Sunteți pe pagina 1din 25

ACCEPTATI

-
IN
~

PREAIUBITUL

Studiu:

Adevărul

Biblic de
Bază:
JUSTIFICAREA
ACCEPTATI.
, ..
ÎN
PREA IUBITUL SĂU

Un studiu asupra
ADEVĂRULUI BIBLIC DE BAZĂ:
JUSTIFICAREA
Toate drepturile rezervate

SOURCE OF LIGHT
lVfINISTRIES INTERNATIONAL
Madison, Georgia
30650 - 9399

www.sourcelight.orgt-........I
JUSTIFICAREA:
ACCEPTATI
,
ÎN PREA IUBITUL LUI

INTRODUCERE

Această lecţie despre JUSTIFICARE este una din seria


ADEVĂRURI BIBLICE DE BAZĂ. Veţi observa, pe măsură
ce parcurgeţi lecţiile, că unele citate biblice sunt necompletate.
Va trebui să le completaţi, pentru a vă obişnui cu căutatul în
Biblie. Înainte de a încerca să completaţi secţiunea Test,
studiaţi cu foarte mare atenţie cursul şi completaţi toate versete1e.

Recapitulaţi lecţiileînainte de a răspunde la întrebări . După ce


ai terminat testul, returnează secţiunea test la adresa de pe
spatele broşurii.

În timp ce studiezi lecţiile şi completezi testul, cere căIăuzirea


Duhului Sfânt în acest studiu. Am dori ca testul să fie completat
cât mai bine, deci nu vă grăbiţi! Dacă aveţi vreo neclaritate
contactaţi învăţătorul dumneavoastră. Lucraţi îngrijit! Scrieţi
citeţ! Citiţi şi urmaţi instrucţiunile cu foarte mare atenţie!

Adevărurile ce reies din aceste studii sunt cele descoperite de


generaţii de creştini care cred Biblia şi o studiază.

După ce completaţi această serie destudii ale


ADEVĂRURILOR BIBLICE DE BAZĂ, veţi primi un
certificat de absolvire (o diplomă). Dacă aveţi alte întrebări,
scrieţi-ne . Instructorul dumneavoastră vrea să vă fie de ajutor.

1
Un cuprins al:
ADEVĂRULUI BIBLIC DE BAZĂ:
JUSTIFICAREA
L SEMNIFICAŢlA mSTIFlcĂRlI
A . Justificarea tratează problema relaţi ei omului cu Dumnezeu
B . Înţelesul justificării ~a cwn este folosit el în Scriptură
1. În Vechiul Testament
2. În Noul Testament

IL ELEMENTELE mSTIFICĂRII
A . Elementul negativ - iertarea de păcat şi îndepărtarea vinei
B. Elementul pozitiv - atribuirea neprihănirii lui Hristos păcătosului
şi reintrarea lui în graţiile lui Dumnezeu

ID. METODA mSTIFlcĂRlI


A. Partea negativă - nu prin fapte
B. Partea pozitivă
1.. Sursa sa - HaruL fără plată al lui Dumnezeu
2. Baza sa - Neprihănirea lui Hristos şi sângele Său vărsat
3. Primirea sa - Prin credinţa în Isus Hristos

2
iNTREBĂRILE STUDIULUI

CĂUTAŢI SĂ RĂSPUNDEŢI LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI


PE MĂsURĂ CE PARCURGEŢI LECŢIA . Răspunsurile vă vor ajuta
să înţelegeţi măcar câteva din adevărurile prezentate în această lecţie.
Testul pe care va trebui să-I completaţi se află la mijlocul broşurii .

1. Ce tratează doctrina justificării?


2. Cum defmimjustificarea?
3. De ce nu există ruci un dubiu privitor fa vinovăţia omului faţă
de Dwnnezeu?
(Arătaţi cel puţin un verset care să susţină acest lucru)
4. Care era înţelesul justificării în Vechiul Testament?
5. Care este înţelesul Nou-Testamental al justificării?
6. Care sunt cele două elemente ale justificării?
7. Defmiţi elementul negativ al justificării
8. Definiţi elementul pozitiv al justificării
9. Când păcătosul este justificat prin Hristos, ce primeşte el?
10. Care este sursa justificări i?
Il. Care este baza justificării noastre?
12. Cum suntem justificaţi?

MULTE REFERINŢE BIBLICE SUNT LĂSATE NECOMPLETATE.


VA TREBUI SĂ CĂUTA ŢI VERSETUL . ÎN BIBLIE ŞI SĂ
COMPLETAŢI ÎN SPAŢIUL AFERENT ÎNTREGUL VERSET SAU
DOAR PARTEA CARE VI SE CERE.
mSTIFICAREA: RĂSCUMPĂRAŢI ÎN HRISTOS
(PREA IUBITUL LUI DUMNEZEU)

1. SEMNIFICATIA JUSTIFICĂRII

A. Justificarea tratează relaţia omului sau poziţia sa în faţa lui


Dumnezeu.

Primele două lecţiiale acestui curs - Pocăinţa şi Credinţa - au tratat


răspunsul omului la mântuirea oferită de Dumnezeu. Pe lângă acestea,
JUSTIFICAREA este un act divin, înţeles ca relaţia omului sau poziţia sa
în faţa lui Dumnezeu. Regenerarea (naşterea din nou), şi ea un act divin
(după cum am văzut în lectia 3), tratează transfonnarea naturii omului
când el devine credincios. Justificarea ne vorbeşte despre poziţia omului
înaintea lui Dumezeu.

~~ înainte ca păcatul să fi intrat în lume,


I Hrtstos
relaţia dintre Dumnezeu şi om era una
de comuniune şi părtăşie personală.

lI] I Prin neascultarea şi păcatul omului,


această relaţie s-a rupt. Omul a fost
silit să se ascundă de prezenţa lui

~
Dumnezeu. Justificarea ne arată că
• -=======:....cDumnezeu l-a reaşezatpe om în relaţia
E pe care a avut-o cu Creatorul său,
'\ aceea de părtăşie personală , de
( I comuniune. Este o schimbare din
vinovăţie şi condamnare într-o
acceptare înaintea lui Dumnezeu.

Nu există nici o îndoială privitoare la vinovăţia omului înaintea lui


Dumnezeu, pentru că: "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu"
(Romani 3:23). În faţa tronului de judecată al lui Dumnezeu, omul este un
condamnat. Dar Isus Hristos, Cel absolut fără prihană, i-a luat locul
păcătosului şi plăteşte vina păcatului lui, astfel implinind Legea. Vina a
fost astfel plătită prin Hristos. Omul este deci iertat pentru că Domnul Isus
Hristos a luat vina asupra Lui. Fiind deci judecat în Hristos, el nu mai poate
fi găsit vinovat. De aceea, Dumnezeu, judecătorul, spune că "nu este nici
o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus ..." (Romani 8:1). Păcătosul
este acum răscumpărat prin Isus Hristos (Efeseni 1:6, 7).

4
B. înţelesul justificării, aşa cum este el folosit
în Scriptură.

1. În Vechiul Testament

Aici termenul "a justifica" înseamnă "a declara nevinovat, a îndreptăţi".


Acest lucru este subliniat în Exod şi Deuteronom: ~Când doi oameni vor
avea o ceartă între ei, şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi,
celui ' nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-I osândească"
(Deuteronom 25:1). Exodul 23:7 spune:
..

(Vezi şi Proverbe 17:5 şi Isaia 5:23).


Folosirea termenului este, deaceea,
legal,însemnând .,a declara neprihănit"
mai degrabă decât a face neprihănit, în
sensul moral al cuvântului. Achitat
El se ocupă cu poziţia omului înaintea lui Dumnezeu, nu cu comportamentul
sau caracterullui.Această interpretare a termenului este arătată în cele ce
urmează:

a. Prin termenul folosit în cotrast cu justificarea: "condamnarea"

Recitiţi Deuteronom 25: 1 din paragraful anterior. Observaţi, de asemenea,


cum termenul "vinovat" este folosit în opoziţie cu -nevinovat"' în Proverbe
17: 15: "Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi
o scârbă înaintea Domnului."

b. Din expresii care subliniază acelaşi lucru

"Ferice de cel cu îarădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice


de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia
nu este viclenie!" În Biblie, "a imputa" înseamnă "a socoti, a considera".
"Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit aceasta ca neprihănire"
(Genesa 15:6). În acest verset, acelaşi cuvânt ebraic folosit pentru "a

5
imputa", în Psalmul 32:2 este tradus prin "a ţine seama de" ; .

2. în Noul Testament
Aici tennenul "a justifica" are aceleaşi înţelesuri ca şi în Vechiul Testa-
ment, dar cu încă o subliniere că este mai degrabă o declaraţie legală decât
· 0 schimbare morală. (Fapte 13:39):

"Căci ce zice Scriptura? «Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a


socotit ca neprihănire.» însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se
socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează,
ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are
el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe
omul acela, pe care Dwnnezeu, rară fapte, îl socoteşte neprihănit. «F erice»,
zice el, «de aceia ale căror rarădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt
acoperite! Ferice de omul, cămia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul !»"
(Romani 4:3-8). "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă,
avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos" (Romani 5: 1).
(Romani5:9):

Un lucru reiese clar din aceste versete: a justifica nu înseamnă a


dezvinovăţi pe cineva, ci a admite că o persoană este nevinovată, a
declara pe cineva nevinovat în sens legal, judiciar. Deci, justificarea nu
tratează în mod direct conduita omului sau trăsăturile caracteristice de
bază. Justificarea poate fi ilustrată printr-o imagine din contabilitate, în
care Dumnezeu ne creditează cu neprihănire, datorită nevinovăţiei lui
Hristos care a fost trecută în contul nostru. Aşa cum spunea Pavel, el dorea
să fie găsit în El, "nu având o neprihănire a mea, pe care mi-a dă Legea,
ci aceeaa care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o
dă Dumnezu, prin credinţă" (Filipeni 3:9). în pilda vameşului şi a
fariseului din Luca 18, acesta din unnă a Încercat să se dezvinovăţească
spunând: "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de
două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele." Biblia
spune: "Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre
cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dunmezeule, ai milă de mine,
păcătosul!». Hristos spune: .,. .. mai degrabă omul acesta s-a pogorît acasă

6
socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi
oricine se smereşte, va fi înălţat" (Luca 18:11-14).
Isus, vorbindu-i fariseului din Luca 16: 15
a spus: "Voi căutaţi să vă arătaţi
neprihănirea înaintea oamenilor, dar
Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că
ce este înălţat între oameni, esteo urâciune
înaintea lui Dumnezeu" . Nici un om nu se
poate dezvinovăţi pe sine înaintea lui
Dwnnezeu.(Romal1i 8:33):

"Hristos, de asemenea, a suferit odată


pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru
ceinelegiuiţi,casă ne aducă la Dumnezeu"
(1 Petru 3:18a).
De aceea, din folosirea scripturală a acestui tennen, obseIVămcă Justificarea
este UD act al lui Dl1I11IJezeu, pnn C3re, cei ce şi-au pus increderea lor
(CRED) in Isus Hristos sunt ierta{): declaraţi nevinol'aţi şi eliberoţi de
on'ce l'movă,tie.

II. ELEMENTELE JUSTIFICĂRII .

NEGATIV
+
Justificarea are două elemente, unul negativ şi unul pozitiv. Unul nu poate
fi complet fără celălalt. Ele nu pot fi separate.

A . Elementul negativ

Elementul negativ este transferul păcatului de la păcătos la Fiul lui


7
Dumnezeu, şi punerea sub judecată pe cruce a Domnului Isus. Justificarea
şi iertarea, deşi nu înseamnă acelaşi lucru, sunt legate una de alta. Arareori
ne gândim la ceea ce înseamnă din punctul lui Dumnezeu de vedere a ierta
păcatul . Pentru noi iertarea este ceva uşor, din pricină că noi avem
atitudini indiferente faţă de păcat. Dar Dumnezeu este sfănt. Sfinţenia Sa
este incompatibilă cu păcatul. El urăşte păcatul; cu toate acestea El ne dă
iertarea în dar. Acest lucru nu înseamnă că Lui Îi este uşor; : acest lucru
L-a costat viaţa Fiului Său. Persoana care priveşte păcatul ca o simplă
ofensă adusă lui însuşi sau altora, probabil nu va înţelege sau nu va aprecia
niciodată scopul iertării lui Dumnezeu. Trebuie să vedem păcatul aşa cum
este el în realitate (Isaia 64:6). Păcarul, indiferent că este mare sau mic,
este o ofensă împotriva lui Dumnezeu şi trebuie tratat ca atare, pentru că
""păcatul este î'arădelege (1 Ioan 3:4). Când Dumnezeu ne iartă pentru că
M

L-am întristat, El ne iartă pentru că am păcătuit împotriva sfinţeniei Lui.


Chiar şi cei care au atitudini de respingere faţă de păcat, v or găsi că este
greu să ierţi atunci când ei înşişi greşesc.

Profetul Mica a observat foarte atent marea iertare a lui Dumnezeu în


comparaţie cu iertarea omului şi a spus: "Care Dumnezeu este ca Tine,
care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele ~iţei moştenirii
Tale'? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi
milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, v ei arunca în fundul
mării toate păcatele lor" (Mica 7: 18, 19).

Psa1mistul a strigat către Domnul atunci


când vina păcatului i-a inundat conştiinţa D-zeu
(Psalmul 130:3,4):
.,~-------------------------------

o asemenea iertare, bazată pe sacrificiul


răscumpărător al Domnului Isus, însoţeşte
justificarea.

Dar justificarea este mai mult decât iertare. Ea şterge orice vinovăţie din
momenrul în care am acceptat sacrificiul Domnului Isus. Nu mai trebuie
de aici încolo să ne temem. Cel iertat va realiza că Dumnezeu nu-l mai
vede ca pe un păcătos care merită moartea, ci ca pe unul care nu a păcătuit
niciodată.

8
Într-o cuvântare, apostolul Pavel vorbeşte bisericii din Antiohia despre
iertare: "Să ştiţi dar, fraţilor, că în El ni se vesteşte iertarea păcatelor; şi
oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi
iertaţi prin Legea lui Moise." (Fapte 13:38, 39). Dumnezeu vorbeşte prin
autorul epistolei către Evrei şi spune: "Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de
păcatele lor, nici de rarădelegile lor" (Evrei 10: 17), iar David spune în
Psalmul 103: 12,

Ce mare şi desăvîrşită este iertarea lui Dumnezeu!

De aceea, cînd Dumnezeu îl justifică pe păcătos, El îi iartă toate păcatele,


îl curăţă de orice nelegiuire şi îi îndepărtează orice teamă de a fi pedepsit
pentm păcatele din trecut.

B. Elementul pozitiv

Elementul pozitiv al justificării că Dumnezeu îi atribuie


este acela
păcătosului neprihănirea lui Hristos şi astfel il
trece sub tutela Lui. Una din
părţile cele mai binecuvântate ale iertării lui Dumnezeu este aceea că nu
doar păcatul, nelegiuirea şi pedeapsa sunt îndepărtate de Dumnezeu, ci că
păcătosul care s-a întors la Dumnezeu, este.acum considerat neprihănit în
Hristos, şi de aceea este în totalitate acceptat de Dumnezeu.

Apostolul Pavel le-a scris


romanilor că neprihănirea lui
Hristos este "peste toţi cei ce
~~' " .. ~.rI în EL." (Romani 3:22), şi
că, " după cum printr-o singură
'H....lr--.-......c~~~ greşeală (a lui Adam), a venit o

osândă, care a lovit pe toţi


oamenii, tot aşa, printr-o singură
hotărâre de iertare a venit pentru
toţi oamenii o iertare de
neprihănire care dă viaţa
(Romani 5: 18).

9
"Avraarn a crezut pe Dumnezeu, şi Dumnezeu i-a socotit aceasta ca
neprhăn:b:e" Cfaa:>v 2 :23a) .Atribuire înseamnă astfel că neprihănirea lui
Hristos a fost trecută în contul (pusă în socoteala) lui Avraam. De aceea,
"fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu,
prin Domnul nostru Isus Hristos" (Romani 5:1).

o ilustrare a acestei atribuiri O găsim în cartea lui Filimon. Onisim,


slujitorul lui Filimon a plecat, a fugit, cu câteva din lucrurile stăpânului
său. A plecat la Roma unde l-a întâlnit pe Pavel, unul din cei mai apropiaţi
prieteni ai lui Filimon. Pavel l-a adus pe Onisim din nou pe calea cea bună
şi l-a trimis înapoi la Filimon cu unnătorul mesaj : " Dacă mă socoteşti dar
ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. Şi dacă ţi-a adus vreo
vătăInare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea"
(Filimon 17,18). Aceasta înseamnă atribuire. Este exact ceea ce Hristos a
făcut pentru noi. (Isaia 53 :5):

,,~---------------------------------------------------------

..
Pavel spune că
Dumnezeu "Pe Ce) ce u-a C1IDoscut nici lID păcat, El L-a
făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2
Corinteni 5:21). Hristos asuferitînloculuostru, iaruoi slUltem răscumpăraţi
prin El, doar prin meritele Sale. (Efesenil :6, 7).

III. METODELE JUSTIFICĂRII

A . Partea negativă -- nu prin fapte

Justificarea nu o putem primi prin păzirea Legii. Acest lucnr este subliniat
clar în Biblie. De aceea, "Nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui,
prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cW10ştinţa deplină a păcatului"
(Romani 3:20). înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu nici un om
nu-şi va putea susţine nevinovăţia spunând că a păzit Legea Legea nu ne
ajută să avem o relaţie corectă cu Dumnezeu, pentru că "Dacă s-ar fi dat
o Lege care să poată da viaţa, Într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor
ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. înainte de venirea credinţei , noi eram
sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi
neprihăniţi prin credinţă" (Galateni 3:21 b-24).

10
p
Ă
c
A
T
Justificarea nu poate fi obţinută prin păzirea legilor Vechiului Testament.
Scopul acestei Legi este acela de a ne face conştienţi de prezenţa
pă catului: ~căci prin Lege v ine cunoştinţa păcatului ". Legea aduce
păcatul la lumină, dar ea nu-l poate şterge . Legea poate defini păc atul şi
poate arăta puterea lui, dar niciodată nu ne poate aduce libertatea şi
eliberarea de păcat.

Pavel spune că "toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem;
pentru că este scris: « Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate luclurile .
scrise în cartea Legii, ca să le facă» ~ (Galateni 3: 10). (Galateni. 3 : 11)
'~
' ----------------------------------~------------------------

Din moment ce nici un om nu poate da dovadă de o absolută supunere faţă


de Lege, justificarea în baza ei este imposibilă. Scopul legii, aşa cum
spune Pavel, este "ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită
vinovată înaintea lui Dumnezeu" (Romani 3: 19b).

"Totuşi, fiindcă ştim că omul n u este ocotit neprihănit, prin faptele Legii,
ci numai prin credinţa în Isus Hristos", spune Pavel, "am crezut şi noi în
F..ristos Isus , ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu
prin faptele Legii: pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele
Legii. (Galateni 2 : 16). "Pentru că noi credem că omul este socotit
neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii" (Romani 3:28).

Noi nu putem fi justificaţi prin faptele noastre bune. Cain a încercat să se


apropie de Dumnezeu pe baza faptelor lui, dar Dumnezeu i-a respins jertfa
(Geneza 4). în faţa lui Dumnezeu, " Toţi am ajuns ca nişte necuraţi , şi toate

Il
faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o
frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul" (Isaia 64:6). A-I oferi lui
Dumnezeu faptele noastre bune în schimbul neprihănirii Lui, ar însemna
că moartea Domnului Isus ar fi în zadar, iar mântuirea noastră ar fi mai
degrabă un târg între noi şi Dumnezeu decât un dar din partea Sa (Romani
6:23). Statornicia noastră faţă de Dumnezeu nu se va putea baza niciodată
pe faptele noastre bune. Acest lucru este arătat clar în Efeseni 2 : 8, 9 şi Tit
3:5.
Acest lucru devine astfel o problemă de alegere între nişte termeni opuşi.
Astfel:

FAPTE sau CREDINŢA


LEGE sau PROMISIUNE
ACŢIUNE sau îNCREDERE
RASPLA TA sau DAR
MOISE sau HRISTOS

B. Partea pozitivă
1. Sursa justificării -- Harul Iară plată al lui Dumnezeu

Harul este definit ca favoarea nemeritată a lui Dumnezeu - favoare pe care


noi nu o merităm. Pentru că justificarea este un act judiciar pe care doar
Dumnezeu îl poate împlini şi, pentru că nimeni nu-l merită, justificarea
este în întregime un HAR. Harul Său rară plată este sursa justificării.
Acest lucru explică declaraţia lui Pavel despre ceea ce suntem noi.
Romani 3:24:
,,~-------------------------------------------------------

Acest "Iară plată" indică faptul că noi


nu trebuie să facem nimic pentru a-l
obţine. Este un dar de la Dumnezeu.
Omul nu trebuie să facă nimic petru a
fi justificat, decît să-I primească .
Dumnezeu nu acţionează ca un suveran
absolut care lasă legea de o parte, ci ca
un judecător drept. Cunoscând şi
recunosând jertfa lui Isus Cristos în
locul nostru, EI poate fi în acelaşi timp OM
Mneprihănit şi să socotească neprihănit
pe cel ce crede în Isus· (Romani 3:26).
în epistola sa către Tit, Pavel spune -căci şi noi eram altă dată Iară minte,
12
neascultători, rătăciţi, robiţi
de tot felul de pofte şi .de plăceri, trăind în
răutate şi în pizmă,
vrednici să fun urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar,
când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mân~itoru1 nostru, şi dragostea
Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în
neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin
înnoirea lacută de Duhul Sfănt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin
Isus Hristos, Mântuitoru1 nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin
harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice." (Tit 3:3-
7). Dumnezeu îl iartă pe păcătos şi-l prinieşte ca pe un copil al Său, fără
ca el să facă ceva pentru acest lucru. Ce minunat este acest dar Iară
pereche!

2. Bazele sale - Neprihănirea lui Hristos şi sângele Său vărsat.

Baza justificării noastre se află în sîngele lui Isus Cristos (prin care am
primit iertarea de păcate) şi în neprihănirea Sa care ne este atribuită şi
nouă. În Romani 3:24, 25, Pavel spune că noi "suntem socotiţi neprihăniţi
Iară plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus. Pe
El Dumnezeu L-a rfmduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui,
o j ertÎa de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea
păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu." Pentru
că sîntem "socotiţi neprihăniţi (justificaţi), prin sângele Lui, vom fi
mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu" (Romani 5:9). Dumnezeu "Pe
Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fun
neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Corinteni 5:21).

Moartea lui Hristos pe cruce şi


sîngele Său vărsat sunt vitale
pentru justificarea noastră. Într-
adevăr, este imposibil ca ele să fie
despărţite. Acest lucru aruncă o
nouă lumină asupra jertfelor
Vechiului Testament care acum
capătă înţeles, pentru că "Iară
vărsare de sînge, nu este iertare"
(Evrei 9:22b).

Dumnezeu a avut în planjustificarea noastră încă înainte de întemeierea


lumii. Toate jertfele din Vechiul Testament au fost doar exemple care au
precedat acea jertfă măreaţă prin care noi suntem "sfinţiţi ... prinjertfrrea
trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna" (Evrei 10: 1O). În Vechiul
Testament, preoţii slujeau zilnic şi "aduceau de multe ori aceleaşi jertfe,
13
care niciodatănu pot şterge păcatele, EI, dimpotrivă , după ce a adus o
singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui
Dwnnezeu, şi aşteaptă acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut
picioarelor Lui. Căci pIintr-o singurii jenfă El a făcut desăvârşiţi pentru
totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi" (Evrei 10: Il b-14) . De aceea, moartea lui
Hristos pe cruce a devenit baza justificăIiii noastre prin care noi suntem
"socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui" (Romani 5:9).

3. Primirea ei - Prin credinţa în Isus Hristos

Dacă justificarea este doar lucrarea lui Dwnnezeu, cum poate fi omul
justificat? Biblia spune că noi suntem socoti ţi neprihăniţi în credinţă şi
prin credinţă. Credinţa trebuie să fie un instrument prin care noi îl primim
pe Hristos şi neprihănirea Sa.

Pavel spune că Dumnezeu L-a rânduit pe Isus Hristos "să-Si arate


neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neplihănit, şi totuşi să socotească
neprihănit pe cel ce crede în Isus" (Romani 3:26) şi că " omul este socotit
neprihănit prin credinţă, Iară faptele Legii" (Romani 3:28). (Romani 5 : 1):

Oricum, Biblia nu spune nicăieri că noi suntemjustificaţi în baza credinţei


sau datorită credinţei noastre, astfel încât fundarn~tul justifi căIi i noastre
să nu aibă nici o finalitate în ea însăşi . Altfel, credinţa ar fi privită ca o
lucrare prin care omul devine vrednic de a fi justificat. Pavel se opune
acestui lucru. În Romani 4:5 el spune: "pe când celui ce nu lucrează, ci
crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el,
îi este socotită ca neprihănire ." Cînd credinţa unui om "este socotită
neprihănire" el trebuie să t:enunţe să se mai încreadă în faptele sale şi să­
şi pună toată speranţa în mila lui Dumnezeu pentru justificarea sa. Biblia
spune: "şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi
putut fi iertaţi prin Legea lui Moise" (Fapte 13 :39).

Sângele lui Isus Hristos este suficient pentru a-I justifica pe orice păcătos,
dar doar cei care cred În El SWlt declaraţi neprihăniţi. Nici cel mai bun şi
nici cel mai rău dintre oameni nu au nevoie de nimic mai mult decît de
credinţa în Isus Hristos pentru a fijustificaţi . Nu este nici o diferenţă între
nevoia sau metoda prin care acea nevoie este împlinită. Toţi păcătoşii sunt
egali în faţa lui Dwnnezeu, iar baza justificării lor şi condiţia pentru a fi
justificaţi nu se va schimba niciodată.

14
În Habacuc 1: Ba ni se spune: "Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să
vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!. .. " În Vechiul Testament
Dumnezeu Îşi arată ura faţă de păcat prin pedepsele pe care le dă, cum ar
fi cea din Geneza 19, referitoare la Sodoma şi Gomora, Când Isus S-a dat
pe Sine Însuşi cajertfă pentru păcat, Dumnezeu Şi-a vărsat mânia Sa peste
El, pedepsind păcatul (Isaia 53 :6). Acum, pentru că Fiul lui Dumnezeu a
purtat plata pentru păcatul nostru - moartea pe cruce - (Romani 5: 12),
Dumnezeu îl poate primi Pe păcătos, rară să-Şi sacrifice s:fmţenia Sa.
Pentru că ce] păcătos este văzut acum în Hristos, Dumnezeu îl declară
neprihănit. Aceasta este justificarea!

Trebuie să realizăm că justificarea este "nu pentru faptele făcute de noi în


neprihănire , ci pentru îndurarea Lui ... " (Tit 3:5). Suntem justificaţi atunci
când credem în El, în Cel care îl poate justifica pe cel păcătos : ~făgăduinţa
să fie dată celor ce cred, prin cred inţa În Isus Hristos (Galateni 3 :22b). Prin
folosirea cuvintelor "credinţă" şi "a crede" în legătură cu justificarea,
reiese clar că mijlocul prin care-L primim pe Hristos ŞI prin care
neprihănirea Sa ne este atribuită şi nouă, este credinţa.

În concluzie, justificarea este un act judiciar al lui DlUlUlezeu, prin care


păcătosul pocăit, prin credinţa sa în Hristos şi
având în vedere imediata lui
regenerare, a primit toată neprihănirea lui Isus Hristos. De aceea, despre
justificare putem spune următoarele lucruri:

1. Nu ea este cea care îl declară pe credincios neprihănit, ci


Dumnezeu îl declară în acest fel.
2. Este un act divin, nu un proces.
3. Este o poziţie permanentă (Romani 8: 1).
4. Este o stare desăvârşită înaintea lui Dumnezeu, care nu poate
fi îmbw1ătăţită de către om.
5. Este un adevăr de care trebuie să te bucuri.

DOI·esti mai multe infOl·matii


despl·e cUl·sudle biblice pdn cOI·espondenta?
Pe Intel·net - YouTube, cauta usel· "soleUl·o",
si vei gasi o lista cu filme de pl·ezental·e ale cUl·sudIOl·
SOUl·ce of Light - EUl"Ope.

15
INTRODUCERE LA TESTUL
despre
ADE VĂR UL B IB LIC DE BAZĂ:
JUSTIFI CAREA

Nu răspundeţi întrebăril or de la s ecţiunea test până ce nu compl etaţi toate


versetele din lecţie şi nu studiaţi cât se poate de conştiincios cursul, Scopul
acestui test este să vă arate cât de mult aţi învăţat şi cât mai aveţi nevoie
să învăţaţi,

Acest cw-s a fost în aşa


fel elaborat încât să puteţi păstra broşura , Sunteţi
rugaţi să w-maţi instrucţiunil e
cu foarte mare atenţie ,
Returnaţi-ne doar s ecţiunea TEST. Păstraţi restul broşw-ii. După ce aţi
completat acest curs vă vom trimite un certificat (diplomă) d e absolvire,

Pentru evaluarea cunostiintelor dobândite la aceasta lectie,


te I'og expediaza Chestionaml Test pe adl'esa de email:
soleum@gmail.com

r------------------~
1:.', Văli{găm "să 'retumaţidoar ' I
: ':::,";: SECŢIUNEA TEST care s e află Iă': . :
1:' mijlocul broşurii E a trebuie completa tă 1
l' si trimisă la adresa de la sfirsitul 1
1 ' , 1
broşurij
l' 1
~------------------~
16
Întoarceţi la pagina 9 pentru a continua lecţia înainte
de completarea secţiunii test

BBT4 Pag. 1

RETURNAŢI NUMAI SECŢIUNEA TEST LA ŞCOALA DE UNDE An


PRIMIT LECŢIA. PĂSTRAŢI LECŢIA PENTRU REFERINŢE.

Înainte de a răspunde la întrebări, completaţi nwnele complet şi adresa în


spaţiulde mai jos. Scrieii citeţ, ca să se poată citii.

Numele _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Vârsta _ __

Adresa -------------------------------------------------

Oraşul ____________ Judeţul _________ Cod - - - -

Controlaţi să fie valoarea corectă a timbrelor pe plic, altfel acesta nu va ajunge


la noi. Scrieţi pe plic adresa expeditorului, pentru a ajunge la voi în cazul în
care expediţia poştală nu se efectuează corect. Vă rog păstraţi broşura lecţiei.

Instrucţiuni de comp~etare

Fiecare întrebare este urmată de trei răspunsur, notate cu (a), (b), şi Cc). NUMAI
UNUL din răspunsuri este corect. Citeşte fiecare întrebare cu atenţie: apoi
alege răspunsul corect şi scrie litera pe rândul aferent. Pentru a înţelege mai
bine aceste instrucţiuni, mai jos este un model:

Exemplu: c Cât de veche este doctrina Justificării?


a. S-a dezvoltat doar anul acesta.
b) Nu s-a definitivat încă.
c) La fel de veche ca şi Biblia.
Vei observa că (c) este răspunsul corect. Deaceea., vei scrie "c" pe linie.

TEST
_1. Cum se realizează justificarea?
a Printr-un act divin
b. Prin păzirea Legii .
c. Prin practicarea Regulii de Aur.
BBT4 Pag.2

_2. Ce relaţie este afectată atunci când noi suntem justificaţi?


a) Relaţia noastră cu prietenii
b ) Relaţia noastră cu Dumnezeu
c) Relaţia noastră cu lumea

_3 . Părtăşia şi legătura de început a omului c u DUlnnezeu a fost


întreruptă p rin :
a) P ierderea comunicării
b) Lege
c) Păcat

_4. De ce iartă Dumnezeu păcatul şi-Ijustifi că pe păcătosul care crede?


a) Pentru că păcă tosul păzeşt e Legea
b) Pentru că Isus Hristos a luat locul păcătosului şi a plătit păcatul prin
sângele Său
c) Pentru că au fost jertfite animale

_ 5. Ce înseamnă în Biblie "a justifica"?


a) A declara pe c ineva neprihănit
b) A te declara neprihănit
c) A face fapte bW1e

_ 6. Ce tratează justificarea?
a) Caracterul şi purtarea noastră
b) Existenţa unei relaţii corecte cu oamenii din jur
c) Poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu

_7. Conform lecţiei, termenul folosit în Vechiul Testament în antiteză


cu justificarea este:
a) Păcat
b) Ruşine , ocară
c) Condamnare

_ 8 . Unde se poate găs i doctrina justificării?


a) În Noul Testament
b) În Vechiul Testament
c) Este aceeaşi în Vechiul şi Noul Testament

_ 9 .Termenul .,ajustifica" înseamnă:


a) A declara neprihănit în sensul j udiciar
b) A schimba caracterul cuiva
c) A cere scuze cuiva
BBT4 . Pag. 3

_ 10. Ce se întîmplă când S\U1tem justificaţi de Dumnezeu?


a) Caracterul nostru se schimbă
b) Suntem socotiţi neprihăniţi
c) Suntem pedeps i ţi pentru păcat

_ Il. Cine sau ce ne justifică?


a) Omul
b) Biserica
c) Dwnnezeu

_ 12. Ce este păcatul ?


a) Ceva inexistent
b) O ofensă împotriva lui Dumnezeu
c) Ceva despre care nu trebuie să vorbeşti

_13. Când are loc justificarea?


a) La marele tron de judecată
b) La tronul lui Hristos de judecată
c) C"md un păcătos Îl primeşte pe Hristos

_14. Ce înseamnă "atribuire" (folosit în legătură cu justificarea)


a) Că omul îşi anmcă păca tele asupra lui Hristos
b)Că Dwnnezeu a îndepărtat păcatele oamenilor
c )Că Dwnnezeu îi declară neprihăniţi pe acei care cred în
Hristos

_15 . Ce persoană din Noul Testament ilustrează această atribuire?


a) Onisim
b) Luca
c) Petru

_16. Ce importanţă are păzirea Legii în justificare?


a) Nici una
b) Puţină
c) Foarte mare

_17. Care spune Pav el că este scopul Legii?


a) Să demonstreze vinovăţia omului înaintea lui Dumenzeu
b) Să-I facă neprihănit pe om prin trăirea după standardele ei
c) Să găsească un mijloc de a-l pedepsi pe om pentru faptele sale
rele
BBT4 Pag. 4

_18. Care este sursa justificării?


a) Biblia
b) Pocăinţa
c) Este darul lui Dumnezeu

_19. Cwn poate Dumnezeu să fie "neprihănit şi să socotească neprihănit"


un păcătos justificat?
a) Pentru plata pentru păcat a lui Hristos
b) Pentru faptele bune ale unei persoane
c) Pentru că Dumnezeu vrea să dea la o parte Legea

_20. Pe ce se bazează justificarea?


a) Pe neprihănirea lui Hristos şi pe sângele Său vărsat
b) Pe iertarea dată de preot
c) Pe iertarea oamenilor Între ei

_21. Cwn este posibilă iertarea de păcat?


a) Prin observarea modului în care erau aduse jertfele în
Vechiului Testamentului
b) Prin ascultare de Legea lui Moise
c) Prin sîngele vărsat al lui Hristos ca o răscwnpărare pentru
păcat

_22. Care era semoificaţiajertfelor din Vechiului Testament?


a) Erau exemple care au precedat jertfa lui Hristos adusă o dată
şi opentru totdeauna
b) Nu au legătură cu moartea lui Hristos (sau cu jertfele aduse
pentru justificarea păcătosului)
c) Nu aveau nici o semnificaţie

_23. Cwn putem fi justificaţi?


a)~rin credinţa în Isus Hristos
b) Prin fapte bune
c) Nădăjduind să o primim

24. Care sunt cei doi paşi către justificare?


a) Realizarea că nu sîntem justificaţi prin fapte bune; crezând
în Domnul Isus Hristos
b) Făcând fapte bune; crezând în Isus
c) Oferind explicaţii pentru păcatele noastre; cerând iertare

_25 . Unde are loc actul justificării?


a) în credincios când el devine un membru al unei biserici
b) În mintea păcătosului
c) în cer, printr-un act judiciar al lui Dumnezeu
SERIA ADEVĂRURI BIBLICE DE
-
BAZA
POCĂINŢA ~ CHEMAŢI LA pocĂlNŢ Ă

CREDINŢA ~ ÎNCREDEREA ÎN LUCRURILE NEVĂZUTE

REGENERAREA ~ CREAŢI DUPĂ CHIPUL SĂU

JUSTIFICAREA ~ ACCEPTAŢI ÎN PREAIUBITUL

ÎNFIEREA (ADOPŢIUNEA) ~ FII, NU ROBI

RUGĂCIUNEA - MARILE SECRE:rE AL RUGĂCIUNII

SFINŢIREA - CHEMAŢI LA SFINŢENIE

GLORIFICAREA - CHEMAŢI LA SLAVA SA VEŞNICĂ


'. , ..'... ~

SOURCE OF LIGHT - EUROPE


Destinatar:
SEMINARUL TEOLOGIC " VESTEA BUNA"
CP.22-0P.l
325700 - OTELU-ROSU
Jud. Caras-Severin
ROMANIA

email: soleuro@gmail.com

copiii lui Dumnezeu?


li:
:$:

CUM poţi şti că eşti un t~

1
fiu al lui Dumnezeu? JI
r..
~~ '
~.
* La aceste Întrebări şi la multe altele le veţi găsi y
i;:
.~

" răspunsul în lecţia următoare : .'. '

" ,
FII, NU ROBI. 88T-4 RO-5/97 .-
:/. ', . o' , ~....'.:;./;,,: ... ~....' , . " o .;. .~,. ',' • ' ... • "0 v, ,, . , ......:X;••• :-. ~...' .'~ ;•• ,~..:::-,. ...•• . ....
'

S-ar putea să vă placă și