Evoluia crizei orientale si consecinele sale asupra

spaiului romnesc, n secolul al XIX-lea

n secolul al XIX-leaPrincipatele Romne au fost afectate si ele de Criza Oriental,

implicndu-se de voie sau de nevoie n acest conflict, nc de la nceputul secolului, avnd
ca obiectiv obinerea autonomiei si independenei fa de Imperiul Otoman. Astfel, n urma
rzboiului ruso-turc (1806-1812) si a Tratatului de pace de la Bucuresti, Basarabia, a
fost cedat de catre Turcia nvingtorilor(Rusiei). Mai trziu (1828-1829), ntre cele dou
mari Puteri s-a desfsurat un nou conflict, cstigat tot de Rusia si finalizat prin Tratatul de
pac de la Adrianopol (1829). La Adrianopol s-a sabilit printre altele: oficializarea Proteciei
ariste n Principate, autonomie administrativ pentru ambele ri, dreptul de navigaie pe
Dunre cu vase proprii, etc. La jumtatea secolului al XIX-lea tensiunile ruso-otomane
au dat nastere Rzboiului Crimeii (1853-1856), rzboi la carea a luat parte, alturi de
Turcia, si o coaliie de state n frunte cu Frana si Anglia. n acest rzboi Rusia a fost nvins,
iar condiiile pcii s-au stabilit la Congresul de Pace de la Paris (1856). La acest
Congres, prezidat de ministrul de externe francez contele Walewski, Frana a pus problema
unirii Principatelor Romne. Tot la Paris s-a decis: nlturarea meninerea suzeranitii
otomane si nlocuirea Protectoratului Rus cu o Garanie colectiv a Marilor Pureri; cedarea
ctre Moldova a judeelor din Sudul Basarabiei(Cahul, Bolgrad s Ismail); libera navigaie pe
Dunre, etc. Alese dup rezolvarea numeroaselor probleme create de Turcia si Austria,
Adunrile Ad-hoc au hotrt, n decembrie 1857, c dorinele romnilor presupun n primul
rnd unirea Moldovei cu Muntenia ntr-un singur stat cu numele de Romnia, condus de un
prin strin.
Dar, Marile Puteri reunite n cadrul Conferinei de la Paris (1858) au prevzut existena
a doi domni, dou guverne si a dou adunri pentru statul numit Principatele Unite ale
Moldovei si Valahiei. Pe baza Conveniei de la Paris, document care organiza Principatele
Romne, romnii au ales ca domn al Moldovei si al rii Romnesti, pe 5 si 24 ianuarie
1859, aceeasi persoan: Alexandru Ioan Cuza, astfel prin dubla alegere realizndu-se
Unirea celor dou ri. n acelasi an, actul de la 24 ianuarie a obinut acordul Marilor
Puteri si n 1861firmanul otoman de unire instituional. Realizarea Unirii a fcu posibil si
realizarea unui program de reforme, astfel au fost elaborate: legea secularizrii averilor
mnstiresti, reforma agrar, legea nvmntului, etc. Dup nlturarea lui Cuza, la
conducerea rii a fost adus un principe strin, Carol de Hohenzollern Sigmaringen.
Acesta a devenit domn la data de 10 mai 1866, sub numele de Carol I. nc de la nceputul
domniei Carol I si-a manifestat intenia de a obine independena Romniei de sub Imperiul
Otoman. Romnia s-a manifestat ca un stat independent prin elaborarea Constituiei din
1866, prin participarea la expoziii n nume propriu sau chiar prin aducerea, pe tronul
Romniei, a lui Carol I. Totusi suzeranitatea otoman exista n mod oficial de aceea cel mai
important obiectiv al Romniei n aceast perioad era obinerea independenei.
Lupta pentru independen a fost favorizat de redeschiderea criza orientale, n
anii 1875-1876, odat cu rscoalele si rzboaiele antiotomane din Bulgaria, Bosnia si
Heregovina, Serbia si Muntenegru. Romnia a dorit s obin independena pe cale
diplomatic, ns noua constituie Otoman (1876), a pstrat statutul Romniei de

Provincie Imperial. n aceste condiii, singura cale de obinere a independenei era cea
militar si apropierea de Rusia. n urma tratativelor ncepute n 1876 la Livadia, n data de
4 aprilie 1877, se ncheie Convenia romnorus,
care prevedea: Rusia avea dreptul s treac, cu armata, peste teritoriul Romniei, pe
propraia cheltuial si pe un traseu care s ocoleasc Bucurestiul, Rusia trebuia s pstreze
integritatea teritorial a Romniei si s respecte drepturile politice ale statului romn. n 12
aprilie, Rusia a declarat rzboi Porii, iar otomanii au bombardat localitile de la Nordul
Dunrii, romnii rspunznd prin bo mbardarea Vidinului. Romnii si-au manifestat intenia
de a participa la rzboiul ruso-turc, prin vocea prim-ministrului I. C. Brtianu, ns rusii au
refuzat. Totusi dup ce aslturile rusesti au fost respinse la Plevna, marele duce Nicolae,
conductorul trupelor rusesti, i-a cerut sprijin lui Carol I. Acesta a acceptat si a obinut
comanda trupelor romno-ruse de la Plevna. Dup un asalt esuat asupra Plevnei, cnd dor
soldaii romni au cucerit reduta Grivia, Plevna este asediat si nevoit s capituleze n faa
romnilor. n urma tratatelor ncheiate la San Stefano(februarie) si Berlin(iunie-iulie),
din1878, Marile Puteri au recunoscut independena Romniei. La Congresul de la Berlin s-a
stabilit pentru Romnia: obinerea independenei cu condiia acceptrii modificrii articolului
7 al Constituiiei din 1866, Romnia primea Dobrogea cu Delta Dunrii si Insula
Serpilor(deinut anterior de Turcia) si era nevoit s-i cedeze Rusiei judeele din Sudul
Basarabiei(Cahul Bolgrad si Ismail).
La 14 noiembrie 1878, Dobrogea a devenit Romniei, iar 1881 Romnia a devenit Regat. Pe
plan
economic s-a putut realiza o politica protecionist si o legislaie care s favorizeze
dezvoltarea Romniei. Principatele romne s-au aflat, n secolul al XIX-lea, n mijlocul
evenimentelor, care sunt cunoscute sub numele de criza oriental. Participarea
romnilor la aceste evenimente, au determinat si realizare obiectivelor propuse: autonomia
(Tratatul de la Adrianopol 1829), Unirea Moldovei cu ara Romneasc a fost
favorizat de Rzboiul Crimeei si Congresul de la Paris(1856), iar obinerea
Independenei s-a realizat prin participarea Romniei la Rzboiul din
Balcani(1877-1878).