Sunteți pe pagina 1din 1

Patul lui Procust - de Camil Petrescu

roman subiectiv modern


roman subiectiv de analiza psihologica
Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul lui Procust", apare in 1933, la
numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si
constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator,
consolidand astfel romanul romanesc modern.
Tema romanului ilustreaza problematica fundamentala a prozei Camil
Petresciene, drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil si intransigent,
insetat de atingerea absolutului in iubire si in demnitate umana.
Elementele de noutate estetica ale romanului Camil Petrescian sunt bine
conturate in romanul "Patui lui Procust": substantialitatea este evidenta prin cele
doua aspecte ale existentei umane, iubirea si demnitatea, ca substanta a vietii;
relativismul este prezent prin viziunea diversiflcata a iubirii si a demnitatii,
reflectate diferit in constiinta mai multor personaje; autenticitatea este receptarea
realitatii in propria constiinta, de catre fiecare personaj in parte ("dosare de
existenta"); naratiunea este la persoana intai este modul de relatare al fiecarui
erou care se confeseaza; stilul anticalofil (impotriva scrisului frumos) presupune
exprimarea concisa si exacta a ideilor, trairilor, conceptiilor, "ca intr-un procesverbal".
Semnificatia titlului
Titlul este o metafora, "Patui lui Procust" face trimitere directa la o poveste
mitologica din antichitate, conform careia talharul Procust din Atica aducea
oaspetii la han si ii silea sa incapa perfect in singurul pat existent, socotit de el ca
spatiu ideal. Orice nepotrivire a calatorului in patui lui Procust, atragea dupa sine
ciuntirea omului, daca acesta era prea lung, ori, dimpotriva, intinderea lui, daca
acesta era prea scurt, pana cand individul se potrivea exact masurarii impuse.
Titlul romanului imagineaza societatea ca pe un "pat al lui Procust", ca spatiu
limitat, in care valorile intelectuale si orice aspiratie catre un ideal respins de
societate sunt ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenta
si oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus deformarilor
chinuitoare, carora nu le rezista. Dupa cum insusi autorul marturisea intr-un
interviu, actiunea romanului are loc, "in sens strict [...] intr-un pat", care constituie
o ambianta pentru ilustrarea vietii literare, politice si financiare a societatii
romanesti, intre anii 1926-1928.
Originalitatea romanului e data de subtilitatea si profunzimea analitica a
constiintelor, de dramele interioare suferite din iubire si demnitate, de
identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca personajele
sunt in acelasi timp si naratori. Principalele modalitatile de analiza psihologica
utilizate de Camil Petrescu in roman constituie tehnici specifice creatiilor literare
psihologice, pe care le imbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul,
introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si
autointrospectia,care scot in evidenfa zbuciumul interior al personajelor, central
de aspiratia spre absolut.