Dimitrie Cantemir – primul savant integraţionist european.

Contribuţii la
dezvoltatea studiilor de orientalistică europene

Coordonator, prof.grad.II, Nisteriuc Laurenţia

Susţinători, elevii Puşcaşu Beniamin şi Cernişov Lavinia
Şcoala Creştină Filadelfia

Se împlinesc luna aceasta trei veacuri de la naşterea lui Dimitrie Cantemir, voievodul căr-
turar prin care poporul român a înscris, pentru prima oară, numele unuia din fii săi în panteonul
gloriilor universale. Căci dacă şi mai înainte din mijlocul neamului nostru au răsărit cărturari ce
au atras atenţia asupra lor, cucerindu-şi admiraţia şi stima contemporanilor şi a urmaşilor (să ne
gîndim, între alţii, la Nicolae Milescu, primul care şi-a văzut o scriere tipărită la Paris), Cantemir
este ,,întîiul om de ştiinţă român” a cărui operă face autoritatea în epocă şi a cărei personalitate
impresionează ca un simbol reprezentativ pentru umanitatea întreagă. 1
Aşa cum într-un Leonardo da Vinci, Copernic, Giordao Bruno, s-au întrupat nu numai
tradiţiile unei culturi şi geniul unei naţiuni2, ci şi eterna aspiraţie a fiinţei umane spre cunoaştere,
şi Cantemir a devenit – încă din timpul vieţii – tipul savantului de orizont universal, neobosit
explorator al unor domenii noi de cercetare şi militant pentru valori ce interesau toată lumea cultă
a vremii.
Gloria lui Cantemir îşi are desigur explicaţia şi în destinul lui uman, care s-a împletit cu al
altor doi iluştri contemporani – Petru cel Mare şi Carol al XII-lea suedezul –intrînd ca atare într-o
foarte cunoscută scriere ale lui Voltaire. Dar mai ales îşi are sorgintea în informaţia şi ideile sale
despre o lume puţin cunoscută, dar plină de interes: împărăţia sultanilor. Nu în ultimul rînd se a-
şează şi curiozitatea Europei ştiinţifice pentru ţara şi poporul din care provenea noul membru al
Academiei din Berlin.
Pentru noi însă, oricît de mare ar fi mîndria acestei prezenţe universale, cel ce se o-
dihneşte acum în cripta de la Trei Ierarhi din Iaşi, a fost înainte de toate, cel ce a rezumat în ope-
ra sa o istorie, o ţară, un popor, o cultură. Pentru N. Iorga, Dimitrie Cantemir înseamnă modul

1. SIMIONESCU, Paul, Dimitrie Cantemir, domnitor şi savant umanist. Bucureşti: Editura

Enciclopedică Română, 1969. – 96 p. : il. – (Orizonturi)
2.TEODOR, Pompiliu, Dimitrie Cantemir si preiluminismul sud-est european, în Interferente
iluministe europene, Cluj Napoca, 1984.,pg.66
românesc de a fi în civilizaţia universală, iar pentru G.Kogălniceanu – ,,prin Cantemir noi simbo-
lizăm nivelul vechiulului cărturar român”. Dar, aşa cum tot N. Iorga arată într-o conferinţă, opera
şi ideile lui Cantemir reprezintă cel mai evident document despre conştiinţa de sine a neamului
românesc de pretutindeni la sfîrşitul veacului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea.3
Multă vreme au existat opinii greşite cu privire la formarea lui Cantemir. S-a consi-
derat că şederea lui atîţia ani departe de ţară, la Constantinopol, i-ar fi slăbit legăturile cu pămîn-
tul natal şi cu roadele intelectuale ale conaţionalilor săi, că limba română care o scria în felul lui
special nu-i era atît de familiară ca Latina 4, dar se poate distinge în evoluţia sa o fază ,,mistică”,
depăşită doar în ultima parte a vieţii sale, datorită contactului cu mediul de la curtea lui Petru cel
Mare. D.Cantemir nu a fost un copac fără rădăcini mari şi n-a fost nevoie de a-şi întinde coroana
sub un soare străin ca să rodească, ci a fost sinteza totală, genială a culturii noastre vechi, el cu-
noştea întregul program de preocupări al cărturarilor înaintaşi. Cantemir avea în anii decisivi ai
formaţiei sale mari tradiţii şi modele naţionale, pe care s-a ambiţionat să le egaleze şi să le de-
păşească, el s-a născut, ca şi Eminescu, într-o epocă de avînt al culturii naţionale, a găsit în jurul
său cărţi însemnate, o limbă literară cristalizată. Doar lui i-a fost dat să sintetizeze şi să depăşeas-
că toate acestea, proiectat în întreaga dezvoltare a culturii româneşti de pînă la dînsul, ne apare a
fi ca un fluviu uriaş ce absoarbe toate rîurile şi le contopeşte în cea mai vastă şi mai celebră, cea
mai amplă creaţie românească a epocilor.5
Cantemir este personalitatea de excepţională complexitate, în stare să refacă în dez-
voltarea sa individuală drumul de secole şi tipologia intelectuală a unei culturi întregi, ducîndu-le
pe culmi. El este, în acelaşi timp, teoretician al monarhiei autoritare ca Neagoe Basarab, panege-
rist fără rezerve al unui domn – tatăl său, Constantin Cantemir, denunţător vehement al boierilor
hrăpăreţi purtînd nostalgia unei Moldove de basm, erudit cu uluitoare lectură de spirit modern şi
universal, aventurier, poliglot şi vestit. Opera sa ar însemna bilanţul a şapte secole de urcuş ane-
voios, dar neîntrerupt, al geniului creator românesc, de la pata albă pe harta spirituală a continent-
tilui meritul său nu este doar pentru al sintetiza culminînd, ci şi de a făuri un prag nou al culturii

3. Dr. ŢVIRCUN, Victor “Moştenirea istorică a lui Dimitrie Cantemir şi contemporaneitatea

”publicat in revista Akademos 38 - nr. 4(11), decembrie 2008, pg .37
4. VLĂDUŢESCU, Gheorghe. Filosofia şi omul de cultură Dimitrie Cantemir. În: Academica. – 9,
nr. 6, apr. 1999. – p. 9
5.VETIŞAN, Vasile. Dimitrie Cantemir în spaţiul culturii româneşti. În: Orizont. – 27, nr. 6, 15
feb. 1976. – p.4
noastre întregi, de la care ea săşi ia avînt în viitor. Simbol al vechiului cărturar român – cum îl
numea G.Călinescu – Cantemir se profitează ca un precursor, un deschizător de drumuri.6
Referindu-se la locul şi importanţa lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, George
Călinescu afirma:“Cantemir este un Lorenzo Medici al nostru”, Zoe D.Buşulenga: “Cantemir a
fixat un tip de intelectual plurivalent. Nota originală pe care o aduce Cantemir în epoca sa este
cutezanta intelectuală “7.
Crescut şi educat la Constantinopol – capitala mai multor civilizaţii, intersecţia numeroa-
selor religii, limbi şi culturi – Cantemir a absorbit, pe de o parte, înţelepciunea rafinată, diversita-
tea şi policromia Orientului, iar pe de alta – cărturăria savantă, cunoştinţele enciclopedice şi lo-
gica raţionalistă a Occidentului.8
Anume această simbioză l-a format pe Dimitrie Cantemir – primul savant integraţionist
european. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unor lucrări fundamentale de istorie politică, so-
cială şi spirituală a Moldovei şi Imperiului Otoman, care timp de un secol au fost cărţile de că-
pătâi ale câtorva generaţii de savanţi europeni.9Aceste lucrări au determinat pe decenii înainte
direcţiile, metodele şi conţinutul cercetărilor ştiinţifice ale şcolii europene de orientalistică. Pen-
tru primă dată, în faţa ştiinţei istorice europene a fost prezentată istoria unor ţări şi a unor popoare
puţin sau deloc cunoscute. Meritul lui Dimitrie Cantemir e că le-a descris complex, acumulând
atât cunoştinţe vaste despre plasarea lor geografică, natura, rezervele naturale, gospodărie, cât şi
date despre societate, structura ei demografică, caracteristica trăsăturilor specifi ce ale poporu-
lui, obiceiuri şi tradiţii. 10
Cele menţionate ne permit să-l considerăm pe Dimitrie Cantemir cel mai mare repre-
zentant al umanismului românesc.11 A avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite do-
menii: istoria, filozofia, literatura, logica, limbi orientale, muzica. Ca om al Renaşterii, Dimitrie
Cantemir şi-a desfăsurat activitatea într-o epocă a înfloririi a culturii române. A fost o personali-

6. VETIŞAN, Vasile. Dimitrie Cantemir în spaţiul culturii româneşti. În: Orizont. – 27, nr. 6, 15
feb. 1976. – p.2
7. Dr. ŢVIRCUN, Victor “Moştenirea istorică a lui Dimitrie Cantemir şi contemporaneitatea
”publicat in revista Akademos 38 - nr. 4(11), decembrie 2008, pg .38
8. MARINESCU, Claudiu. Orient şi Occident în opera lui Dimitrie Cantemir. În: Contemporanul. –
nr. 41, 7, Paul oct. 1988. – p. 4
9. ZAMFIRESCU, Dan. Cantemir – “punte de aur”. În: Luceafărul – 18, nr. 42, oct. 1975. – p. 1, 2
10. PIRU, Al. Dimitrie Cantemir, orientalist. În: Luceafărul. – 20, nr. 27, 2 iul. 1977. – p. 1, 3
11. POPESCU, Alexandru. Dimitrie Cantemir eruditul. În: Femeia. – 26, nr. 4, apr. 1973. – p. 38
tate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia ilu mini-
smului. Marea majoritate a operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, folosind izvoare
străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Multe lucrări au fost elaborate iniţial în
limba latină.
Dimitrie Cantemir a fost un fenomen excepţional pentru timpul său. Într-o perioadă a o-
poziţiei militare şi politice dintre Occidentul creştin şi Orientul musulman, el şi-a asumat rolul
de verigă de legătură între cele două mari culturi, îmbogăţindu-le reciproc cu noi cunoştinţe, tre-
zind interesul şi nevoia de a se studia şi a se înţelege una pe alta. Pentru prima dată Imperiul
Otoman i-a fost prezentat cititorului european nu în calitate de duşman şi inamic potenţial, ci ca
o ţară bogată în tradiţii istorice, culturale, politice şi spirituale. 12
Tânărul Dimitrie a cunoscut în profunzime mediul musulman,învăţând pe lângă limbile
occidentale şi cele orientale(turca,persana si araba),adăugând,la instrucţia deja amplă,şi cunoş-
tiinţe de logică,medicină,ştiinţele naturii,astronomie şi de muzică.Solid informat în variate dome-
nii, politolog,diplomat înnăscut,bezadeaua creştină a câştigat încrederea sultanului Ahmed al III-
lea,de la care a obţinut favoarea de a consulta documentele istoriei imperiale, pe care le-a utilizat
în realizarea celebrei opere “Creşterea şi descreşterea Curţii otomane”, rămasă şi astăzi o lucrare
de referinţă în bibliografia de specialitate.
Încheindu-şi remarcabila operă “Descrierea Moldovei”, (1716) Dimitrie Cantemir îşi
concentrează eforturile intelectuale asupra altor lucrări pe care le urzise cu ani în urmă. În tim-
pul aflării sale la Constantinopol stabilise relaţii favorabile cu un şir de cărturari turci, având şi
prilejul de a cerceta în biblioteca imperială diferite materiale despre sultanii otomani.Din păcate,
o parte din materialul documentar pe care şi-l adunase a rămas la Constantinopol sau s-a pierdut
în timpul părăsirii Moldovei în vara anului 1711. Cu toate acestea, anii trăiţi între turci îi rămăse-
seră vii în memorie, fapt care l-a făcut să expună cu lux de amănunte realităţile turceşti în celebră
lucrare intitulată “Creşterea şi descreşterea Curţii otomane”.13
Scrisă în limba latină, această operă înfăţişează pe larg evenimentele Imperiului Otoman
începând cu Osman I, fondatorul imperiului (1300), şi se încheie cu anul 1716. Dimitrie

12. POPESCU, Ion Mihail. Dimitrie Cantemir – simbol al forţei intelectuale. În: Opinia naţională.
– nr. 80, 6 feb. 1995. – p. 4
13.PANAITESCU, P.P. Dimitrie Cantemir. Viata si opera, Bucuresti, 1958, p.38
 Cantemir a fost primul cărturar care a arătat că istoria Imperiului Otoman se împarte în
două părţi. Prima parte, cea a creşterii, cuprinde biografiile a 19 sultani şi se încheie pe la 1672
când imperiul intră într-o nouă fază, cea a declinului politic şi militar. Prin această lucrare D.
Cantemir încearcă să atragă atenţia asupra necesităţii închegării unei alianţe a ţărilor europene
împotriva expansiunii turceşti. În acelaşi timp, autorul are cuvinte de laudă pentru unele aspecte
ale culturii poporului turc.14
Ca şi “Descrierea Moldovei”, “Creşterea şi descreşterea Curţii otomane”, s-a bu-
curat de o largă popularitate în cultura ţărilor europene. Lucrarea a fost tradusă mai întâi în ru-
seşte de către Dimitrie Grozin, fără a fi tipărită. După moartea lui Dimitrie Cantemir, datorită fiu-
lui său Antioh, devenit ambasador al Rusiei la Londra, apoi la Paris, această scriere fundamentală
a cărturarului nostru a fost tradusă şi editată în limbile engleză ( două volume, 1734-1735, urma-
tă de o nouă ediţie în 1756), franceză ( 1743, în patru volume mici). În 1745 lucrarea apare în lim
ba germană. Ea a fost citită, preţuită înalt şi folosită în scrierile lor de către Voltaire, Byron, Vic-
tor Hugo ş.a..şi este primul tratat ce abordează problema puterii otomane şi a caracterului multi-
cultural din imperiu. Iniţial, lucrarea a fost începută pe vremea şederii în Imperiul Otoman fiind
reluată după 1711 şi terminată in 1717.Această operă îi aduce faima europeană şi îl situează prin-
tre marii cărturari ai vremii.15
Bogata paletă de evenimente, fapte, date şi persoane prezentate în lucrarea amintită
trezeşte un interes viu în rândurile populaţiei turcice. Drept confirmare a celor spuse serveşte fap-
tul, că în ultimii 50 de ani, numai în Republica Turcia această lucrare remarcabilă a lui Dimitrie
Cantemir a obţinut şase ediţii, ultima fiind în anul 2002. Atât opera menţionată, cât şi o altă lu-
crare a marelui savant moldovean – Sistemul religiei mahomedane – este o splendidă probă de to-
leranţă ştiinţifi că, deloc specifică pentru istoriografi a europeană atât din secolul XVIII, cât şi
din epoca contemporană.
Turcilor le-a studiat temeinic istoria şi religia, dar şi muzica specifică (în singura lui
lucrare redactată chiar în turceşte, datând din 1704, al cărei original se păstrează în Biblioteca
Institutului de Turcologie de la Istanbul). Marele umanist a ştiut să fie universal şi european fără

14. POPESCU, Ion Mihail. Dimitrie Cantemir – simbol al forţei intelectuale. În: Opinia
naţională. – nr. 80, 6 feb. 1995. – p.3
15. POP, Emil. Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin. În: Studii de istorie. – 22, nr. 5, 1969.
– p. 825 – 849
a înceta să fie şi răsăritean şi ortodox. "Cartea muzicii", scrisă în limba turcă este una din primele
lucrări ale savantului, concepută la Istanbul. Cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane
laice şi religioase, finalul studiului fiind însoţit de o culegere de diverse compoziţii şi 20 de
creaţii proprii. Datorită acestei scrieri, Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator
al muzicii laice şi studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).
Cu Dimitrie Cantemir, cultura română, aşezată la răscrucea dintre Răsărit şi Apus, şi-a
vădit pentru prima oară vocaţia sintetică şi ecumenică, ilustrată şi de marile personalităţi enciclo-
pedice ulterioare: de la Haşdeu la Eliade, opera lui Dimitrie Cantemir este un certificat cert de
europenitate tradiţională a românilor. Marele umanist a ştiut să fie universal şi european fără a
înceta să fie şi răsăritean şi ortodox.).16A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin
în 1714.
Dimitie Cantemir “ erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academicean berlinez,
prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo
de Medici al nostru " ( G. Călinescu ) reprezintă figura singulară a celui mai mare umanist din pe-
rioada feudală a literaturii române .17 El nu mai rămâne ca mulţi dintre cronicari, omul unei sin-
gure cărţi, el scrie istorie, geografie, face versuri şi compune proză, leagă între ele diferitele pre-
ocupări printr-o încercare de sinteză, trage concluzii politice din faptele trecutului şi ale prezen-
tului, se îndreaptă cu curiozitatea lui creatoare spre muzică, matematică și fizică. S-a rostit pentru
caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvântul : excepţional. Secolul nostru şi-l reven
-dică pe Cantemir după sinuaose distanţări . N. Iorga îi judecă la început inconsecvenţele şi îi
critică detaşarea, pentru a ajunge apoi la o înaltă preţuire entuziastă . Pentru Blaga, principele este
" inorogul alb " al gândirii româneşti, făptura stranie si pură, de o genială claritate în previ- ziuni,
de o neînţeleasă reţinere în a persevera în intuiţii . Considerat unul dintre cei mai erudiţi umanişti,
el s-a situat cu mult deasupra cărturarilor vremii sale . 18

16.POP, Emil. Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin. În: Studii de istorie. – 22, nr. 5,
1969. – p. 825 – 849
17. ALMAŞ, Dumitru. Inorogul cel Înţelept: evocare istorică, în douăsprezece episoade, a
vieţii lui Dimitrie Cantemir. Bucureşti: Editura Militară, 1981. , p 24-55
18. PLOEŞTEANU, Grigore. Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir. În:
Vatra. – 14, nr. 12, 20 dec. 1984. – p. 9, 10
 Deviza sa este extrem de convingătoare : " Sufletul odihnă nu poate afla până nu găsește
adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri ." O mare pasiune pentru cercetare a
fost ajutată de contactul cu cărturari de exceptie, de şederea la Curtea Otomană în timpul căreia a
avut privilegiul descoperirii unor înalte valori universale .19 Cărturar umanist, deschis către lume
si progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul și nu în zadar, Şcoala Ardeleană şi-l va lua ca
model şi inspiraţie .Zadarnice sunt încercările vremelnice ale unor persoane de a-l prezenta pe
Dimitrie Cantemir ca aparţinând altei culturi decât celei române. Dovadă stă inaugurarea, în luna
iunie 2007, la Istanbul, a Muzeului Dimitrie Cantemir, la inaugurarea căruia, oficialităţile pre-
zente (de la preşedintele României, la oficialii turci şi înalţi funcţionari europeni) au recunoscut,
oare pentru a câta oară, că principele a fost român şi a aparţinut istoriei şi culturii române.

19. MĂCIUCĂ, Constantin. Dimitrie Cantemir. Bucureşti: Editura Tineretului, 1962. – p.302
(Oameni de seamă)
 REZUMAT

Referindu-se la locul şi importanta lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, George Călinescu
afirma: “Cantemir este un Lorenzo Medici al nostru”, Zoe D.Buşulenga: “Cantemir a fixat un tip de intelectual
plurivalent. Nota originală pe care o aduce Cantemir în epoca sa este cutezanta intelectuală “
Crescut şi educat la Constantinopol – capitala mai multor civilizaţii, intersecţia numeroaselor religii,
limbi şi culturi – Cantemir a absorbit, pe de o parte, înţelepciunea rafinată, diversitatea şi policromia
Orientului, iar pe de alta – cărturăria savantă, cunoştinţele enciclopedice şi logica raţionalistă a Occidentului.
Anume această simbioză l-a format pe Dimitrie Cantemir – primul savant integraţionist
european. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unor lucrări fundamentale de istorie politică, socială şi
spirituală a Moldovei şi Imperiului Otoman, care timp de un secol au fost cărţile de căpătâi ale câtorva
generaţii de savanţi europeni.Aceste lucrări au determinat pe decenii înainte direcţiile, metodele şi conţinutul
cercetărilor ştiinţifice ale şcolii europene de orientalistică. Pentru primă dată, în faţa ştiinţei istorice
europene a fost prezentată istoria unor ţări şi a unor popoare puţin sau deloc cunoscute. Meritul lui Dimitrie
Cantemir e că le-a descris complex, acumulând atât cunoştinţe vaste despre plasarea lor geografică, natura,
rezervele naturale, gospodărie, cât şi date despre societate, structura ei demografică, caracteristica
trăsăturilor specifi ce ale poporului, obiceiuri şi tradiţii.
Cele menţionate ne permit să-l considerăm pe Dimitrie Cantemir cel mai mare reprezentant al
umanismului românesc. A avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istoria, filozofia,
literatura, matematica, limbi orientale, muzica. Ca om al Renaşterii, Dimitrie Cantemir şi-a desfăsurat
activitatea într-o epocă a înfloririi a culturii române. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima
sinteză a culturii naţionale, pregătind apariţia iluminismului. Marea majoritate a operelor sale se bazează pe o
vastă documentaţie, folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Multe lucrări au
fost elaborate iniţial în limba latină.
Dimitrie Cantemir a fost un fenomen excepţional pentru timpul său. Într-o perioadă a opoziţiei
militare şi politice dintre Occidentul creştin şi Orientul musulman, el şi-a asumat rolul de verigă de legătură
între cele două mari culturi, îmbogăţindu-le reciproc cu noi cunoştinţe, trezind interesul şi nevoia de a se
studia şi a se înţelege una pe alta. Pentru prima dată Imperiul Otoman i-a fost prezentat cititorului european
nu în calitate de duşman şi inamic potenţial, ci ca o ţară bogată în tradiţii istorice, culturale, politice şi
spirituale.
Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, Dimitrie Cantemir a fost ales mebru al Academiei din
Berlin..

BIBLIOGRAFIE :
1.SIMIONESCU, Paul. Dimitrie Cantemir, domnitor şi savant umanist. Bucureşti: Editura Enciclopedică
Română, 1969. – 96 p. : il. – (Orizonturi)

2.TEODOR, Pompiliu Dimitrie Cantemir si preiluminismul sud-est european, în Interferente iluministe

europene, Cluj Napoca, 1984

3. Dr. ŢVIRCUN, Victor “MOŞTENIEA ISTORICĂ A LUI DIMITRIE

CANTEMIR ŞI CONTEMPORANEITATEA ”publicat in revista Akademos 38 - nr. 4(11), decembrie
2008
4. VLĂDUŢESCU, Gheorghe. Filosofia şi omul de cultură Dimitrie Cantemir. În: Academica. – 9, nr. 6,
apr. 1999

5.VETIŞAN, Vasile. Dimitrie Cantemir în spaţiul culturii româneşti. În: Orizont. – 27, nr. 6, 15 feb. 1976.
– p.4
6. VETIŞAN, Vasile. Dimitrie Cantemir în spaţiul culturii româneşti. În: Orizont. – 27, nr. 6, 15 feb. 1976

7. . Dr. ŢVIRCUN, Victor “Moştenirea istorică a lui Dimitrie Cantemir şi contemporaneitatea”publicat

in revista Akademos 38 - nr. 4(11), decembrie 2008

8. MARINESCU, Claudiu. Orient şi Occident în opera lui Dimitrie Cantemir. În: Contemporanul. – nr.
41, 7, Paul oct. 1988

9. ZAMFIRESCU, Dan. Cantemir – “punte de aur”. În: Luceafărul – 18, nr. 42, oct. 1975

10. PIRU, Al. Dimitrie Cantemir, orientalist. În: Luceafărul. – 20, nr. 27, 2 iul. 1978

11. POPESCU, Alexandru. Dimitrie Cantemir eruditul. În: Femeia. – 26, nr. 4, apr. 1973

12 POPESCU, Ion Mihail. Dimitrie Cantemir – simbol al forţei intelectuale. În: Opinia naţională. – nr. 80,
6 feb. 1995

13. Panaitescu, P.P. Dimitrie Cantemir. Viata si opera, Bucuresti, 1958

14. POPESCU, Ion Mihail. Dimitrie Cantemir – simbol al forţei intelectuale. În: Opinia naţională. – nr.
80, 6 feb. 1995

15. POP, Emil. Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin. În: Studii de istorie. – 22, nr. 5, 1969

16.POP, Emil. Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin. În: Studii de istorie. – 22, nr. 5, 1969

17. ALMAŞ, Dumitru. Inorogul cel Înţelept: evocare istorică, în douăsprezece episoade, a vieţii lui
Dimitrie Cantemir. Bucureşti: Editura Militară, 1981

18. PLOEŞTEANU, Grigore. Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir. În: Vatra. – 14, nr.
12, 20 dec. 1984

19. MĂCIUCĂ, Constantin. Dimitrie Cantemir. Bucureşti: Editura Tineretului, 1962. – p.302
(Oameni de seamă)