Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn,
poate fi sensibil la palpare;
- diareea, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi,
mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia
unor scaune nocturne;
- scaderea apetitului alimentar, anorexie;
- febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata
poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea
de abcese (colectii purulente);
- scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare;
- anemia (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar
pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei
caracteristice bolii.
Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome:
- usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in
cazuri mai rare, leziunile pot aparea si la nivelul mucoasei bucale);
- deficiente nutritionale, precum deficitul de vitamina B12, deficitul de acid
folic si fier precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei
absorbtii intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor intestinale;
- ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta
medicala.
Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ:
- fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si
organele invecinate). Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui
intestinal. Fistulele se pot forma intre 2 portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice)
sau intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, entero-rectala, entero-vezicala). In
unele cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn;
- abcese intestinale (colectii purulente);
- fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale);
- formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale.
Boala Crohn poate cauza simptome si in afara tubului digestiv:
- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii (umflarea, inflamatia articulatiilor),
uneori independent de boala initiala, putand aparea artrita reumatoida
- iritatii, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza
tulburari vizuale grave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
- boli hepatice, precum colangita si pericolangita (inflamatia cailor biliare)
- tromboze (formarea de cheaguri), vasculite (inflamatia vaselor sanghine).
Trebuie sa mentionam ca toate aceste simptome au o etiologie (cauza) de natura imuna.
Boala Crohn cu o evolutie mai indelungata de 8-10 ani, creste riscul aparitiei
neoplasmului intestinal. Riscul de aparitie al cancerului colorectal este mai mare in randul
pacientilor cu rectocolita ulcerohemoragica decat in cazul celor cu boala Crohn. Este foarte
important screeningul (detectarea precoce) a cancerului colorectal , deoarece in stadiile
incipiente acesta poate fi tratat cu succes.
Dintre complicatiile mai rare, dar grave a bolii Crohn,
2. Examenul scaunului se poate realiza ori de cate ori exista acutizari a bolii si poate fi
preluat si pe parcursul efectuariicolonoscopiei sau sigmodoscopiei.
Alte examinari utile in diagnosticul bolii Crohn si al complicatiilor acesteia sunt
reprezentate de urmatoarele:
- radiografia abdominala, care poate oferi imagini ale intestinului si organelor invecinate.
Aceasta examinare este utila in diagnosticul unor complicatii grave ale bolii Crohn,
precum ocluzia intestinala;
- tranzitul baritat, care consta in administrarea orala a unei substante de contrast, urmand ca
apoi sa se efectueze mai multe radiografii, in functie de pasajul acesteia prin tubul digestiv
- endoscopia digestiva superioara, care consta in introducerea prin cavitatea bucala a unui tub
prevazut cu fibre optice, capabil sa redea imagini video ale esofagului, stomacului si primei
parti a duodenului;
- irigografia, care este o metoda de investigatie care consta in efectuarea unei clisme baritate,
ca apoi sa se realizeze radiografii care ofera imagini ale intestinului gros. Aceasta tehnica
permite investigarea colonului si rectului, fiind folosita frecvent in patologia intestinala;
- tomografia computerizata (CT), care se realizeaza cu ajutorul unui aparat care foloseste raze
X si care poate reda imagini detaliate ale intestinului si celorlalte organe abdominale;
- rezonanta magnetica nucleara (RMN), care foloseste un camp electromagnetic in combinatie
cu unde radio, capabile sa ofere imagini ale tuturor organelor si tesuturilor intraabdominale;
- videocapsula endoscopica, care este o tehnica noua si consta in inghitirea unei camere video
mici, capabile sa preia imagini din interiorul tractului digestiv, de pe tot traiectul acestuia.
Capsula parcurge intreg tractul digestiv in aproximativ 10-48 de ore si este apoi eliminata la
nivelul anusului. Imaginile inregistrate sunt apoi transferate intr-un calculator care poate
identifica diferite anomalii de la nivelul tubului digestiv. Testele sanguine standard si testele
urinare pot identifica prezenta anemiei, inflamatiei sau malnutritiei. In functie de simptomele
prezente, se pot efectua anumite teste precum rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau
titrul proteinei C reactive (PCR), care pot semnala prezenta unei infectii sau inflamatii.
Biopsia este un alt test extrem de important in diagnosticul bolii Crohn. Aceasta se poate
efectua in timpul unei colonoscopii sau sigmoidoscopii, cand sunt preluate fragmente mici din
mucoasa intestinala si care sunt apoi analizate microscopic in cadrul laboratorului de
anatomo-patologie.
Biopsia intestinala este efectuata si atunci cand se suspicioneaza prezenta unui proces
neoplazic al intestinului (tumori intestinale). Persoanele cu boala Crohn cu o evolutie
indelungata (8-10 ani), trebuie sa fie integrate intr-un program de screening (depistare
precoce) a cancerului intestinal, datorita faptului ca pacientii cu aceasta afectiune au un risc
mai mare de a dezvolta astfel de complicatii. Trebuie sa mentionam ca biopsia intestinala este
o procedura nedureroasa (poate determina usor disconfort abdominal) si este extrem de
importanta in diagnosticul si urmarirea evolutiei bolii Crohn.
Tratament
Tratamentul bolii Crohn are scopul de a preveni acutizarile si de a mentine cat mai mult
perioadele de remisiune. O parte dintre pacienti au simptome mult mai grave si necesita
terapii comlementare, precum chirurgia. Terapia corecta a bolii Crohn se realizeaza in functie
de tipul si gravitatea bolii.
Tratament initial
Boala Crohn poate fi usoara, moderat-severa, severa sau inactiva (in remisiune clinica).
Afectiunea poate fi de asemenea definita si dupa sediul afectarii intestinale si anume, boala
perianala (in cazul in care este interesat ultimul segment al tubului digestiv) sau boala
ileocecala (cand este afectat ileonul si portinunea care il leaga pe acesta de colon). Unii
pacienti pot prezenta elemente comune intre boala Crohn si colita ulcerativa sau alte tipuri de
boli inflamatorii intestinale (BII).
Tratamentul initial al bolii Crohn se instituie dupa confirmarea diagnosticului. In cazul in care
tratamentul de prima linie este insuficient (persista simptomele sau chiar se agraveaza), este
necesara introducerea altor metode terapeutice suplimentare.
Formele usoare de boala Crohn raspund bine la medicatia antidiareica precum Loperamidul
(Imodium). Acest medicament amelioreaza spasmele intestinale (crampele), incetineste
tranzitul intestinal si scade numarul scaunelor diareice.
Formele medii de boala Crohn, cu simptome persistente, necesita administrarea unor
medicamente din linia a II-a, precum Sulfasalazina si Mesalazina (aminosalicilati). Aceste
medicamente sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor de boala Crohn, in special in cele
cu leziuni intestinale prezente la nivelul colonului si ariei ileocecale (zona care face legatura
intre intestinul subtire si cel gros).
Corticosteroizii (Hidrocortizon, Prednison), pot fi administrate oral pentru mai multe
saptamani in scopul reducerii inflamatiei intestinale. Nu este recomandat insa ca aceste
medicamente sa fie administrate pentru un timp indelungat (luni, ani), deoarece au efecte
secundare nedorite (hipertensiune arteriala, osteoporoza, infectii, infertilitate, diabet zaharat).
Complicatiile bolii Crohn, precum fistulele intestinale (formarea unor traiecte anormale intre
un segment al intestinului si altul sau intre intestin si un organ invecinat), necesita
administrarea de antibiotice pentru a preveni infectiile grave de la acest nivel. Dintre
antibioticele mai frecvent utilizate amintim Ciprofloxacin si Metronidazol.
Formele grave ale bolii Crohn cu simptome grave, persistente si complicatii, necesita
administrarea medicatiei imunosupresive (care inhiba sistemul imun). Dintre
imunosupresoarele utilizate in boala Crohn, mentionam Azatioprina (AZT), 6-mercaptopurina
(6-MP) si Metotrexatul (MTX). Aceste medicamente se administreaza doar in cazul in care
aminosalicilatii nu sunt suportati de catre pacient sau sunt ineficienti in ameliorarea
simptomelor sau atunci cand intreruperea tratametului cu corticosteroizi determina recidiva
simptomelor. Mentionam ca medicatia imunosupresiva are de asemenea reactii adverse grave
(infectii grave, aparitia unor tumori).
Formele grave de boala Crohn pot fi, de asemenea, tratate cu corticosteroizi cu administrare
injectabila.
Un medicament relativ nou, folosit in tratamentul bolii Crohn este Infliximabul (Remicade anticorpi monoclonali). Acesta este introdus in schema de tratament atunci cand nu se obtine
ameliorarea simptomelor dupa utilizarea celorlalte tratamente medicamentoase, in cazul
pacientilor tineri sau in cazurile grave de boala Crohn.
Tratament de intretinere
Tratamentul de intretinere consta in gasirea unei scheme de tratament care sa mentina
pentru cat mai mult timp remisiunea si sa stopeze aparitia recidivelor.
In cazul in care aminosalicilatii (Sulfasalazina si Mesalazina) si medicatia imunosupresiva
(Azatioprina, 6-mercaptopurina, Metrotrexatul) mentin remisiunea, este indicat sa se pastreze
in cotinuare acelasi tratament. Este indicat sa se efectueze controale medicale regulate (la
fiecare 6 luni), iar la 2-3 luni sa se efectueze un set de analize de laborator pentru a identifica
eventualele reactii adverse la tratamentul medicamentos. Corticosteroizi
(Hidrocortizonul, Prednisonul) se pot administra pentru o perioada indelungata pentru a
mentine cat mai mult timp remisiunile.
Administrarea corticoterapiei pe o perioada lunga necesita monotorizare adecvata, pentru
reactiile adverse care pot fi grave. Este indicata profilaxia osteoporozei postcorticoterapie,
prin administrarea de calciu, vitamina D si preparate speciale pentru prevenirea osteoporozei
(acid alendronicum).
Infliximabul (Remicade) si antibioticele (Ciprofloxacina, Metronidazolul) sunt folosite in
tratamentul bolii Crohn complicata prin fistule intestinale si care nu raspunde la alt tratament
medicamentos.
Tratament in cazul agravarii bolii
Tratamentul chirurgical devine necesar in momentul in care medicatia nu este eficienta
in ameliorarea simptomelor sau in cazul in care apar complicatii care nu pot fi tratate medical.
Complicatiile care necesita tratament chirurgical sunt urmatoarele:
- fistulele intestinale, traiecte anormale intre 2 portiuni ale intestinului sau intre intestin si alte
organe invecinate (entero-enterale, enterovezicale, enterovaginale, enterorectale)
- abcesele intestinale (colectii purulente)
- ocluzia intestinala (intreruperea tranzitului intestinal pentru gaze si materii fecale)
- peritonite (infectia foitei peritoneale).
Interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat
mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie
normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior
sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.
Exista cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical cu rezectie intestinala si indicatie de
colostomie (realizarea unui orificiu abdominal prin care materiile fecale sunt evacuate intr-un
recipient special). Colostomia poate avea un impact negativ asupra vietii pacientului, datorita
faptului ca acesta nu isi mai poate desfasura in mod normal activitatile cotidiene. Multi
pacienti considera ca viata dinaintea operatiei era mai buna si majoritatea nu cunosc
implicatiile medicale si sociale ale colostomiei.
Bibliografie