Saptamana 1 Lectia 1

INVESTITIILE NOTIUNI GENERALE

Cuvinte cheie: investitie, efort investitional, eficienta, risc, maximizarea
valorii intreprinderii

CAPITOLUL 1
INVESTITIILE NOTIUNI GENERALE
1.1. Definirea investitiilor
Notiunea de investitie (investissement franceza; investment
engleza; inversion spaniola; investion germana) este sinonima, din punct
de vedere lingvistic cu: alocare, plasare, dotare si prin extensie ajungem la
eforturi facute acum in speranta unor recompense viitoare.
In domeniul economic a investi are doua sensuri:
un sens larg, din punctul de vedere al cheltuirii banilor, cand a
investi inseamna plasarea banilor pentru a obtine profit;
un sens restrans, din punctul de vedere al patrimoniului, cand a
investi inseamna cresterea patrimoniului prin achizitia de noi active.
Notiunea de investitie poate fi abordata din mai multe puncte de vedere,
astfel:
Din punct de vedere contabil, care este acceptiunea cea mai
restrictiva, investitia este sinonima cu notiunea de imobilizare in sens contabil
al cuvantului. Din acest punct de vedere investitia reprezinta toate bunurile
mobile si imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create in
intreprindere destinate a ramane constant sub aceeasi forma.
Rigoarea contabila a impus doua conditii restrictive de incadrare a
cheltuielilor in categoria investitii:
- proprietatea;
- decalajul intre achizitie si consumul bunurilor achizitionate.
Astfel, pentru ca o cheltuiala cu achizitionarea sau producerea unui bun
sau serviciu sa fie considerata investitie, trebuie ca acestea sa intre, din punct de
vedere juridic, in proprietatea agentului economic, iar consumul lor sa se faca pe
o perioada mai lunga de timp, care depaseste un exercitiu financiar. Ca atare,
cheltuielile privind elementele de activ circulant ce se consuma in acelasi
exercitiu cu achizitia (concomitent) precum si bunurile de folosinta indelungata
luate prin leasing, asupra carora intreprinderea nu detine drepturi de proprietate
nu sunt considerate investitii

 Din punct de vedere economic, investitia reprezinta toate

consumurile de resurse care se fac in prezent in speranta obtinerii in viitor, a
unor efecte economice (venituri, incasari) esalonate in timp si care, in suma
totala sunt superioare cheltuielilor initiale de resurse.
Si in aceasta viziune asupra notiunii de investitie gasim referire la durata
dar observam ca accentul cade mai mult pe materialitatea efortului investitional
precum si pe eficienta actiunii.
In aceasta acceptiune se considera investitie:
a) cumpararea de echipamente de lucru si alte bunuri care, initial
constituie iesiri de trezorerie dar care au ca urmare incasari suplimentare,
economii de costuri etc., esalonate pe o durata mai lunga de timp care, in suma
totala trebuie sa asigure;
- refacerea capacitatii de autofinantare a firmei;
- rambursarea eventualelor datorii contractate cu ocazia implementarii
proiectului,
- crearea unui surplus de venituri care sa asigure imbunatatirea situatiei
economico - financiare viitoare a firmei.
b) alte cheltuieli decat cele referitoare la cumpararea de bunuri si
echipamente cum ar fi:
- cheltuieli pentru publicitatea de marca;
- costul programelor de punere la punct a unor noutati in domeniul
tehnologic organizatoric, al resurselor de munca etc;
- costul actiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi;
- cheltuielile cu programele de cercetaredezvoltare.
Din punct de vedere financiar, investitia cuprinde toate cheltuielile
de resurse care se fac in prezent in scopul obtinerii unor venituri viitoare
probabile mai mari
Acceptiunea financiara inglobeaza in notiunea de investitii toate
elementele de imobilizari sau cheltuieli definite anterior, in plus are in vedere si
nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE), generata de cresterea
volumului de activitate.
Din punct de vedere financiar, valoarea reala a efortului investitional
pentru realizarea unui proiect este data de costul obiectivului plus nevoia de
fond de rulment necesar exploatarii.
Nevoia de fond de rulment pentru exploatare rezulta prin diferenta intre
necesitatile cerute de buna functionare a ciclului de exploatare, date de
cresterea activelor circulante (stocurile de materiale, semifabricate produse
finite, creante clienti, TVA de recuperat) si resursele provenind din exploatare
(creante-furnizori, avansuri si aconturi clienti etc).
In majoritatea cazurilor resursele disponibile sunt inferioare nevoilor si ca
atare apare o diferenta, un gol de resurse, care poate compromite buna
desfasurare a procesului de productie. El trebuie preliminat si acoperit prin
capital permanent sub forma de fond de rulment. Din punct de vedere financiar
problema cea mai importanta pentru investitor este de a se asigura echilibrul
intre resurse si nevoi.

 Din punct de vedere psihologic, investitia inseamna renuntarea la

bunuri imediate in schimbul bunurilor viitoare, sau, altfel spus, renuntarea la o
satisfactie imediata si sigura in schimbul unei satisfactii mai mari in viitor dar
nesigure;
Din punct de vedere operativ, in notiunea de investitie sunt incluse
toate operatiile care constau in angajarea pe termen lung a resurselor monetare,
materiale sau umane cu scopul cresterii potentialului si performantelor unei
intreprinderi.
Elementul comun al sensurilor investitiei il reprezinta faptul ca orice
plasament de capital pe termen mai lung, in scopul obtinerii de profit, reprezinta
o investire.
Conceptul de investitiile se caracterizeaza prin urmatoarele elemente
definitorii:
- continutul concret material al efortului investitional, care considera
investitia ca o structura individualizata de resurse diferite ca natura si volum ce
sunt angrenate in realizarea unui proiect;
- factorul timp (durata), orice proiect de investitii are o perioada de viata
proprie, caracterizata prin etape si momente bine definite si pe parcursul careia
parametrii economici ai proiectului au o evolutie proprie descrisa in tabloul
fluxului de numerar;
- notiunea de eficienta, conform careia, agentul economic (investitorul)
accepta schimbarea unor disponibilitati prezente de resurse, in schimbul unei
serii de efecte/incasari viitoare care,in suma totala absoluta sa fie superioare
cheltuielilor initiale;
- notiunea de risc, care decurge din evolutia parametrilor proiectului.

1.2. Clasificarea investitiilor

In fundamentarea oportunitatii si eficientei proiectelor cat si in gestiunea
lor se folosesc diferite criterii de structurare a cheltuielilor de investitii, fiecare
dintre ele raspunzand unei anumite necesitati de analiza sau de decizie. La
nivelul decizional al unei societati comerciale se opereaza cu urmatoarele criterii
de clasificare a proiectelor de investitii:
1. In raport cu obiectivul strategic deservit:
a) Investitii de dezvoltare sunt acele cheltuieli destinate finantarii,
cresterii volumului productiei, lansarii de noi produse pe piata, sau diversificarii
strategice prin abordarea de noi sectoare de activitate.
Proiectele de investitii pentru lansarea de noi produse pe piata sau
diversificarea activitatii sunt de regula mai riscante si mai scumpe deoarece pe
langa elementele materiale presupun si acumularea de cunostinte noi, cucerirea
de noi segmente de piata.
Previziunea cash flowului (fluxului de numerar) la investitiile de crestere
(dezvoltare) este puternic influentata de situatia economica si concurentiala,
independent de durata de viata a proiectului, datele necesare fiind obtinute prin
analiza de mediu. Efortul investitional este mare in raport cu marimea

intreprinderii, putand angaja viitorul acesteia pe perioade indelungate. De aceea

ele sunt rodul unor demersuri strategice ale managementului superior al
intreprinderii.
b) Investitii de rationalizare sunt destinate in special reducerii costurilor
si/sau diminuarii riscurilor.
Reducerea costurilor este posibila prin implementarea unor masuri de
modernizare a echipamentelor de productie in scopul cresterii randamentelor
(economii de materii prime) sau a productivitatii muncii (economii de personal).
Reducerea riscurilor presupune masuri de diversificare si consolidare a
surselor de aprovizionare, fiabilizarea furnizorilor, etc.
In practica diferenta dintre dezvoltare si rationalizare este adesea dificil de
realizat cresterea dimensiunii intreprinderii (volumul productiei) adeseori este
acompaniata de politici de reducere a costurilor si/sau riscurilor.
2. Dupa natura lor, investitiile se grupeaza in:
a) Investitii materiale (investitii corporale), realizate sub urmatoarele
forme:
- investitii in mijloace fixe - bunuri, echipamente (equity
investments) si elemente de activ circulant (in special stocuri);
- investitii in valori imobiliare (investments in real estate) prin
cumparari de proprietari, cladiri, terenuri, etc.
b) Investitii imateriale - concura la realizarea imaginii intreprinderii
(goodwill) si sunt concretizate in domeniul cercetarii, formarii personalului,
reclama, publicitate si al programelor informatice;
c) Investitii financiare, care pot fi structurate astfel:
- investitii cu venit fix in certificate de depozit, conturi de
economii, titluri de valoare ale tezaurului sau emise de agentii
guvernamentale, obligatiuni, warant-uri (optiuni de cumparare
CALL pe termen lung);
- investitii in titluri de valoare derivate (derivative securities)
tranzactionate pe piata secundara (contracte de tip options,
contracte de tip futures incheiate pentru trei tipuri de active:
marfuri, valuta, titluri financiare de valoare);
- investiti in titluri straine de valoare;
- investitii pe piata valutara;
- investitii pe piata monetara prin fonduri mutuale.
d) Investitii umane - urmaresc formarea si perfectionarea personalului
(scolarizarea, calificare, perfectionare etc.);
e) Investitii sociale - urmaresc imbunatatirea conditiilor de munca si viata
a salariatilor (constructia de catine-restaurant, constructia de cabane de
agrement).

3. Dupa obiectivul urmarit prin realizarea proiectului deosebim:

a) Investitii productive, sunt destinate activitatii de exploatare si se

impart in:
- investitii de expansiune, referitoare la crearea de noi capacitati
de productie;
- investitii de mentinere, care se refera la inlocuirea, reutilarea
capacitatilor de productie existente;
- investitii de modernizare, care se fac cu scopul cresterii
performantelor tehnice, imbunatatirii randamentelor la echipamente
de productie existente;
- investitii de inovare, care au ca scop diversificarea activitatii
firmei.
b) Investitii de participare si plasament, care pot urmari pe langa
plasarea disponibilitatilor banesti si obtinerea de avantaje comerciale;
c) Investitii strategice, se fac pentru ameliorarea activitatii in domeniul
cercetarii-dezvoltarii si reducerea riscului determinat de procesul tehnic si
concurenta;
d) Investitii obligatorii, urmaresc respectarea unor dispozitii legale sau a
unor angajamente luate fata de alti agenti economici sau fata de angajatii proprii
si care cel mai adesea sunt concretizate in proiecte de protectie a mediului si a
personalului.
Aceasta structura a proiectelor de investitii ridica problema dualitatii
obiectivelor - sunt putine proiectele de investitii care sa aiba conturat un singur
obiectiv. De cele mai multe ori in cadrul unui proiect se intersecteaza mai multe
obiective. Astfel un proiect de reinnoire poate contine si elemente de natura
ameliorarii performantelor tehnice, sau a eficientei activitatii de productie, iar un
proiect de reutilare contine, in majoritatea cazurilor si elemente de crestere a
capacitatii de productie existente.
4. Dupa gradul de risc investitiile se impart in:
a) Investitii cu risc scazut (investitiile de mentinere) care presupun
realizarea aceluiasi volum de activitate cu acelasi tip de utilaje sau cu utilaje noi
performante, fara a fi necesar un proces laborios de decizie;
b) Investitii cu risc sporit (investitiile de extindere) care urmaresc fie
extinderea pietei intreprinderii, fie a influentei acesteia, ceea ce implica decizii
strategice generate de cheltuirea unor sume importante de bani, pe perioade
indelungate. Aceste decizii sunt mai complexe, necesitand luarea in considerare,
in mod explicit, a evolutiei viitoare a intreprinderii.
5. Dupa modul de finantare investitiile se grupeaza in:
a) Investitii finantate din surse proprii, care au la baza rezultatele
obtinute de intreprindere (autofinantare);
b) Investitii finantate din surse externe (credite);
c) Investitii finantate prin alocatii bugetare (fonduri comunitare si
nationale).
6. Dupa structura tehnologica a cheltuielilor, investitiile se clasifica in:

a) Investitii in mijloace fixe, care cuprind:

- cheltuieli cu echipamentele;
- cheltuieli de montaj-instalare;
- constructii speciale, cladiri, amenajari;
- alte mijloace fixe.
b) Cheltuieli preliminare sau alte cheltuieli, care cuprind:
- costul bunurilor de proiectare;
- formare de personal de exploatare;
- licente;
- know-how;
- cheltuieli de constituire.
c) Fond de rulment (capital de lucru) pentru acoperirea necesarului de
fond de rulment rezultat din desfasurarea activitatii in noile conditii.
7. Dupa politica generala a intreprinderii investitiile se impart in:
a) Investitii interne, care constau in alocarea resurselor pentru
achizitionarea de active materiale si nemateriale in vederea dezvoltarii si
modernizarii intreprinderii;
b) Investitii externe, care constau in plasamente de capital in alte unitati
economice in vederea obtinerii de venituri.
Investitiile interne si externe, daca sunt privite din perspectiva teoriei
portofoliului, formeaza portofoliul de proiecte de investitii (figura 1.1).
INVESTITII
STRATEGICE

IMOBILIZARI
- necorporale
- corporale
- financiare*

CAPITALURI
PROPRII

ACTIONARI

DATORII

CREDITORI

INVESTITII
FUNCTIONALE NEVOIA DE FOND
DE RULMENT

INVESTITII DE
ECHILIBRU

TREZORERIA
- valori mobiliare de
plasament*
- lichiditati

* investitii externe

Figura 1.1. Portofoliul de investitii al intreprinderii

Procesul investitional este un proces complex care antreneaza un volum
mare de capital pentru o perioada lunga de timp, urmand ca efectele sa se obtina
dupa punerea in functiune a investitiei.
Realizarea unui proiect de investitii are ca si efect sporirea si
diversificarea ofertei, iar daca aceasta este validata de piata, cresterea veniturilor
agentilor economici. Obtinerea de avantaje pentru intreprindere comparativ cu
concurentii va conduce in final la atingerea obiectivelor acesteia, concretizate in

cresterea veniturilor proprietarilor, respectiv maximizarea valorii

intreprinderii.
Primul pas pentru maximizarea valorii intreprinderii, in opinia foarte
multor specialisti, il constituie luarea unei decizi de investire buna, care sa duca
la fluxuri de incasari actualizate mai mari decat costul investitiei.

Intrebari:
1. Ce intelegeti prin investitie, in sens larg?
2. Ce intelegeti prin investitie, in sens restrans?
3. Ce sunt investitiile de dezvoltare?
4. Ce sunt investitiile de rationalizare?
5. Ce inseamna investitia din punct de vedere psihologic?

Saptamana 2 Lectia 2
INVESTITIILE MATERIALE
Cuvinte cheie: investitii materiale, efort investitional, efect investitional, durata
de viata economica a investitiilor, studiu de prefezabilitate, studiu
de fezabilitate

CAPITOLUL 2
INVESTITIILE MATERIALE
2.1. Etapele procesului investitional
Realizarea unei investitii materiale presupune alocarea unor resurse
importante pentru o perioada mare de timp.
Din punct de vedere tehnic, procesul investitional cuprinde trei etape:
- etapa conceptiei;
- etapa realizarii investitiei;
- etapa de functionare(exploatare) a obiectivului.
I. Etapa de conceptie este destinata elaborarii deciziei de investitie cand
se efectueaza studii, cercetari si proiecte, evaluari si analize care urmaresc sa
raspunda la o serie de intrebari ca :
- de ce este necesar proiectului?
- ce produse si servicii se vor oferi pietei prin realizarea proiectului?
- cine sunt utilizatorii produselor si structura acestuia ?
- caror piete se adreseaza oferta de produse?
- care sunt posibilitatile de diversificare sortimentala?
- ce dotari tehnice si echipamente se vor utiliza ?
- care sunt posibilitatile de extindere in viitor a domeniului de activitate?
- ce resurse financiare,materiale,energetice si umane sunt necesare pentru
functionarea proiectului?
- care sunt efectele generate de proiect?
- cum se incadreaza proiectul in strategia generala de dezvoltare a tarii?
Prima faza a etapei de conceptie costa in pregatirea deciziei de investitie,
care presupune intocmirea unei documentatii care intr-o tratare adecvata sa
raspunda la aceste intrebari si care se concretizeaza intr-un studiu de
prefezabilitate.
Studiul de fezabilitate, consta in documentatia tehnico-economica si
financiara privind necesitatea, sursele de acoperire si eficienta obiectivului.
1

Pe baza studiului de fezabilitate se ia decizia de investitie, deoarece el

ofera toate informatiile de natura tehnica, economica si financiara necesare.
Studiul de fezabilitate trateaza aceeasi structura ca si studiul de
prefezabilitate, cu deosebirea ca informatiile sunt mai detaliate, iar solutiile
oferite sunt definitive.
II. Etapa realizarii investitiei reprezinta activitatea de investitii propriuzisa pe parcursul careia se realizeaza transformarea resurselor investitionale in
elemente materiale (masini, utilaje, instalatii, cladiri etc.).
Specific acestei perioade este faptul ca importante cantitati de resurse
materiale, umane si financiare sunt atrase din circuitul economic si imobilizate
in investitii neterminate.
III. Etapa de functionare (exploatare) a obiectivului de investitii este
precedata de mai multe faze de receptie a obiectivului care au ca scop urmarirea
atingerii parametrilor tehnico-economici a proiectului.

2.2. Elemente financiare ale investitiei

In evaluarea investitiilor trebuie sa tinem seama de caracteristicile
financiare ale eforturilor si efectelor acestora. In timp ce efortul pentru
investitii este intotdeauna masurabil, efectul investitiilor este greu de masurat,
fie datorita caracterului unor investitii (cele socio-umane), fie din cauza
incertitudinii efectelor viitoare.
Efortul investitional, intr-o acceptie generala, se refera la consumul de
resurse ocazionate de intretinerea, executia si functionarea unui obiectiv de
investitii.
In practica economica exista mai multe interpretari a efortului
investitional. Si anume:
Resurse avansate care reprezinta totalitatea consumurilor de
resurse care se fac in prezent in vederea obtinerii unor efecte viitoare. Resursele
se considera avansate doar pe perioada de timp de la construire si alocare pana
in momentul cand incep sa produca efecte economice (pe perioada executiei
investitiilor, efectuarii cercetarii stiintifice, calificarii personalului).
In aceasta categorie de resurse includem:
- investitiile (materiale si financiare);
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
- cheltuieli cu calificarea personalului;
- cheltuieli cu perfectionarea organizarii;
- cheltuieli cu cresterea calitatii productiei;
- cheltuieli cu activitatea de marketing;
- cheltuieli pentru informatizare;
- cheltuieli cu protectia mediului.
Resurse ocupate sunt acele genuri de resurse care prin modul de
organizare al activitatii economice sunt blocate pentru o anumita perioada de

timp la un anumit nivel organizatoric al intreprinderii. Aceste resurse sunt

considerate ocupate din momentul in care incep sa produca efecte pana in
momentul in care isi inceteaza activitatea.
Din aceasta categorie fac parte:
- active imobilizate;
- resursele umane;
- fondul de rulment;
- mediul natural (suprafete de teren pe care se desfasoara activitatile
economice).
Resurse consumate reprezinta totalitatea consumurilor de resurse
antrenate de desfasurarea activitatii. In aceasta categorie se includ toate
elementele costului de productie (materiale, salariale) cu exceptia amortizarii.

2.3. Durata de viata a obiectivelor de investitii

Procesul investitional este un proces complex care antreneaza un volum
considerabil de resurse, dislocat din circuitul economic pe perioade mari de
timp, in scopul obtinerii unor efecte care se materializeaza doar dupa intrarea in
functiune a investitiei.
Durata de viata a obiectivelor de investitii influenteaza procesul
decizional datorita implicatiilor economice pe care le genereaza:
- o durata prea mare va determina cresterea cheltuielilor de intretinere si
functionare, reducerea calitatii produselor si a vanzarilor, cu efecte in
scaderea rezultatelor economice;
- o durata prea mica determina cresterea cheltuielilor cu amortizarea
precum si cresterea nevoii de finantare pentru inlocuirea rapida a
obiectivului.
Durata de viata a unui obiectiv de investitii cuprinde patru perioade de
timp mai importante:
perioada de realizare a investitiei;
perioada de atingere a parametrilor proiectati;
perioada de functionare normala;
perioada de declin.
Lei

Figura 2.1. Durata de viata a obiectivului de investitie

unde:

D durata de realizare a investitiei

Da durata de atingere a parametrilor proiectati
Dn durata de functionare normala
Dd durata de declin
De durata economica de functionare
Dt durata tehnica de functionare
CA cifra de afaceri
C- costuri de productie

Durata de viata economica prin care se intelege perioada de timp in care

obiectivul asigura obtinerea de efecte economice pozitive (profit)
Durata de viata tehnica (fizica) prin care se intelege perioada de timp de
la intrarea in functiune a obiectivului pana la casarea acestuia.

Intrebari:
1. Care sunt, din punct de vedere tehnic, etapele procesului investitional?
2. Care sunt elementele financiare ale investitiei?
3. La ce se refera efortul investitional?
4. Ce reprezinta procesul investitional?
5. Ce reprezinta durata de viata economica a unui obiectiv de investitii?
6. Ce intelegeti prin durata de viata tehnica a unui obiectiv de investitii?

Saptamana 3 Lectia 3
INVESTITIILE FINANCIARE
Cuvinte cheie: active financiare, valori mobiliare primare, valori mobiliare
derivate, actiuni, obligatiuni, contracte futures, optiuni

CAPITOLUL 3
INVESTITIILE FINANCIARE
3.1. Definirea, continutul si rolul activelor financiare
Termenul de investitie financiara are doua sensuri:
1. - cumparare de active financiare (actiuni, obligatiuni etc.) de catre cei
care poseda capital in vederea dobandirii de drepturi patrimoniale
asupra emitentului (plasament in titluri financiare);
2. - distribuire (vanzare) de valori mobiliare de catre cei care cauta
capital si care emit titluri financiare pe care le ofera detinatorilor de
capital (plasament de titluri).
Activele financiare sunt inscrisuri (hartii de valoare sau inregistrari in
cont) care consacra drepturile banesti ale detinatorului lor, precum si drepturile
acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor
respective (dobanzi, dividende etc.).
Activele financiare se pot clasifica in :
- active financiare bancare se formeaza pe baza relatiilor intreprinderilor cu
bancile; nu au un caracter negociabil; avantajul acestor active este determinat
de faptul ca pe langa dobanzile obtinute ele prezinta un grad ridicat de
siguranta (sunt putin riscante);
- active financiare nebancare rezulta din operatiunile de investitii si
activitati comerciale, cuprinzand:
active de capital (necomerciale), care corespund plasamentelor
pe termen lung si care dau dreptul la obtinerea unor venituri
viitoare (dividende, dobanzi); sunt negociabile pe piata financiara;
active comerciale (monetare), care sunt generate de relatiile
intreprinderii cu clientii si care sunt negociabile pe piata monetara;
- active financiare hibride prezinta atat caracteristici ale activelor bancare
cat si trasaturi de active financiare nebancare.
de depozite: lei; valuta
bancare
cont curent: lei; valuta
1

Active
financiare

nebancare

de capital (necomerciale): actiuni, obligatiuni,

bonuri de tezaur
comerciale (monetare): cec, cambie, warant

hibride

polite de asigurare
ipoteci
garantii

Figura 3.1. Clasificarea activelor financiare

3.2. Valorile mobiliare caracterizare generala

In literatura de specialitate valorile mobiliare sunt definite ca fiind titluri
de valoare care se pot negocia la bursa.
Din punct de vedere al modului in care sunt create, valorile mobiliare pot
fi grupate astfel;
valori mobiliare primare;
valori mobiliare derivate;
valori mobiliare sintetice.
Valorile mobiliare primare sunt titluri emise pentru:
- mobilizarea de capital propriu (ex. actiunile);
- mobilizarea de capital de imprumut pe termen lung (ex. obligatiunile)
si pe termen scurt (ex. certificatele de depozit, bonuri de
trezorerie).
Valorile mobiliare derivate sunt titluri de valoare rezultate din contracte
incheiate intre emitent (vanzator) si investitor (cumparator) si care confera
acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o data ulterioara
(numita scadenta) si in conditii dinainte stabilite. Exemple: contractele futures si
optiunile.
Contractul futures este o intelegere intre doua parti de a vinde,
respectiv de a cumpara un anumit activ la un pret stabilit, cu executarea
contractului la o data viitoare.
Optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator care dau
acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia de a vinde sau cumpara un anumit
activ, la o anumita data viitoare, in schimbul platii unei prime.
Valorile mobiliare sintetice sunt instrumente de plasament noi care
rezulta din combinarea de catre societatile financiare a diferitelor active cu
caracter financiar. Produsele sintetice se realizeaza prin combinarea de contracte
futures de vanzare si cumparare, de optiuni de vanzare (put) si cumparare
(call), precum si din combinatii intre diferite tipuri de futures si optiuni.

Dezvoltarea pietei financiare din ultima perioada a cunoscut un accent

deosebit concretizat in diversificarea valorilor mobiliare.

3.2.1. Actiunile
ACTIUNEA este un inscris, un titlu de valoare care atesta participarea
detinatorului la capitalul social al unei societati de capital si care incorporeaza
drepturi sociale si patrimoniale (dreptul la vot, dreptul la dividende, dreptul
asupra activului net in caz de lichidare, dreptul preferential de subscriere a unei
actiuni cand are loc o noua emisiune).
Natura unei actiuni poate fi urmarita din trei perspective:
din punct de vedere juridic, actiunea este un titlu negociabil,
reprezentand un drept de proprietate asupra unei fractiuni a capitalului
social al firmei emitente;
din punct de vedere economic, actiunea este un titlu financiar
nerambursabil care reprezinta pe de o parte, un instrument de finantare
a intreprinderii prin transferul resurselor de finantare de la detinatorii
de economii la intreprindere, iar pe de alta parte, un titlu caracterizat
prin fluxuri de venit incerte, generate de plasamentul intr-un activ
riscant;
din punct de vedere al pietei financiare, actiunea este o valoare
mobiliara de plasament care ii da dreptul detinatorului sa o negocieze
pe piata (bursa).
Tipologia actiunilor:
- actiuni nominale au inscris pe ele numele posesorului iar transferul
actiunii poate fi efectuat numai prin inscrierea tranzactiei intr-un registru
special;
- actiuni la purtator nu au inscris pe ele numele detinatorului,
drepturile apartinand celui care le detine, iar transferul de proprietate se face
prin simpla lor remitere;
- actiuni de aport in natura reprezinta echivalentul banesc al
aporturilor in natura a bunurilor care sunt in proprietatea subscriitorilor
(terenuri, constructii etc.) si care rezulta in urma evaluarii activelor aduse ca
aport;
- actiuni de aport in numerar sunt actiunile a caror valoare a fost
achitata in numerar cu ocazia infiintarii intreprinderii sau cu ocazia cresterii
capitalului;
- actiuni gratuite reprezinta o forma particulara de repartitie a
profitului in cazul in care rezervele acumulate in anii anteriori sunt transferate in
actiuni noi;
- actiuni tezaurizate reprezinta actiunile proprii pe care emitentul le-a
rascumparat de pe piata, dupa emisiunea primara.

3.2.2. Obligatiunile
OBLIGATIUNEA este o hartie de valoare emisa sub forma unui titlu
negociabil, reprezentand o creanta asupra emitentului, care se obliga fata de
creditor (cel care cumpara obligatiunea) sa plateasca pentru suma imprumutata
un venit fix sub forma de dobanda, iar la scadenta sa plateasca valoarea
nominala.
Obligatiunile, pe langa faptul ca dau dreptul la rambursarea valorii
nominale si plata unei dobanzi, ofera un plus de atractivitate (siguranta) si prin
faptul ca sunt cel mai adesea garantate, fie de catre stat, fie de catre terti, care se
angajeaza sa ramburseze dobanda emitentului in cazul in care acesta s-ar afla in
dificultate. In aceasta situatie, obligatiunile capata caracteristicile unui activ
financiar mai putin riscant decat actiunile.
Elementele definitorii ale unei obligatiuni.
valoarea nominala valoarea inscrisa pe obligatiune pe care
emitentul o primeste de la cumparator si care serveste drept baza de calcul
pentru dobanda care trebuie platita detinatorului;
durata de viata este timpul cuprins intre emiterea unei obligatiuni si
rascumpararea acestuia. Exista, din acest punct de vedere obligatiuni pe termen
scurt, mediu, lung, respectiv obligatiuni perpetue (cu durata de viata nelimitata);
rata dobanzii (rata cuponului) este remuneratia pe care emitentul
(imprumutatul) o varsa imprumutatorului (investitorului) pentru a dispune de o
anumita suma pe o perioada determinata;
scadenta obligatiunii este data finala pana la care intregul capital
imprumutat trebuie rambursat iar obligatiunile existente in circulatie
rascumparate.
Tipologia obligatiunilor:
- obligatiuni cu dobanda fixa (obligatiuni clasice) - se caracterizeaza prin
faptul ca asigura o rata a dobanzii fixa. Aceste obligatiuni se dovedesc a fi
avantajoase pentru detinatori in situatia in care pe piata financiara se
inregistreaza o evolutie descrescatoare a ratelor dobanzii la alte titluri;
- obligatiuni cu dobanda variabila si revizuibila - asigura periodic
ajustarea dobanzii ce urmeaza a fi platita si are ca efect reducerea riscurilor la
care este supus fie emitentul (daca dobanzile scad), fie investitorii (daca
dobanzile cresc);
- obligatiuni speciale - pot fi atat cu dobanda fixa cat si cu dobanda
variabila, dar emisiunea lor se realizeaza in anumite conditii care reprezinta
exceptii. De exemplu, obligatiunile precare se caracterizeaza prin faptul ca
sunt emise de societati care nu au solvabilitatea asigurata, ceea ce presupune
existenta unui risc insemnat. Atractivitatea acestor obligatiuni este asigurata de
rata dobanzii care este mai mare decat rata medie a celorlalte titluri.
- obligatiuni nominative - au inscris pe ele numele detinatorului si dau
dreptul la operatiuni de transfer in registrul emitentului in cazul schimbarii
dreptului de creanta;

- obligatiuni la purtator - nu au specifica pe ele numele detinatorului,

conferind drepturi persoanei care o detine.
- obligatiuni de finantare - sunt emise de agentii economici nebancari,
precum si de stat pentru finantarea deficitului bugetar;
- obligatiuni de refinantare - sunt emise de banci si de alte institutii
financiare pentru procurarea resurselor necesare finantarii creditelor pe termen
mediu si lung;
- obligatiuni emise de stat - sunt garantate pe baza puterii sale de emitere
de valori monetare, returnarea lor fiind considerata ca fiind cea mai sigura;
- bonuri de trezorerie - sunt titluri financiare obligatare emise de
trezoreria statului pentru obtinerea de imprumuturi pentru acoperirea unui deficit
bugetar.:
- obligatiuni emise de organele si organizatiile administrative de stat
(obligatiuni municipale-comunale) - sunt emise de diviziunile administrative ale
statului (judete, orase, comune, sate) pentru obtinerea de resurse in scopul
dezvoltarii economice si urbane si care formeaza datoria publica locala. Aceste
titluri nu mai au garantia expresa a statului, bucurandu-se doar de o garantie
morala legata de prestigiul statului.

Intrebari:
1. Ce intelegeti prin active financiare bancare?
2. Ce intelegeti prin active financiare nebancare?
3. Ce intelegeti prin active financiare hibride?
4. Ce sunt valorile mobiliare primare?
5. Ce sunt valorile mobiliare secundare?
6. Care sunt elementele definitorii ale unei obligatiuni?

Saptamana 4 Lectia 4
PROIECTUL UN MOD ANTREPRENORIAL
DE ACTIUNE (I)
Cuvinte cheie: proiect, activitati antreprenoriale, ciclu de viata, perioada de
viata utila, performanta, cost

CAPITOLUL 4
PROIECTUL UN MOD ANTREPRENORIAL
DE ACTIUNE
4.1. Consideratii generale
Activitatile desfasurate intr-o firma se pot imparti in doua mari categorii:
- operationale;
- antreprenoriale.
Activitatile tip operatii sunt activitati profesionale curente, repetitive,
de rutina, supuse influentei unor factori interni, controlabili prin responsabili, la
care factorii de decizie sunt interesati mai mult de optimizarea interdependentei
dintre structura organizationala interna si mediul extern astfel incat sa obtina
cresterea randamentului de ansamblu al firmei.
Activitatile antreprenoriale tip proiect sunt nerepetitive, supuse
influentei unor variabile exogene, iar factorii responsabili sunt greu de controlat
in totalitate. Problema principala pentru managerul de proiect este de a gasi cele
mai favorabile stari ale triadei: tehnologie/produs/piata.
O activitate de tip proiect trebuie sa fie bine definita si delimitata,
posibilitate realizabila, daca se tine cont de ceea ce este specific oricarui proiect:
- un obiectiv specific, precis si coerent;
- un scop definit o nevoie/cerere manifesta sau potentiala;
- o durata limitata cu un moment specific de incepere si un moment
specific de incheiere, pe parcursul careia sunt mobilizate importante resurse,
mijloace si competente;
- se poate evalua pe baza unei metodologii specifice folosind criterii de
costuri si/sau de rentabilitate;
- are o localizare geografica si temporala neta;
- are o structura administrativa si gestionara proprie (seful de proiect si
echipa sa) partial sau total autonoma de activitatea generala a firmei.

In acest context putem spune ca, oricarui proiect ii sunt caracteristice trei
categorii de obiective:
Obiective de performanta in sensul ca orice proiect trebuie realizat cu
respectarea unor specificatii tehnice cu privire la executia si functionarea sa,
produsele realizate ulterior trebuie sa aiba un nivel tehnic bine determinat sau o
anumita capacitate de a raspunde la cerintele pietei.
Obiective de timp termenele de implementare a proiectului constituie
pentru actorii proiectului restrictii tari ce trebuie riguros respectate.
Obiective de cost este traducerea in termeni financiari a necesitatii si
eficientei proiectului si este o reflectare a modului cum sunt respectate celelalte
doua categorii de obiective.
Raportul de forte dintre cele trei categorii de obiective se poate modifica
de la o faza la alta a ciclului de viata a proiectului.
Astfel, in etapa incipienta de identificare a ideii de proiect obiectivele
tehnice de performanta sunt mai importante decat celelalte doua obiective, iar
costul mai important decat durata.
In fazele preinvestitionale (de formulare, evaluare si decizie) se poate
aprecia ca,
cele trei categorii de obiective au aceiasi importanta, proiectul trebuie astfel
conceput incat sa satisfaca cerintele beneficiarului din toate punctele de vedere.
In faza de implementare, durata este cea care primeaza, urmata de
calitatile tehnice de executie, in limita bugetelor de costuri. Evaluarile punctuale
ale avansului executiei, arata de regula abateri care solicita costuri suplimentare,
si calea cea mai simpla de corectie inseamna reevaluarea bugetelor initiale de
costuri.

4.2. Ciclul de viata al proiectelor

Un proiect de investitii are o dinamica specifica pe un interval de timp
determinat care constituie ciclul sau de viata.
Proiectul este rezultanta unui proces complex, transpunerea sa in practica
realizandu-se prin activitati si sarcini care au urmatoarele caracteristici:
- sunt identificabile si joaca un rol bine definit in viata proiectului, ceea ce
inseamna ca, orice anomalie de ordin calitativ sau cantitativ in executia unei
activitati se poate reflecta negativ prin compromiterea sau prejudicierea
obiectivelor proiectului;
- fiecare activitate are un inceput si un sfarsit bine determinat;
- orice activitate este consumatoare de resurse (materiale, umane, de
timp), fiecare dintre acestea avand un cost si o anumita disponibilitate;
- orice activitate este legata de cel putin o alta activitate printr-o relatie de
anterioritate (de precedenta) care, din punct de vedere tehnologic, arata ca, ea
nu poate sa inceapa daca una dintre acele activitati cu care este in relatii de
anterioritate nu este terminata (o suprapunere partiala este acceptata in anumite
conditii lucru, fiind stabilita de specialisti avizati in tehnologia aplicata).
Determinarea duratei ciclului de viata a proiectului are doua motivatii:

 evaluarea si analiza oportunitatii si eficientei proiectului, prin care se

fundamenteaza din punct de vedere economic decizia de investitii,
gestiunea implementarii proiectului respectiv (programarea,
urmarirea si controlul executiei lucrarilor).
In primul caz este vorba de o abordare economica cand proiectul este
tratat prin prisma modului cum acesta va contribui la realizarea scopurilor care
au stat la baza ideii de proiect. In acest context sunt realizate elementele
necorporale (studii, rapoarte si alte documente) ce inglobeaza eforturi
intelectuale considerabile (investitia intelectuala a proiectului).
Prin metode specifice sunt studiate influentele asupra situatiei economice
si financiare a beneficiarului, sau impactul in plan economic si social la nivel
macro sau mezoeconomic. Din aceasta cauza, ciclul de viata incepe cu ideea de
proiect si se incheie cu dezinvestitia, prin dezafectare sau cesiune.
Perioada pe care se obtin efectele (economice, sociale etc.), estimate in
faza preinvestitionala, este numita perioada de viata utila (de exploatare) a
proiectului, indispensabila in derularea analizei economice si financiare.
Luand drept criteriu de definire specificul activitatilor ce se deruleaza pe
parcursul ciclului de viata a proiectului, acesta se poate imparti in trei etape
semnificative. Subliniem ca, etapizarile care se fac, au un caracter mai mult
metodologic, avand menirea de a delimita cat mai bine locul si rolul diferitilor
actori (intervenanti) in cadrul proiectului, precum si pentru face o riguroasa
determinare a structurii si intensitatii consumului de resurse investitionale. In
practica limitele intre etape sunt de cele mai multe ori difuze existand
posibilitatea reala de suprapuneri pe anumite intervale (de exemplu: detaliile de
executie se realizeaza cel mai adesea concomitent cu executia propriu-zisa a
proiectului).
1. Etapa de conceptie (preinvestitionala) - reprezinta legatura intre idee
si actiune. Este perioada in care se dezvolta o idee de proiect, careia i se
fundamenteaza necesitatea, oportunitatea si eficienta, in cadrul unei
documentatii specifice.
Este o etapa ce se finalizeaza prin studii, proiecte, licente, caiete de
sarcini, etc., fiind preponderente activitatile intelectuale, ce vor constitui cea mai
mare parte a imobilizarilor necorporale. De aceea, in aceasta etapa consumul de
resurse fizice este redus si sunt antrenati acei actori sau organisme care concura
la fundamentarea si adoptarea deciziei de a investi, la definirea conceptiei
tehnico-constructive si functionale a proiectului, cum ar fi: intreprinzatorul
(beneficiarul de proiect), proiectantul, producatorul (furnizorul de echipamente,)
organe de sinteza, organe ale puterii publice locale si/sau centrale etc.

Figura 4.1. Repere si documente in ciclul de viata al proiectului

2. Etapa de implementare (executie) in care creste rolul factorilor ce
concura la transpunerea in practica a proiectului, iar consumul de resurse fizice
investitionale este maxim in raport cu celelalte etape.
Ea se desfasoara conform prescriptiilor din documentatia tehnicoeconomica de proiect elaborata in etapa anterioara si este perioada de timp in
care resursele alocate sunt transformate in elementele materiale concrete ale
viitoarelor capacitati de productie sau de folosinta.
Durata etapei de realizare a proiectului prezinta interes deosebit din punct
de vedere al marimi sale, al consumului de resurse si nu in ultimul rand, al
corelarii actiunii actorilor si coordonarii lucrarilor. De aceea nu trebuie privita ca
simpla insumare a duratelor activitatilor ce concura la implementarea
proiectului, care se desfasoara succesiv sau simultan.
Durata de executie se studiaza cu ajutorul modelelor matematice specifice
teoriei grafurilor sau cu ajutorul graficului Gantt. Aceste modele sunt de un real
folos pentru conducerea operativa a lucrarilor de proiectare si executie.
Cele doua etape prezentate au multe puncte comune si sunt dificil de
departajat in practica. Obiectivul lor comun este de a se crea premisele necesare
realizarii scopului urmarit prin realizarea proiectului (de exemplu pentru o
investitie de expansiune scopul proiectului este de a se construi o noua
capacitate de productie, o sectie, un atelier, o instalatie etc.).
3. Etapa de exploatare, in literatura de specialitate mai este numita si
durata de viata utila, este perioada in care se obtin, esalonat, rezultatele utile
scontate.
Durata de viata utila a proiectului nu trebuie sa fie confundata cu durata
de amortizare contabila a investitiei. Investitia este subiect al procesului de
amortizare, prin depreciere care, din punct de vedere contabil, se constata si se
evidentiaza prin diminuarea valorii sale in timp. Aceasta diminuare este
rezultatul uzurii (prin utilizare) sau datorita progresului tehnic.

Deci, din punct de vedere contabil, durata de viata a investitiei este acel
interval de timp in care imobilizarile se amortizeaza complet si de regula este
stabilit prin acte normative. Astfel, in cazul amortizarii liniare, cladirile se
amortizeaza in 30-50 ani, echipamentele de lucru, utilajele in 10-15 ani,
materialul rulant in 5 ani etc.
Durata de viata utila (perioada de exploatare/functionare) a proiectului se
stabileste analizand marimea urmatoarelor durate ce caracterizeaza un sistem
tehnic:
A. Durata fizica a activelor imobilizate (echipamente, cladiri etc) - care
se poate determina relativ exact, pe baza caracteristicilor tehnico-constructive si
se exprima in timp de functionare (ore, ani, etc.). Prin modele adecvate, luanduse in considerare cheltuielile de intretinere si reparatii si valoarea reziduala (de
revanzare), se poate stabili o marime optima a acestei durate.
B. Durata de viata tehnologica este determinata de ritmul schimbarilor
tehnologice in domeniul respectiv de activitate. Marimea sa exprima intervalul
de timp dintre momentul punerii in functiune a echipamentelor/tehnologiei si
momentul estimat al aparitiei pe piata a unui nou echipament/tehnologie cu
aceleasi caracteristici functionale dar cu performante tehnice superioare.
Aparitia acesta creeaza nevoia de schimbare a vechiului utilaj demodat, de slab
randament chiar inainte de expirarea duratei sale fizice de functionare.
C. Durata de viata a produsului este perioada de succes comercial a
produsului fabricat sau perioada de exploatare economica a unui zacamant, etc.
Aceasta perioada este importanta, mai ales in cazul proiectelor specifice pe
produs (cariere, exploatari forestiere, miniere s.a) unde instalatiile nu pot fi
reconvertite la disparitia produsului pentru care s-a realizat proiectul.
In unele situatii se poate vorbi si de o durata in sens juridic. Este vorba de
proiecte a caror functionare este reglementata prin acte juridice de exemplu: o
instalatie va functiona atat timp cat este prevazut prin acordul de licenta,
prelungirea sa ulterioara este un act de vointa al partilor.

Intrebari:
1. Ce intelegeti prin activitati operationale?
2. Ce intelegeti prin activitati antreprenoriale?
3. Care sunt categoriile de obiective caracteristice unui proiect de
investitie?
4. Ce intelegeti prin perioada de viata utila a unui proiect de investitie?
5. In ce consta investitia intelectuala a unui proiect?

Saptamana 5 Lectia 4
PROIECTUL UN MOD ANTREPRENORIAL
DE ACTIUNE (II)
Cuvinte cheie: studiu de fezabilitate, caiet de sarcini, proiect tehnic, deviz
general

4.3. Principalele documente care stau la baza realizarii

proiectelor de investitii
4.3.1. Studiul de fezabilitate
Elaborarea studiilor de fezabilitate este o actiune hotaratoare in viata unui
proiect deoarece acestea sunt documente ce cuprind analiza complexa a
conditiilor in care proiectul va deveni operational, se estimeaza sansele sale de
succes din punct de vedere tehnic, economic, financiar, organizational, social
etc.
Studiul se elaboreaza pe baza de ipoteze si concluzii emise in studii suport
sau extrase din baza de date disponibila si se incheie cu propuneri de strategii
sau alternative de lucru, cu estimarea parametrilor de efect si de efort si a
eficientei proiectului. Analiza de risc si incertitudine constituie componenta
indispensabila in structura studiului de fezabilitate, mai ales la proiecte cu ciclu
lung de viata.
In situatii complexe studiul de fezabilitate poate fi precedat de unul de
prefezabilitate care printr-o analiza preliminara restrange campul de aplicatie al
studiului propriu-zis.
Modul de abordare a problemelor tratate in structura studiului depinde de
scopul fiecarui proiect si in acest context putem aprecia ca, studiile de
fezabilitate se elaboreaza pentru:
proiecte privind realizarea de noi unitati de productie de bunuri sau
prestari de servicii - se refera la o activitate preponderent noua si de aceea rata
mortalitatii lor este crescuta;
proiecte de dezvoltare a firmelor existente care au deja un profil
profesional, o piata de desfacere, un sistem de relatii de aprovizionare
functional;
proiecte de privatizare a unei societati comerciale sau a unor elemente
structurale ale sale, de obicei cele care inregistreaza pierderi;

 proiecte de restructurare a firmelor, departamentelor nerentabile sau

fara perspectiva unde concluziile trebuie sa fie transante mergandu-se pana la
propunerea de divizare sau lichidare.
Continutul studiilor este influentat si de domeniul de activitate caruia ii
apartine proiectul: industrie, agricultura, servicii, explorari geologice,
s.a.
Indiferent de domeniu insa, orice studiu trebuie sa fie subordonat unor
criterii de eficienta si eficacitate concretizate prin:
- economie de mijloace si resurse cu consecinte favorabile in planul
eficientei;
- ameliorarea performantelor, a calitatii produselor/serviciilor, cresterea
productivitatii muncii, reducerea costurilor cu efect asupra situatiei
financiare;
- conturare liniilor strategice de urmat pe durata ciclului de viata a
proiectului, cu evaluarea fluxurilor principalilor parametrii economici.
Studiile de fezabilitate sunt instrumente de analiza si fundamentare care
servesc la pregatirea deciziei cu privire la soarta proiectelor de investitii. Prin
elaborarea lor se urmareste relansarea si restructurarea activitatii firmei prin
masuri de modernizare si retehnologizare, schimbarea si innoirea gamei de
produse/servicii ce fac obiectul activitatii profesionale, schimbari de mentalitati
si conceptii in plan managerial al strategiei de marketing.
In majoritatea cazurilor, atingerea acestor obiective este imposibila fara
alocarea de resurse investitionale, materiale, financiare, intelectuale etc.,
dezvoltarea sistemelor informatice, valorificarea rezultatelor cercetarilor
stiintifice proprii sau achizitionate.
Pentru a fi un document util managementului firmei, si un instrument
informational complet si concret, util specialistilor, studiul de fezabilitate trebuie
sa fie elaborat in urmatoarea structura:
a) Introducere
Este descris, pe scurt, proiectul propus, scopul investitiei, costul total
estimat in lei si in valuta, sursele de finantare avute in vedere proprii, subventii,
imprumuturi si volumul acestora.
b) Prezentarea agentului economic
Cuprinde informatiile de identificare a firmei (societatii comerciale)
promotoare a proiectului. Se vor include informatii de genul: denumirea firmei,
adresa, telefon/fax, scurt istoric cu precizarea anului infiintarii si statutul juridic
(SRL, SA, Asociatie familiala, agricola etc.), numarul si data inregistrarii in
Registrul Comertului, capitalul social (subscris si varsat), banca si nr. de cont,
domeniul de activitate profesionala si alte domenii de activitate,
produsele/serviciile aferente activitatii profesionale de baza, segmentul de piata
detinut, amplasament si forma de proprietate asupra suprafetelor (concesiune sau
proprietate), relatiile cu alti agenti economici din tara si strainatate etc.,
informatiile financiare obtinute prin analiza activitatii financiare curente (pe
baza situatiilor financiare), stabilirea situatiei financiare, evaluata in
conformitate cu indicatorii cheie privind lichiditatea, solvabilitatea,
rentabilitatea, profitul etc.

c) Piata produsului vizeaza conturarea cadrului privind dimensiunea si

capacitatea actuala si previzionata a pietei produselor/serviciilor, conditiile de
piata in termeni de competitivitate si concurenta, costurile de mentinere si/sau
dezvoltare a segmentului de piata detinut etc. In esenta aceste informatii pot fi
grupate astfel:
- volumul pietei interne in prezent si viitor, pietele posibile pentru
valorificarea produselor din proiect;
informatii despre concurenta avantaje competitive privind:
aprovizionarea, productia, desfacerea, calitatea productiei
etc.;
- preturile date privind actualul pret intern si estimari in viitor,
estimari privind pretul de export, cu referire la preturile mondiale si preturile
specifice pietei;
comercializarea produselor la intern magazine proprii, unitati
comerciale, piata etc. si la export. Schimbarile prevazute pentru comercializarea
noilor produse din proiectul propus.
d) Proiectul este partea de engineering in care se definesc, se evalueaza
si se motiveaza toate aspectele tehnice incepand de la suprafete, lucrari de geniu
civil pana la definirea tehnologiilor si intocmirea listelor cu principalele utilaje
si instalatii tehnologice. Parte de geniu civil se refera la descrierea si elaborarea
de schite privind conceptia de realizarea a constructiilor de amenajare a
incintelor.
Structura cadru a capitolului este:
d. 1) Descrierea proiectului
- scopul proiectului;
- descrierea tehnica a produselor propuse si a procesului de productie;
- surse de materii prime existente si posibilitati privind asigurarea
acestora in viitor;
- consideratii privind mediul inconjurator;
utilitati (energie electrica si termica, combustibili, surse de apa,
conditiile de evacuare si tratare a apelor uzate si reziduurilor solide etc.);
- aspecte juridice (licente, aprobari, legi);
- tehnologia propusa in proiect;
- stabilirea la modul general a problemelor tehnice ale proiectului.
d. 2) Implementarea proiectului:
- posibilitatile agentului economic pentru implementare;
- planuri si necesitati (cerinte) privind asistenta tehnica;
- modul de realizare sau procurare propus;
- program de implementare-realizare, facilitati.
e) Costuri si plan de finantare:
e.1) Costurile proiectului:
- rezumarea costului proiectului: estimare, deviz etc;
- date de baza si calculatii privind estimarea costului (date de la
furnizori, estimari ale investitorului, constructorului etc;
- necesitatea si estimarea capitalului circulant (prima dotare);

- calculul pentru diverse si neprevazute (preturi fizice si preturi la

diverse si neprevazute);
e.2) Plan de finantare:
- plan de finantare pentru valoarea totala a proiectului (surse pe feluri si
plati);
- programul de efectuare a platilor pentru realizarea proiectului;
- conditiile si contributia investitorilor la finantarea costului proiectului ;
- termeni si conditii de folosire a surselor de finantare.
f) Analiza financiara si economica:
- estimari de venituri, costuri de investitii si de productie pe toata durata
proiectului, inainte si dupa aplicarea proiectului (fara sau cu proiect);
- rata interna (financiara) sau de rentabilitate calculata pe baza costului
financiar si beneficiului (profitului) obtinut inainte si dupa aplicarea proiectului;
- analiza realizarilor estimative, aplicand schimbarile ce pot sa apara
(depasirea duratei de realizare a investitiei, nerealizarea veniturilor, depasirea
costurilor etc.);
- rata de rentabilitate economica, analiza cost-beneficiu si analiza
senzitivitatii, in functie de factorii de risc ce pot sa apara (depasirea duratei de
executie, depasirea cheltuielilor, nerealizarea veniturilor etc.);
- riscurile de orice fel, riscuri neobisnuite, care pot interveni in derularea
proiectului propus si masurile care se iau pentru a elimina sau minimaliza
impactul potential al acestora.
g) Concluzii ce decurg din analizele facute dublate de recomandarii
privind criteriile de judecata a diverselor ipoteze si variante in functie de
specificul domeniului sau al activitatii.

4.3.2. Caietul de sarcini

Cu rare exceptii, conectarea diferitilor actori la realizarea unui proiect este
realizata prin proceduri de licitatii unde, intr-un climat de transparenta, este
aleasa cea mai calificata oferta, de regula cea mai scazuta ca pret de ofertare.
Insa, pentru a elabora oferta de servicii, concurentii trebuie sa cunoasca
conditiile si contextul in care promotorul de proiect intelege sa se desfasoare
activitatea, conditiile care sunt fixate in caietul de sarcini.
Din acest motiv apreciem ca acest document este intalnit frecvent in
aproape toate fazele ciclului de viata a proiectului, avem caiete de sarcini pentru
probe teste, verificari si puneri in functiune, pentru receptia lucrarilor, pentru
executia sau urmarirea in timp a constructiilor, pentru furnizorii de echipamente,
materiale, si utilaje.
Putem vorbi de caiete de sarcini cu caracter general si caiete de sarcini
speciale.
Scopul pentru care se intocmeste caietului de sarcini este de a informa
potentialii ofertanti cu privire la: conditiile de depunere a ofertelor, criteriile de
evaluare a acestora, conditiile contractuale privind modul de plata, selectarea

ofertantului celui mai experimentat si cu capacitatea profesionala de a duce

proiectul la bun sfarsit.
Formatul si continutul caietului de sarcini variaza in functie de domeniu,
tipul de contract, marimea si natura proiectului, dar continutul trebuie sa
cuprinda obligatoriu urmatoarele aspecte:
a) Instructiuni catre ofertanti;
b) Conditiile generale ale contractului;
c) Conditiile specifice sau speciale ale contractului;
a) Instructiuni catre participanti (ITB) fixeaza regulile procesului de
licitatie propriu-zisa, care culmineaza cu stabilirea castigatorului si incheierea
contractului.
Instructiunile vor contine urmatoarele informatii esentiale:
descrierea sumara a proiectului in perioada de implementare;
criteriile de eligibilitate pentru participanti;
sursele de procurare a elementelor necesare investitiei;
conditiile minime necesare privind capacitatea ofertantilor de a realiza
investitia;
procedurile pentru clasificarea si/sau amendarea caietului de sarcini,
pentru modificarea sau retragerea ofertelor;
limba in care se va face oferta;
prevederi referitoare la montajul financiar: moneda de plata, garantii
necesare, prevederi pentru modificarea pretului etc.;
prevederi referitoare la ofertele de pret: formatul, numarul copiilor,
termenul limita de depunere, perioada de validitate, s.a.;
procedurile pentru deschiderea licitatiei, determinarea compatibilitatii
ofertei, criteriile de evaluare;
procedurile pentru acordarea contractului.
b) Conditiile Speciale/Generale ale Contractului (CSGC) descriu
obligatiile generale ale partilor (angajator si contractor), termenii si conditiile de
derulare a contractului in perioada realizarii, inclusiv de garantie a lucrarii.
Prevederile cuprinse in Conditiile Generale se refera la:
definirea implementarii termenilor contractului;
limba si legislatia carora li se va supune contractul;
drepturile si obligatiile partilor;
datoriile si autoritatea oricarui mandatar desemnat de catre Angajator sa
supervizeze derularea contractului;
garantii si asigurarea constructiei, materialelor;
reguli privind angajarea de forta de munca;
prevederi generale cu privire la materialele de constructii, forta de munca,
inclusiv acte de inspectii si testare;
obiective de timp : date de inceput si sfarsit, procedurile de predare catre
Angajator, penalizari pentru intarziere, circumstante pentru prelungirea
perioadei de derulare;
riscuri asumate de Angajator si Contractor, riscuri speciale de forta
majora, imputatiile pentru acoperirea daunelor imputabile.

c) Conditiile specifice completeaza si modifica CSGC prin introducerea

unor cerinte contractuale specifice in anumite circumstante, ce depind de: tara,
sector, proiectul de ansamblu angajator etc.
Aceste cerinte se realizeaza prin: detalierea prevederilor tratate in termeni
generali in CSGC, anularea prevederilor neadecvate conditiilor date, amendarea
prevederilor din CSGC pentru adaptarea lor la cerintele contractului, adaugarea
unor prevederi noi pentru
realizarea satisfacatoare a contractului.
Conditiile speciale contin prevederi referitoare la:
definirea angajatorului, inginerului, limbii, legii;
delimitarea autoritatii sefului de proiect si definirea actiunilor ce necesita
aprobarea Angajatorului;
prevederi speciale cu privire la surse acceptabile, marimea garantiei,
elemente asiguratorii;
norme reglementare locale privind angajarea, gazduirea personalului;
prevederi referitoare la montajul financiar al contractului: procedura
depunerii cererilor periodice pentru decontare, conditiile de plata,
moneda, sume retinute din transele periodice, alte detalii privind platile in
avans, planul de rambursare formula si indicii de ajustare a pretului in caz
de nevoie;
prevederi specifice cu privire la plata taxelor locale si a altor impozite,
proceduri de rezolvare a disputelor contractuale diferite de prevederile
CSGC.
Multe din prevederile care reflecta procedurile contractuale specifice
spatiului geografic al debitorului pot fi standardizate pentru toate contractele
lasand numai cateva prevederi care pot fi adaugate in functie de agentie sau de
natura proiectului/sectorului.

4.3.3 Proiectul tehnic

Proiectul tehnic este ansamblul de piese scrise si desenate prin care se
creeaza o imagine coerenta asupra ansamblului obiectivului si a partilor sale
componente, a solutiilor tehnic-constructive si tehnologice, a programului de
executie si a volumului de lucrari.
Desi este realizat de o entitate de profil proiectul tehnic poate fi considerat
ca opera comuna a principalilor actori implicati in proiect.
Partile scrise ale proiectului tehnic se refera la:
descrierea generala a ansamblului lucrarilor, a amplasamentului din punct
de vedere al conditiilor climatice, geo-seismice, topo si hidrografice,
prezentarea organizarii de santier, cai de acces si surse de alimentare cu
utilitati, temporare sau definitive, grafice de lucru antemasuratori etc.;
caiete de sarcini generale/speciale pe lucrari sau obiecte de investitii;
liste de lucrari/utilaje si echipamente;
graficul general de realizare;
devizele proiectului.

4.3.4 Devizele proiectului

Devizele proiectului sunt elemente de calcul si evaluare a costului de
realizare a proiectului avand la baza operatiuni de antemasurare si antecalculatii.
In forma lor dezvoltata devizele sunt de trei feluri: deviz pe categorii de lucrari,
deviz pe categorii de cheltuieli si devizul general.
Principalele componente ale costurilor asociate unui proiect de investitii
sunt prezentate in HG 1179/2002 privind aprobarea Structurii devizului general
si a Metodologiei privind elaborarea devizului general pentru obiective de
investitii si lucrari de interventii. Prezentam in continuare o adaptare a acestor
reglementari privind structura devizului general pentru obiective de investitii
si lucrari de interventie:
1. Cheltuieli pentru obtinerea si amenajarea terenului
Obtinerea terenului (cheltuielile pentru cumpararea terenului, plata
concesiunii pe durata realizarii lucrarilor, exproprieri, despagubiri,
schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporara sau
definitiva din circuitul agricol etc.)
Amenajarea terenului (pregatirea amplasamentului prin demolari,
demontari, defrisari, evacuari materiale rezultate, devieri de retele de
utilitati din amplasament, drenaj, devieri de cursuri de apa etc.)
Amenajari pentru protectia mediului (inclusiv refacerea cadrului natural
dupa terminarea lucrarilor, prin plantaea de copaci, reamenajarea de spatii
verzi)
2. Cheltuieli pentru asigurarea utilitatilor necesare obiectivului
Alimentare cu apa, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic,
energie electrica, telefonie, radio-tv, drumuri si alte cai de acces, cai ferate
industriale
3. Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica
Studii de teren (cheltuieli pentru studii geotermice, geologice, hidrologice,
hidroenergetice, fotogrammetrice, topografice si de stabilitate a terenului
pe care se amplaseaza obiectivul de investitie)
Obtinerea de devize, acorduri si autorizatii (obtinerea certificatului de
urbanism, taxa pentru obtinerea valabilitatii autorizatiei de construire,
obtinerea avizelor si acordurilor pentru racorduri si bransamente la
retelele publice de apa, canalizare, gaze, termoficare, energie electrica,
telefonie etc., obtinerea certificatului de nomenclatura stradala si adresa,
intocmirea documentatiei, obtinerea numarului cadastral provizoriu si
inregistrarea terenului in cartea funciara, obtinerea acordului de mediu,
obtinerea avizului legat de prevenirea si stingerea incendiilor, alte avize
prevazute in acte normative)
Proiectare si inginerie (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate,
proiect tehnic, detalii de executie, verificarea tehnica a proiectarii,
elaborarea documentatiilor necesare obtinerii acordurilor, avizelor si
autorizatiilor aferente obiectivului de investitii, documentatii ce stau la

baza emiterii avizelor si acordurilor impuse prin certificatul de urbanism,

documentatii urbanistice, studii de impact, studii/expertize de
amplasament)
Consultanta (plata serviciilor de consultanta la elaborarea studiului de
prefezabilitate sau a studiilor de piata in domeniul managementului
investitiei sau administrarea contractului de executie)
Asistenta tehnica (cheltuielile pentru asistenta tehnica din partea
proiectantului, in cazul in care aceasta nu intra in tarifarea proiectarii,
asigurarea supravegherii executiei prin inspectori de santier desemnati de
autoritatea contractanta, plata altor specialisti)
4. Cheltuieli pentru investitia de baza
Constructii si instalatii (cladiri, constructii speciale, instalatii electrice,
sanitare, instalatii interioare de alimentare cu gaze naturale, instalatii de
incalzire, ventialatie, climatizare, telefonie, PSI, radio-tv, intranet etc., cu
defalcarea pe fiecare obiect de investitie)
Montaj utilaj tehnologic (daca este cazul)
Utilaje, echipamente tehnologice si functionale cu montaj (daca este
cazul)
5. Alte cheltuieli
Organizarea de santier (lucrari de constructii precum nivelarea terenurilor
naturale, dezafectari locale de cai de comunicatie sau constructii existente,
cheltuieli conexe organizarii santierului precum obtinerea autorizatiei de
executie a lucrarilor de organizare de santier, taxe de amplasament,
inchirieri semne de circulatie, intreruperea temporara a retelelor de
transport sau distributie de apa, canalizare, agent termic, energie electrica,
gaze naturale, a circulatiei rutiere, cai ferate, navale sau aeriene,
contractele de asistenta cu politia rutiera, contracte temporare cu furnizorii
de utilitati, cu unitati de salubrizare etc.)
Comisioane, taxe, cote legale, costuri de finantare (comisionul bancii
finantatoare, cota aferenta inspectiei pentru controlul calitatii lucrarilor de
constructii, cota pentru controlul statului in amenajarea teritoriului,
urbanism si pentru autorizarea lucrarilor de constructii, cota aferenta
Casei Sociale a Constructorilor, valoarea primelor de asigurare din sarcina
autoritatii contractante, precum si alte cheltuieli de aceeasi natura,
stabilite in conditiile legii, comisioane si dobanzi aferente creditului pe
durata executiei obiectivului)
Cheltuieli diverse si neprevazute.

Intrebari:
1. Care sunt criteriile de eficienta si eficacitate de care trebuie sa tina cont un
studiu de fezabilitate?

2. Care sunt principalele capitole dintr-un studiu de fezabilitate?

3. Ce este un studiu de prefezabilitate?
4. Ce intelegeti prin caietul de sarcini?
5. Ce este proiectul tehnic?
6. Ce sunt devizele proiectului?

Saptamana 6 Lectia 5
INDICATORI DE EVALUARE SI ANALIZA A EFICIENTEI
PROIECTELOR DE INVESTITII (I)
Cuvinte cheie: valoare actualizata neta, indice de profitabilitate, cost mediu
ponderat, cash-flow

CAPITOLUL 5
INDICATORI DE EVALUARE SI ANALIZA A EFICIENTEI
PROIECTELOR DE INVESTITII
5.1. Considerente generale
Fundamentarea ansamblului de decizii specifice activitatilor investitionale
se sprijina pe un sistem de indicatori de eficienta. Fiecare indicator cuantifica o
corelatie specifica intre anumiti parametrii de efort si efect caracterizand, deci,
un aspect partial al eficientei proiectului.
Sistemul de indicatori trebuie sa fie cat mai complet, adaptat/adaptabil la
particularitatile fiecarui domeniu de activitate, respectiv localizare geografica,
tehnologie, piata etc. Este recomandabil sa se aiba in vedere si criterii de alta
natura: sociala, ecologica, tehnica etc.
Pentru o corecta evaluare a eficientei economice a unui proiect, este
nevoie, in primul rand, de identificarea completa si corecta a tuturor
parametrilor de efort si de efect, apoi, in functie de conditiile concrete, se
construiesc acele corelatii care au relevanta pentru factorii decizionali.
Exista doua modalitati principale de abordare a analizei eficientei
investitiilor:
principiul economic, care se bazeaza pe capacitatea investitiei de a
crea valoare si de a fi rentabila, pe baza rezultatelor sau fluxurilor
financiare pe care le genereaza;
principiul financiar, care se bazeaza pe aceeasi considerente, insa ia
in considerare toate aspectele legate de investitie, inclusiv cele de
finantare.
Indiferent de modalitatea de abordare, exista patru concepte fundamentale
care ghideaza analiza unei investitii:
capacitatea acesteia de a crea valoare pentru intreprindere si pentru
actionari;
rentabilitatea acesteia, definita prin capacitatea de a genera rezultate in
urma efortului;
1

 termenul de recuperare a investitiilor, care se doreste a fi cat mai mic;

riscul, care de asemenea trebuie sa fie cat mai mic.

5.2. Analiza eficientei investitiei principiul economic

Indicatorii de eficienta, care constituie criteriile financiare de evaluare a
investitiilor dupa principiul economic sunt:
- Valoarea actualizata neta;
- Indicele de profitabilitate;
- Rata interna de rentabilitate;
- Termenul de recuperare actualizat.

5.2.1. Valoarea actualizata neta (VAN)

Valoarea actualizata neta exprima surplusul de valoare rezultat de pe urma
exploatarii investitiei, la incheierea duratei de viata a acesteia. Practic, arata
valoarea neta adaugata valorii intreprinderii de catre proiectul de investitie.
VAN este principalul criteriu de selectie a investitiilor, fiind preferat
celorlalte criterii. Maximizarea valorii VAN a fiecarui proiect de investitii va
avea drept consecinta maximizarea valorii intreprinderii, care este principalul
obiectiv financiar al firmei.
Valoarea actualizata neta (VAN) a unui proiect de investitii corespunde
diferentei ce se obtine dintre costul initial al investitiei si valoarea actualizata a
fluxurilor de numerar obtinute pe seama investitiei.
Utilizarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1. calcularea valorii actualizate a fiecarui flux de numerar;
2. insumarea algebrica a valorilor actualizate si scaderea din suma
rezultata a costului initial al investitiei pentru a se gasi astfel valoarea
actualizata neta (VAN);
3. aprecierea proiectului pe baza VAN.
Pentru exemplificare consideram urmatorul proiect de investitii:

Proiectul exemplificat solicita alocarea fondurilor de o anumita marime la

un moment dat 0 si care se concretizeaza in intrari de numerar esalonate pe
mai multe perioade.

Relatia pe baza careia se poate calcula valoarea actualizata neta este

urmatoarea:

sau

unde: r costul mediu ponderat al capitalului

F0 investitia
Ft fluxul de numerar susceptibil a fi degajat in anul t
- factor de actualizare
Optiuni de decizie:
1) daca VAN > 0

investitia poate fi acceptata;

2) daca VAN 0

investitia trebuie respinsa.

In cazul in care suma cash flow-urilor actualizate este superioara valorii

sumei investite este rentabil sa se adopte respectivul proiect de investitii. Adica,
pentru ca un proiect de investitii sa merite a fi adoptat VAN trebuie sa fie
pozitiva.
Valoarea actualizata neta este considerat cel mai elocvent indicator de
selectie a proiectelor de investitii. Indicatorul evidentiaza castigul efectiv in
unitati monetare comparabile cu cele de la momentul actual, de care va beneficia
intreprinderea (in cazul in care previziunile se vor adeveri) prin adoptarea
proiectului de investitii supus analizei. In concluzie, daca se analizeaza decizia
adoptarii unui proiect, acesta se va realiza daca VAN > 0, iar daca se urmareste
alegerea unei investitii din mai multe posibile, se va alege aceea cu VAN
pozitiva maxima.
In legatura cu calcularea VAN si cu semnificatia ei se pot face
urmatoarele precizari:
1. o valoare pozitiva a VAN se considera ca determina cresterea valorii
de piata a actiunilor intreprinderii. Altfel spus, se poate considera ca valoarea
unei intreprinderi este data atat de valoarea activelor existente inainte de
investitie cat si de valoarea oportunitatilor de crestere ca urmare a
implementarii proiectelor cu VAN pozitiva;
2. previzionarea fluxurilor viitoare pe care le genereaza investitia este o
problema dificila pentru rezolvarea careia sunt necesare studii serioase atat in
plan economic cat si tehnic si comercial care preced analiza financiara propriu-

zisa. Rezultatele analizei financiare sunt direct influentate de previzionarea

acestor incasari ulterioare;
3. iesirile de numerar sunt considerate negative. In formula de mai sus a
VAN am considerat ca iesirile de numerar au loc o singura data sub forma F0
dar exista proiecte mari a caror realizare presupune mai multe iesiri anuale
(investitia se realizeaza in mai multi ani) ceea ce inseamna ca, in astfel de
situatii exista o serie de valori Ft negative;
4. stabilirea ratei de actualizare r pentru toate perioadele viitoare cand
vor avea loc fluxurile de numerar este o problema dificila si sensibila. Este o
problema dificila deoarece, mai ales in economiile instabile, cu evolutii uneori
incontrolabile ale inflatiei, rata dobanzii chiar si la creditele pe termen mediu
sau lung poate fi modificata pe parcurs. Este in acelasi timp o problema
sensibila deoarece actualizarea valorii reale a fluxurilor de numerar reactioneaza
foarte mult in functie de oscilatia ratei de actualizare, ceea ce face ca si VAN sa
reactioneze in acelasi fel. Aceasta dificultate si implicit riscul oscilatiei VAN
datorita ratei de actualizare se inlatura atunci cand finantarea investitiei se face
din fonduri imprumutate cu o rata certa a dobanzii. Rata dobanzii la
imprumuturile de finantare devine de fapt si rata de actualizare a valorilor
viitoare;
5. daca proiectul este finantat din profiturile acumulate, valoarea
intreprinderii creste cu valoarea actualizata neta (VAN) a proiectului. In acelasi
timp valoarea firmei scade cu valoarea costului initial al fondurilor proprii de
finantare;
6. selectionarea proiectelor de investitii in conditii de rationalizare a
capitalului (atunci cand resursele de finantare sunt limitate) se face prin
calcularea raportului intre valoarea VAN si costul proiectului (VAN / proiect) si
se alege proiectul care are cea mai mare valoare a acestui raport cu conditia ca
numitorul raportului (costul proiectului) sa nu depaseasca nivelul maxim al
fondurilor disponibile pentru investitii.

5.2.2. Indicele de profitabilitate (Ip)

Desi valoarea actualizata neta este considerata ca fiind cel mai relevant
indicator de selectie a proiectelor de investitii, exprimand castigul monetar
efectiv de care va beneficia intreprinderea prin adoptarea proiectului de investitii
supus analizei, acest criteriu nu tine cont de efortul investitional depus de
intreprindere pentru realizarea proiectului. In acest sens, indicele de
profitabilitate exprima castigul net obtinut pentru o unitate monetara investita,
fiind calculat ca raport intre suma cash flow-urilor disponibile actualizate si
suma investita:

unde: r costul mediu ponderat al capitalului

F0 investitia
Ft fluxul de numerar susceptibil a fi degajat in anul t
- factor de actualizare
VAN - valoarea actualizata neta
Optiuni de decizie:
Daca Ip > 1

investitia se accepta

Daca Ip 1

investitia se respinge

Proiectul va merita a fi adoptat daca genereaza un indice de profitabilitate

mai mare decat 1. Cu cat marimea Ip este mai mare in raport cu unitatea, cu atat
investitia este mai eficienta.
Ca avantaj fata de criteriul VAN, aplicarea indicelui de profitabilitate
permite analiza comparativa a proiectelor pentru care efortul investitional este
diferit. In situatia in care cheltuiala initiala cu investitia este aceeasi pentru
proiectele analizate, aplicarea celor doua criterii va conduce la aceeasi
concluzie. In caz contrar, se poate intampla ca aplicarea in decizia de investitii a
criteriului VAN sa conduca la selectarea altui proiect decat prin aplicarea
criteriului Ip. Astfel, se recomanda utilizarea ambelor criterii, mai ales in
conditii restrictive privind bugetul disponibil.

Intrebari:
1. Care sunt conceptele fundamentale care ghideaza analiza unei investitii?
2. Care sunt elementele luate in considerare in abordarea economica a analizei
eficientei proiectelor de investitii?
3. Ce exprima valoarea actualizata neta?
4. Care este conditia de acceptabilitate a unui proiect pe baza metodei VAN?
5. Ce exprima indicele de profitabilitate?
6. Care este conditia de acceptabilitate a unui proiect pe baza metodei indicelui
de profitabilitate?

Saptamana 7 Lectia 5
INDICATORI DE EVALUARE SI ANALIZA A EFICIENTEI
PROIECTELOR DE INVESTITII (II)
Cuvinte cheie: rata interna de rentabilitate, termenul de recuperare actualizat,
raportul incasari-plati actualizate, rentabilitatea neta a investitiei

5.2.3. Rata interna de rentabilitate (RIR)

Rata interna de rentabilitate a investitiei (RIR) este de fapt o rata de
actualizare care face ca valoarea actualizata a intrarilor nete de numerar estimate
pe baza proiectului sa fie egala cu valoarea costurilor (iesirilor) estimate pentru
realizarea proiectului respectiv.
Din punct de vedere economic, RIR rezulta din capacitatea investitiei de a
genera fluxuri de numerar prin angajarea in exploatare pentru a acoperi valoarea
initiala a capitalului investit. Este rata de actualizare pentru care efortul
investitional initial este acoperit in intregime. In acest caz investitia este egala cu
valoarea actualizata a sumei fluxurilor de numerar susceptibile a fi degajate in
viitor.
In situatia prezentata valoarea actualizata neta (VAN) este nul, respectiv
indicele de profitabilitate (Ip) este egal cu unu.
Daca VAN = 0,
inseamna ca

Deoarece in acest caz r = RIR

Se pot determina urmatoarele relatii:

daca RIR = r VAN = 0
daca RIR > r VAN > 0
daca RIR < r VAN < 0
Rata interna de rentabilitate determina urmatoarele optiuni de decizie:
1) Daca rata interna de rentabilitate a investitiei este egala cu rata
dobanzii la imprumutul facut pentru finantarea investitiei (RIR=r),
intreprinderea poate investi in acest proiect deoarece poate utiliza fluxurile de
numerar generate de aceasta investitie pentru a rambursa suma initial
imprumutata si pentru a plati costul creditului bancar (costul imprumutului).

2)
Daca rata interna de rentabilitate a investitiei depaseste costul
imprumuturilor utilizate pentru finantarea proiectului (RIR > r) atunci proiectul
trebuie acceptat. In aceasta situatie, dupa rambursarea capitalului imprumutat
pentru finantarea investitiei si plata dobanzilor intreprinderea va inregistra un
surplus monetar care va duce la cresterea capitalului social si a valorii de piata a
actiunilor.
3) Daca rata interna de rentabilitate a investitiei este mai mica decat
costul capitalului (RIR < r), proiectul trebuie respins deoarece vor ramane
costuri nerecuperate prin fluxurile de numerar generate de investitie, costuri ce
vor fi suportate de actionari, iar valoarea intreprinderii scade.
4) Daca exista mai multe proiecte independente cu rata interna de
rentabilitate a investitiei mai mare decat costul capitalului vor fi acceptate toate
proiectele.
5) Daca exista mai multe proiecte care se exclud reciproc va fi acceptat
proiectul care are cea mai mare rata de rentabilitate a investitiei, evident mai
mare decat costul capitalului imprumutat pentru implementarea proiectului.
Luarea deciziei de acceptare a investitiei pe baza RIR poate implica si
criterii suplimentare:
RIR trebuie sa fie mai mare decat costul mediu al capitalurilor
investite in proiect (rata de actualizare r), astfel existand cerinta
ca VAN sa fie pozitiva, dar din motive suplimentare de siguranta si
ca fiecare cost individual;
RIR trebuie sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de pe piata
(rata minima de randament din economie).
Compararea cu costul capitalului se face pentru a evidentia acoperirea
riscului asumat de investitorii care au consimtit sa participe la finantarea afacerii
(actionarii si/sau creditorii).

5.2.4. Termenul de recuperare actualizat

Termenul de recuperare actualizat (Tr) reprezinta perioada de timp
necesara recuperarii efortului investitional pe seama fluxurilor de numerar
susceptibile a fi degajate in viitor de investitie.
Termenul de recuperare actualizat exprima intervalul de timp dupa care
valoarea prezenta a sumei fluxurilor de numerar degajate in viitor devine egala
cu valoarea investitiei.
Expresia matematica a termenului de recuperare actualizat este
urmatoarea:

Fluxul de numerar mediu (F) este o medie ponderata a valorilor

actualizate a fluxurilor de numerar obtinuta pe cei n ani de previziune
susceptibile a fi degajate in viitor.

Se poate calcula:
- ca o medie simpla:

- ca o medie ponderata:
unde:
ct reprezinta coeficienti de ponderare ce se acorda descrescator pe masura
ce se inainteaza in orizontul de previziune pentru a pune in evidenta certitudinea
realizarii nivelului fluxului de numerar estimat ce se reduce pe masura ce
orizontul de previziune creste.
In cazul evaluarii unui proiect de investitii, regula de decizie este
urmatoarea:
daca Tr Tr0, investitia se accepta;
daca Tr > Tr0, investitia se respinge.
unde:
Tr0 reprezinta termenul de recuperare al investitiei asteptat de catre
investitori (functie de VAN sperat si rata de actualizare r ca rata de
rentabilitate medie asteptata de catre investitori).

5.3. Analiza eficientei investitiei principiul financiar

Principiul financiar de evaluare a eficientei investitiilor se bazeaza pe
aceeasi considerente ca principiul economic, insa ia in considerare si aspectele
de finantare a investitiei.
Indicatorii de eficienta, care constituie criteriile financiare de evaluare a
investitiilor, dupa principiul financiar sunt:
- Raportul incasari-plati actualizate;
- Rentabilitatea neta a investitiei.

5.3.1. Raportul incasari-plati actualizate

Raportul incasari-plati actualizate (RI/P) se calculeaza pe baza valorii
actualizate a intrarilor de numerar (I) si a valorii actualizate a iesirilor de
numerar (P), dupa relatia:

unde:
I - valoarea intrarilor de numerar
P - valoarea iesirilor de numerar
- factor de actualizare
Investitia intr-o activitate economica este eficienta numai daca acest
indicator este supraunitar (mai mare decat 1). Cu cat indicatorul se
indeparteaza de valoarea unitara cu atat eficienta investitiei este mai mare.

5.3.2. Rentabilitatea neta a investitiei

Rentabilitatea neta a investitiei (RNINV) ne arata capacitatea investitiei
de a genera fluxuri de numerar ce raman la dispozitia intreprinderii.
RNINV se calculeaza ca raport intre valoarea actualizata a fluxurilor de
numerar nete si valoarea prezenta a investitiei.
Valoarea actualizata a fluxurilor de numerar nete reprezinta practic
valoarea neta pe care o aduce investitia la valoarea intreprinderii dupa achitarea
tuturor obligatiilor intreprinderii, respectiv dupa remunerarea tuturor
investitorilor.
Formula de calcul a rentabilitatii nete a investitiei este urmatoarea:
unde:
FN - valoarea actualizata a fluxurilor de numerar nete
F0 - valoarea investitiei
Investitia intr-o activitate economica este cu atat mai eficienta cu cat acest
indicator este mai mare.
Intrebari:
1. Ce exprima rata interna de rentabilitate?
2. Care sunt conditiile de acceptabilitate ale unui proiect pe baza metodei RIR?
3. Ce reprezinta termenul de recuperare actualizat si cum se calculeaza?
4. Ce exprima rentabilitatea neta a investitiei si cum se calculeaza?
5. Cum trebuie sa fie raportul incasari-plati actualizate ca investitia intr-o
activitate economica sa fie eficienta?