Sunteți pe pagina 1din 2

Date despre autor.

Nichita Stanescu apartine literaturiile romane postbelice,lirica sa


incadrandu-se in curentul literar neomodernism(Generatia saizecista).El debuteaza in 1960,cu
volumul de versuri "Sensul iubirii",urmat de "O viziune a sentimentelor","Dreptul la timp","11
Elegii","Alfa","Rosu vertical","Oul si sfera","Laus Ptolemaei","Necuvintele","In dulcele stil
clasic","Opere imperfecte","Epica magna","Noduri si semne".
Particularitati ale liricii stanesciene.In lirica sa,Nichita Stanescu aduce o noua viziune
asupra cuvantului,alcatuind un "cosmos al vorbirii".Criticul literar Nicolae Manolescu afirma ca
universul stanescian se bazeaza pe "o metafizica a concretului si o fizica a emotiilor",adica pe
dematerializarea concretului si materializarea abstractului.De exemplu,iubirea,o notiune din sfera
abstractului,devine "leoaica tanara",o reprezentare in lumea materiala,concreta.
Structura ideatica a poeziei stanesciene este,de multe ori,discontinua,fiind acuzata de
"ilogism"(Serban Cioculescu) tocmai pentru ca ea reflecta sinele,eul poetic,cel care se
dezvaluie,incifrandu-se totodata,prin cuvinte.
Aparitie.Poezia "Catre Galateea" apartine volumului de versuri "Dreptul la timp",publicat
in 1965.
Tema.In ceea ce priveste ideea ei centrala,aceasta admite doua perspective de
interpretare:arta poetica ,in care este prezentat creatorul in raport cu opera sa si poezia de
dragoste,un imn adresat persoanei iubite.
Semnificatia titlului.Creatia lirica se fundamenteaza pe cunoscutul mit al lui
Pygmalion,sculptorul care s-a indragostit de statuia de fildes pe care el insusi o crease si care
intruchipa un personaj feminin,numit Galateea.Poezia stanesciana este conceputa ca un cantec de
slava al iubirii si,implicit,al creatiei.
Structura si semnificatii.Constructia poeziei este simetrica: fiecare dintre cele trei unitati
strofice incepe cu verbul "stiu"(marca a prezentei eului liric in text,care subiectiveaza discursul)
si se sfarseste cu laitmotivul nasterii ("naste-ma").
I.
Prima secventa lirica debuteaza cu o adresare directa catre creatie (persoana iubita).Eul
liric,inzestrat cu puteri demiurgice,este capabil sa anticipeze atributele creatiei sale,enumerand
atat elementele concrete ("miscarile,"sanul","mersul","inelul"),cat si abstractiunile
("timpurile","tacerile","melancolia","secunda").
Dupa ce creatorul se declara atotcunoscator in ceea ce priveste universul creatiei
sale,adreseaza ruga propriu-zisa: "si ma rog de tine/naste-ma";aceasta "noua nastere"este de
fapt,o noua geneza a spiritului.Ea cea invocata,este implorata sa dea un nou sens vietii celui
care,anterior,i-a dat viata.Gestul ingenuncherii pe pietre exprima un sacrificiu care intregeste
ruga.
II.
Pentru creator,ea reprezinta universul,in infinitatea lui,pentru ca el stie tot ceea ce este
"departe",nemaiexistand notiunea de "aproape".Daca in prima unitate strofica este descris cadrul
particular,in cea de-a doua, iubita-creatie este idenficata intregului univers,prin generalizare.Ea
inglobeaza totul,atat notiunile cunoscute ("dupa-amiaza"),cat si cele care nu s-au inventat
("dupa-orizontul","dincolo-de-marea").
Revine ruga cu genunchiul pe "genunchiul pietrelor",simbolizand sacrificiul,suferinta,dar
si tendinta de ancorare in materialitate.Pietrele sunt astfel personificate,imprumuta atributele
umane,datorita comuniunii cu cel care se roaga.
III.
Discursul liric (monologul) continua cu aceasi atitudine demiurgica,atotstiutoare;ultima
unitate strofica imbina particularul cu generalul,iubita-creatie devenind o reproducere a
macrocosmosului in plan uman.Creatorul intuieste si anticipeaza tot ceea ce e legat de

ea,intreaga-i existenta,"bataile inimii",dar si modul ei de a comunica,el cunoscand"sfarsitul


cuvantului" pe care ea l-a inceput.
Integrand planul exterior celui interior,elementele naturii "copacii" si "raurile",devin
partile componente ale trupului ei( ale "vinelor",ale "sangelui"),proiectand-o in eternitate.
Pietrele,altarul de rugaciune,devin "umbre de piatra ale genunchiului",insufletite fiind de
ruga aprinsa si imprumutand insusirile creatorului.
Repetarea motivului "naste-ma" accentueaza dorinta acestuia puternica de a re-naste,de a
trai prin si pentru opera sa.
Ruga fierbinte care contine nucleul poeziei este generata de o situatie
paradoxala:Demiurgul,cel care a creat,implora creatia sa sa-i dea viata.Este evidenta o
comunicare puternica intre cei doi care devin o unitate indestructibila,completandu-se si
renascandu-se unul pe celalalt la infinit.Poezia devine astfel un imn inchinat iubirii-cale de
cunoaste-singura capabila sa proiecteze sufletele in eternitate.
Consideratii stilistice.Desi textul nu respecta canoanele traditionale de versificatie,el se
remarca printr-o muzicalitate deosebita a versurilor care urmaresc curgerea fluenta in eternitate.
Nucleul sau este verbul cu valoare imperativa "naste-ma",care are rolul de
laitmotiv.Monologul produs de imaginatia creatoare este sustinut prin figuri de stil
inedite:metafore("Galateea","genunchiul pietrelor","copacii-umbre de lemn ale vinelor
tale","raurile-miscatoare umbre ale sangelui tau","umbre de piatra" s.a),enumeratia si repetitia
("toate timpurile,toate miscarile,toate parfumurile...","si umbra,si tacerile,si sanul","nastema","stiu","pietrele"),epitetul ("miscatore umbre").
Concluzie.Poezia "Catre Galateea"este o arta poetica in care Artistul elogiaza creatia,dar
si iubirea,singurele care il pot proiecta in eternitate.
Publicat de Comentarii la fix la 3/14/2013 03:28:00 p.m.