Sunteți pe pagina 1din 2

Pentru a prezenta prelungirile romantismului, selectam textul poetic Rugaciune de Octavian

Goga.
In ultimul deceniual secolului al XIX-lea si in cel dintai al sec. al XX-lea se contureaza 2 orientari
majore care in perioada interbelica vor fi definite prin termenii traditionalism si modernism. Dupa
moartea lui Eminescu, a urmat o etapa a epigonismului eminescian. La inceputul sec. al XX-lea,
pe langa simbolism, teoreticizat de Macedonski, s-a cultivat un traditionalism minor prin
samanatorism si poporanism. Primul mentionat este o prelungire deteriorata a romantismului,
sustinatorii curentului facand confuzia intre etnic si estetic. Puneau accent pe intimism, idilism,
idealizarea vietii satului, Calinescu numindu-l mitul romantist rustic si patriarhal. Cea de-a 2a
orientare preia teoria specificului national, dar este situata polemic fata de idilism.
->Opera lui Octavian Goga este o monografie liric a satului, n care trateaz teme specifice
smntorismului i poporanismului:asuprirea poporului, natura solidar cu durerea
omeneasc, rolul poetului i al poeziei. Poezia lui are un caracter mesianic, in traditie
pasoptista, romantismul sau fiind de tip Biedermeyer. Poetii romantici credeau in destinul special
al creatorului, care aveau predilectie pentru poezia profetica. Poetul crede in menirea scriitorului
de a fi profetul neamului sau: Am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un
deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza
durerile poporului prin sufletul sau. Prin urmare, poetul este un poet achives, sustinandu-se
caracterul militant al artei si rolul social al artistului.
->Poet militant, isi construieste crezul poetic fundamentar pe conceptia despre rolul scriitorului si
finalitatea sociala a artei. Pentru Goga, poezia este o arma de lupta, afirmand legatura dintre
arta si viata. Respinge ideea artei pure, a artei destinate celor initiati, refuzand si modernismul
agresiv. Proclama in schimb, specificul national ca element esential al artei, viziune de factura
romantica.
->Volumul Poezii din 1905 se deschide cu poezia Rugciune care reprezint o evocare a satului
transilvnean. Satul lui Goga este un spaiu care a suportat robia i care tnjete acum dup
libertate social i demnitate naional.
->Poezia Rugciune este de fapt o art poetic n sintetizeaz punctul lui de vedere n legtur
cu ce ar trebui s fie poezia i care ar trebui s fie mesajul acesteia. Potrivit crezului estetic al
autorului, scriitorul trebuie s redea suferinele poporului, iar poezia s devin un instrument de
lupt social. n aceast concepie se vede influena romantismului asupra autorului, care preia o
parte din ideile lui Mihail Koglniceanu exprimate n Dacia literar.
->Titlul poeziei concentreaza tema textului, aceasta fiind rolul creatiei si al creatorului, adica sa
prezinte idealul neamului. Termenul religios rugciune, este un motiv central al textului,
sugerand invocatia patetica pe care creatorul o face divinitatii pentru a solutiona criza generata
de impasul creator. Poezia nu are ns un caracter religios, ci se refer la concepia romantic
potrivit creia actul de creaie este condiionat de primirea harului divin. Aceast semnificaie
este accentuat nc din prima strof a poeziei. Poetul poart un dialog cu divinitatea n care,
ntr-un gest de umilin, i cere s i dea puterea s "cnte durerea neamului su:"Rtcitor, cu
ochii tulburi, / Cu trupul istovit de cale, / Eu cad neputincios, stpne, / n faa strlucirii
tale. Retorismul este de factura romantica, cauza zbuciumului sufletesc este epica, cu implicatii
estetice.
-> [ Dialogul permanent ntre poet i divinitate este subliniat la nivelul textului de adresrile
directe la persoana a II-a: "Printe, - ornduie-mi crarea!, "Tu, Doamne, vzul meu ndreapt.,
"n inim tu mi-o coboar. Prezena eului liric este marcat de folosirea pronumelor i
adjectivelor pronominale de persoana I i a verbelor la aceeai persoan: "eu cad, "mi se
desfac, "eu caut, "eu simt, dar prin vocea eului liric se exprim de fapt vocea colectivitii.
Cauza zbuciumului sufletesc pentru care cere ndurare poetul este faptul c suferina neamului i
mustr contiina. n numele acestor "umilii ai sorii ar vrea poetul s neleag taina lumii,
farmecul vieii, ce nseamn dragostea i ura, cntecul i lumina.] Datorit mesajului, Goga preia
formula lirismului obiectiv, n sensul c n poezia de revolt social vocea liric va refuza
tririle individuale, vorbind n numele colectivitii.
->Poezia este alctuit din ase strofe, dispuse n trei secvene poetice: prima strof
ilustreaz cutrile poetului care n-a gsit calea creaiei sale i invoc ajutorul divinitii, strofele
II V arat izvoarele i obictivul creaiei sale, iar ultima strof evideniaz caracterul militant al
poeziei.

-> Tonalitatea poeziei reflect diferite stri poetice, de la rugciune i implorare ("Eu n
genunchi spre tine caut: / Printe, - ornduie-mi crarea!) la jale i revolt ("n pieptul
zbuciumat de doruri, "D-mi viforul n care url / i gem robiile de veacuri), mergnd pn la
asumarea rolului de poet al neamului:"Cntarea ptimirii noastre.
->Prima secven poetic prezint frmntrile poetului care i caut sursa de inspiraie, i
caut cuvintele potrivite. El i cere divinitii, printr-o adresare direct, puterea de a-i gsi
drumul spre adevrata poezie. Aceast idee este subliniat la nivelul lexico-semantic de
cuvintele care aparin cmpului semantic al drumului: "cale, "drum, "prpstii, "zarea,
"crarea. Poetul este descris, cu ajutorul epitetelor, ca un fiu rtcitor, amintind de mitul
biblic: "Rtcitor, cu ochii tulburi, / Cu trupul istovit de cale, "neputincios.
->n a doua secven poetic este prezentat concepia despre poezie i despre condiia
poetului. Creaia trebuie s aib ca scop principal cntarea vieii celor muli. Imaginea poetului
este subliniat cu ajutorul unor simboluri prezente n cele patru strofe: "pieptul, "sufletul,
"mintea[, "braul, "cntecul, "pleoapa, "rostul: "Pieptul zbuciumat de
doruri (metafor), "Cum vor s-mi tulbure izvorul / Din care sufletul seadap (personificare), "Sdete-n braul meu de-a pururi / Tria urii i-a
iubirii. (personificare),"pleoapei mele ostenite (personificare, epitet).]
->Temele creaiei poetice sunt redate, n strofa a III-a, prin metafore: poezia naturii este
subliniat prin versurile "Dezleag minii mele taina / i legea farmecelor firii., iar poezia
social: "Sdete-n braul meu de-a pururi / Tria urii i-a iubirii. Sursele acestei poezii sunt
redate prin dou simboluri, lumina i cntecul, care simbolizeaz cunoaterea raional i
cunoaterea orfic, prin intermediul muzicii: "D-mi cntecul i d-mi lumina.
->n strofele a IV-a i a V-a, tonalitatea de bocet i de revolt susine opiunea poetului pentru a
exprima suferina poporului: "Nu rostul meu, de-a pururi prad / Ursitei matere i rele, / Ci jalea
unei lumi, printe, / S plng-n lacrimile mele. Strofele subliniaz asumarea total a rolului
poetului, trecerea de la eu la noi.
->n ultima secven (ultima strof) apare un motiv esenial al creaiei lui Goga i anume
poezia care are "glas, care are puterea de a transmite urmailor istoria adevrat a neamului.
Astfel poezia se transform n "Cntarea ptimirii noastre, cptnd un caracter profetic. Poetul
nu mai are o individualitate proprie, el se confund cu ntreg poporul. El este o contiin social
i naional, un interpret al nzuinelor unei ntregi colectiviti.
-> Elementele de prozodie confer muzicalitate textului. Rima versurilor este mperecheat, iar
ritmul iambic susine att lamentaia, ct i cina sau revolta poetului. Toate laolalta: cuvinte
stravechi, pline de semnificatie , epitete care creeaza stari de profunda afectivitate, metafore cu
adinci rezonante si forta semnibilizitoare, in deplina consonanta cu ideile si nazuintele poetului
fac din Rugaciune unul dintre cele mai vibrante manifeste literare cunoscute in poezia
romaneasca.