictiune, tulburari cognitive ), noradrenalina (sedare, hipotensiune
ortostatica, hipotermie)
Efectele secundare sunt de natura:
neurologica- extrapiramidale:sindrom hiperton hipokinetic, diskinezie, akatisie.
vegetativa-simpatolitice: somnolenta, hTA, ameteli, vagolitice (tahicardie, hiposalivatie, constipatie.
endocrine: amenoree, galactoree, ginecomastie, impotenta, frigiditate.
Antipsihoticele clasice , sau de veche generatie se clasifica in:
fenotiazine alifatice: clorpromazina, levomepromazina
fenotiazine piperidinice: tioridazina
fenotiazine piperazinice: proclorperazina, trifluperazina, flufenazina
tioxantene: flupentixol,clopentixol
butirofenone: haloperidol
difenilbutilpiperidine: pimozid, penfluridol
dibenzazepine:clozapina, loxapina
benzamide: sulpirid, amisulprid, tiaprid.
Antipsihoticele atipice sau de noua generatie sunt antagonisti duali de serotonina si dopamina, au efecte
extrapiramidale minime sau absente, crestere minima a prolactinei , sunt eficiente pe simptomele negative din
schizofrenie datorita actiunii selective pe receptorii de dopamina din sistemul mezolimbic si mezocortical.Ex:
risperidona, olanzapina,amisulpridul, quetiapina, ziprasidona.

15

ANTIDEPRESIVELE
Antidepresivele sunt substante capabile sa modifice dispozitia depresiva pana la normalizarea ei.
Se admite , in prezent, ca depresia s-ar datora unui deficit de serotonina si/sau noradrenalina, dopamina la
nivelul sistemelor respective. Acest deficit poate fi echilibat fie prin inhibitia recaptarii respectivului
neurotransmitator din fanta sinaptica in polul presinaptic, crescand astfel cantitatea lor in fanta sinaptica cu
potentarea activitatii lor . Alta modalitate ar fi inhibitia catabolizarii neurotransmitatorilor prin inhibitia unor
enzime ce participa la acest proces (inhibitorii de monoaminooxidaza).
Primele antidepresive au fost cele triciclice , IMAO , tetraciclice. Triciclicele si tetraciclicele au structuri
asemanatoare, au capacitatea de a bloca recaptarea NA si Serotoninei , dar si efecte mai complexe pe receptorii
postsinaptici, pe sistemele de mesageri secundari si pe alte sisteme de neurotransmisie . Aceste proprietati le
diferentiaza din punctul de vedere al eficientei dar mai ales din cel al efecteleor secundare.
Ex: imipramina, clomipramina, nortriptilina, desipramina, amitriptilina, doxepina
Contraindicatiile antidepresivelor triciclice se datoresc afectului anticolinergic pronuntat , fie toxicitatii
propriu-zise. Restrictiile lor se refera la: boli cardiace (HTA, tulb de ritm, cardiopatie ischemica), glaucom,
adenom de prostata,diabet , crize peileptice, boli hepatice sau renale grave.
Efectele secundare : hipotensiunea ortostatica, aritmii, crestere in greutate, tremor extrapiramidal, sedarea,
uscaciunea gurii, constipatie, au redus utilizarea lor in ultimii ani.
Antidepresivele tetraciclice au aparut din necesitatea de a reduce din efectele secundare ale triciclicelor. Sunt
ceva mai bine tolerate : mianserina, maprotilina. Au efecte antidepresive, anxiolitice, sedative .
Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei : sunt mai selective actionand prin blocarea recaptarii serotoninei
crescand disponibilitatea serotoninei in fanta sinaptica.
Sunt indicate in tratamentul diferitelor episoade depresive printre medicamentele de prima alegere datorita
eficacitatii comparabile cu triciclicele si profilului de efecte secundare mai favorabile.
Ex: fluoxetina, sertralina, fluvoxamina, paroxetina, citalopramul, escitalopramul
Efecte adverse: efecte cardiovasculare minime, anxietate , insomnii sau somnolenta, tremor, sindrom
serotoninergic la cresterea rapida a dozelor, disfunctii sexuale, crampe musculare,mioclonii;
Blocanti ai recaptarii NA si DA : Bupropionul are proprietati de blocare a recaptarii noradrenalinei si
dopaminei , fara efecte adverse sexuale.
Inhibitorii recaptarii serotoninei si NA : Venlafaxina, duloxetina, milnacipramul sunt utilizate de asemenea
si in trat. durerii cronice asociate depresiei.
Antidepresive care sumeaza actiunii presinaptice si actiuni de blocare receptorala postsinaptica:
trazodona blocheaza receptorii de serotonina 5HT2 , alfa1 NA
antagonisti alfa2: mirtazapina, mianserina. Mirtazapina are afinitate scazuta pe receptorii muscarinici,
colinergici, dopaminergici , dar afinitate inalta pe rec H1, fiind astfel sedativ.

16