Sunteți pe pagina 1din 6

Marele Gatsby

Între ficțiune și realitate

Student: Buia Andra-Cristiana Curs: Spații sociale și viață cotidiană reflectate în literatura din sec. XX Profesor: Lect. Dr. Marian Ștefănescu Politica și societate în secolul XX, an I Facultatea de Istorie, Universitatea București

Marele Gatsby –între ficțiune și realitate

Buia Andra - Cristiana

„Marele Gatsby”! „Marele”! Oare ce este așa „mare” la acest personaj? De ce idolatrizează, oarecum, Scott Fitzgerald această personalitate? Nu „domnul”, ci „marele Gatsby”. Despre acest Gatsby aflăm că este un tânăr idealist care, în timpul unei veri memorabile din anii 1920, reușește să deslușească adevărata diferență dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent. De-a lungul timpului, el este capabil să se ridice deasupra originilor sale modeste și a ghinionului din viață. Acțiunile sale nu sunt de omis: merge la război și se întoarce nu numai nevătămat, ci și încărcat cu medalii; în anumite circumstanțe, ajuge să facă studii, dar pentru o perioadă scurtă de timp, la una dintre cele mai pretențioase universități din lume, Oxford; fabuloasa avere, o dobândește în numai trei ani, prin căi necunoscute de cititor la începutul lucrării. Pe langă toate acestea, devine subiectul cel mai discutat al lumii newyork-eze a acelor timpuri. Și totuși, era o enigmă pentru toată lumea povestea acestui purtător al visului american și fabulau care mai decare povești despre misteriosul personaj: „se spune că tipul ăsta a omorât o dată pe cineva”, „mai de grabă a fost spion german în timpul războiului”, „în timpul războiului a fost în armata americană”. Multe vorbe contradictorii erau spune, multe afirmații fără fond erau făcute, iar poveștile despre acest exponat al visului american se îmnulțeau pe zi ce trece în mințile tutror celor care participau la imensele serate date de el, sau în imaginația tutror care auziseră câte ceva despre el, dar nu-l și cunoșteau. Conceptul original al visului se baza pe principiile fundamentale ale Statelor Unite:

dreptul la viață, libertate și justiție. Dar cum lumea este în perpetuă schimbare, și idealurile se modifică o dată cu conștiința oamenilor. Cu timpul, acest „american dream” a început să consiste din dreptul la succes, fericire și independență, la emoție financiară și socială. Am afirmat mai sus că „marele Gatsby” este atât un exponent al visului american, cât și o mare enigmă. Cred că aceste lucruri sunt corelate, iar aici s-a dorit sublinierea pierderea, uitării și abaterii de la adevăratele principii americane. Și când puteau fi atătate mai bine decât în New York-ul anilor `20? În orașele mari ale Occidentului, în speță la New York, înaintea acestor vremuri, viața socială se caracteriza prin accesul bărbaților, în timpul nopții, în localuri, baruri sau la serate unde puteau servi masa, consuma alcool sau de a se distra. În primele decenii ale secolului XX, după creșterea urbanității, la New York au apărut așa-zisele cluburi de noapte sau baruri. Istoricul Barton Peretti ne spune cum s-a întâmplat

Marele Gatsby –între ficțiune și realitate

Buia Andra - Cristiana

acest fenomen: „Anumiți proprietari de cabarete din New York, au achiziționat autorizații emise pentru asociații voluntare ce existau pentru a eluda legile privind ora de închidere a localurilor”. În ciuda faptului că aceste localuri au fost interzise și închise în timpul Prohibiției, la câțiva ani după încheierea acesteia, barurile și cluburile de noapte s-au răspândit și dincolo de granițele New York-ului. Acestea nu au fost singurele modificări: acum și persoanele de sex feminin puteau ieși noaptea, consuma băuturi alcoolice sau fuma în compania bărbaților. În acest mod a apărut curtatul femeilor, ce în acele vremuri a fost folosit în exces. Modificări au apărut și în rândurile petrecerilor de acasă: oameni, bărbați și femei, se întâlneau la grămadă pentru cocktailuri, flirturi, dansuri sau bârfe. Această schimbare este vizibilă și foarte detaliată și în opera lui Fitzgerald: „În nopțile verii aceleia, dinspre casa vecinului meu se auzea mereu muzică. În grădinile albăstrii, bărbați și femei plateau tremurători ca niște fluturi de noapte, înconjurați de șoapte, de șampanie, de stele (…)”; „Către ora șapte sosea orchestra, (…), o întreagă companie de oboiuri, tromboane, saxofoane, viore, corni, piculine și tobe mari și mici(…)”; „grupurile se schimbau mai repede, creșteau cu noii sosiți, se dizolvau și se formau într-o răsuflare. Începeau rătăcirile de la un grup la altul fete pline de încredere care treceau de colo până colo printer cete mari și mai stabile, devenind câte o clipă scurtă vie centrul unui grup, și apoi, pline de triumph, alunecau pe marea schimbătoare a chipurilor, glasurilor, culorilor, sub o mereu altă lumină.” În concluzie, în jurul lumii, dar mai ales în America de Nord în opulentul New York cel modern, anii `20 erau un timp al vivacității explozive, o foame disperată de senzații și fericire în consecința tragediei și suferinței trăite în Primul Război Mondial. Era un timp când tinerii erau în căutarea unui anumit înțeles al vieții lor ce se stabilea în senzații. Era un timp al petrecerilor și al băutelor în exces, asemeni celor povestite în lucrarea studiată, cu un sens vioi al detaliului ce crează o barieră între realitate și exagerare. Orașul New York este centrul activității financiare in Statele Unite și, de decenii, e conectat la insula Manhatten prin Podul Brooklyn. Estul extrem al insului a evoluat într-o petrecere a comunității pentru a ajuta la menținerea ambițiilor sociale. Comunitățile din estul Long Island-ului, unde se petrece majoritatea acțiunilor și unde sunt stabilite personajele principale sunt West Egg și East Egg, o pereche de formațiuni în „formă de ou” și separate de un golf de apă. Gatsby și Nick trăiesc în case învecinate în West Egg, în timp de Daisy și Tom Buchanan au casă în East Egg. Diferențele dintre cele două comunități reflectă diferențele create în mintea lui Nick, între înalta societate, estul țării ce deține succes financiar si societatea mediocra, economic dezavantajată din vest.

Marele Gatsby –între ficțiune și realitate

Buia Andra - Cristiana

Nick Carraway este povestitorul romanului, un observator și comentator al evenimentelor și mai puțin un personaj activ. Seria descoperirilor de care are part despre lumea socială și economică, din care visa să facă parte, l-au determinat să renunțe la inocența și speranța absolută în schimbul cinismului și disperării. Ca rezumat al experiențelor trăite sau studiate, Nick ajunge la concluzia că trecutul este o iluzie, iar încercarea de a te întoarce în timp aduce suferință. Ajungând să descopere dragostea secretă ce Gatsby i-o purta verișoarei sale, o dragoste cu o mare adoarde, dar închisă în trecut, Nick realizează că accentuarea unor plăcei trecute aduc o viață fadă.

Jay Gatsby se lega de orice licăr de speranță, fiind un păcătps prin dragoste infinită pentru visare, că într-o zi o va „revendica” pe Daisy Buchanan. El se stabilile în West Egg pentru simplu motiv de a locui vis-a-vis de aceasta. Doar apele îi despărțeau, dar la sfârșitul docului, legat de casa Buchanan-ilor prin golf, exista o lumină verde. Pentru îndrăgostit aceasta avea o însemnătate mult mai puternică, mai profunda. Ea reprezenta legătura dintre ei,

semnificația imensă pe care o avea pentru el luminița

verzuie dispăruse acum pentru totdeauna. Cât timp o distanță ernormă îl separase de Daisy,

lumina aceea se spăruse poate foarte apropiată, cât s-o atingă(

luminiță verzuie la capătul unui debarcader.”. Daisy este verișoara de gradul doi a lui Nick și purtătoarea dragostei lui Gatsby. Este o femeie foarte frumoasă, iar lumea se învârtea în jurul dorințelor, nevoilor, sentimentelor și resentimentelor ei, resentimente ce le avea din tinerețe. Căsătorită cu Tom, nu pare să fi fost foarte deranjată de lipsa atenției din partea lui, găsindu-se în cele din urmă, foarte mulțumită de idila ei cu Jay. Și ea, precum Gatsby, este egoistă, iubindu-se mai mult pe sine decât pe ceilalți. Acest cuplu de personaje, sau mai bine zis, acțiunile și caracterele lor, sunt elemente declanșatoare în transformarea lui Nick – un fel de șocuri ale adevărului despre societatea râvnită de el, societate ce o va renega în cele din urmă. Pe de altă parte, soțul ei, Tom Buchanan are o violență fizică și emoțională, fiind incapabil și neinteresat să vadă că acțiunile și comportamentul lui sunt distructive atât pentru el cât și pentru cei din jurul lui. El este bănuitor și distructiv, ca și celelalte personaje antaganoce, întruchipări ale comportamentului social dominant în înalta societate a vremii, atitudini care par autorului intenții tematice pentru condamnare. Atitudinea disprețuitoare a personajelor poate fi văzută în final ca un miez al perversității visului american.

care în cele din urmă, se rupse: „(

)

).

Dar acum devenise iarăși o

Marele Gatsby –între ficțiune și realitate

Buia Andra - Cristiana

Inițial, aventura moroasă în care era angajat Tom, părea să o deranjeze pe Daisy.

Sentimentul de nemulțumire a fost descris printr-un singur telefon primit de acesta în timpul unei mese, unde pe lângă cuplu, erau prezenți la masă Nick și o jucătoare remarcabilă de golf, Jordan Baker: „Telefonul sună iarăși în casă, făcându-ne pe toți să tresărim, când Daisy își

Insistențele metalice, stridente, ale ființei care

era a cincia cu noi la masă.”. Myrtle, cea care era la celalalt capăt al firului, este răsfățată de amantul ei, care îi permitea să trăiască viața pe care ea credea că o merită. În schimb, Tom Buchanan nu era singurul infidel din poveste, Myrtle fiind măritată la rândul ei, cu George Wilson, ce avea sentimente puternice pentru ea. El era un vânzător de mașini uzate, cu lipsuri la șofat, personalitate și căruia îi lipsea în totalitate carisma. Eforturile sale de a-și păstra iubita lângă el, au ca rezultat moartea acesteia, ce-i declanșează o obsesie pentru ucigașul ei. Fapt ce va aduce sfârșitul „marelui Gatsby”. Ușurința cu care Tom și celelalte personaje folosesc și resping lupta financiară a domnului Wilson și ambiția disperată a doamnei Wilson, combinată cu moartea celor doi din final, poate fi văzută ca un exponat al părții negative a visului american, reprezentată de cruzime și de capacitatea de a distruge. În acest context, George poate fi văzut ca o reprezentare a omului obișnuit, muncitpr, o persoană de clasă mijlocie ce încearcă doar să își câștige existența și de a face ce e mai bun; iar Myrtle, pe lângă similaritățile deținute cu soțul

ei, deține ambiții asemănătoare cu cele ale lui Nick, cele de a deveni și a face parte din visul american. Moartea ei poate fi receptată ca un avertisment pentru Nick, un avertisment al efectului urmăririi visului cu multă ardoare și pasiune, distrugrea socială și morală. Crima lui Gatsby și sinuciderea lui Wilson, ce pot fi văzute drept consecințe ale interesului propriu al Buchanan-ilor și simbolica extindere, a întregii subcategorii a bogătașilor egoiști,acelora care trăiesc visul american, la care ei singuri s-au parvenit. Cu alte cuvinte, clasa inferioară reprezentată de Wilson, soția sa disperată de luptă și amăgituș Gatsby sunt cu totul determinați să stabilească împlinirea de sine prin relații și absorbția visului, l cu toții sfârșesc terminați. O prietenă din copilăre a lui Daisy Buchanan, Jordan Baker, este unul din cei patru antagoniști ce contribuie la schimbarea lui Nick. Când indulgența volatică a lui Daisy devine volatilă emoțional, când Gatsby este obsesiv și Tom violent, Jordan devine incisivă și justițiară. Ea poate fi încântătoare și carismatică și poate avea un șarm deosebit asupra lui Nick, cel nerăbdător să fie acceptat. Dar, o dată ce el devine conștient de caracterul ei manipulator,

)

clătimă capul cu un aer definitiv către Tom (

Marele Gatsby –între ficțiune și realitate

Buia Andra - Cristiana

începe să se depărteze de ea, atrădându-și în felul acesta mânia și repulsia ei: „Am pierdut pentru că mi-am dat seama că mă înșelam. Mi-am închipuit că ești un om onest, sincer.

Credeam că în asta stă mândria ta ascunsă. (

Pe jumătate încă îndrăgostit de ea și regretând

teribil totul, i-am întors spatele și m-am îndepărtat.”:

Onestitatea despre care vorbea Jordan, nu are nicio legătura cu conceptul în sine. Ea cataloga o persoană ca fiind onestă, în funcție de acțiunile ei, dar privite prin sita ei de valori. Oamenii erau onești doar dacă se comportau așa cum credea ea de cuviință, nimic mai mult și nimic mai puțin. Nick face în final un comentariu referitor la Est și la Vest, legându-se de ademenitoarea prosperitate economică și socială, promisă de viața din Est și catalogțnd-o drept o iluzie precum dragostea lui Gatsby pentru Daisy. Cele două călătorii sunt paralele, încercarea lui Nick de a se integra în prosperitatea Estului este la fel de dezamăgitoare și inutilă precum încercarea lui Gatsby de a se întoarce la dragostea lui Daisy din trecut. Această idee este întărită de imaginea finală, cu Nick stând în același loc în care stătuse și Gatsby când l-a zărit prima dată – față în față cu visul său de peste golf. Diferența dintre ei constă în faptul că Nick este în viață, fizic și emoțional, și se poate întoarce la adevărul pe care l-a lăsat în urma lui, iar Gatsby este mort, încercarea sa de a se întoarce în trecut se termină printr-un eșec pentru că trecutul lui nu mai exista de mult. Rezultatul a tot ce i se întâmplă lui Gatsby din pricina comportamentului său (încercarea de a-și aduce trecutul înapoi, se transformă într-un fiasco, poate chiar într-o tragedie) îl face pe Nick să realizeze că o viață trăită și definită de prezent este o viață cu adevărat trăită/ Din puctul meu de vedere, „Marele Gatsby” transmite un mesaj de care ar trebui să ținem cont cu toții: visele trebuie să fie ale tale și pentru tine iar anturajul, iubirile și pasiunile nu trebuie să-ți altereze caracterul. Asta transmite Fitzgerald povestind despre o lume în care falsul devine consistent și artificialul ia amploare. Marele Gatsby este un personaj cu o capacitate uimitoare, dar nu este capabil să aleagă adevărul, dureros ce-i drept, trăind într-o perpetuă iluzie. La data publicării romanului, „Marele Gatsby” a fost primit mai de grabă cu reticență și cu o ușoară răceală. Astăzi, lucrarea lui Fitzgerald este considerată ă adevărată capodoperă. „Când l-am citit pentru prima oară, când l-am cunoscut pe Gatsby, mi s-a părut primul pas adevărat făcut de proza americană, de la Henry James încoace.” – T.S. Eliot. Romanul s-a bucurat și de două ecranizări, una în 1974 și una în 2012.

am trecut de vârsta când mă puteam minți

singur, spunându-mi că asta e onoarea.(

)

)