CUPRINS

1.Structura organizatorica a Bancii Comerciale Romane

2.Conducerea BCR
3.Principii si reguli generale ale acordarii creditelor
bancare pentru persoane juridice
4.Indicatori de evaluare a bonitatii solicitantilor de
credite persoane juridice
5.Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru
persoane juridice

Concluzii

Anexe

CREDITAREA BANCARA A PERSOANELOR JURIDICE

Principii si reguli generale ale acordarii creditelor bancare

pentru persoane juridice

In legislatia bancara in vigoare creditul este definit ca fiind orice angajament de plata
a unei sume de bani, in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata
unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei
datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui
drept la plata unei sume de bani.
Activitatea de creditare a unei banci comerciale este structurata, de regula, pe doua
mari domenii:

creditarea companiilor sau a persoanelor juridice;

creditarea persoanelor fizice.

In acest proiect vom trata pe larg creditarea persoanelor juridice.

Agentii economici din Romania apeleaza frecvent la credite bancare, pe termen scurt
sau pe termen mediu ori lung, din mai multe motive, intre care mentionam:
- rentabilitatea scazuta si lipsa fondurilor proprii;
- imobilizarea resurselor proprii din cauza creantelor mari neincasate;
- accesul restrictiv la alte variante de finantare;
- blocajul financiar si arieratele din economia romaneasca.
Categoriile de persoane juridice care pot beneficia de credite la bancile din Romania,
sunt:
- regii autonome, companii si societati nationale;
- societati comerciale cu capital de stat sau privat;
- societati comerciale cu capital integral strain sau mixt, constituite conform legii;
- unitati administrativ teritoriale, organizate potrivit legii;
- asociatii de proprietari si alte forme de asociere prevazute de lege;

- alte persoane juridice, organizate in conformitate cu legea si care desfasoara activitati legale.
Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele juridice pentru a primi
un credit sunt :

sunt constituiti conform legii si poseda capital social varsat potrivit statutului;

desfasoara activitati legale, potrivit statutului de functionare, avand un nivel

corespunzator al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxurilor de lichiditati, rezulta ca exista posibilitati reale de rambursare

la scadenta a ratelor din credit si plata dobanzilor aferente;

prezinta garantii pentru utilizarea cu eficienta a imprumutului, iar valoarea

garantiilor acceptate este mai mare sau cel putin la nivelul creditelor solicitate si a
dobanzilor aferente, calculate pe intreaga perioada de creditare;

isi deruleaza activitatea prin conturi deschise la unitatile teritoriale ale bancii;

accepta clauzele din contractul de credit si prezinta toata documentatia solicitata.

Pentru prevenirea riscului de creditare, bancile nu acorda credite:

agentilor economici care inregistreaza pierderi;

agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea activelor

circulante sau la realizarea proiectelor de investitii;

agentilor economici cu datorii fata de banca, trecute de aceasta in afara bilantului si

care nu prezinta programe de redresare viabile;

agentilor economici pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment.

Mai mult, la acordarea creditelor, bancile au in vedere ca prima sursa de rambursare

a imprumutului sa o constituie capacitatea agentului economic de a genera lichiditati, iar
garantiile materiale trebuie sa constituie intotdeauna ultima sursa de rambursare a creditului si
de plata a dobanzilor.
Documentatia pe care clientii persoane juridice trebuie sa o prezinta bancii in
vederea obtinerii creditelor cuprinde:

cererea de credit semnata de persoanele autorizate sa reprezinte agentul economic

solicitant;

hotararea AGA de contractare a imprumutului respectiv, daca este vorba de sume mari;

bilantul (situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii), raportul de gestiune si

contul de profit si pierdere (rezultatele financiare), incheiate in ultimii 3 ani;

ultima balanta de verificare intocmita;

situatia prognozata a platilor si incasarilor (cash-flow-ul) aferente perioadei pentru

care agentul economic solicita imprumutul;

bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs, intocmit conform precizarilor

Ministerului Finantelor Publice;

situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditul (cantitatile, valorile,

cauzele formarii si termenele de valorificare), insotite de fundamentarea necesarului
de credit;

documente (facturi proforme, comenzi, precontracte, contracte) din care sa rezulte

elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului, dar si datele de
identificare ale vanzatorului (denumirea, adresa si contul), acordul acestuia de a vinde,
denumirea bunurilor ce urmeaza a fi vandute, pretul, termenele si modalitatea de
efectuare a platilor;

planul de afaceri sau studiul de fezabilitate pentru creditele pe termen mediu si lung,
destinate finantarii unor investitii;

autorizatia de constructie cu toate avizele si acordurile necesare, inclusiv proiectul de

executie stampilat;

devize estimative si devizul general;

proiectul graficului de rambursare a creditului si a dobanzilor;

lista garantiilor propuse bancii pentru creditul solicitat, precum si evaluarea acestora;

acordul solicitantului privind consultarea bazei de date a Centralei de Risc Bancar CRB;

orice alte documente solicitate de banca.

Documentele prezentate de catre clienti in vederea obtinerii de credite, precum si cele

elaborate ulterior de banca, in cursul procesului de analiza, acordare, verificare si rambursare
reprezinta continutuldosarului de credit.

In scopul evaluarii riscului de credit, societatile bancare trebuie sa-si clasifice creditele
acordate in una din urmatoarele 5 categorii de bonitate: standard (A), in observatie (B),
substandard (C), indoielnic (D), pierdere (E). Cele 5 categorii au urmatoarele semnificatii:

Categoria A: performante foarte bune, care permit achitarea la scadenta a datoriei;

Categoria B: performante bune, dar fara certitudinea rambursarii in viitor;

Categoria C: performante satisfacatoare, cu tendinte de inrautatire;

Categoria D: performante scazute;

Categoria E: pierderi si incapacitate de rambursare.

Clientii din categoriile A si B au prioritate in aprobarea cererilor de creditare, iar cei

din categoria E nu sunt admisi la creditare.
Clasificarea se face pe baza performantelor financiare si non-financiare ale clientilor,
evaluate conform unor indicatori si criterii diferite de la banca la banca si de capacitatea
acestora de a-si onora obligatiile la scadenta (serviciul datoriei).

Importanta Centralei Riscurilor Bancare (CRB)

in activitatea de creditare

Cand analizeaza situatia agentilor economici solicitanti de credite, in vederea

cuantificarii cu precizie a riscului de creditare, bancile romanesti au posibilitatea de a consulta
fisierele administrate de catre Centrala Riscurilor Bancare, din cadrul BNR, care contin
informatii referitoare la volumul de credite, inclusiv restante, pe care un debitor le are la o
banca.
Centrala Riscurilor Bancare functioneaza incepand cu 1 ianuarie 2000 si gestioneaza o
baza de date alimentata prin raportarile periodice ale bancilor comerciale si ale celorlalte
institutii financiare autorizate in acest sens, privind expunerile fata de clientii debitori (credite
curente si restante), dupa cum urmeaza:

expunerea fiecarei institutii de credit din sistemul bancar romanesc fata de acei
debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente, al caror nivel cumulat
depaseste suma limita de raportare;

restantele mai mari de 30 zile, indiferent de suma, inregistrate in restituirea

creditelor de catre persoanele fizice;

informatiile referitoare la fraudele cu carduri produse de catre posesori.

Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) este organizata in patru registre:
- Registrul central al creditelor (RCC) contine informatii de risc bancar raportate de
institutiile de credit si este actualizat lunar;
- Registrul creditelor restante (RCR) contine informatii de risc bancar referitoare la
abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii sapte ani si este alimentat lunar de
Registrul central al creditelor;
- Registrul grupurilor de debitori (RGD) contine informatii despre grupurile de persoane
fizice si/sau juridice care reprezinta un singur debitor si este alimentat lunar de Registrul
central al creditelor;
- Registrul fraudelor cu carduri (RFC) contine informatii despre fraudele cu carduri
produse de catre posesori raportate de institutiile de credit si este actualizat on-line.

Figura nr. 1

Sursa: Banca Nationala a Romaniei

Orice unitate bancara poate solicita la CRB informatia de risc bancar referitoare la o
persoana fizica sau juridica non-bancara rezidenta, cu acordul scris al persoanei respective.

Aceste informatii ajuta bancile in analiza lor asupra capacitatii unui client de a primi credite,
fiind evident ca un client inregistrat cu restante, nu are sanse in momentul respectiv de a mai
primi credite la o banca din Romania.
Sisteme similare de gestiune a informatiilor de credit functioneaza in tari din Uniunea
Europeana cu un grad ridicat de intermediere financiara, cum sunt: Austria, Belgia, Franta,
Germania, Italia, Portugalia, Spania etc.
La analiza situatiei economico-financiare a unui client, bancile mai utilizeaza si
informatii puse la dispozitia lor de catre Centrala Incidentelor de Plati (CIP) din BNR, care
stocheaza date referitoare la incidentele de plati ale agentilor economici cu instrumentele de
debit (cecuri, cambii, bilete la ordin). Daca un client este inregistrat in baza de date CIP ca
fiind un rau platnic, el va intampina greutati la obtinerea unui credit, banca fiind pusa in garda
asupra bonitatii si seriozitatii lui.

Indicatori de evaluare a bonitatii solicitantilor

de credite persoane juridice

Necesitatea analizei bonitatii decurge din importanta formarii unei opinii fundamentate
despre situatia financiara si performantele trecute, prezente si viitoare ale posibilului
imprumutat, politica si strategia urmarite de acesta in desfasurarea activitatii, dar si
posibilitatea lui de a rambursa ratele si dobanzile la scadentele stabilite.
Analiza bonitatii are ca punct de plecare bilantul contabil (situatia activelor,
datoriilor si capitalurilor proprii) si contul de rezultate, pentru ca acestea ofera o imagine
pertinenta privind rentabilitatea si eficienta activitatii desfasurate. Diagnosticul situatiei
economico-financiare este indispensabil pentru evaluarea eligibilitatii solicitantilor de
imprumuturi.
Sistemul de indicatori care cuantifica bonitatea firmelor solicitante de credite poate
cuprinde indicatori cum ar fi:
- dinamica cifrei de afaceri;
- rezultatul exercitiului;

- fondul de rulment;
- trezoreria neta;
- lichiditatea;
- solvabilitatea;
- gradul de indatorare;
- viteza de rotatie a activelor circulante;
- rentabilitatea de exploatare;
- rentabilitatea economica;
- rentabilitatea financiara;
- gradul de acoperire a dobanzii etc.
Fiecare banca comerciala elaboreaza si utilizeaza propriul sau sistem de indicatori de
bonitate, in cadrul politicii sale de creditare.

Formulele de calcul si modul de interpretare a rezultatelor indicatorilor enumerati

anterior sunt :
Cifra de afaceri reprezinta veniturile realizate de client la finele unei perioade (luna,
trimestru, an), din vanzarea produselor, serviciilor, marfurilor etc. O firma cu o cifra de
afaceri ascendenta desfasoara o activitate viabila, cu perspective de dezvoltare. Orice declin al
cifrei de afaceri in termeni reali constituie un semnal de alarma pentru creditori.
Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) este un indicator sintetic care caracterizeaza
eficienta activitatii desfasurate. Mai mult, capitalurile proprii sunt influentate direct de
valoarea acestui indicator, in sensul diminuarii acestora cu pierderea si al majorarii cu profitul
inregistrat. De regula, banca nu acorda credite agentilor economici care inregistreaza pierderi,
adica nu au capacitatea sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate.
Lichiditatea este capacitatea firmei de a face fata datoriilor pe termen scurt, prin
transformarea rapida a activelor pe termen scurt in lichiditati.
Lichiditatea imediata

Lichiditatea curenta

In analiza acestui indicator, o banca prudenta va elimina activele pe termen scurt care
nu se pot transforma rapid in lichiditati (stocuri foarte greu valorificabile, clienti cu probleme
etc).
Analiza indicatorilor de lichiditate reflecta:
- tipul de activitate desfasurata de societate si anume: pentru o firma cu activitate
preponderent comerciala sau cu o viteza de rotatie a stocurilor foarte mare, nu apar diferente
semnificative intre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata, in timp ce pentru o firma cu
activitate productiva cu ciclu lung de fabricatie, diferentele dintre lichiditatea curenta si
lichiditatea imediata sunt evidente;
- eficienta managementului societatii si modalitatea de finantare a societatii.
O valoare mare a lichiditatii, ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt, poate
reflecta o finantare din zona pasivelor pe termen lung, adica provenind de la fondul de
rulment.
Solvabilitatea reflecta capacitatea unei firme de a transforma toate activele sale in
numerar pentru plata tuturor obligatiilor.

Formula de calcul este urmatoarea:

Solvabilitatea unei firme cu activitate viabila se caracterizeaza astfel :

raportul este supraunitar;

ponderea datoriilor totale (catre furnizori, buget, salariati, banca) in total activ nu
depaseste 50%.

Gradul de indatorare exprima raportul intre datorii si capitaluri proprii si se

calculeaza astfel:
Gradul de indatorare generala (Leverage)

Gradul de indatorare financiara (Gearing)

Viteza de rotatie a activelor circulante arata numarul de rotatii efectuate de

activele circulante in decursul unei perioade (numarul de cicluri de productie). La modul
general, acest indicator se calculeaza ca raport intre cifra de afaceri si activele circulante
(stocuri si creante).
Viteza de rotatie trebuie analizata in evolutie si in comparatie cu situatia din alte
societati comerciale, din ramuri de activitate similare. Activele circulante sunt folosite mai
eficient, cu cat numarul de rotatii efectuate in decursul unei perioade este mai mare.
Durata medie de incasare a clientilor reprezinta amanarea medie a platii acordata
clientilor si se calculeaza ca raport intre soldul mediu al clientilor si cifra de afaceri,
exprimandu-se in zile. Durata creditului comercial acordat clientilor depinde de natura
activitatii, de forta financiara a societatii comerciale creditoare, de pozitia ei pe piata si de
raporturile acesteia cu beneficiarii. O buna gestiune financiara a firmei presupune reducerea
amanarilor la plata acordate clientilor, fara a prejudicia insa pietele de desfacere.
Durata medie de plata a furnizorilor reprezinta amanarea medie a platii acordata de
catre furnizori, exprimata ca raport intre soldul mediu al furnizorilor si costul aprovizionarilor,
fiind de asemenea exprimata in zile. Valoarea furnizorilor neplatiti reprezinta marimea
creditelor comerciale obtinute, iar marimea indicatorului exprima durata acestor credite.
Prelungirea duratei creditelor obtinute de la furnizori sporeste volumul resurselor
atrase, necesare finantarii activelor circulante.
Rentabilitatea reprezinta capacitatea agentului economic de a obtine profit din
activitatea proprie. Indicatorii rentabilitatii pot fi grupati astfel:
- rentabilitatea din exploatare exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit din
activitatea de baza, inaintea influentelor elementelor financiare si extraordinare;
- rentabilitatea economica exprima capacitatea unui agent economic de a obtine profit prin
valorificarea activelor economice de care dispune;
- rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului propriu de a produce profit. In
conditiile apelarii la credite, premisa ca firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara este ca
rentabilitatea economica sa fie superioara ratei dobanzii (modelul Modigliani-Miller). In caz
contrar, daca se apeleaza la credite in conditiile in care rata rentabilitatii economice este
inferioara ratei dobanzii, apare o degradare a rentabilitatii financiare, din cauza efectului de
levier (indatorare) negativ.
Indicatorul de acoperire a dobanzii arata capacitatea firmei de a plati dobanda la
creditele angajate. Acest indicator se calculeaza ca raport intre rezultatul inaintea platii
dobanzii si a impozitului pe profit (earnings before interests and taxes EBIT) si cheltuielile
cu dobanzile. Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflecta o buna
capacitate a firmei de a-si achita dobanda.

Aspecte non-financiare ale analizei creditelor

pentru persoane juridice
Analiza non-financiara vizeaza credibilitatea agentului economic si se refera in
special la calitatile morale si profesionale ale managerilor si actionarilor firmei, precum si la
reputatia firmei (calitatea produselor si serviciilor, modul de indeplinire a obligatiilor asumate
in relatiile cu partenerii de afaceri).
Factorii non-financiari care influenteaza activitatea clientului pot fi:
a.

Conducerea activitatii (managementul):

pregatirea profesionala, prestigiul si experienta in sectorul de activitate;

experienta in functii de conducere si reputatia echipei manageriale;

caracterul, moralitatea si integritatea conducerii;

gradul de participare a conducerii la capitalul societatii (gradul de cointeresare

materiala).
b. Activitatea clientului:

existenta si viabilitatea planului de afaceri;

evolutia activitatii si profilul acesteia;

caracterul activitatii: sezonier, permanent, ciclic;

sfera de activitate: productie, comert, prestari servicii, etc;

concurentii: numarul si marimea concurentilor, reputatia lor, caracteristicile produselor

fabricate de acestia, cotele de piata ale fiecaruia etc;

segmentul de piata detinut: in crestere/in declin, cuantificabil/necuantificabil;

reputatia clientului in cadrul ramurii, subramurii si cota de piata detinuta pe plan

international, national si/sau local; nominalizarea pietelor externe etc;

perspectiva de dezvoltare pe termen scurt si lung a sectorului;

problemele majore cu care se confrunta sectorul (schimbari tehnologice, reglementari

guvernamentale, schimbari de mediu etc);

portofoliul de clienti: numar, reputatie, dependenta de anumiti clienti si repartitia lor

geografica, modul in care sunt reglementate relatiile contractuale, modalitatea de
vanzare (credit comercial/cu plata imediata), clientii interni si externi importanti,
ponderea vanzarilor efectuate la intern sau extern in total vanzari ale societatii;

relatiile cu furnizorii: numar, dependenta de anumiti furnizori, modalitatea de plata,

eventuale intarzieri la plata;

politica de preturi: nivel fata de concurenta, reactii la modificarea preturilor de catre

concurenti, facilitati acordate clientilor etc;

publicitate si reclama.
c. Strategia

existenta unei strategii de dezvoltare pe urmatorii 3-5 ani, daca aceasta este realista,
realizabila sau cu risc de esec;

alternative si implicatii in cazul nerealizarii strategiei propuse;

existenta sau nu a planurilor de restructurare si redresare financiara.

d. Implicarea financiara sau angajarea actionarilor / asociatilor

participarea cu capitaluri proprii a actionarilor/asociatilor la finantarea afacerii, astfel

incat aceasta sa fie pe masura riscului implicat;

se analizeaza daca proprietarii sprijina afacerea prin garantarea personala, aceasta

asigurand o mai mare angajare din partea lor.

Concluziile rezultate din analiza aspectelor non-financiare privind clientii sunt

utilizate de catre banca la fundamentarea deciziei de creditare, intocmirea si analiza situatiei
clientilor, dar si la analiza calitatii portofoliului de imprumuturi.