INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

STUDII SUPERIOARE DE MASTERAT

Specializarea Managementul Educaţional

Caldare-Raicu Diana

Proiecarea pedagogică a procesului de învăţămînt

Controlat de: Dna Mariana Marin

Doctor în pedagogie

CHIŞINĂU 2010
 Proiecarea pedagogică a procesului de învăţămînt
Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de
învăţământ în cadrul căruia sunt realizate activităţile didactice (lecţii etc.) şi educative
(ore de dirigenţie etc.) proiectate conform obiectivelor generale şi specifice stabilite la
nivel de politică şcolară/universitară (vezi programele şcolare dar şi unele programe
extraşcolare).

Activităţi ale procesului de învăţare

Instruire Învăţare didactică

• proiectată de profesor în contextul • realizată de elev conform
specific fiecărei discipline şcolare, programelor şi manualelor şcolare,
au ca efect învăţarea didactică în clasă şi în afara clasei, în mediul
• vizează formarea-dezvoltarea şcolar şi extraşcolar
personalităţii prin acţiuni structurate
pe baza corelaţiei subiect
(educator) – obiect (educat),

Procesul de învăţământ - “proces instructiv-educativ” iar teoria instruirii este

considerată “subteorie a teoriei a educaţiei”

Proiectarea pedagogică a procesului de învăţământ reprezintă ansamblul acţiunilor

şi operaţiilor angajate în cadrul activităţii de educaţie/instruire conform finalităţilor
asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a
acesteia, în sens managerial / global, optim, strategic. Iar activitatea de proiectare
pedagogică valorifică acţiunile şi "operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor,
conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre
acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţământ"

Specificul activităţii de proiectare pedagogică evidenţiază importanţa acţiunilor

de planificare – programare – concretizare a educaţiei / instruirii care vizează
valorificarea optimă a unei resurse materiale esenţiale: timpul real destinat învăţării, în
mediul şcolar şi extraşcolar.

Proiectarea pedagogică

Proiectare globală Proiectare eşalonată

care acoperă perioada unui nivel, treaptă,
ciclu de învăţă-mânt, urmărind, în mod
special, elaborarea planului de învăţământ
şi a criteriilor generale de elaborare a
programelor de instruire (organizate pe
discipline de învăţământ, forme de
instruire, dimensiuni/laturi ale educaţiei –
conţinuturi generale ale educaţiei /
instruirii);
Operaţii ale activităţii de proiectare pedagogică
Operaţia de definire a criteriului de
optimalitate a planului sau a pro-
gramelor de instruire/educaţie
• în termeni absoluţi, prin raportare la
standardele de competenţă şi de
performanţă instituţionalizate ca
obiective informativ-formative, de
nivel maxim -mediu – minim
• în termeni relativi, prin raportare la
standardele definitivate, ca
obiective concrete, la nivelul şcolii şi
al clasei de elevi, în diferite
momente ale evoluţiei acestora
Tipuri de proiectare pedagogică
Proiectarea tradiţională
de tip didacticist, reprezintă un model
centrat asupra conţinuturilor, respectiv
asupra acţiunii de predare subordonând
obiectivele, metodologia şi evaluarea într-o
logică proprie "învăţământului informativ",
care supralicitează transmiterea de
cunoştinţe, dirijarea exclusivă a instruirii,
unilateralizarea procesului de formare a
elevilor
Proiectarea tradiţională
Structura de proiectare
care acoperă perioada unui an de
învăţământ, trimestru şcolar sau a unei
activităţi didactice/educative concrete
(lecţie, oră de dirigenţie etc.), urmărind, în
mod special, elaborarea programelor de
instruire/educaţie şi a criteriilor de
operaţionalizare a obiectivelor generale şi
specifice ale programelor de
instruire/educaţie.
Operaţia de analiză a componentelor
planului sau a programelor de
instruire/educaţie
• obiectivele pedagogice asumate
(generale-specifice-concrete);
• conţinuturile pedagogice adecvate
la nivel de plan – programă -
activitate didactică (lecţie etc);
• strategiile de predare-învăţare-
evaluare, adaptabile la diferite
condiţii de învăţare interne şi
externe.
Proiectarea curriculară
promovată la nivelul didacticii
(post)moderne, este centrată asupra
obiectivelor activităţii de instruire/educaţie,
urmărind, cu prioritate, optimizarea
raporturilor de corespondenţă pedagogică
între elementele componente (obiective-
conţinuturi-metodologie-evaluare), între
acţiunile de predare-învăţare-evaluare,
subordonate finalităţilor angajate la nivel
de sistem şi de proces
1. presiunea conţinutului în raport cu

Modelul de proiectare
obiectivele – metodologia –
evaluarea, ceea ce conferă sarcinii
didactice/educative un sens
nediferenţiat, dependent (aproape)
exclusiv de valorile implicate în
acţiunea de predare.
2. menţine relaţiile dintre elementele
componente ale activităţii
didactice/educative subordonate
conţinutului (obiectivele –
metodologia - evaluarea) pe o
coordonată aleatorie, care exclude
posibilitatea reglării - auto-reglării:
proiectului pedagogic, mesajului
educaţional, repertoriului comun
(profesor-elev), comportamentului
de răspuns al elevului, circuitelor de
conexiune inversă (externă-internă)
- vezi Structura acţiunii
educaţionale/didactice
centrat asupra acţiunii de predare, reflectă
şi determină, în acelaşi timp, calitatea
procesului de formare iniţială şi continuă a
cadrelor didactice, caracterizat prin
dezechilibrul existent între pregătirea de
specialitate (predominantă şi adesea
monodisciplinară) şi formarea pedagogică
(precipitată sau insuficient integrată pe
circuitul: psihologie-teoria
educaţiei/instruirii-metodică-practică
pedagogică).

Proiectarea curriculară
Structura proiectare valorifică rolul central acordat obiecti-velor
pedagogice, urmărind realizarea unui
învăţământ care vizează formarea-
dezvoltarea optimă a elevului prin
valorificarea tuturor resurselor
(dimensiunilor şi forme-lor) de
(auto)educaţie/(auto)instruire (intelectuală-
morală-tehnologică-estetică-fizică;
formală-nonformlă-informlă). O asemenea
structură presupune instituţionalizarea
 unui anumit sistem de formare iniţială şi
continuă a educatorilor, care devine
funcţional în contextul oricărui proiect
pedagogic avansat la nivel de sistem şi de
proces (vezi elaborarea şi aplicarea:
planului de învăţământ - programelor
şcolare – proiectelor de lecţie/activitate
educativă etc.).
Principiile de proiectare curriculară • analiza necesităţilor societăţii, care
asigură definitivarea finalităţilor
sistemului de educaţie/învăţământ
(idealul pedagogic - scopurile
pedagogice);
• analiza necesităţilor
elevilor/studenţilor, care asigură
definitivarea finalităţi-lor procesului
de învăţământ (obiectivele
pedagogice generale şi specifice);
• analiza conţinuturilor şi a
metodologiilor (de predare-învăţare-
evaluare), necesare pentru
definitivarea programelor
şcolare/universitare.

Acţiunile necesare în activitatea de • selecţionarea şi definirea

proiectare şi dezvoltare curriculară (plan obiectivelor învăţării (learning
de învăţământ, programe objectives) în calitate de obiective
şcolare/universitare, proiecte de activitate pedagogice ale procesului de
didactică/educativă) vizează, în ordine învăţământ;
ierarhică • selecţionarea şi crearea
experienţelor de învăţare, adecvate
obiectivelor pedagogice, în calitate
de conţinuturi cu resurse formative
maxime;
• organizarea experienţelor de
învăţare la niveluri formative
superioare prin metodologii
adecvate obiectivelor şi
conţinuturilor selecţionate;
• organizarea acţiunii de evaluare a
rezultatelor activităţii de instruire,
realizată conform criteriilor definite
la nivelul obiectivelor pedagogice
asumate, valorifica-te/valorificabile,
în termeni de "revizuiri dezirabile".
 Modelul de proiectare curriculară susţine corespondenţa obiective -
conţinuturi – metodologie - evaluare,
interdependenţa acţiunilor de predare-
învăţare-evaluare şi deschiderea acestora
spre (auto)perfecţionare, posibilă şi
necesară în cadrul unui sistem adecvat
de formare a cadrelor didactice

Avantajele curriculumului şcolar faţă de programele tradiţionale

după V. Guţu

Parametrii Programa Curriculumul

analizaţi
Filozofia • Procesul educaţional este • Procesul educaţional este
educaţiei centrat pe profesor. centrat pe elev.
• Elevul este privit ca obiect
al actului educaţional.
• Educaţia este privită ca un
rezultat.
• Promovează competiţia.
• Orientează spre o motivaţie
exterioară cu evidente
elemente de reprimare, de
frică şi de constrângere.

• Au un caracter
Obiectivele
generalizator şi
abstract.
• Accentul este plasat pe
obiective de cunoştinţe.
• Obiectivele sunt
suplimentare faţă de
conţinut.
• Elevul este privit ca subiect al
actului educaţional.
• Educaţia este privită ca un
proces.
• Stipulează cooperarea şi
ajutorul reciproc
• Orientează spre o motivaţie
interioară bazată pe bucurie şi
succes.
• Este axat pe obiective concrete
şi posibile de evaluat.
• Accentul este plasat pe
obiective de capacităţi şi
atitudini.
• Obiectivele au un caracter
standardizat şi se bazează pe
corelaţia cunoştinţelor,
capacităţilor şi atitudinilor.

Conţinuturile • Se axează pe conţinuturi.
• Conţinuturile apar ca
finalităţi ale actului de
învăţare.
• Conţinuturile sunt
proiectate strict pe
discipline.
Strategiile
didactice
• Nu sunt prezentate ca
elemente de sine
stătătoare.
• Accentul este plasat pe
predarea de metode
reproductive.
• Se axează pe forme
colective sau individuale.
• Componenta “evaluare”
lipseşte.
Metodologia
evaluării
• Evaluarea se bazează pe
informaţia memorată.
• Evaluarea este îndreptată
mai mult spre constatarea
insuccesului.
• Evaluarea este întreruptă şi
fixată în termenii concreţi.
• Impune o evaluare formală,
aversivă
•Este îndreptată spre
constatare.
• Conţinuturile au un caracter
flexibil.
• Ele sunt mijloace de atingere a
obiectivelor preconizate.
• Conţinuturile sunt proiectate
interdisciplinar şi
transdisciplinar.
• Sugestiile metodologice sunt
un element de bază în structura
curriculumului.
• Accentul este plasat pe
învăţarea prin metode creative
(active şi interactive).
• Orientează spre activitatea în
grupe mici, învăţarea este
reciprocă.
• Componenta “evaluare”
este prezentată sub
formă de sugestii
generale.
• Evaluarea se bazează pe
competenţe (capacităţi).
• Evaluarea este îndreptată spre
înregistrarea succesului.
• Evaluarea este continuă,
formativă şi cumulativă.
• Stimulează la elevi efortul de
autoevaluare şi autoreglare.
• Este îndreptată spre motivarea
elevului şi realizarea feedback-
ului.
 Bibliografie:

1. Maria I. CARCEA, Tatiana DOROFTE, Elena TIRON, Cornelia

NEAGU, Smaranda BUJU, Mihaela CĂRPUŞ CARCEA
“Introducerea în pedagogie” Romania, Iaşi 2001
2. Constantin COCOŞ „Pedagogie”, Romania, Iaşi 1996
3. Sorin CRISTEA “Dicţionar în pedagogie”, Chişinău 2002
4. Sorin CRISTEA “Pedagogia generală”, Constanţa 2001
5. N. SILISTRARU “Pedagogia în scheme”, Chişinău 2004