Sunteți pe pagina 1din 6

Asocierea intre boala parodontala si

densitatea
minearala osoasa in perioada
postmenopauzala
-un studiu transversal-

Rezumat obiective: Atat boala parodontala cat si osteoporoza reprezinta


probleme majore in sanatatea femeilor in vasta. Relatia dintre cele 2 boli si pierderea de
os de la nivelul cavitatii orale reprezinta un impact in sanatatea publica si in prevenirea
morbiditatii si mortalitatii legate de aceste tulburari.
Acest studiu a avut ca scop studiul posibilei asociatiei intre osteoporoza si boala
parodontala printre femeile care au resedinta in Goa,India.
Relatare de studiu: Un examen parodontal complet la toti dintii cu exceptia
molarului 3 incluzand indicele de placa gingival,pierderea de atasament,au fost realizate
pe 80 de femei la menopauza cu varsta mai mare de 50 de ani care prezentau parodontita
cronica generalizata.Pierderea de os alveolar a fost masurata in toata cavitatea orala prin
intermediul radiografiilor periapicale inregistrand distanta de la jonctiunea smalt cement
si partea coronara a pierderii de os atat mezial cat si distal la toti dintii, cu exceptia
caninilor si a molarilor 3. Pierderea de os alveolar a fost determinata cu ajutorul
radiometriei digitale cu raze X.. Analizele statistice au fost realizate pentru a evalua
legatura intre valorile parodontale si densitatea minearala osoasa dupa varsta ,ani de la
menopauza,indicele de masa corporala,fumat,dintii restanti ,indicele de placa si indicele
gingival.
Varsta pacientului ,anii de la menopauza si indicele de masa corporala(IMC) au
aratat o legatura importanta a densitatii minerale osoase. Pierderea de atasament si
pierderea de os alveolar au aratat o legatura negativa si o statistica nesemnificativa cu
densitatea minearala osoasa . Din toate studiile realizate numai fumatul si IMC sunt
factori importanti ai densitatii minerale osoase. Densitatea minerala osoasa este in stransa
legatura cu pierderea de os alveolar si pierderea de atasament desi nu la un nivel statistic
semnificativ implicand osteopenia din menopauza ca un factor de risc al bolii
parodontale.
Introducere: Atat boala parodontala cat si osteoporoza reprezinta probleme
majore in sanatate odata cu incidenta si inaintarea in varsta in toata lumea. Consensul
conferintei de dezvoltare din 2001 defineste osteoporoza ca o boala sistemica scheletica
caracterizata prin pierderea de masa osoasa prin deteriorare, determinand fragilitate

osoasa si susceptibilitate la fractura. Potrivit OMS osteoporoza este considerata a fi


prezenta cand densitatea minerala ososasa este de 2,5 deviatii standard sub valorile
normale. Osteopenia este definita ca densitate minerala intre 1-2,5 deviatii standard sub
normalul densitatii minerale osoase. Pierdrea de masa osoasa nu cauzeaza simptome.
Odata ce fractura apare, poate rezulta aparitia durerii,a pierderii functiei si in unele cazuri
pot rezulta deformari. Din aceste motive osteoporoza inainte de fractura este considerata
o boala silentioasa fara simptome.
Parodontita este o boala imflamatorie caracterizata prin pierderea de tesut si os
alveolar. Ca si osteoporoza este considerate a fi o boala silentioasa,fara simptome pana
tarziu in procesul bolii,caracterizata prin mobilitate dentara,abcese,si pieredrea dintilor.
Atat parodontitle cat si osteoporoza sunt boli de rezorbtie osoasa. Osteoporoza desi
nefiind cauza principala pentru parodontita a fost demonstrat ca este un factor de risc care
contribuie la boala parodontala. Multe din studii care au corelat boala parodontala cu
osteoporoza fie au obtinut rezultate semnificative fie nu. Studiul principal a fost realizat
pentru a analiza posibila asociere dintre osteoporoza si boala parodontala la femeile la
menopauza din Goan.
Material si metode: 1)Acest studiu transversal a constat in 80 de femei la
menopauza din Goan cu varsta mai mare de 50 de ani, cu o parodontita cronica
generalizata,care au vizitat clinicile parodontale,Colegiul dentar din Goan si spitalele din
Goan. Femeile la menopauza mai mari de 50 de ani care sufereau de parodontita cronica
generalizata prezentau pierdere de atasament mai mare de 1 mm, sangerare la sondaj si
cel putin 10 dinti pe arcada excluzand molarii 3 care erau inclusi. Severitatea bolii
parodontale prezenta,fie usoara moderata sau severa nu a fost pastrata ca un criteriu de
selectie ci ca un studiu privind relatia dintre diferitele grade de parodontita si densitatea
minerala osoasa.
2)Criteriile de excludere au fost: pacientii care necesitau antibioatice profilactic, cei cu
afectiuni ale paratiroidelor, cei cu boli metabolice, cancere sau cei care au facut terapie
medicamentoasa cu steroizi pe un termen lung avand un debut cat mai aproape sau
devreme de menopauza. Deasemenea toti cei care au avut in antecedente histerectomie si
alcoolici. Toti pacientii au semnat consimtamantul informat.
3)Toate chestionarele au fost completate de fiecare pacient, prezentand informatii despre
istoricul medical dentar, varsta prezenta,varsta de cand este la menopauza, daca este
fumator, faca a luat suplimente pe baza de estrogen si daca in trecut a fost diagnosticat cu
osteoporoza.
4)Un exmane parodontal complet a fost realizat la toti dintii cu exceptia molarului 3 care
includea: Indicele de placa, indicele gingival, masuratorile esentiale ,pierderea de
atasament masurate utilizand sonda parodontala Williams(Hu-Friedy) in 4 puncte pe
fiecare dinte :Mezio vestibular,centro-vestibular,disto-vestibular,centro-oral
5)Pierderea de oas alveolar a fost realizata cu ajutorul radiografiilor realizate la toti dintii
prin tehnica paralelelismului masurand distanta dintre jonctiunea smalt cement si partea
coronara a pierderii de os la toti dintii cu exceptia molarilor3 si a caninilor. Toate studiile
au fost realizate si au fost analizate utilizand o metoda digitala. Razele X au fost scanate
utilizand HeWlett Packard Scanjet Scanerul 2400 serii, masuratorile au fost realizate
utilizand programul softwere(Auto CAD 2006) si apoi au fost calculate.
6)Pierderea de os a fost realizata cu ajutorul radiografiilor utilizand radiografia digitala cu
raze x (DXR)Pronosco-x-posure system. Fiecare radiografie acopera mana nedominanta

si antebratul. Radiografiile au fost obtinute utilizand un film sensibil la verde de 18*43 si,
memoria filmului de contrast ridicat la o viteza de 100. Atat mana cat si antebratul au fost
plasate pe caseta cu fata palmara confruntan du le cu razele x..
Centru fascicolului de raze X a fost plasat la aproximativ 2 cm deasupra
incheieturii mainii. O distanta focala a filmului de 120 de cm a fost utilizata pentru a
expune 50 de kv si 4-6m AS. Doza de radiatii pentru aceasta metoda a fost 1 mironi Sv si
reprezinta si reprezinta cantitatea de radiatii standard pentru o radiografie a antebratului.
Dupa developare radiografiile au fost scanate si realizate automat utilizand sistemul
Pronosco-x-posure. Softwereul sistemului face automat o analiza completa a grosimii
corticalei de la nivelul ulnei,a radiusului si a celo3 oase metacarpiene din mijloc. Dupa
scanarea radiografica,programul detecteaza si analizeaza aceste oase fara ajutorul
operatorului.
Analiza statistica: analiza statistica a fost realizata utilizand un softwere pentru
statistica. Datele statistice descrise au fost calculate luand in considerare toate variabilele,
deviatia standard, intervalele si procentele. Relatia dintre variabilele bolii parodontale cu
pierederea de densitatea osoasa au fost evaluate prin corelarea partiala a coeficientilor
prin analiza regresiei liniare multiple ajustate pentru varsta,ani de cand a intrat la
menopauza, indicele de masa corporala,fumatul,nr de dinti restanti,indicele de placa si
indicele gingival.
Rezultate: Din esantionul de studiu prezentat, varsta medie a pacientilor selectati
era de 57,7 ani , varsta medie de menopauza era de 47,7 ani iar media anilor de la
menopauza era de 10,3 ani. Indicele de masa corporala mediu din esantionul studiat era
de 25,8 kg/m2,distanta medie pentru pierdere de atasament(CAL) era de 3,8+-0,84mm iar
pierderea de os alveolar a fost de 4,2 +- 0,84mm. Din toata populatia studiata media de
dinti sanatosi a fost de 21,1.
Legatura dintre toate variabilele studiate din acest studiu de caz despre densitatea
minerala oasoasa estimata cu ajutorul radiografiei de mana si incheietura a fost evaluata
cu coeficientii de corelatie din Pearsons. Coeficientul de corelatie fie pozitiv fie negativ
determina gradul sau extinderea degaturii dintre cele 2 variabile.
Daca este mare poate fi semnificativa astfel ea ar fi putut aparea intamplator.
Varsta pacientului a aratat o corelatie usor negativa cu densitate minerala osoasa si
asocierea a fost inalt semnificativa. Anii de cand a inceput menopauza au aratat totodata o
corelatie negativa cu densitatea minerala osoasa scheletala si asocierea a fost inalt
semnificativa. Indicele de masa corporala a aratat usor pozitiv corelatia cu densitatea
minerala osoasa si asocierea destul de mare statistic.
Aceste variabile ca varsta de la menopauza,indicele de placa,si nr de dinti restanti au
aratat o corelatie usor pozitiva cu densitatea minerala osoasa dar legatura nu a fost
semnificativa statistic,p>0,05.
Pierderea de atasament cat si pierderea de os au aratat o corelatie usor negativa
cu densitatea minerala osoasa,chiar daca asocierea nu a fost semnificativa dpv statistic.
Multe analize de regresie au fost realizate pentru a arata valoarea din variabilele
dependente dupa ajustarea variabileleor independente(varsta actuala,varsta din
menopauza,anii de cand este la menopauza,fumatul,indicele de masa corporala,indicele
de placa,indicele gingival). Rezultatele au aratat ca dupa regresia univariata a
analizelor ,din toate variabilele studiate doar varsta,indicele de masa corporala, si anii de
la menopauza afecateaza densitatea minerala osoasa.

Dupa multivariate analize de regresie, din toate variabilele doar indicele de masa
corporala afecateaza densitatea minerala osoasa. Niciunul din factorii parodontali nu
afecteaza densitatea minerala osoasa(BMD) in multivariatele regresii ale analizelor.
Discutii: Acest studiu transversal a fost efectuat pentru a evalua relatia dintre
boala parodontala si pierderea de os de la menopauza. Subiectii cu varsta de 50 de ani si
peste 50 de ani au fost selectati pentru studiu ca si cand ar fi fost dovedit mai devreme ca
varsta legata de pieredera de os este mult mai pronuntata la femeile de peste 50 de ani.
Toti subiectii cu un istoric de menopauza precoce au fost exclusi pentru ca menopauza
precoce mai putin de 40 de ani fara terapie de inlocuire hormonala predispune la
osteoporoza. In acest studi populational cu diferite grade ale bolii parodontale si a
densitatii minerale osoase,a fost desemntata severitatea acestor conditii care,nu a fost un
criteriu selectiv.
Factorii sistemici ai remodelarii osoase pot deasemenea sa modifice raspunsul
local tisular in infectiile parodontale,asadar toti subiectii cu un istoric de boli metabolice
osoase, paratiroidie,cancer au fost exclusi din aest studiu.
La femeia la menopauza pierederea corticala si de os trabecular a fost intre 2-3%si 4-8%
in acel an. In stuiul present varsta cat si anii de cand este la menopauza au aratat usor
negative si statistic semnificativ corelatia cu densitatea minerala osoasa.
Aceasta poate fi explicata prin faptul ca primii 5-10 ani de la menoapuza sunt asociati cu
o perioasa de scadere a estrogenului si in consecinta o crestere rapida a pierderii de os .
Prin urmare este posibil de a gasi semnficativa asocierea intre varsta si anii de cand e la
menoapuza cu pieredera densitatii osoase recente dupa sau pe parcursul unei perioade de
pierdere osoasa. Comparand rezultatele diferitelor studii este necesar sa consideram
importanta varsta e grup dintr un studio de populatie. Atat la ELDERS cat si KLEMETTI
s a incercat sa se arate o asociere intre boala parodontala si pierderea de os. Asadar varsta
din grupul de studiu comparata a fost relativ tanara 46-55 de ani si nu este foarte probabil
sa gasim semne severe de parodontita si osteoporoza daca exista. Atat greutatea corporala
mica cat si pierderea in greutate sunt considerati factori de risc pentru scaderea masei
osoase si pentru o rata crescuta de pierdere de os. In studiul present, IMC a aratat usor
pozitiv si o corelatie semnificativa cu BMD. Coeficientul de regresie dintre densitatea
minerala osoasa si IMC a fost de 0,0036 , p=0,03 , aceasta asociere fiind statistic
semnificativa.
Astfel IMC este un puternic factor de estimare a densitatii minerale osoase.
Indicele de placa si cel gingival au aratat moderat dar nesemnificativ corelatia cu
densitatea minearala osoasa si nu un factor puternic pt densitatea minearala osoasa.
Aceasta poate fi din cauza ca statusul de igiena orala este influientat de multi
factori precum obiceiurile alimentare, statusul socio-economic si educatia individului
respective. In studiul present, pierderea de os alveolar este nesemnificativa statistic si slab
corelata cu BMD-ul si pierderea de os alveolar nu este un factor puternic pentru BMD.
In studiul present valorile BMD nu sunt semnificativ corelate cu numarul dintilor
restanti. Astfel numarul de dinti restanti nu reprezinta un factor puternic pentru BMD. O
varsta medie relative mare 57,7 ani a subiectilor din studiu poate contribui la o lipsa de
asociere intre pierderea de dinti si BMD. Rezultatele noastre au fost in concordanta cu
rezultatele din studiu facute de Elders et.al. Mohamed et.al;Weyant et.al.si Tauguchi care
nu au gasit o corelatie semnificativa intre pierderea de dinti si BMD. Elders et.al. au
evaluat 286 de femei voluntare cu varsta cuprinsa intre 46-55 ani si au determinat ca

BMD-ul lombar sau grosimea corticalelor metacarpiene nu au corelat cu numarul de dinti


absenti care ar putea fi realizat din cauza a trei motive: prima data, o parte din voluntarii
selectati au fost sanatosi din punct de vedere parodontal si sistemic si nu au avut boli
parodontale severe. Al doilea motiv, varsta de grup din esantionul studiat a fost relativ
tanara 46-55 ani fapt pentru care sunt sanse ca manifestarile severe de parodontita si
osteoporoza sa nu fie intotdeauna susceptibile de a se manifesta. Al treilea motiv, efectul
factorilor de confuzie nu a fost luat in considerare.
Tauguchi et.al. nu a gasit diferente semnificative in numarul de dinti restanti si
BMD la subiectii cu simptome parodontale. Asadar subiectii fara simptome parodontale
au un BMD lombar inalt semnificativ. Ei au sugerat ca varsta medie relative tanara 56,6
ani a subiectilor ar fi putut contribui la o lipsa de asociere intre statusul parodontal
autoraportat si pierderea dintilor. Acestea au fost opuse descoperirilor facute de Kiribbs
care a raportat pierderea mare de dinti la femeile care au fost diagnosticate cu fracturi
vertebrale prin compresie.
Astrom et. al. a raportat ca un mic numar de dinti poate fi folosit pentru a prezice
fracturile de sold la varste inaintate atat la femei cat si la barbati. Descoperirile
contradictorii intre aceste studii ar putea fi din cauza faptului ca variabilele modificabile
ca fumatul nu au fost ajustate. Asadar pierderea dintilor ca surogat pentru boala
parodontala extinsa are mai multe limitari. Pierderea dintilor poate aparea din motive fara
legatura cu metabolismul osos. Totodata extinderea bolii la dintii ramasi nu este luata in
considerare.
In studiul present fumatul poate fi considerat un factor puternic si independent
pentru estimarea BMD dar deoarece a fost un singur fumator aceasta asociere nu a putut
fi bine precizata. In studiul present CAL nu este un factor puternic pentru estimarea
BMD. Acest lucru ar putea fi din cauza faptului ca noi nu avem informatii despre
sanatatea parodontala premenopauzala la femeile din studiul nostru, de aceea este posibil
ca aceasta pierdere de atasament sa fi avut loc inainte de menopauza si de astfel nu a
putut fi corelata direct cu osteopenia postmenopauzala. Unele studii nu au gasit o
corelatie intre CAL si BMD, pe cand unele au gasit posibile asociatii intre cele doua.
Diferite studii populationale realizate pe multe esantioane si lipsa de consideratie a
variabilelor modificabile si a modificarilor de efect explica incoerenta rezultatelor.
In studiul present estimarea densitatii osoase a fost realizata folosind sistemul
Pronosco X. Fiecare radiografie arata mana nedominanta si antebratul.
In anul 1999 US si Drug Administration au adoptat DXR-ul ca o metoda clinica
pentru estimarea BMD-ului echivalent cu DXA. Prin disponibilitatea si eficienta metodei
aceasta a fost folosita ca si conventional pentru masurarea BMD-ului. Sistemul Pronosco
X posure a fost folosit in studiul present pentru a evalua BMD-ul. Studiul present este
foarte asemanator cu studiul descris de Tezal et. al. care a realizat un studiu pe 70 de
femei la postmenopauza dupa reglarea variabilelor modificabile. Asadar ei au gasit ca
pierderea alveolara de os era semnificativ corelata cu densitatea minerala osoasa de la
nivel femural. O posibila explicatie ar putea fi ca varsta medie la populatia studiata care
era relativ mai mare decat a noastra, 62,10 US, 57,7 ani. In al doilea rand fumatul in
numar mare in studiile lor era de 7,3 fata de cel din studiul nostru in care 1 din 80 era
fumator, acesta putand fi un real motiv al pierderii de os alveolar.
In studiul lor fumatul este una din cauze pentru pierderea de os alveolar. In al
treilea rand, in studiul lor au evaluat pierderea densitatii osoase atat la spina si femur care

sunt locuri de sustinere a greutatii corporale, avand in vedere ca in studiul nostru, BMDul a fost evaluat in locuri care nu sustin greutatea corporala ( radiusul distal, ulna si
metacarpienele) care sunt mai putin probabile sa fie influientate de greutatea corporala si
de activitatea fizica.
In orice caz studiul present are urmatoarele limitari:1)doar un singur subiect a fost
fumator asa ca efectul fumatului la nivelul sistemului pierderii de os si bolii parodontale
nu a putut fi declarat in mod clar. 2) nu am luat in considerare nivelul de educatie si
statutul socio-economic din studiul populational care ar putea influienta boala
parodontala si BMD-ul. 3) planul transversal al proiectului nostru limiteaza evaluarea
parodontala la prevalenta pierderii de atasament care nu este la fel de sensibila ca si
masurarea modificarii nivelului de atasament in studiul longitudinal. 4) studiul present nu
include alte masuratori a densitatii osoase orale, astfel limiteaza orice posibilitate de
corelatie intre BMD si densitatea osoasa sistemica. In cadrul limitelor descrise in studiul
present, pot fi extrase urmatoarele concluzii: dupa multe analize variate numai varsta,
BMI-ul si anii de cand este la menopauza au afectat BMD-ul.
1) Dupa regresia multivariatelor analize a tuturor variabilelor, numai BMI-ul
afecteaza BMD-ul.
2) Pierderea clinica de atasament si de os alveolar au aratat o statistica
nesemnificativa si o corelatie usor negatica cu BMD-ul.
3) CAL si ABL, desi corelata cu BMD-ul nu sunt factori puternici ai BMD-ului.
4) Pierderea sistemica de os poate fi un indicator de rist pentru distructia
parodontala. Pe scurt densitatea minerala osoasa scheletala este in legatura cu pierderea
de os alveolar si CAL desi nu la un nivel statistic semnificativ, implicand osteopenia
postmenopauzala, ca un indicator de risc pentru boala parodontala.
Viitoarele studii vor scoate mai bine in evidenta mecanismele biologice de baza
care cauzeaza pierderea de os sistemic si boala parodontala si pot oferi mai multe
perspective despre legatura dintre ele.
Autorii doresc sa multumeasca tuturor subiectilor care au participat la studiu.
Autorii deasemenea mai aduc multumiri Dr. Raghuwanshi si centrului de diagnostic al
aceluiasi doctor, pentru realizarea si efectuarea tuturor scanarilor si pentru aflarea
densitatii minerale osoase la toti subiectii din studiu.