Sunteți pe pagina 1din 52

4

Luarea notiţelor

A: Cuvinte cheie

Prezentare generală

• Exerciţii - cuvinte cheie; răspunsuri standard

• Cuvinte şi concepte cheie - creativitate şi amintire

• Memorie - o comparaţie între

• luarea obişnuită a notiţelor

• şi însemnarea folosind cuvinte cheie

• Tranziţia de la luarea de notiţe avansată la

• luarea de notiţe folosind Hărţile Minţii


Exerciţii şi discuţie

Imaginează-ţi că ai ca hobby lectura de nuvele vechi, din care citeşti cel


puţin cinci pe zi, şi păstrezi note pentru a nu uita niciuna dintre ele. Imaginează-ţi
de asemenea, că pentru a asigura o buna amintire a fiecărei poveşti foloseşti un
sistem cu cartele. Pentru fiecare povestire ai un carton pentru titlu şi autor şi un
carton pentru fiecare paragraf. Pe fiecare din aceste cartoane pentru paragrafe
introduce un cuvînt cheie principal sau secundar sau o frază . Cuvintele-cheie /
frazele le iei fie direct din nuvelă fie le inventezi tu pentru că rezumă foarte bine.

Imaginează-ţi apoi că a mia una poveste este Kusa-Hibari de Lafcadio


Hearne, şi pe care ai pregătit un carton pentru titlu si autor. Acum citeşte povestea
şi creează pentru acest exerciţiu un cuvînt sau frază cheie atît pentru idea principală
cît şi pentru cea secundară pentru primele 5 paragrafe în spaţiul oferit la pagina 76.

Kusa-Hibari Lafcadio Hearne

Cuşca lui era înaltă exact de două degete japoneze şi un deget şi largă de
jumătate: uşa sa minusculă de lemn, care se întoarce pe o balama, va face loc cu
greu pentru vîrful de degetul meu mic. Dar el are destul loc în acea camera - cuşcă
- pentru mers, pentru ţopăit şi pentru zburat, pentru că el este atât de mic, încît
trebuie să te uiţi foarte atent prin tifonul maro de pe laturi pentru a vedea o
bucăţică din el. Trebuie întotdeauna să întorc cuşca din nou şi din nou, de mai
multe ori, într-o lumină bună, înainte să pot descoperi unde este, şi atunci îl găsesc
de obicei odihnindu-se într-unul din colturile superioare - agăţat, cu capul în jos, de
plafonului lui de tifon.

Imaginaţi-vă un greiere de dimensiunea unui ţânţar obişnuit cu o pereche de


antene cu mult mai mult decât de propriul său corp, şi atît de subţiri că le poţi
distinge doar dacă lumina vine din spate. Kusa-Hibari, sau "Ciocîrlie de iarbă 'este
numele lui japonez, şi are o valoare de piaţă de exact douăsprezece cenţi: adică
mult mai mult decât greutatea lui în aur. Doisprezece cenţi pentru un lucru atît de
mic! ... În timpul ziei doarme sau meditează, în timp ce cu excepţia clipelor cînd e
ocupat cu o felie de vînătă proaspătă sau de castravete şi care trebuie să fie îndesată
la el în cuşcă în fiecare dimineaţă ... să-l ţii curat şi bine hrănit este oarecum
anevoios: dacă ai putea să-l vezi ai crede că este absurd să te chinui atît de dragul
unei creature atât de mici.

Dar întotdeauna la apus de sunetul infim din el se trezeşte: apoi camera


începe să se umple cu o muzică deliată şi spirituală de o dulceaţă de nedescris - un
clipocit subţire, argintiu şi trilul asemănător cu cel mai mic clopot electric. Pe
măsură ce întunericul se adânceşte, sunetul devine mai dulce - uneori până ce toată
casa pare să vibreze cu o rezonanţă feerică - uneori subţiindu-se pînă la cea mai
subţire voce cu putinţă. Dar tare sau încet ea menţine o calitate penetrantă care este
ciudată.. . Toate noaptea el cântă astfel şi încetează doar atunci când clopotul de la
templu proclama ora zorilor.

Acum, această melodie minusculă este un cântec de dragoste - dragostea


vagă de nevăzut şi necunoscut. Este destul de imposibil să fi văzut sau cunoscut
aşa ceva în prezenta lui existenţă. Nici măcar strămoşilor lui, pentru multe
generatii înapoi, nu puteau să fi cunoscut nimic despre viata de noapte a cîmpurilor
sau valoarea amoroasă a cântecului.

Ei s-au născut din ouă clocite într-un borcan de lut, în magazinul vreunui
negustor de insecte: şi apoi au locuit numai în cuşti. Dar el a cînta melodia rasei
lui aşa cum a fost cîntată cu mii de ani în urmă şi la fel de ireproşabil ca şi când el
ar înţelege exact semnificaţia fiecărei note. Desigur că el nu a învăţat melodia. Este
un cântec al memoriei organice – memoria adîncă şi umbroasă a altor milioane de
vieţi, atunci cînd fanoma lui ţiuit pe timp de noapte din ierburile înrourate de pe
dealuri. Apoi acest cântec i-a adus iubirea şi moartea. El a uitat tot despre moarte:
dar îşi aduce aminte dragostea. Prin urmare el cântă acum - pentru că mireasa nu
va veni.

Aşa că dorul lui este retrospective la modul inconştient : el plînge pentru


praful din trecut – el face apeluril la tăcere şi la zei pentru întoarcerea timpului .. .
Oamenii care se iubesc fac cam acelaşi lucru fără să ştie asta. Ei numesc iluzia lor
Ideal: şi Idealul lor este, după toate, o simplă oglindire a experienţei de rasă, o
fantomă a memoriei organice. Prezentul trăit are foarte puţin de a face cu asta ... .
Poate că acest atom are de asemenea un ideal sau un rudiment de ideal; dar în orice
caz această dorinţa minusculă trebuie să-şi rostească dorinţa în zadar.
Vina nu este a mea cu totul. Am fost avertizat că în cazul în care creatura s-
ar împerechea ar înceta să mai cânte şi ar muri rapid. Dar, noapte după noapte,
trilul jalnic, dulce, fără răspuns mă atingea ca o mustrare - a devenit în cele din
urmă o obsesie, o boală, un chin de conştiinţă, şi am încercat să cumpăr o femelă.
A fost prea târziu în sezon, nu mai erau kusa-hibari de vânzare - de sex masculin
sau feminin. Negustorul de insecte a râs şi a spus: "El ar fi trebuit să moară în cea
de-a douăzecea zi din luna a noua. " (Era deja cea de-a doua zi din luna a zecea.)
Dar negustorul de insecte nu ştia că am o soba bună la mine în studio care
păstrează o temperatură de peste 36 ° C. Între timp privighetoarea mea de iarbă
încă mai cînta la sfîrşitul lunii a unsprezecea, şi sper să-l ţină în viaţă până la
perioada cea mai rece. Cu toate că restul generaţiei este probabil mort: nici pentru
dragoste şi nici pentru bani nu aş putea sa-i găsesc acum o parteneră.

Atunci l-am eliberat ca să îşi caute singur una, dar el nu ar putea să trăiască o
singură noapte chiar dacă ar avea norocul de a scăpa de multitudinea de duşmani
naturali din grădină - furnici, miriapodes, şi păianjenii groaznici de pământ.

Aseară- în a douăzeci şi nouă zi din a unsprezecea lună – un sentiment


ciudat m-a năpădit aşa cum stăteam la biroul meu: un sentiment de absenţă în
cameră. Apoi mi-am dat seama că ciocîrlia mea de iarbă a fost tăcută contrar
obiceiului său. M-am dus la cuşca tăcută şi l-a găsit mort lângă o felie uscată de
vînătă gri şi grea ca o piatră. Evident nu fusese hrănit timp de trei sau patru zile;
dar numai cu o noapte înainte de moartea sa a cântat fenomenal – aşa că mi-am
imaginat prosteşte ca el este mai mulţumit decît de obicei. Studentul meu, Aki,
care iubeşte insectele, îi dădea să mănînce; dar Aki a plecat la ţară pentru o
săptămână de vacanţă, şi obligaţia de a-l îngriji a căzut în sarcina lui Hana, fata de
casă. Ea nu este empatică, Hana fata de casă. Ea spune că ea nu a uitat de insect dar
nu mai erau vinete. Nu s-a gîndit de loc să le înlocuiască cu o felie de castravete
sau de ceapă! .. . Iam spus cuvinte de reproş lui Hana fata de casă, şi ea şi-a
exprimată o remuşcare loială. Dar muzica fermecată s-a oprit şi nemişcarea face
reproşuri; iar camera este rece, in ciuda sobei.

Absurd! ... Am făcut o fată bună tristă din cauza unei insecte de dimensiunea
unei jumătăţi de bob de orz! Stingerea acestei vieţi infinitezimale m-a mişcat mai
mult decât am crezut cu putinţă ... . Desigur, doar obiceiul de a te gândi la dorinţele
unei creaturi - chiar este un greiere - pot să creeze, imperceptibil, un interes
imaginativ, o ataşare de care devii conştient doar atunci când relaţia este ruptă.
În afară de aceasta, am simţit atât de mult, în liniştea nopţii, farmecul vocii delicate
– care-mi vorbea despre existenţa minusculă dependentă de voinţa şi de plăcerea
mea egoistă, ca de favaoarea unui zeu - care-mi spunea de asemenea că fantomă
minusculă in mică cuşcă şi fantoma minusculă din mine, au erau decît unul şi
acelaşi lucru în adâncurile vaste ale existenţei .... Si apoi să te gîndeşti la mica
creatura însetată şi înfometată, noapte după noapte şi zi după zi, în timp ce
gândurile acestui zeu păzitor au fost transformate pentru a ţese vise!. . . Cu cît curaj
a cântat cu toate acestea pînă la sfarsit – un sfîrşit atroce , pentru care îşi mîncase
propriile picioare! ... Fie ca zeii ne iartă pe toţi - mai ales pe Hana fata de casă!

Dar, la urma urmei, să devorezi propriile picioare de foame nu este cel mai
rău lucru care se poate intampla unei fiinţe blestemate cu darul pentru cântec.
Există greieri umani care trebuie să mănânce propria lor în inimă pentru a putea
cânta.

Cuvinte cheie sau fraze pentru ideile principale si secundare de la Kusa-Hibari

principale secundare

alienatul 1

alineatul 2

alienatul 3

alienatul 4

alienatul 5
Mai jos vei găsi un eşantion de cuvinte cheie şi fraze din notele altor studenţi
care au făcut acest exerciţiu. Compară şi fă un contrast pe scurt între aceste idei şi
ideile proprii.

Cuvinte şi expresii cheie sugerate de studenţi

principale secundare

alienatul 1 cuşca lui două degete

uşa de lemn podea de lemn

plafon de tifon destul loc

insectă mică să descoperi unde se află

alineatul 2 greiere Ciocîrlie de iarbă


greutate în aur 20 de cenţi
antene piaţă
Kusa-Hibari minuscul

alienatul 3 somn castravete proaspăt


curat şi bine hrănit efort
ocupat meditaţie
absurd mic

alienatul 4 penetrant clipocit argintiu

muzică casa vibrează

clopote electrice penetrant

suflet ora zorilor

alienatul 5 Dragoste viaţă de noapte

amoros negustor de insecte

dealuri semnificaţie

Moartea dragoste si moarte


În condiţii de clasă instructorii au făcut să circule apoi un cuvânt de la
fiecare secţiune:

principal secundar

paragraful 1 uşă de lemn să descoperi unde se află

2 greutate în aur piaţă

3 ocupat efort

4 penetrant ora zorilor

5 Dragoste viaţă de noapte

Studenţilor li s-a cerut apoi să explice de ce, în contextul exerciţiului, aceste


cuvinte şi fraze şi nu altele au fost selectate. Răspunsuri au fost de obicei
urmatoarele: "cuvinte bune pentru imagini "," imaginaţie "," descriptiv ","
adecvat", " bun pentru amintire ", şi "evocative", etc

Doar un singur elev din cincizeci şi-a dat seama de ce au ales instructorii
aceste cuvinte: în contextul exerciţiului seriile alese au fost dezastruoase.

Pentru a înţelege de ce, este necesar să ne imaginăm o vreme la cîţiva ani


după ce textul a fost citit, atunci când ai de gând să te uite la notiţe din nou pentru
a-ţi aminti. Imaginează-ţi că nişte prieteni ţi-au jucat o festă luînd cartoanele cu
titlul de la anumite povestiri şi provocîndu-te să-ţi aminteşti titlurile şi autorii.

Nu ai avea nici o idee cu care să începi şi la care să se refere cartoanele tale


şi ar trebui să te bazezi numai pe ele ca să-ţi ofere imaginile corecte.

Cu cuvintele-cheie din partea de jos a paginii 77 ai fio obligat să stabileşti


legăturile în felul următor: "uşă de lemn ", frază generică, ar dobîndi un aer
misterios, atunci când împreună cu " să descoperi unde se află ". Următoarele două
chei "greutate în aur" şi "piaţă" ar confirma acest lucru, adăugând încă un dram de
intrigă care sugerează o activitate criminală. Următoarele trei cuvinte-cheie,
"ocupat", "dureri" şi "penetrant" ar putea să te determine să presupui că unul dintre
personaje, probabil eroul, a fost într-o dificultate personală, şi asta adaugă mai
multă tensiune la intriga în curs de desfăşurare, întrucît "ora zorilor de zi ", în mod
evident un moment important de suspans în poveste se apropie. Cele două chei din
final, "dragoste" şi "viaţă de noapte" ar adăuga o tentă romantică sau de risc la
toată afacerea, încurajîndu-te să cauţi rapid prin cheile rămase în căutare de noi
aventuri şi puncte culminate! Ai reuşi să creezi o nouă poveste interesantă fără să
ţi-o aminteşti pe cea originală.

Cuvinte care pareau destul de bune la momentul respectiv s-au dovedit a nu


fi adecvate pentru amintire. Pentru a explica de ce, este necesar să discutăm
diferenţa dintre cuvintele cheie pentru amintire şi cuvinte-cheie creative, precum şi
modul în care ele interacţionează după ce o perioadă de timp a trecut.

Un cuvînt sau frază cheie de reamintire este unul care trece prin sine o gamă largă
de imagini speciale, şi care, atunci când este declanşat, trimite înapoi aceleaşi
imagini. El va tinde să fie un substantiv puternic sau un verb, uneori fiind îconjurat
de adjective cheie sau adverbe. Vezi Fig 26.

Cuvînt cheie

informaţie trimisă Aceeaşi ordine a informaţiei


recuperate atunci cînd
cuvîntul cheie e declanşat

Fig. 26 Diagrama reprezintă cuvânte-cheie pentru amintire. Vezi pagina de


text de pe partea opusă.
Un cuvînt creativ este un cuvânt care este deosebit de evocativ şi creator de
imagini, dar care este mult mai general, decât cheiele de amintire mai bine
direcţionate. Cuvinte ca "şiroia" şi "bizar" sunt deosebit de evocatoare, dar nu pot
aduce înapoi o anumită imagine. Vezi Fig 27.

Fig 27 Un cuvânt creativ împrăştie asociaţii în toate direcţiile. Vezi pagina de text
care urmează.

În afară de înţelegere diferenţei dintre cuvintele creative şi cele pentru amintire


este necesar de asemenea, să se înţeleagă natura cuvintelor înseşi, precum şi natura
creierului care le utilizează.
Foloseşte-ţi MINTEA

Fiecare cuvânt este "multi-ordonat", ceea ce înseamnă pur şi simplu că fiecare


cuvânt este un mic centru de pe care sunt multe, multe cârlige mici. Fiecare cârlig
se poate ataşa la alte cuvinte, pentru a fiecărui cuvînt din noua pereche sensuri uşor
diferite. De exemplu, cuvântul 'fugi' poate fi legat în mod diferit în 'fugi ca dracu' şi
'îţi fuge mintea ".

Fig 28 Fiecare cuvânt este multi-ordonat, în sensul că are un mare număr de


"cârlige". Fiecare cârlig, cînd se leagă de un alt cuvânt, schimbă sensul
cuvântului. Gândiţi-vă, de exemplu, la modul în care cuvântul "a fugi" îşi
schimbă sensul în diferite contexte de expresie. A se vedea paginile 79 şi 80 de
text
În plus faţă de natura multi-ordonată acuvintelor, fiecare creier este, de
asemenea, diferit de altele creiere. După cum se arată în primul capitol, numărul de
conexiuni pe care un creier le poate face în sine este aproape nelimitat. Fiecare
individ trăieşte de asemenea o viaţă foarte diferită faţă de cea a altor persoane
(chiar dacă două persoane care se bucură de "aceeaşi experienţă" împreunăse află
în lumi foarte diferite : A se bucura de experienta cu B ca în care B este o mare
parte din aceasta, B şi se bucură de experienţă cu A în care A este o mare parte din
aceasta). În mod similar asociatiile pe care fiecare persoană le va face pentru orice
cuvânt vor fi diferite de ale oricui altcineva. Chiar si un simplu cuvant ca "frunză”
va produce o serie de imagini diferite pentru fiecare persoană care-l citeşte sau
aude de el. O persoană a cărei culoare preferata este verde ar putea imagina
verdeaţa frunzelor la maturitate; cineva a cărui culoare preferată este maro,
frumusetea toamnei; o persoană care s-a rănit căzînd dintr-un copac, sentimentul
de frică, iar un grădinar sentimentele diferite legate de plăcerea de a vedea frunzele
crescînd şi gândul că va trebui să le grebleze atunci când vor fi scăzut, etc S-ar
putea merge mai departe pentru totdeauna şi încă s-ar putea să nu se îndeplinească
seria de asociatii, pe care cel care citeşti această carte le-ai putea avea, atunci când
tu te gîndeşti la frunze.

La fel ca modul unic în care mintea vede imaginile sale personale, fiecare
creier este, de asemenea, prin natura sa, atât creative cît şi organizator de sensuri.
Ea tinde să îşi spună sieşi " poveşti interesante şi distractive ", cum face de
exemplu atunci cînd visăm în timpul zilei sau al nopţii. Motivul pentru eşecul
cuvintelor de reamintire şi creative selectate din Kusa-Hibari poat fi văzute acum
cu claritate. Atunci când fiecare dintre cuvintele sau frazele multi-ordonate au fost
abordate mintea allege automat cîrligele de conectare care au fost cele mai
evidente, cele mai mari producătoare de imagini, sau care au cel mai mult sens.

Mintea a fost în consecinţă condusă pe o cale care a fost mai creativă decât
amintirea, şi a construit o poveste care a fost interesantă dar nu foarte utilă pentru
reamintire.
Fig 29 Arată cum mintea poate să urmeze " conexiuni greşite " într-o

serie de cuvinte cheie. A se vedea textul pe această pagină.

Cuvintele cheie de amintire ar fi forţat mintea să facă conexiunile adecvate


în direcţia cea bună, care să îi permită să recreeze povestea chiar dacă, pentru toate
celelalte scopuri intenţionale ar fi fost uitate.

Fig. 30 Direcţia asocierilor corecte atunci când cuvintele cheie corecte pentru
amintire au fost folosite. A se vedea textul pe această pagină.

Notiţe standard versus notiţe folosind cuvinte cheie

Principalul element al reamintirii unei persoane este de natura acestui


concept cheie. Nu este, aşa cum se presupune adesea, un proces textual cuvânt cu
cuvânt. Atunci când oamenii descriu cărţi pe care le-au citit sau locuri pe unde au
fost ei nu încep să citească în memorie. Ei trec în revistă conceptele cheie
evidenţiind caracterele principalele, decorurile, evenimentele şi detaliile
descriptive ciudate. În mod similar cuvintele cheie sau o frazele unice aduc înapoi
o gamă întreagă de experienţe şi senzaţii. Gândeşte-te, de exemplu, la gama de
imagini care apar în mintea ta atunci când citieşti cuvântul "copil".

Cum, atunci, afectează acceptarea acestor factori despre amintirea cheie atitudinea
noastră faţă de structura luării de notiţe?

Pentru că am devenit atît de obişnuiţi să vorbim şi să scriem cuvinte, am presupus


în mod greşit că structura normală a propoziţiei este cel mai bun mod de a aminti
imagini verbale şi idei. Astfel majoritatea studenţilor şi chiar absolvenţii au luat
note într-o manieră literară normală similar cu exemplul studentului la universitate
ale cărui note sunt notate cu “bine” de către profesorul lui. A se vedea pagina
următoare.

Noua noastră cunoaştere a cuvintelor cheie şi a amintirii a demonstrat că în


acest tip de note de 90 la suta din cuvintele nu sunt necesare pentru scopul
reamintirii. Această cifră înfricoşător de mare devine chiar mai înspăimântătoare,
atunci când acordăm o privire mai atentă la ceea ce se întâmplă atunci cînd luăm
însemnări standard în formă de propoziţii:

1 Timpul este pierdut înregistrînd cuvinte care nu au nici o influenţă asupra


memoriei (estimarea deşeurilor - 90%).

2 Timpul este pierdut în relectura aceloraşi cuvinte inutile (estimarea


deşeurilor - 90%).

3 Timp este pierdut în căutarea decuvinte-cheie, care sunt, pentru că ele de


obicei nu sunt evidenţiate cu nimic şi se amestecă cu restul notiţelor.

4 Conexiunile dintre cuvintele cheie sunt întrerupte de cuvintele care le separă.


Ştim că memoria lucrează prin asocieri şi orice interferenţă prin cuvinte
care nu sunt de memorat va face conexiunea mai puţin puternică.

5 Cuvintele cheie sunt separate în timp, de cuvintele interpuse: după un cuvânt


cheie sau o expresie care a fost citită va dura cel puţin câteva secunde,
pentru a ajunge la următorul.
Fig 31 Un exemplu de tradiţional al notiţelor luate de un student "bun" la
universitate. Vezi pagina de text de pe partea opusă.
Foloseşte-ţi MINTEA

Cu cît este mai lung de timpul între conexiuni, cu atât mai puţine şanse sunt ca
acolo să fie făcută o bună conexiune.

6. Cuvinte-cheie sunt separate în spaţiu în funcţie de distanţa acestora unul de


altul pe pagină. În ce priveşte timpul cu atât mai mare este distanţa dintre
cuvinte cu atît mai puţin şanse sunt ca acolo să fie o conexiune bună.

Eşti sfătuit să practice selectarea de fraze şi cuvinte-cheie din orice note anterioare
făcute în perioadele de studiu. De asemenea de ajutor va fi să sintetizezi acest
capitol sub formă de cuvinte-cheie.

În plus, reconsider cuvintele cheie şi cele creative în funcţie de informaţiile


din capitolul despre memorie, în special secţiunea care se ocupă cu tehnici de
memorie. În mod similar capitolul despre memorie poate să fie reconsiderat în
funcţie de acest capitol un accent similar pe relaţiile şi asemănările între sistemele
mnemotehnice şi conceptele cheie şi cele creative.

Graficul recapitulărilor este un alt aspect important. Recapitularea se face mult mai
uşor atunci când notele sunt în formă de cheii pentru că mai puţin timp este
consumat şi pentru că reamintirea în sine va fi mai bună şi mai completă. Orice
legătură slabă va fi de asemenea cimentată mai ferm în fază incipientă.

În sfârşit, legăturile dintre cuvintele-cheie şi concepte ar trebui să fie subliniate


întotdeauna acolo unde este posibil listele şi enumerările de cuvinte cheie ar trebui
să fie evitate. În următorul capitol metode si modele avansate de legare a
cuvintelor cheie vor fi explicate în totalitate.
Note personale
Foloseşte-ţi MINTEA

B: Hărţi ale minţii pentru amintire


şi gîndire creativă

Prezentare generală
• Exerciţiu
• Istoria liniară a vorbirii şi tiparului
• Contrast: structura creierului
• Luarea de notiţe avansată şi tehnicile de cartografie mentală

Exercise
Allow no more than five minutes for the task, whether or not you
have finished. This exercise will be referred to later in the chapter,
before which time the problems experienced in performing the task
should also be noted here or in a notebook.

Exerciţiu

În spaţiul de mai jos, şi începînd imediat după sfârşitul acestui alineat, pregăteşte
un discurs de o jumătate de oră pe tema Călătoria Spaţială. Nu acorda mai mult de
5 minute pentru această sarcină fie că ai terminat sau nu. La acest exerciţiu se va
face referire mai târziu în capitol, înainte de acesta problemele întîlnite în timpul
sarcinii ar trebui de asemenea să fie notate.
Note despre calatoria spaţială

Probleme întîlnite

Istoria liniară a vorbirii şi tiparului


Pentru ultimele câteva sute de ani s-a crezut că mintea omului a funcţionat într-o
manieră liniară sau asemănătoare. Această credinţă a apărut în primul rând, datorită
dependenţei din ce mai clare de cele principalele două metode de comunicare,
vorbirea şi tiparul.

În vorbire suntem limitaţi de natura timpului şi spaţiului să vorbim şi să auzim


cuvintele unul cîte unul la un moment dat. Vorbirea a fost de aceea văzută ca un
process liniar sau cvasi-liniar între oameni. Vezi Fig 32.
Fig32 Vorbirea a fost văzută tradiţional ca un proces asemănător cu o listă. A
se vedea textul de la pagina 87.

Tiparul a fost considerat chiar mai liniar. Nu doar că individul era obligat să ia
unităţile tipărite în ordine consecutivă dar tiparul este pus în pagină într-o serie de
linii sau rânduri. Această accentuare liniară s-a răsfrîns şi asupra proceselor de
scris de mînă sau de luare de notiţe. Practic , toată lumea a fost (şi încă mai este)
instruită în şcoală pentru a lua notiţe în propoziţii sau liste verticale. (Cei mai mulţi
cititori îşi vor fi pregătit, probabil, discursul de o jumătate de oră într-unul din
aceste două moduri aşa cum apare în fig. 33). Acceptare acestui mod de gândire
este atât de înrădăcinată că puţine lucruri au fost făcute ca să o contrazică. Cu toate
acestea, date recente arată că creierul este mult mai multidimensional şi creator de
tipare şi sugerează că în argumentul vorbire / tipar trebuie să fie greşeli
fundamentale.

Argumentul care spune că creierul funcţionează liniar pentru că tiparele


vorbirii din care a evoluat nu iua în considerare, ca şi suporterii naturii absolute a
testelor IQ, natura organismului. Este uşor să subliniez faptul că, atunci când
cuvintele călătoresc de la o persoană la alta aceasta se face în mod necesar liniar,
dar acesta nu este un argument adevărat. Mai aproape de argumentare este
întrebarea:
"Cum se comportă creierul care este vorbeşte şi creierul care primeşte cuvintele , în
interiorul său ?

Răspunsul este acela că creierul cu siguranţă nu se ocupă de ele ca simple liste şi


linii. Poţi verifica acest lucru gândindu-te la modul în care propriile tale procese de
gândire funcţionează în timp ce vorbeşti cu altcineva. Vei observa că, deşi o
singură linie de cuvinte este produsă, un proces continuu şi extrem de complex de
sortare şi selecţie are loc în minte în cursul conversaţiei. Reţele întregi de cuvinte şi
idei sunt jonglate şi interconectate cu scopul de a comunica o anumită semnificaţie
pentru ascultător.

A Structură nomală, liniară bazată pe propoziţii


B Structură de listă standard – bazată pe ordinea importanţei

Fig 33 Formele standard ale notiţelor "bune" sau "frumoase".

În mod similar ascultătorul nu este pur şi simplu atent la o listă lungă de cuvinte ca
şi cineva care soarbe spaghete. El primeşte fiecare cuvânt în contextul cuvintelor
care-l înconjoară. În acelaşi timp el acordă naturii multiordonate a fiecărui cuvânt
propria lui interpretare aşa cum îi este dictată de structura modelelor sale de
informaţii cu caracter personal şi analizează, codifică şi critic pe tot parcursul
procesului.
Fig. 34 Este reţeaua din interiorul minţii, şi nu simpla ordine de prezentare a
cuvintelor, care este mai importantă pentru înţelegerea modului în care se
raportează la cuvinte. A se vedea pagina 88 şi în continuare.

Este posibil să fi observat oamenii care reacţionează brusc la cuvinte care ţie ţi-au
plăcut şi le-ai crezut inofensive. Ei reacţioneze în acest fel, deoarece asociaţiile lor
pentru aceste cuvinte sunt diferite de ale tale. Ştiind acest lucru el te va ajuta să
înţelegi mai clar natura conversaţiilor, aa dezacordurilor şi a neînţelegerilor.

Argumentul pentru tipar este, de asemenea, slab. În ciuda faptului că suntem


instruiţi psă citim unităţile de informaţii una după alta, că ele sunt prezentate în
linii şi că noi, prin urmare, scriem şi notăm în linii, o astfel de prezentare liniară nu
este necesară pentru înţelegere, şi, în multe cazuri, este un dezavantaj.

Mintea este perfect capabilă să ia informaţii non-liniare. În viaţa de zi cu zi


ea face acest lucru aproape tot timpul, observînd toate acele lucruri care o
înconjoară, care includ forme neliniare de tipar: fotografii, ilustraţii, diagrame, etc,
Este doar încrederea societăţii noastre în informaţii liniare cea care a ascuns acest
lucru.

Caracterul non-liniar al creierului este confirmat de recente cercetări


biochimice, fiziologice şi psihologice. Fiecare domeniu de cercetare descoperă că
organismul nu este doar non-linear, dar este atât de complexe şi interconcectat încît
sfidază orice descriere definitivă.
Creierul şi notarea avansată
Pentru ca creierul să stabilească legături eficiente cu informaţiile trebuie să fie
structurat în aşa fel încât să se "stocheze" cît mai uşor posibil. Rezultă că dacă
creierul lucrează în principal concepte cheie într-o manieră legată şi integrată,
notele noastre şi relaţiile noastre între cuvinte trebuie în multe cazuri să fie
structurate în în acest fel, mai degrabă decât în rîndurile tradiţionale.

Mai degrabă decât să înceapă de sus şi să continue în jos spre propoziţii sau liste,
ar trebui să porneaşti de la un centru sau idea principal şi să ramifice apoi aşa cum
dictatează ideile individuale şi forma generală a temei centrale.

Fig. 35 Ideile iniţiale schiţate în jurul unui centru. A se vedea textul de pe


această pagină.

O hartă a minţii ca cea arătată în Fig 35 are o serie de avantaje faţă de forma
liniară de a lua notiţe.

1 Ideea centrală sau principală este mai clar definită.

2 Importanţa relativă a fiecarei idei este clar indicată.


Ideile mai importante vor fi mai aproape de centru iar ideile mai puţin
importante vor fi aproape de margine.
3 Legăturile între conceptele cheie vor fi imediat recunoscute din cauza
proximităţii şi conexiunii dintre ele.

4 Ca urmare a celor de mai sus, memorarea şi de revizuirea vor fi mai eficiente


şi mai rapide.

5 Natura structurii permite uşor adăugarea de informaţii noi, fără ştersături sau
înghesuire, etc

6 Fiecare harta va arăta şi va fi diferită de altele hărţi. Acest lucru ajută


reamintirea.

7 În zone mai creative ale luării de notiţe cum ar fi pregătirea unui eseu, etc,
natura deschisă a hărţii va permite creierului să facă conexiuni noi mult mai
uşor.

În legătură cu aceste puncte, şi mai ales cu ultimul, ar trebui să faci un exerciţiu


similar cu notele pentru călătoria în spaţiu de la începutul acestui capitol, dar de
data aceasta, utilizând o hartă a minţii, mai degrabă decât metode mai liniare.

În spaţiul de la pagina 94 desenează ramificări în modul indicat în figura 35


pentru pregătirea un discurs despre "Mine însumi”.

În timp ce faci acest exerciţiu de o serie de lucruri ar trebui să fie remarcate.

1. Cuvinte ar trebui să fie tipărit cu litere mari. Pentru recitire o hartă timpărită
oferă un feed-back mai fotografic, mai imediat şi mai cuprinzătoar. Acel
timp în plus de care ai nevoie pentru a imprima este economisit apoi cu
ocazia recitirii.
2. Cuvintele tipărite ar trebui să fie pe linii, şi fiecare linie ar trebui să fie
conectată de alte linii. Aceasta este pentru a garanta că harta minţii are o
structură de bază.

3. Cuvintele ar trebui să fie în "unităţi", adică un cuvânt pe fiecare linie. Acest


lucru lasă fiecărui cuvânt mai multe cârlige libere şi dă luării de notiţe mai
multă libertate si flexibilitate

4. În eforturile creative de această natură mintea ar trebui să fie lăsată cît mai
"liberă" posibil. Orice "gândire" despre direcţia und ear trebui să meargă
lucrurile sau dacă acestea ar trebui să fie incluse, pur şi simplu va încetini
procesul. Ideea este de a-ţi aminti tot ceea ce mintea ta gîndeşte în jurul ideii
centrale. Pe măsură ce mintea ta va genera idei mai repede decât poţi scrie,
ar trebui să nu existe nici o pauză - în cazul în ai face pauză probabil ai
observa stiloul sau creionul tău şovăind peste pagină. În momentul în care
observi acest lucru întoarce-te la lucru şi continuă. Nu îţi face griji despre
ordine sau organizare pentru acestea se rezolvă de la sine. În cazul în care
acest lucru nu se întîmplă o ordonare finală poate fi făcută la finele
exerciţiului.

Începe exerciţiul acum.

Deşi prima ta încercare de cartografiere poate să fi fost un pic dificilă, probabil ai


observat că experienţa ta este puţin diferită faţă de primul exerciţiu, şi problemele
însele sunt destul de diferite.

Probleme adesea amintite în primul exerciţiu includ:

ordinea organizarea

succesiunea logică timpul de distribuţie

începutul accentuarea ideilor

sfîrşitul blocajele mentale

Aceste probleme apar pentru că oamenii încearcă să selecteze principalele titluri şi


idei una după alta, şi încercă să le pună în ordine pe parcurs - încearcă să ordoneze
structura discursului fără să ia în considerare toată informaţia disponibilă. Acest
lucru va duce inevitabil la confuzie şi la problemele constatate, pentru că noile
informaţii care apar după primele elemente pot modifica brusc toată înfăţişarea
subiectului. Într-o abordare liniară acest lucru este perturbator, dar cu abordarea
hărţilor este pur şi simplu o parte din procesul general, şi pot fi tratate în mod
adecvat.
Eu
Un alt dezavantaj al metodei listei este că funcţionează împotriva modului în care
creierul funcţionează. De fiecare dată când ne gîndim la o idee o punem pe listă şi
uităm de ia în timp ce căutăm o nouă idee. Acest lucru înseamnă că toate
posibilităţile multi-ordonatore şi associative ale fiecărui cuvânt sunt tăiate şi
separate în timp mintea hoinăreşte în căutarea unei alte idei noi.

Cu ajutorul abordării hărţilor fiecare idee este lăsată deschisă în totalitate ca o


posibilitate, astfel încât harta creste organic şi de ce în ce mai mult, mai degrabă
decât să fie asfixiată.

Ar fi interesant să compari eforturile tale de pînă acum cu eforturile a trei elevi de


şcoală. Vezi Fig. 36 - 38.

Figura 36, de la pagina 102 arată scrisul normal al unui băiat de de un paisprezece-
ani care a fost descris ca fiind în rezonabil de inteligent dar dezordonat, confuz şi
dezorganizat mental. Exemplul scrisului său liniar reprezinta "cele mai bune
notiţe" ale sale şi explică în mod clar de ce a fost descris aşa. Harta minţii pentru
limba engleză , e care a compus-o în 5 minute arată aproape complet invers şi
sugerează că putem avea o părere greşită despre un copil de metodă datorită
metodei în care îi cerem lui să se exprime.

Figura 37, pagina 103 este este harta minţii a unui băiat care a picat de două ori la
economie şi a fost descris profesorul său ca având enorme probleme de gândire şi
de învăţare combinate cu o lipsă de cunoaştere aproape totală a subiectului. Harta
pe care a terminat-o tot în cinci minute, arată însă altceva.
Figura 38, pagina 104 este harta minţii făcută de o şcoală de o fată de la şcoala
generală despre matematica pură. Când această hartă a fost arătată unui
profesor de matematică el a estimat că a fost făcută de către un student şi că,
probabil, i-a luat acestuia două zile să o termine. De fapt, acesta i-a luat fetei doar
douăzeci de minute. Harta i-a permis să demonstreze o creativitate extraordinară
într-un subiect care este considerat în mod normal, uscat, plictisitor şi opresiv.
Hartea ar fi arătat şi mai bine dacă fiecare linie ar fi cuprins numai "unităţi" de
cuvinte în loc de fraze. Folosirea de forme şi figure pentru a amplifica cuvintele ne
dă o indicaţie cu privire la diversitatea posibilă în aceste structuri. Următorul
capitol extinde această idee.

Hărţile minţii de la paginile 97-100 reprezintă o nouă metodă de a


lua notiţe. Există patru dintre ele, şi ele rezumă primele patru capitole
ale cărţii.
O a cincea pagină a fost lăsată liberă ca să creezi tu însuţi o hartă
pentru capitolul 5.
În aceste hărţi ale minţii cuvintele cheie şi imaginile sunt legate
între ele în jurul unui centru principal (în aceste cazuri tema de ansamblu
a capitolului), şi o imagine mentală este construită dintr-o întreagă
structură de gînduri.
• Teoria şi metoda de efectuare a acestor note modelate este
prezentată complet în secţiunile B şi C din capitolul 4, începînd de la
pagina 86.
• Folosiţi notele pentru fiecare capitol ca o previzualizare a ceea ce
va veni, ele îţi vor face lectura capitolului mai uşoară.
• După ce ai terminat un capitol, uita-te la diagrameele tale, încă o
dată. Acest lucru fi o bună recapitulare, şi te va ajuta să-ţi aminteşti ce ai
citit.
CAPITOLUL I
CAPITOLUL DOI
CAPITOLUL TREI
CAPITOLUL PATRU
Desenează propria ta hartă a minţii pentru capitolul 5.
Foloseşte-ţi MINTEA
Fig 36 "Cele mai bune note" în scris liniar ale unui băiat de a 14 de ani, şi
harta minţii făcută de acelaşi băiat pentru limba engleză. Vezi pagina de text
95.
Fig. 37 Hartă a minţii făcută de un băiat care nu a reuşit de două ori la
economie. Vezi pagina de text 95.
Fig. 38 Hartă a minţii făcută de o fată la şcoala primară pentru matematica
pură. Vezi pagina 95.
Note personale
Foloseşte-ţi MINTEA

C. Hărţile minţii - metode şi întrebuinţări


avansate

Prezentare generală

• Modele pentru creier


• Tehnologia şi noi descoperiri despre noi înşine
• Creierul drept şi creierul sting şi hărţil minţii
• Tehnici avansate
• Aplicarea mai largă a tehnicilor de cartografie mentală
Modele ale percepţiei - creier - minte

Din anii 1950 aparatul de fotografiat ne-a oferit modelul pentru modul în care
funcţionează percepţia nostră şi imaginile mentale: lentila camerei foto corespunde
retinei iar placa fotografică corespunde creierului în sine. Vezi Fig. 39. Această
concepţie a fost păstrată multă vreme dar a este inadecvată. Poţi să vezi această
inadecvare dacă faci următoarele exerciţii: intră într-o stare de somnolenţă şi
visare, închide ochii şi imagineaza-ţi un obiect preferat. După ce ai înregistrat în
mod clar imaginea de pe interiorul ochiului, efectuează următoarele activităţi.

• Roteşte-l în faţa ta

• Uită-te la el de sus

• Uită-te la el de jos

• Modifică-i culoarea de cel puţin trei ori

• Mişcă-l de parcă ar fi văzut de la o mare distanţă

• Adu-l aproape din nou

• Fă-l gigantic

• Fă-l extreme de mic

• Schimbă-i forma cu totul

• Fă-l să dispară

• Adu-l înapoi

Aceste trucuri pot fi efectuate fără dificultate chiar dacă aparatul nu le poate face.
Fig. 39 În ciuda concepţiei anterioare creierul lucrează într-o manieră mult
mai complex decît o cameră. A se vedea textul pe această pagină.

Tehnologie modernă

Evoluţiile recente în tehnologie ne-au oferit din fericire o analogie mai adecvată, o
hologramă. Prin această tehnică, o lumină foarte concentrată sau un fascicul laser
este împărţită în două. O jumătate de raze este îndreptată către o placă în timp ce
cealaltă jumătate este trimisă spre imagine şi apoi dirijată înapoi lspre cealaltă
jumătate de raze. Placa specială holografică înregistrează milioanele de fragmente
în care razele se sfărâmă în urma coliziunii. Când placa de pe podium p este ţinută
în faţa razelor laser orientate la unghiuri speciale faţă de acesta imaginea originală
este recreată. Surprinzator ea nu este recreată ca o imagine plată pe placă ci este
perfect duplicată ca o fantomă tri-dimensională proiectată în spaţiu. În cazul în care
obiectul este privit de sus, de jos sau dintr-o parte, este de văzut în exact acelaşi
mod ca şi obiectul original.
Un lcuru şi mai surprinzator - în cazul în care placa holografică originală este rotită
cu 90 de grade, nu mai puţin de 90 de imagini pot fi înregistrate pe aceeaşi placă
fără nici o interferenţă.

Şi pentru a adăuga mai mult la natura extraordinară a acestei descoperiri, în cazul


în care placa este distrusă cu un ciocan, fiecare fragment din placa iniţială dacă este
plasat în faţa unui laser încă mai produce fantoma tridimensională completă.

Holograma devine astfel un model mult mai rezonabil decît aparatul de fotografiat
pentru modul în care creierul nostru funcţionează, şi începe să ne dea o idee despre
cât de complex este organismul pe care îl posedăm. Dar chiar şi această tehnologie
extrem de rafinată este departe de a atinge capacităţile unice a creierului.
Holograma cu siguranţă se apropie mai mult de natura tridimensională a
imaginatiei noastre, dar capacitatea sa de stocare este firavă în comparaţie cu
milioanele de imagini pe care creierul nostru posibilitatea de a apela la un moment
dat si in mod aleator. Apoi holograma este statică. Ea nu poate efectua oricare
dintre exercitiile direcţionale de tipul celor descrise la paginile 107 şi 108 şi pe
care a creierul le găseşte atât de simple şi, care totuşi trebuie să implice cele mai
complicate mecanisme unimaginabile. Şi chiar dacă holograma ar fost capabilă să
realizeze toate acestea, nu ar fi capabilă să facă ceea ce mintea noastră poate: să se
vadeă pe sine, cu ochii închişi, cum efectuează aceste operaţiuni! Cele de mai sus
dau de gândit şi chiar cele mai avansate ştiinţe ale noastre au făcut încă puţine
progrese în această zonă de cercetare actuală, una din cele mai interesante.

Hărţi avansate ale minţii

Observând că informaţia concepută pentru a fi inserată printre altele este mai bine
folosită de creier şi observînd, de asemenea, informaţiile din acest capitol despre
natura dimensională a mintii, rezultă că notele care sunt ele însele mai
“holografice" şi creative sunt mult mai uşor de înţeles, de apreciat şi de amintit.
Există multe dispozitive pe care le putem folosi pentru a face astfel de notiţe:

Acestea pot fi utilizate pentru a arăta cum sunt legate între


ele conceptele care apar în diferite parti ale diagramei.
Săgeata poate avea un cap sau mai multe şi poate fi
îndreptată înapoi şi înainte.

codurile

Asteriscuri, semne de exclamare semne, cruci şi semen de


întrebare, precum şi mulţi alţi indicatori pot fi folosiţi pe
lângă cuvinte pentru a arăta conexiunile cu alte
"dimensiuni".

forme geometrice

Pătrate, dreptunghiuri, cercuri şi elipse etc pot fi folosite


pentru a marca zonele sau cuvinte care sunt de aceeaşi
natură - de exemplu triunghiurile ar putea fi folosite
pentru a indica zonele care conţin o posibilă soluţie de
rezolvare a problemei.

Formele geometrice pot fi, de asemenea, folosite pentru a


indica ordinea importanţei. Unii oameni preferă să
utilizeze un pătrat pentru central principal, dreptunghiuri
pentru ideile aproape de centru, triunghiuri pentru
următoarele idei în ordinea importanţei.
Forme tridimensionale

Fiecare dintre formele geometrice menţionate poate fi pusă


în perspectivă. De exemplu un pătrat poate să devină un
cub. Ideile tipărite în aceste forme vor ieşi în relief pe
pagină.

Imagini creative

Creativitatea poate fi combinat cu folosirea dimensiunii


prin potrivirea unor aspecte ale diagramei cu subiectul. Un
om, de exemplu, atunci când face o hartă pentru fizica
atomic a folosit nucleul unui atom si electronii care îl
înconjoară pentru a creea centrul hărţii sale.

culoare

Culoare este foarte utilă pentru memorie şi ca ajutor


creativ. Acesta poate fi folosită, ca şi săgeţile, pentru a
arăta cum sunt legate între ele concepte care apar pe
diferite părţi ale hărţii. De asemenea, poate fi folosit pentru
ROGVAIV a marca limitele zonelor de interes dintr-o hartă.

Hărţile minţii şi creierele Drept şi Stîng.

În acest punct este util să se ia în considerare cât cercetările recente despre creier
aduc argument în plus la cele spuse până acum. Ţinînd cont de faptul, pe care l-am
subliniat deja, că creierul se ocupă mai bine de informaţii dacă acestea sunt
proiectate ca să se cupleze, ia în considerare cercetarea creierelor stâng şi drept
întreprinsă de Roger Sperry si Robert Ornstein. Această cercetare şi ar fi de ajuns
că luarea de notiţe şi tehnicile de organizare a gîndurilor concepute pentru a
satisface nevoile întregului creier ar trebui să includă nu doar cuvinte, numere,
ordine, succesiune şi linii, dar de asemenea, culoare, imagini, dimensiune,
simboluri, şi ritmuri vizuale etc: cu alte cuvinte, Hărţile Minţii.

Fig. 40 Creierul stâng şi cel drept.


Fig. 41 O hartă a minţii despre folosirea hărţilor minţii. Vezi textul pagina 112.
Foloseşte-ţi MINTEA

Din orice perspectivă ai aborda problema, fie din perspectiva naturii cuvintelor şi a
informaţiilor, a funcţiei reamintirii, a modelelor holografice ale creierului, sau a
cercetărilor recente ale creierului, concluziile în cele din urmă sunt identice -
pentru a utiliza pe deplin de capacitatea creierului, trebuie să luăm în considerare
fiecare dintre elementele care se adaugă la întreg, şi le integrează lor într-un mod
unitar.

Harţile minţii - utilizări

Natura harţilor minţii este strâns legată de funcţionarea minţii, iar acestea pot fi
utilizate în aproape orice activitate în care gîndirea, reamintirea, planificarea sau
creativitatea sunt implicate. Figura 41 este hartă a minţii despre folosirea hărţilor
minţii, demonstrînd această varietate de întrebuinţări. Explicarea detaliată a
fiecăruia dintre aceste aspecte ar necesita designer o carte voluminoasă dar în
restul acestui capitolul voi încerca să explic cum se aplică hărţile minţii la scrierea
de discursuri, eseuri, examinarea tipului de sarcină; la reuniuni şi comunicări,
precum şi pentru luarea de notiţe.

Transformarea hărţii minţii pentru un discurs, articol, etc

Mulţi oameni, atunci când văd prima oară hărţile minţii, presupun că ele nu pot fi
folosite pentru orice scop liniar, cum ar fi pentru o prezentare sau pentru a scrie un
articol. Nimic nu este mai fals. Dacă vei merge la harta minţii din acest capitol de
la pagina 100, vei vedea acolo cum a avut loc o asemenea transformare:
Odată ce harta a fost finalizată, informaţia solicitată este disponibilă imediat. Mai
este nevoie doar să decizi ordinea finală în care să prezinţi informaţia. O bună hartă
a minţii va oferi o serie de posibilităţi. Atunci cînd alegerea este făcută fiecare zonă
a hărţii va fi încercuită cu o culoare diferită şi numerotată în ordinea corectă. Ca să
pui asta într-o formă verbală sau scrisă mai trebuie doar să subliniezi principalele
zone care vor fi acoperite şi să treci prin ele punct cu punct, urmînd logica
conexiunilor ramificate. În acest mod problema ciornelor este eliminată – toată
acumularea şi organizarea a în stadiul hărţii.
Folosind aceste tehnici la Universitatea Oxford, studenţii au putut pentru să-şi
finalizeze eseurile într-o treime din timpul necesar anterior şi au primit note mai
bune.

Luarea de notiţe

Este recomandabil ca, atunci când iei note, să laşi două pagini goale concomitente.
Pagina din stânga ar trebui să fie pentru informaţia cartografiată şi pagina din
dreapta pentru informaţii mai liniare sau grafice, cum ar fi formule, liste speciale,
şi grafice etc. Vezi Fig 42.

Fig. 42 Forma general recomandată pentru luarea de notiţe. Două pagini ar


trebui să fie utilizate concomitent, una pentru harta minţii, alta pentru grafice
şi informaţii mai liniare. Aceste note de exemplu despre corp, minte şi spirit s-
ar putea să arate neglijent la prima vedere dar ele sunt, de fapt, mai ordonate
decît notele tradiţionale liniare. Vezi paginile de text 112 şi 114.
Atunci când iei notiţe, mai ales de la cursuri, este important să-ţi aminteşti că
imaginile şi cuvintele-cheie esenţiale sunt tot ce ai nevoie.

Este, de asemenea, important de reţinut că structura finală nu va deveni evidentă


până la sfârşit. Orice note vei face, or fi prin urmare, o copie semi-finală, mai
degrabă decât una finală. Primele câteva cuvinte notate pot fi destul de deconectate
până ce tema cursului devine evidentă. Este necesar să înţelegi clar valoarea aşa-
numitelor notiţe "dezorganizate", spre deosebire de cele "curate", pentru că mulţi
oameni simt reţineri în faţa paginilor de notiţe non-lineare, cu săgeţi şi alte semne.
Notiţele "curate" sunt de obicei cele organizate într-o ordine şi într-un mod liniar.
Vezi fig 33 din capitolul anterior. Cuvîntul “murdar” folosit în acest mod, se
referă la aspect şi nu la conţinut.

În luarea de notiţe ceea ce ne interesează în primul rând este conţinutul şi nu


aspectul. Notele "curate" sunt, în termeni informaţionali, murdare. După cum am
explicat de la paginile 93 şi 95, informaţia de bază este deghizată, deconectată, şi
cu multe aglutinată cu multe cuvinte irelevante. Notele care arată "murdar" sunt
curate din punct de vedere informaţional. Ele arată imediat conceptele importante,
conexiunile şi chiar, în unele cazuri, obiecţiile.

Notele cartografiate în forma lor finală sunt, de obicei, îngrijite şi rareori ia mai
mult de zece minute pentru a finaliza notiţele de o oră pe o nouă foaie de hârtie.
Aceasta reconstruire a hărţii finale nu înseamnă o pierdere de timp, şi dacă
perioada de învăţare a fost organizată corespunzător se va potrivi perfect ca prima
recapitulare. Vezi paginile 58 - 60.

Comunicări şi şedinţe
Şedinţele, în special cele pentru planificare sau rezolvare de probleme,
degenerează de multe ori în situaţii în care fiecare persoană îi ascultă pe alţii doar
pentru îşi spune propriul său punct de vedere de îndată ce vorbitorul anterior a
terminat. În astfel de întâlniri multe idei excelente sunt trecute cu vederea sau
uitate, şi mult timp este pierdut. O agravare suplimentară este aceea că ideile care
sunt acceptate în final, nu sunt neapărat cele mai bune, dar sunt cele făcute de către
cei mai gălăgios sau mai importanţi vorbitori.

Aceste probleme pot fi eliminate dacă persoana care organizează şedinţa foloseşte
structura unei hărţi a minţii.
Pe o tablă în partea din faţă a camerei ar trebui să fie tema centrală a discuţiei,
împreună cu cîteva sub teme, prezentate în formă de hartă. Participanţii la întâlnire
vor avea o imagine în mare despre ce este vorba, şi putem spera că au venit
pregătiţi. Pe măsură ce fiecare membru termină contribuţia sa, putem să-i cerem să
o rezume în formă de cuvînt cheie, şi să indice în ce loc de pe harta crede că ar
trebui plasată.

Avantajele acestei abordări sunt următoarele:

1 Contribuţia fiecărei persoane este înregistrată şi se înregistrează corect.


2 Nu există informaţii pierdute.
3 Importanţa ideii va depinde mai mult de ceea ce a fost spus decît de cel care
a spus-o.
4 Digresiunile şi perorările vor fi eliminate, deoarece oamenii vor vorbi
punctual.
5 După şedinţă fiecare va avea o înregistrare a ei sub formă de hartă şi, prin
urmare, nu va pierde cea mai mare parte a ceea ce este spus pînă dimineaţa
viitoare.

Un alt avantaj al hărţilor minţii, în special în a luarea de notiţe şi în


comunicări, este acela că persoana este implicată continuu şi în mod activ în
structura completă a ceea ce se întâmplă, mai degrabă decât să fie preocupat numai
cu "punerea în scris" a ultimei contribuţi. Această implicare mai completă va
conduce la o mai mare posibilitate critică şi analitică, o integrare mult mai mare, o
mai mare capacitate de evocare şi o mai bună înţelegere de ansamblu.
Note personale