Sunteți pe pagina 1din 26

Asistenta

si consilierea tinerilor infractori in cadrul


serviciilor de probatiune





Asistenta si consilierea tinerilor infractori in cadrul serviciilor de probatiune

1 Probatiunea in Romania. Baza legislativa


O definitie foarte interesanta a probatiunii este cea data in anul 1981 de catre
C.Cartledge, care spune:

- probatiunea reprezinta o metoda de sanctionare cu baza socio-pedagogica,
caracterizata de o combinatie intre supraveghere si asistare. Aceasta metoda
este aplicata intr-un sistem liber (fara taxe) infractorilor selectati in conformitate
cu personalitatea infractionala, tipul infractiunii si receptivitatea de care dau
dovada si in relatie cu un sistem al carui scop este de ai oferi infractorului sansa
modificarii atitudinii sale fata de viata in societate si oportunitatea de a se
integra in mediul social fara riscul de a incalca din nou normele sociale si
penale.

Idei care faceau referire la suspendarea executarii pedepsei, liberarea
conditionata sau asistenta postpenala au fost introduce pentru prima data in
legislatia romaneasca in Codul Penal de la 1936. La art. 50 al mentionatului Cod
Penal este precizat ca fiecare tribunal va coordona activitatea de reintegrare
sociala a fostilor infractori, in special a minorilor care au suferit rigorile unei
pedepse privative de libertate, unei societati patronale (un ONG) care se va
ocupa de reintegrarea sociala a acestora. La art. 65 al aceluias cod se face pentru
prima data referire la institutia suspendarii executarii pedepsei, facandu-se
referire in special la suspendarea pedepsei cu inchisoarea de scurta durata.

Legiuitorul roman a optat pentru suspendarea executarii pedepsei dupa
pronuntare sin u inainte de pronuntare, preferaand modalitatea franceza de
suspendare si nu cea din sistemul anglo-saxon.

Ideea suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare a ramas si in codul Penal
adoptat in 1969, care prevedea in dispoyitiile art.90 si 91 ca raspunderea penala
poate fi inlocuita cu o raspundere care atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter
administrativ sau cu o forma de influientare obsteasca, care se realiza prin
rezolvarea directa a unor anumite cauze de catre organul de influientare
obsteasca, trimiterea cauzei la o organizatie din cele prevazute la art. 145, in
vederea luarii unei masuri de influientare obsteasca sau incredintarea
faptuitorului pe garantie unei organizatii din cele prevazute la art. 145. Conform
art. 96 din acelas Cod Penal persoana condamnata era incredintata pe garantie,
de catre procuror sau de catre instanta de judecata, pe prioada de 1 an, cu
conditia sa fi savarsit o infractiune pentru care legea prevedea pedeapsa cu

inchisoarea de cel mult 6 luni si indeplinirea urmatoarelor conditii: daca fapta


prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave si daca din
comportamentul trecut si prezent al persoanei condamnate se regasesc
suficiente motive cum ca acesta poate fi indreptat fara sa i se aplice vreo
pedeapsa. Aceasta masura putea fi revocata daca persoana condamnata nu
dadea dovada de indreptare sau comitea o alta infractiune pe perioada cat i se
aplica masura de incredintare pe garantie.

Decretul-Lege nr. 218/1977, facea de asemenea referire la sanctiunile
neprivative de libertate, precum si la activitati de supraveghere a condamnatilor
in libertate in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14-18 an Se dispunea
incredintarea acestora in vederea supravegherii colectivului in care invata,
munceste sau in familie, stabilindu-se in acelas timp, reguli stricte de disciplina si
comportare, a caror respectare trebuie urmarita de catre acestia.

Aceasta masura a suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare o regasim si
in Codul Penal din 1992 sub forma de suspendare a executarii pedepsei sub
supraveghere.

Ca urmare a ratei crescute a criminalitatii, din cauza numarului limitat de optiuni
aflate la dispozitia instantei, dar si a unei practici judiciare punitive s-a creat in
anul 1996 primul centru experimental de probatiune la Arad. Se urmarea
testarea unora din elementele de probatiune (supravegherea in comunitate,
consilierea, aplicarea referatelor de evaluare,e.t.c.) in contextual penal si social al
Romanie

Astfel, in cadrul Penitenciarului Arad, a luat fiinta acest proiect pilot de
probatiune, creat in baza planului de actiune integrala Parteneriat pentru
Justitie, conceput de catre organizatia Europa pentru Europa, venit in sprijinul
reformelor din cadrul justitiei penale din Romania.

Acest proiect a fost planificat initial pe o durata de doi ani si a fost finantat cu
sprijinul fondului Know-How al guvernului britanic. El a insemnat doar inceputul
activitatii de probatiune din Romania, aceasta cunoscand o puternica dezvoltare.

Supravegherea persoanelor condamnate in cadrul acestor centre experimentale
de probatiune s-a bazat pe acordul de vointa al persoanelor si cuprindea atat
elemente de asistenta si consiliere cat si de control si monitorizare.

Aceste centre experimentale s-au extins in toata tara, iar rezultatele foarte bune
obtinute in cadrul acestor centre-pilot au condus in septembrie 2000 la
adoptarea de catre guvern a Ordonantei de Guvern nr 92/2000 privind
organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare si supraveghere.

Pana la aparitia Ordonantei nr. 92/2000, in legislatia romana actuala, nu existau
reglementari exprese cu privire la probatiune, desi in Codul Penal, Codul de
Procedura Penal a, Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, Legea nr.
82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii
contravenientului la prestarea unei activitati neremunerate in folosul

comunitatii, se faceau referiri la probatiune, fara a avea insa caracterul unitar al


acesteia.

In 2001 au fost infiintate 28 de servicii de reintegrare sociala si supraveghere, in
tot atatea judete, fiind organizate pe langa tribunale, independente fata de
acestea, si cu subordonare direct Ministerului de Justitie Directia de
reintegrare sociala si supraveghere.

Prin dezvoltarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere la nivel
national se urmarea crearea unei infrastructure minime la nivelul fiecariu judet
care va colabora cu organizatii non-guvernamentale locale.

Prin adoptarea Ordonantei 92 din 29 august 2000, se urmareste o schimbare a
mentalitatii in ceea ce priveste executarea pedepselor neprivative de libertate,
dar si o schimbare a cadrului legal existent in domeniul justitiei penale.

Prin crearea acestor servicii de reintegrare sociala a infractorilor si
supraveghere a sanctiunilor neprivative de libertate se urmareste o buna
eficientizare a celei de-a doua functii a pedepsei, cea de reeducare, prin stabilirea
unor obligatii si impunerea unor masuri in sarcina persoanei condamnate
urmarindu-se o schimbare a atitudinii si comportamentului acesteia, in sensul
conformarii la normele generale de conduita.

Baza legislativa in functie de care functioneaza si se organizeaza sistemul de
probatiune din Romania a evoluat treptat inregistrand o imbunatatire foarte
mare.

In afara reglementarilor prevazute in Codul Penal si Codul de Procedura Penala,
actele normative care stau la baza probatiunii sunt:

Ordonanta de Guvern nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea si
functionarea serviciilor de probatiune (numite Servicii de Reintegrare Sociala si
Supraveghere);

Hotararea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea
Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei de Guvern nr. 92/200;

Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern
nr. 92/2000;

Legea 211 din 27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea
protectiei victimelor infractiunilor;

Ordinul Ministrului Justitiei nr. 510/C/4.04.2005 privind Codul Deontologic
al personalului de reintegrare sociala si supraveghere;

Legea 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din Serviiciile de
Probatiune;

Regulamentul de Ordine Interioara al Serviiciilor de Probatiune;



Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de
mediator.

Organizarea si functionarea Serviciilor de Probatiune


Servicile de Probatiune sunt servicii publice, aflate in subordinea Ministerului
Justitiei, administrarea acestora fiind realizata de catre o Directie de Probatiune
din cadrul Ministerului de Justitie. Serviciile de probatiune sunt infiintate pe
linga tribunale dar trebuie sa deserveasca ti judecatoriile aflate in jurisdictia
acestora.

Directia de Probatiune functioneaza in subordinea secretarului de stat desemnat
prin ordin al ministrului justitie

Fiecare Serviciu de Probatiune este condus de catre un sef de serviciu, numit de
catre ministrul justitiei la propunerea directorului Directiei de Probatiune.

Atributii ale serviciilor de probatiune:

supravegherea respectarii de catre persoana condamnata a
masurilor si obligatiilor care i-au fost impuse de catre instanta;

supravegherea executarii obligatiilor impuse minorilor de catre
instanta, prin impunerea masurii educative a libertatii supravegheate;

colaborarea cu institutii publice in vederea executarii masurilor si
obligatiilor impuse minorului, fie ca sunt masuri educative, fie ca sunt activitati
neremunerate intr-o institutie de interes public;

intocmesc, la cererea instantelor de judecata referate de evaluare cu
privire la persoana evaluata;

desfasoara, la cererea persoanelor condamnate, activitati de
consiliere individuala si/sau de grup in vederea schimbarii comportamentului
social;

colaboreaza cu voluntarii, reprezentantii societatii civile, precum si
cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romane si straine in vederea
initierii si derularii de programe de resocializare a persoanelor supravegheate,
pentru sprijinirea acestora in respectarea conditiilor impuse de catre instanta si
pentru reintegrarea lor sociala;

colaboreaza cu institutii publice si private, precum si cu persoanele
fizice si juridice din raza lor de competenta, in vederea sprijinirii persoanelor
condamnate in vederea continuarii studiilor, aspecializarii in anumite domenii

de activitate in vederea calificarii sau recalificarii profesionale si in gasirea de


locuri de munca disponibile;

asigurarea de consiliere psihologica gratuita, la cererea victimelor
infractiunilor;

desfasurarea de activitati lucrative, socio-educative, de instruire
scolara si formare profesionala pentru persoanele condamnate, activitati
desfasurate impreuna cu personalul specializat in asistenta si consiliere din
cadrul administratiei penitenciarelor;

colaborarea cu administratia penitenciarelor in vederea participarii
consilierilor de probatiune in cadrul comisiilor de eliberare conditionata din
penitenciare, in calitate de specialisti;

serviciile de probatiune pot initia si derula la cererea persoanelor
condamnate la pedeapsa inchisorii, dar a caror pedeapsa a fost gratiata total prin
lege, precum si a minorilor care au savarsit fapte savarsite de legea penala, fata
de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de
reeducare, programe de reinsertie sociala, si daca este cazul, ii pot sprijini in
cautarea de locuri de munca disponibile, locuinte, precum si in indrumarea catre
cursuri de calificare si recalificare profesionala;

serviciile de probatiune, pot initia si derula programe de consiliere a
persoanelor toxicodependente sau le pot indruma pe aceste persone catre centre
specializate in consilierea persoanelor toxicodependente, la cererea acestora sau
la precizarea expresa a instantei de judecata.

Dupa cum reiese si din atributiile pe care le au serviciile de probatiune,
consilierii de probatiune lucreaza cu mai multe categorii de beneficiari, iar
pentru ca aceste atributii sa poata fi puse in aplicare trebuiesc desfasurate o
serie de activitati, cum ar fi:

intocmirea de referate de evaluare;

supraveghere;

asistenta si consiliere.

REFERATUL DE EVALUARE


Din punct de vedere al H.G 1239-2000, referatul intocmit pentru persoanele
inculpate, invinuite si condamnate este o evaluare psihosociala cu caracter
consultativ si de orientare pentru institutia care-l solicita (organele de urmarire
penala pentru invinuiti, inculpati iar instanta de judecata pentru inculpati si
condamnati).

Scopul pentru care este solicitat un astfel de referat de catre organele de


urmarire este:

identificarea circumstantelor (atenuante si agravante manifestate in
contextul personal al invinuitului),

dispunerea asupra masurilor preventive ce urmeaza a fi luate.

Scopul pentru care un astfel de referat este solicitat de catre instanta de judecata
este:

- de a sprijini judecatorul in procesul de individualizare a pedepsei ce urmeaza a
fi aplicata in cazul inculpatilor;

- de a oferi informatii judecatorului (in principal celui delegat cu executarile
penale) despre evolutia persoanei aflate in supraveghere precum si modul in
care isi respecta sau nu obligatiile impuse de catre instanta in sarcina acesteia.


Referatul de evaluare se structureaza pe mai multe capitole si anume:

Introducere,

Sursele de informatie,

Date privind persoana pentru care a fost solicitat,

Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a
persoanei pentru care a fost solicitat referatul,

Perspectivele de reintegrare in societate.

Referatul va purta in partea stanga sus antetul serviciului iar in partea dreapta
mentiunea 'strict confidential dupa completare', iar in partea dreapta jos, pe
fiecare pagina, stampila serviciului si semnatura sefului serviciulu

Ori de cate ori se solicita serviciului intocmirea unui referat de evaluare se va
proceda dupa cum urmeaza:

Seful serviciului va repartiza intocmirea referatului unui consilier care urmeaza
sa fie responsabil cu intocmirea lui ( desi nu se precizeaza aceasta procedura in
regulamentul 1239/2000, in practica s-a convenit asupra necesitatii adoptarii
acestei proceduri).

La momentul primirii solicitarii consilierul va identifica modalitatea contactarii
persoanei pentru care s-a solicitat referatul ( in scris, sau, daca exista informatii
in acest sens, telefonic). Contactarea persoanei are in vedere stabilirea
modalitatii concrete de a intra in legatura: fixarea datei si orei la care sa se
prezinte, indicarea datelor de contact ale serviciului (adresa, numar de telefon).

Persoana inculpata trebuie sa fie contactata in termen de 5 zile de la momentul


inregistrarii adresei in evidentele serviciului, iar intalnirea sa aiba loc in termen
de 7 zile.

In toata aceasta perioada, consilierul strange date de identificare, de regula din
dosarul penal. Necesitatea consultarii dosarului penal se justifica prin prisma
faptului ca acolo se regasesc informatii referitoare la modul si mijloacele de
savarsire a faptei, atitudinea procesuala a inculpatului (sincer, nesincer, isi
mentine sau nu declaratiile etc)

Cu ocazia intervievarii, consilierul va consemna informatiile furnizate si va
incerca identificarea altor surse relevante in intocmirea referatului dupa caz,
familie, scoala, loc de munca, prieten In cazul in care consilierul considera ca este
necesara opinia anumitor specialisti in intocmirea referatului, semnaleaza aceste
aspecte sefului serviciului care contacteaza aceste persoane/ instituti

Dupa contactarea tuturor surselor considerate relevante pentru intocmirea
referatului, consilierul il va redacta, il va supune spre analiza sefului serviciului,
il va inainta in termen util instantei de judecata care l-a solicitat.

Informatiile cuprinse in fiecare capitol se refera in mod diferentiat (inculpati/
condamnati)la:

Introducere: nume prenume, data si locul nasterii, adresa, infractiunea savarsita,
instanta care a solicitat referatul, numarul dosarului penal, termenul de judecata,
numarul si data adresei de solicitare, numele si prenumele consilierul care
intocmeste referatul.

Sursele de informtie: sunt mentionate sursele la care a fost posibil accesul, data
si locul intervievari

Tot in cadrul acestui capitol se mentioneaza si sursele la care nu a putut fi posibil
accesul precum si eventualele dubii privind acuratetea informatiilor obtinute.

Date privind persoana: se face referire la trecutul infractional, mediul social si
familial, pregatirea scolara si profesionala, factorii care au favorizat savarsirea
infractiunii, comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii fapte In
cazul inculpatilor minori se vor avea in vedere modul in care
parintele/tutorele/curatorul, cel care l-a adoptat precum si persoana sau
institutia in supravegherea careia se afla minorul si-au indeplinit indatoririle
privind cresterea si educarea minorulu

Pentru a oferi judecatorului o evaluare complexa asupra cazului, fiecare
subcapitol se va referi dupa cum urmeaza:

Trecutul infractional se va avea in vedere atat trecutul infractional
in plan personal (cand, in ce circumstante, ce tipuri de sanctiuni i s-au aplicat, ce
consecinte imediate/ indepartate au existat) cat si in plan familial, folosind
aceleasi criteri


Mediul social si familial se vor avea in vedere informatii de natura
socio (relatii de rudenie, vecinatate, prietenie - in cazul tinerilor este foarte
important de surprins rolul in grup, mai ales in cazul infractiunilor cu mai multi
autori, influenta grupului asupra lui, valori ale grupului, felul in care grupul
influenteaza procesul decizional), familial (- valorile personale, valori ale
familiei, relatii intre membrii familiei control, autoritate/ raspuns la autoritate,
sanctiuni/raspuns la sanctiuni, felul in care familia influenteaza procesul
decizional) Tot in cadrul acestui capitol se abordeaza si se trec in revista
informatii de natura socio economica (statut social al persoanei/ membrilor
familiei, surse de venit/cheltuieli, prioritati in gestionarea veniturilor).

Pregatirea scolara si situatia profesionala evolutia in plan educativ
(scolarizare), atitudinea fata de scoala, profesori, colegi, rezultatele obtinute,
atitudinea fata de aceste rezultate, nivel de satisfactie. In situatia in care exista
abandon se surprinde momentul, cauzele, intentiile de viitor cu privire la
remedierea situatie Cat priveste situatia profesionala accentul cade pe specificul
activitatii (legal/ ilegal), experientele profesionale, frecventa cu care schimba
locurile de munca, motivele schimbarilor etc.

Factorii care au favorizat savarsirea infractiunii motivatia
comiterii infracttunii, scopul avut in vedere,

- Comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii faptei se are in
vedere atat comportamentul general manifestat pana la momentul comiterii
infractiunii, cat si comportamentul manifestat in situatia specifica. Acest din
urma aspect are in vedere in special: atitudinea fata de fapta la momentul
savarsirii, luarea in considerare a potentialelor riscuri ce puteau deriva prin
savarsirea faptei (constientizare), raportarea la victima (trairile acesteia),
analiza costuri /beneficii ale comportamentulu In ce priveste comportamentul
ulterior se au in vedere: constientizarea consecintelor (cum sunt resimtite la
nivel personal, familial), tipul de gandire ( rigida, alternativa), solutii alternative
in vederea depasirii situatiei si evitarea repetarii unui comportament similar.

Informatiile se refera doar la cazul invinuitilor/inculpatilor.

In cazul persoanelor condamnate (aflate in supraveghere) capitolul date privind
persoana se refera la:

Mediul social si familial,

Evolutia din punct de vedere educational si profesional,

Modul in care si-a indeplinit masurile si/sau obligatiile impuse de
catre instanta in sarcina acestora,

Capitolul factorii care influenteaza sau pot influenta conduita
generala a persoanei pentru care s-a solicitat referatul.

Prin analiza capitolului anterior, date privind persoana, se extrag doua categorii
de factori si anume:

Factori care influenteaza negativ comportamentul. In evaluarea acestui capitol se
au in vedere urmatoarele categorii de factori:

Statici (nemodificabili) precum:

varsta ( la prima condamnare, actuala, la care a comis prima infractiune),

numarul pedepselor custodiale,

perioada de timp dintre infractiuni,

numar de condamnari anterioare,

tipul infractiunii,

sexul

Desi nu exista cercetari in domeniul identificarii factorilor statici in Romania,
serviciile de probatiune au imprumutat modelul altor sisteme in evaluarea
acestor factori si s-a raportat la rezultatul unor cercetari realizate in alte tari. In
urma acestor cercetari, s-a constatat, spre exemplu, ca varsta mica la comiterea
infractiunii este un factor static care influienteaza negativ conduita infractorului
pe viitor, deoarece, cu cat comportamentul infractional se manifesta intr-o
perioada timpurie a vietii, cu atat probabilitatea reitararii sale este mai mare. In
ce priveste sexul, de exemplu, s-a constatat ca ponderea barbatilor este mai mare
in ceea ce priveste comportamentul infractional, si, prin urmare, este evaluat ca
un factor static negativ.

Dinamici, (modificabili) cum ar fi:

cariera infractionala;

relatii interpersonale/familiale;

locuinta/vecini;

situatia scolara;

calificarea profesionala;

loc de munca;

situatia financiara;

timp liber;

dependente;

abilitati;

motivatia pentru schimbare.

Factorii care influenteaza pozitiv comportamentul se au in vedere atat factorii
statici, dinamici, protectiv Factorii protectivi sunt atat factorii statici cat si cei
dinamici care au influenta pozitivi in evolutia lui pe viitor)

In evaluarea factorilor care pot influenta pozitiv conduita ulterioara se utilizeaza
aceeasi grila de factor

In cazul persoanelor supravegheate (condamnate) acest capitol cuprinde si
estimarea riscului de recidiva (de a mai comite alte infractiuni).

In ultimul capitol, perspectivele de reintegrare in societate, se analizeaza toate
informatiile expuse in capitolele anterioare. In urma acestei analize se cuantifica
perspectivele in parametrii mic, mediu, mare. Perspectivele de reintegrare in
societate trebuie sa fie expuse pe scurt, clare, concise si motivate. Trebuie
precizat faptul ca nu se fac propuneri in vederea sanctiunii ce urmeazta a fi
aplicata iar, in cazul condamnatilor, nu se fac propuneri cu privire la masurile ce
urmeaza a fi dispuse (revocare, prelungire etc).


SUPRAVEGHEREA iN COMUNITATE

DEFINITII

Definirea supravegherii se poate face, cel putin din trei perspective:

modalitate de executare a pedepsei prevazuta de Codul Penal

activitate specifica serviciilor de probatiune, care consta in principal
in supravegherea modului in care persoana condamnata isi respecta sau nu
obligatiile impuse de catre instanta de judecata in sarcina sa,

metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni mentinute
in stare de libertate.

SCOPURI

Indiferent din ce perspectiva abordam supravegherea, scopurile acesteia sunt
urmatoarele:

reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,

scaderea riscului de recidiva si prevenirea comiterii de noi
infractiuni,


cresterea gradului de siguranta publica.

OBIECTIVE

controlul modului in care persoana condamnata/supravegheata, isi
respecta masurile si/sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa,

monitorizarea permanenta a nevoilor si a riscului de a mai comite
noi infractiuni,

sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanei supravegheate in
vederea reintegrarii sale in societate.


CATEGORII DE BENEFICIARI AI SUPRAVEGHERII

- persoanele pentru care instanta de judecata a impus in sarcina lor respectarea
masurilor prevazute de art. 86/3 alin 1 Codul Penal (sa se prezinte la sediul
serviciului, sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau
locuinta si orice deplasare care depaseste opt zile precum si intoarcerea, sa
comunice schimbarea locului de munca, sa comunice orice informatii de natura a
putea fi controlate mijloacele sale de existenta)

persoanele carora instanta de judecata a impus in sarcina lor
respectarea, pe langa masuri, a uneia sau mai multora dintre obligatiile
prevazute la art 86/3 alin 3 Codul Penal lit. a, f ( sa desfasoare o activitate sau sa
urmeze un curs de invatamant ori calificare, sa nu-si schimbe domiciliul
resedinta ori locuinta decat in conditiile in care instiinteaza in prealabil institutia
insarcinata cu supravegherea, sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, sa nu se
intalneasca cu anumite persoane, sa nu conduca nici un vehicol sau anumite
vehicole, sa se supuna masurilor de tratament in scopul dezintoxicarii)

minorii fata de care instanta de judecata a dispus masura educativa
a libertatii supravegheate cu obligarea de a respecta una sau toate masurile
prevazute la art. 103 alin 3 Codul Penal (sa nu se intalneasca cu anumite
persoane, sa nu frecventeze anumite locuri, sa presteze o munca neremunerata
in folosul comunitatii cu durata intre 50 si 200 de ore, cu program de maxim 3
ore pe zi, dupa orele de scoala, in vacanta sau in zilele nelucratoare.


IDEALUL PRIVIND IMPUNEREA MASURILOR SI/SAU OBLIGATIILOR DE CATRE
INSTANTA DE JUDECATA IN SARCINA PERSOANELOR SUPRAVEGHEATE.

Ar fi foarte important sa fie lasat la latitudinea consilerului sa faca propuneri
asupra tipului de obligatii pe care instanta sa le impuna persoanei
supravegheate!

Din punctul de vedere al practicienilor este foarte important ca aceste masuri


si/sau obligatii sa fie in concordanta cu nevoile clientului, cu riscul de a mai
comite alte infractiuni, cu situatia in plan personal si socio contextual a clientulu

In momentul de fata, nu pot fi posibile toate aceste propuneri deoarece
evaluarea initiala, comparativ cu un proces de evaluare care se realizeaza
periodic,are un grad destul de ridicat de subiectivitate datorita:

timpului limitat ( 14 zile in care trebuie intocmit referatul),

accesul la un numar redus de surse de informatie (majoritatea
constituite din membri ai familiei) ,

obtinerea informatiilor doar la nivel declarativ al clientului, privind
planurile si intentiile sale de viitor,

- se realizeaza o evaluare incompleta a motivatiei pentru schimbare.

In schimb, o evaluare periodica implica accesul la mai multe surse de informatie,
da posibilitatea consilierului sa monitorizeze modul in care intentiile initiale ale
clientului (indicii ale disponibilitatii de schimbare comportamentala) sunt
materializate la nivel de actiune.

Pe de alta parte, un timp mai indelungat destinat evaluarii si formularii de catre
serviciu a unor astfel de propuneri este necesar si din perspectiva analizei
modului in care clientul valorifica parghiile de suport (familie, scoala, comunitate
imediata, societate - institutii ale statului), dar si din perspectiva modului in care
aceste parghii de suport isi manifesta disponibilitatea de a-l sprijini si au
resursele necesare oferirii de ajutor.

Exista, in noile prevederi legislative prin care se aduc modificari Codului Penal
premise ca rolul serviciului de probatiune sa fie mai activ decat in prezent, in
faza precondamnatorie. Instanta, conform acestor prevederi are posibilitatea de
a amana pronuntarea pedepsei. Intr-un astfel de context rolul serviciului capata
consistenta in sensul ca dincolo de intocmirea referatului de evaluare,
monitorizeaza evolutia persoanei in plan comportamental avand, la momentul
pronuntarii posibilitatea de a ajuta instanta sa discearna asupra masurilor si/sau
obligatiilor pe care le va impune inculpatului in supraveghere si chiar de a stabili
o pedeapsa cat mai adecvata situatiei personale.

CATEVA ASPECTE PRIVIND PROCEDURA DE LUCRU IN SUPRAVEGHERE:

Incredintarea supravegherii (trimiterea unei adrese, cu solicitarea
de punere in executare a dispozitiilor sentintei penale, insotita de copia sentintei,
ramase definitive, serviciului),

Notificarea, citarea persoanei condamnate (stabilirea datei, orei si
furnizarea informatiilor privind locatia serviciului).In materie de timp, acest

demers trebuie sa se realizeze in termen de 5 zile lucratoare de la inregistrarea


sentintei in evidentele serviciulu

Pregatirea pentru prima intalnire (ideal este ca, in prealabil,
consilierul caruia i-a fost incredintata supravegherea sa consulte dosarul penal).
In practica, insa, in majoritatea cazurilor, datorita lipsei de timp, se consulta doar
sentinta penala in continutul careia se regasesc pe scurt informatii privind
natura infractiunii, daca a acoperit sau nu prejudiciul creat, numarul de luni/ani
ai pedepsei privative, reglementarile legale conform carora s-a dispus
supravegherea, termenul de incercare etc. Pe marginea acestor informatii,
consilierul isi pregateste abordarea care nu va fi una rigida si se va corela cu
informatiile furnizate de catre client in momentul evaluari

Prima intalnire se refera la:

prezentarea procesului verbal prin care i se aduc la cunostinta
persoanei supravegheate masurile si/ sau obligatiile impuse de catre instanta in
sarcina sa, reguli pe care trebuie sa le respecte in supraveghere (atitudine fata de
consilier, colegi si alte persoane supravegheate care se afla in evidentele
serviciului), drepturi ale sale in supraveghere (posibilitatea de a face plangere la
seful serviciului daca atitudinea consilierului este neadecvata, posibilitatea de a
solicita asistenta si consiliere),

Evaluarea situatiei personale socio-contextuale si intocmirea
planului de supraveghere. Planul cuprinde informatii referitoare la:nume,
prenume, infractiune, perioada de supraveghere, masuri si/sau obligatii, numele
consilierului responsabil de caz, nevoile persoanei condamnate (nevoi
criminogene sau potential criminogene), riscul de a comite noi infractiuni, de a
pune in pericol siguranta publica, autovatamare si suicid, denumirea activitatii, a
locului de executare a programului de munca in cazul minorului obligat la
prestarea unei activitati neremunerate in folosul comunitatii, natura si frecventa
intrevederilor dintre consilier si persoana supravegheata, metode folosite in
activitatea de supraveghere.

Monitorizarea si evaluarea permanenta a procesului de
supraveghere care se realizeaza prin:

anexarea actelor, dovezilor care fac obiectul supravegherii,

intocmirea de rapoarte de supraveghere, cel putin o data la sase luni
privind evolutia persoanei condamnate,

reevaluarea planului de supraveghere (in principal a nevoilor si a
riscului de orice tip)

intocmirea de referate de evaluare solicitate de judecator pe
perioada supravegherii)

Evaluarea finala si incheierea cazului de supraveghere.


IMPORTANTA PRIMEI INTREVEDERI

La prima intrevedere consilierul trebuie:

- Sa explice rolul fiecaruia consilier/client in procesul de supraveghere
(clientul este obligat de catre instanta sa respecte masuri/obligatii, consilierul
vegheaza asupra modului in care el isi indeplineste sau nu aceste obligatii si, la
randul lui, este obligat sa instiinteze instanta cand exista abateri de la
indeplinirea uneia sau mai multor obligatii)

- Sa explice scopul pentru care persoana se afla in supraveghere,

- Sa explice modul in care se va derula procesul de supraveghere.

PRINCIPII IN SUPRAVEGHERE (SI IN GENERAL IN MUNCA CU O PERSOANA
SUPRAVEGHEATA):

- respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti,

- evitarea discriminarii pe orice temei,

- respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane,

- sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in
vederea reintegrarii lor in societate si asumaruii responsabilitatii pentru
propriile actiuni,

- impartialitate, respect fata de toate persoanele supuse supravegherii

TIPUL DE INTERVIU FOLOSIT IN EVALUAREA INITIALA:

Interviu de tip calitativ (narativ, biografic),

Sunt cele mai putin structurate tipuri de interviuri si ating un maxim nivel de
explorare a problematicii clientulu

Desi sunt naratiuni, biografii ale clientilor, consilierul este cel care ghideaza un
astfel de interviu investigand, cu precadere anumite arii de interes.


STABILIREA NEVOILOR PERSOANEI SUPRAVEGHEATE:

Dupa explorarea acestor arii se va discerne asupra nevoilor cu care se confrunta
clientul, nevoi care, in urma unui proces de negociere vor fi trecute in planul de
supraveghere. Negocierea apare ca punte de legatura intre lumea consilierului
(ceea ce vede el ca nevoie a clientului pe baza experientei de lucru proprii si a
serviciului in munca cu persoanele care au comis infractiuni, deci fiind obiectiv)

si lumea clientului ( cu experienta sa subiectiva, raportarea si atitudinea sa


subiectiva si ceea ce el identifica a fi nevoie pentru el).

Odata stabilite nevoile, va incepe un proces de motivare continua folosindu-se
metoda interviului motivational in pararel cu interviul centrat pe problema
(despicarea temei majore, a nevoii principale in unitati tematice pentru a
permite o interventie eficienta).


2 Categorii de beneficiari ai serviciilor de probatiune

Potrivit prevederilor OG.92/2000, HG 1239/2000 si Legii 129/2002 pot
beneficia de asistenta si consiliere in cadrul serviciilor de probatiune, persoanele
pentru care s-a emis o hotarare judecatoreasca care cuprinde masuri si/sau
obligatii prevazute de lege si sispuse de instanta de judecatain temeiul articolului
86 alin.1 C.P., art.86 alin.3 C.P., precum si minorii pentru care instanta a dispus
masura educative a libertatii supravegheate cu respectarea uneia sau mai multor
din obligatiile prevazute de art.103 alin.3 C.P.

De asemenea, se mai afla in supravegherea serviciilor de probatiune minorii
pentru care instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
prevazute la art.110, cu conditia ca in hotararea judecatoreasca sa fie prevazute
una sau mai multe obligatii prevayute de art.103 alin.3 C.P. care trebuie
indeplinite pana la implinrea varstei de 18 ani, iar dupa implinirea acestei varste
in sarcina persoanei sa fie dispusa respectarea masurilor prevazute de art.86
al1 C.P. sau una sau mai multe obligatii prevazute la art.86 alin.3 C.P.

In Legea 129/2002 sunt prevazute urmatorele categorii de beneficiari:

Persoanele fata de care s-au dispus masurile prevazute in art.86 alin.1
lit.a)-d) din C.P.:

sa se prezinte la datele fixate de catre instanta, la Serviciul de
Probatiune;

sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu,resedinta sau
locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de
existenta.

Persoanele fata de care s-au dispus una s-au mai multe dintre obligatiile
prevayute la art.86 alin.3 lit.a)-f):

a) sa sesfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant sau de
calificare;

b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta ori sa nu depaseasca limita


teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;

c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d) sa nu intre in legatura cu anumite personae;

e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule (daca este cazul);

f) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in
scopul dezintoxicari

Minorii fata de care s-au dispus una sau mai multe dintre obligatiile
prevazute in art.103 alin.3 lit.a)-c) C.P.:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre in legatura cu anumite personae;

c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public
fixata de instanta cu o durata intre 50-200 ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa
programul de scoala,in zilele nelucratoare si in vacanta.

O categorie mai speciala de beneficiari ai serviciilor de probatiune, o reprezinta
persoanele care nu se afla in supravegherea srviciilor de peobatiune in baza unei
hotarari judecatoresti, insa pot fi luate in evidenta serviciilor de probatiune in
baza altor texte de lege sau cu documente cu valoare strategica elaborate de
catre Ministerul de justitie-Directia de Probatiune.

In aceasti categorie se pot incadra urmatoarele categorii de persone:

Persoanele aflate in custodia penitenciarelordin raza de competenta
teritoriala a serviciului de probatiune; pentru a da eficienta dispozitiilor art.48
alin.3 din H.G.1239/2000, serviciile de probatiune vor acorda o atentie speciala
condamnatilor minori si tineri, persoanelor condamnate care intampina
dificultati in mentinerea legiturii cu familia, precum si pregatirii pentru libertate
a persoanelor condamnate;

Persoanele a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-
un centru de reeducare a fost gratiata;

Persoanele sflate in custodia penitenciarului sau persoanele liberate
din penitenciar, fie ca sunt liberate conditionat, fie la termen, care intrunesc
criterii de selectie a grupului tinta enumerate in Protocolul de colaborare
incheiat intre Directia Generala a Penitenciarelor (nr.2134/ 19.02.2003) si
Directia de Probatiune din Ministerul de Justitie (nr.4543/ 14.02.2003), cu
incidenta asupra activitatii unitatilor/serviciilor din subordinea celor doua
directii, in functie de resursele umane si naturale ale acestora; conditiile care
trebuie indeplinite cumulative de aceasta categorie de persoane pentru a deveni

beneficiari ai serviciilor de probatiune si totodata ai activitatii de asistenta ti


consiliere sunt:virsta sa nu depasesca 25 ani, domiciliul sa fie in aria de
competenta teritoriala a serviciului de probatiune, iar pedeapsa inchisorii sa nu
depaseasca 3 an

Numarul beneficiarilor si continutul activitatilor desfasurate in cadrul serviciilor
de probatiunevariaza in functie de resursele umane si materiale ale fiecarui
serviciu.

3 Ce reprezinta asistenta si consilierea. Forme de consiliere in domeniul
probatiunii


Asistenta si consilierea reprezinta activitati foarte importante pe care Serviciul
de Probatiune le indeplineste, pe langa cele de control si monitorizare si au ca
scop final reabilitarea persoanei condamnate.

Asistenta si consilierea in cadrul Serviciului de Probatiune au ca deziderat
redarea persoanei care a comis infractiunea comunitatii din care aceasta face
parte, intr-o forma care sa garanteze protectia acelei comunitat

Cele doua activitati se intrepatrund si sunt utilizate foarte mult in domeniul
probatiunii, dar trebuie facuta o diferenta foarte clara intre ele, astfel:

- asistenta, reprezinta un demers specializat de acordare de ajutorde catre o
persoana specializata unei alte personae aflate in imposibilitatea temporara sau
permanenta de a-si rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele
comunitatii;

- consilierea, reprezinta o metoda care faciliteaza cunoasterea, dezvoltarea,
acceptarea emotionala, maturizarea si mobilizarea optima a resurselor personale
in vederea formularii si rezolvarii unor probleme specifice luarii unor decizi

Pentru ca interventiile de asistenta si consiliere sa-si atinga scopul trebuie sa fie
ghidate de anumite principii de eficienta. Aceste principii sunt:

principiul nevoii criminogene:
- o probabilitate mai mare de eficienta o au programele de interventie care
tintesc factorii in legatura directa cu infractiunea.

principiul riscului:
- intensitatea si durata interventiei trebuie sa fie direct corelata cu nivelul
riscului; astfel, pentru un risc crescut, se impun programe de intensitate crescuta
si durata mai lunga.

principiul responsabilitatii:
- eficienta programelor de interventie care raspund stilului de invatare al
clientului si al consilierului este direct proportionala cu angajarea clientului ca
participant activ.


principiul integritatii:
- interventia trebuie sa fie riguros condusa si furnizata, respectandu-se
esenta: intrari (resurse umane, materiale, financiare, de timp)/ iesiri (rezultate
immediate, impact si coerenta Teorie design)

Atat asistarea cat si consilierea, implica utilizarea de catre consilierii de
probatiune a unor tehnici specifice de lucru, care urmaresc evaluarea si
rezolvarea problemelor si trebuintelor cu care se confrunta persoana
condamnata, dar si stabilirea unor strategii concrete prin care se va realiza
reintegrarea sociala.

Asistarea persoanei condamnate in comunitate este realizata cu sprijinul
familiei si a persoanelor apropiate, iar obiectivul asistarii il reprezinta
reintegrarea sa in societate, dar pentru ca aceasta sa se realizeze cu succes este
nevoie si de implicarea si participarea activa a persoanei condamnate in
planificarea si desfasurarea interventie

Consilierul de probatiune trebuie sa elaboreze un plan de asistare care sa
cuprinda strategii de rezolvare a problemelor cu care persoana asistata se
confrunta, cu pasi bine delimitati in timp.

In munca de asistare si consiliere, personalul serviciilor de probatiune mai
colaboreaza si cu alte institutii guvernamentale si neguvernamentale interne si
internationale sau cu voluntarii care pot intervene si completa metodele de
asistare prin activitati variate, pot intervene in calificarea sau recalificarea
profesionala a persoanelor candamnate, in gasirea de locuri de munca sau pot fi
implicate in activitati de consiliere, terapie individuala, familiala sau de grup in
special in cayul persoanelor toxicodependente daca aceasta masura este impusa
de catre instanta sau se desfasoara cu acordul persoanei asistate.

In domeniul probatiunii sunt cunoscute in general, doua tipuri de consiliere: una
centrata pe rezolvarea de probleme si una centrata pe persoana.

Consilierea individuala reprezinta o relatie voluntara intre consilier specialist
(consilier) si persoana condamnata, specialistul avand rolul de al indruma pe
tanarul infractor in reyolvarea propriilor probleme si in schimbarea
comportamentului in masura in care si acesta isi asuma responsabilitatea pentru
schimbare. Rolul consilierului este de a facilita si incuraja discutia, atitudinea sa
trebuie sa fie una deschisa, sa manifeste empatie fata de client. Empatia este
necesara pentru a intra mult mai usor in lumea interioara a persoanei
condamnate cu scopul de a intelege sentimentele, gandurile, comportamentul si
semnificatiile pe care persoana respectiva le atribuieunor evenimente.

Consilierea centrata pe persoana accentueaza in special capacitasile si punctele
tari ale persoanei consiliate. Calitatea acestui tip de consiliere se bazeaza foarte
mult si pe experienta si calitatile consilierulu

Consilierea centrata pe rezolvarea de probleme sau consilierea ca relatie de


ajutor reprezinta dupa unii specialisti (Scheizer & Store) inceputul interactiunii
cu o lta persoana/client ce contribuie intr-un mod usor si pozitiv la
inbunatasirea situatiei acesteia

C. Rogers defineste consilierea ca relatie de ajutor, drept o relatie in care cel
putin una dintre persoane are intentia de a-si provoca, creste, dezvolta si
imbunatatii viata.

Activitatea de asistenta si consiliere se va realize pe baza unui plan de asistenta
adoptat in functie de nevoile individuale ale persoanei supravegheate. Se va
estima perioada de timp in care se va desfasura procesul de asistare si consiliere
si daca nevoile criminogene ale persoanei asistate pot fi acoperite numai prin
interventia Serviciului de Probatiune sau mai este necesara si cu alte institutii
publicesau private ori cu alte persoane fizice sau juridice.

Rolul serviciilor de probatiune in desfasurarea activitatii de asistare si consiliere
este urmatorul:

a) corectarea comportamentului infractional prin constintizarea de catre
persoanele condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea
responsabilitatii pentru fapta comisa;

b) motivarea persoanei condamnate in vederea dezvoltarii
responsabilitatii si autodisciplinei;

c) elaborarea si derularea de programe eficiente de asistenta si consiliere
a persoanelor condamnate in functie de nevoile criminogene ale acestora;

d) oferirea de sprijin si suport persoanelor condamnate in vederea
satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educatie, calificare si recalificare
profesionala, depistarea de locuri de munca, gasirea de locuinta sau alte nevo

Construirea relatiei de ajutor Modelul Schulman

Acest model cunoscut in literatura de specialitate si sub numele de Modelul
Schulman, se desfasoara in trei etape, dupa cum urmeaza:

Faza de inceput reprezinta faza in care consilierul clarifica rolurile si tipurile de
servicii pe care poate sa le ofere. In aceasta faza consilierul utilizeaza mai multe
tehnici pentru a indruma persoana asistata spre relatia de ajutor:

clarificarea scopului afirmatii clare din partea consilieruluicare ajuta la
definirea asteptarilor reciproce;
clarificarea rolului consilierul ofera informatii persoanei condamnate despre
modalitatea in care poate fi sustinut, sprijinit si ajutat;
incurajarea feedback-ului aceasta tehnica ofera clientului posibilitatea de a-si
exprima diferitele puncte de vedere si de a raspunde consilierului;

stimularea increderii in actiunea sociala se refera la demersul intreprins de


consilier prin care se stimuleaza increderea clientului fata de posibilele
dimensiuni positive ale strategiei de ajutor.
Faza de lucru aceasta faza cuprinde alte trei subetape, iar consilierul de
probatiune va folosi pentru fievare dintre aceste subetape urmatoarele
deprinderi care ajuta la construirea relatiei de ajutor:

intr-o prima etapa se stabileste numarul, frecventa si continutul intilnirilor
cu persoana condamnata. Chiar daca acestea au fost stabilite de catre instanta
este necesar sa se verifice, deoarece o situatie neprevazuta in viata clientului se
poate ivi in orice moment si poate anula unele prioritat In aceasta faza se incheie
acorduri sau contracte intre consiliere si persoana condamnata;

a doua etapa cuprinde:

a) comunicarea verbala si nonverbala dintre client si consilier si scoaterea in
evidenta a capacitacilor empatice ale consilierului;

b) folosirea de catre consilier a tehnicilor de parafrazare;

c) oferirea de sprijin clientului pentru a facilita o legatura intre sentimentele
sale, comportament si acceptarea obiectivelor;

d) impartasirea gandurilor si sentimentelor personale;

e) sprijinirea punctelor puternice ale clientului exprimarea increderii in
capacitatea clientului e a depasi situatia problematica;

f) particularizarea preocuparilor clientului abilitatea consilierului de a
diviza o problema care pare insolvabila in mai multe componente usor de
abordat;

g) orientarea spre concret incercarea consilierului de a tine gandurile spre o
sarcina stabilita. Aceasta tehnica este utilizata in mod special in cazul
persoanelor care au tandinta de a nu vorbi despre situatiile in care se afla;

h) confruntarea dintre real si iluzoriu consilierul incearca sa demonstreze
clientului ca intre comportamentul sau si exprimarile verbale/nonverbale, nu
exista concordanta. Lipsa concordantei dintre exprimarea clientului si modul de
actiune conduce consilierul la identificarea formelor de rezistenta la schimbare a
clientulu Clientul poate avea tendinta de a evita anumite discutii referitoare la
propriile trairi, despre relatiile cu familia, prietenii; discrepanta intre ceea ce
gandeste persoana, ceea ce relateaza si comportamentul sau se poate observa cu
usurinta in relatiile cu ceilalti;

i) identificarea obstacolelor afective se refera la observarea obstacolelor de
natura emotionala care pot aparea in relatia consilier/persoana asistata si
stimularea clientului sa constintizeze aceste obstacole si sa le depaseasca.

A treia etapa cuprinde urmatoarele tehnici:



abilitatea consilieruli de a ajuta persoana asistata sa-si exprime
nemultumirile referitoare la procesul de ajutor;

abilitatea consilierului de a furniza persoanei asistate repere, valori,
convingeri, fapte pe care acesta le-a achititionat ca urmare a pregatirii sale,
repere dupa care persoana asistata se poate ghida pentru a putea depasi situatia
problematica;

abilitatea consilierului de a incerca sa modifice perceptia altora
despre persoana asistata

abilitatea consilierului de a stabili contactul intre persoana asistata
si alte persoane.

Faza finala acesta faza poate fi o faza destul de dificila pentru persoana asistata,
fin identificata uneori cu separarea/pierderea. In aceasta faza se folosesc
urmatoarele tehnici:

evidentirea finalizarii relatiei, a timpuliui ramas pana la finalizarea
procesului de consiliere

solicitarea unui registru cu cele invatate;

abilitatea consilierului de a stimula clientul de a-si manifesta
sentimentele legate de sfarsitul relatie

4 Profilul consilierului de probatiune. Abilitati si tehnici necesare consilierului
de probatiune

Conform Legii 123 din 4 mai 2006 art.20 alin.1, pentru ca o persoana sa fie
numita in functia de consilier de probatiune trebuie sa indeplineasca,
cumulative, urmatoarele conditii:

a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania

b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

c) sa nu aiba antecedente penale, sa nu aiba cazier fiscal;

sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;

sa fie apta din punct de vedere medial si psihologic pentru
exercitarea functiei, fapt dovedit pe baza testarii medicale si psihologice de
specialitate organizate in acest scop;

sa se bucure de o buna reputatie;

sa fie licentiata in asistenta sociala, psihoogie, sociologie, pedagogies


au drept;

sa promoveze concursul organizat pentru ocuparea functiei pentru
care candideaza.

Pentru a fi un bun consilier de probatiune nu te nasti cu anumite calitati
exceptionale sau trebuie si ai un talent deosebit. Cel care care doreste sa devina
un bun consilier invata cum sa comunice, cum sa se raporteze la cei aflati in
supravegherea sa in functie de situatie, cum sa-i inteleaga. Consilierii de
probatiune isi insusesc unele atribute (capacitate empatica, autenticitate, o
conceptie pozitiva si liberala despre om) si calitati esentiale unui consilier de
probatiune (maturitate emotionla si intelegere de sine) fara de care aceasta
profesie nu ar fi eficienta.

Unele din aceste atribute si calitati sunt dobandite in urma acumularii de
cunostiinte teoretice si practice din timpul facultatii, altele sunt dobandite in
timpul exercitarii profesiei de consilier de probatiune.

Prncipalele abilitati, tehnici si calitati pe care trebuie sa le intruneasca un
consilier de probatiune sunt:

A) Capacitate empatica

Termenul de empatie provine din cuvintul grecesc empatheia a se simti in si
a fost folosit initial de catre teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea
de a percepe experienta subiectiva a unei alte persoane.

Empatia se construieste pe constientizarea de sine; cu cit suntem mai deschisi
fata de propriile noastre sentimente, trairi, emotii, cu atat suntem mai capabili sa
intelegem sentimentele altora.

Emotiile oamenilor sunt de foarte putine ori transpuse prin vorbe, pentru a le
putea interpreta, consilierul de probatiune apeleaza la canalele nonverbale:
tonul vocii, gestica, expresia fetei si altele asemenea.

Cand cuvintele cuiva sunt in dezacord cu ceea ce transmite de fapt, adevarul
emotional consta in felul in care spune ceva si nu in cecea ce spune.

Consilierul trebuie sa aiba abilitatea de a putea capta si reflecta semnificatia
pesonala a trairilor, comportamentelor, gesturilor si cuvintelor persoanei
asistate. In cazul acestui proces, consilierul va trebui sa faca abstractie de
propriile sale valori, sentimente si nevoi si sa se aptina sa aplice criteriile
realiste, obiective si rationale care in mod normal fac parte din viata sa
personala.

Printr-un raspuns empatic, consilierul comunica persoanei asistate faptul ca a
inteles si accpta sentimentele acestuia si totodata motivele care stau la baza

acetor sentimente. Pentru a putea comunica empatic cu clientul sau, consilierul


trebuie saindeplineasca urmatoarele cerinte ( A. Turock, 1993):

- de receptare evitarea elementelor personale de distragere a atentiei;
ascultarea atit a ceea ce spune persoana asistata, cit si a modului in care se
spune; receptarea de catre consilier a ceea ce clientul a spus, parafrazarea
reprezentind o tehnica foarte importanta in activitatea de consiliere;

- de procesare identificarea sentimentelor dominante; luarea in
considerare a motivelor care stau la baza sentimentelor persoanei asistate si a
motivelor pentru care un eveniment este foarte important pentru persoana
asiatata;

- de raspuns raspunsul va utilize termini puternici legati de descrierea
sentimentelor, termeni precisi si concisi; spre exemplu: Te simti asa (se exprima
sentimentul) pentru ca(continutul).

B) Conceptia pozitiva si liberala despre om si relatiile interumane

Conceptiile liberale si umaniste se asimileaza in timp, iar ele fac referire la modul
de a gandi si reactiona inradacinat in personalitatea fiecaruia. Este foarte greu,
dar nu imposibila schimbarea uniu sistem de valori care s-a format de-a lungul
anilor, iar o schimbare a acestiu sistem de valori presupune un effort sustinut de
introspectie si reflectie precum si numeroase incercari si eror Cei care reusesc in
procesul de asistenta si consiliere sunt sunt de cele mai multe ori cei care au
reusit sa-si insuseasca aceste atitudini positive despre om si relatiile umane si
care au reusit totodata sa le intiptreasca si an constiinta celor cu care lucreaza.

C) Maturitate emotionala

Maturitatea emotionala este o calitate foarte importanta in exercitarea profesiei
se consilier de probatiune. Capacitatea de a participa la procesul de schimbare al
altei persoane fara a fi tentat de a modela aceasta schimbare dupapropria
imagine este in strinsa legatura cu aceasta maturitate emotionala. Aceasta
calitate reprezinta acea capacitate de a servi intotdeauna ca resonator si
amplificatory la eforturile de redresare ale persoanei asistate, ca ghid sau model
si niciodata ca judecator.

Aceasta maturitate emotionala permite consilierului sa-si pastreze seninatatea in
fata clientului sau mai ales in fata oscilatiilor inevitabile ale atitudinii clientulu
Astfel consilierul nu se va simti derutat si tulburat de anumite detalii desvacrise
de catre persoana asiatata.de asemenea consilierul trebuie sa faca fata
perioadelor sterile, cand actiunile sale nu produc niciun effect in atitudinea ti
comportamentul clientului sau, dar si situatiilor in care poate deveni tinta
adulatiilor clientului sau. Fara un grad de maturitate interioara, consilierul nu
poate trece peste aceste momente incarcate de emotii, mentinindu-si totodata
integritatea afectiva.

In acelasi timp consilierul nu trebuie sa ramina indiferent la sentimentele


pozitive pe care clientul i le dovedeste, ci trebuie sa incerce sa-l faca pe acesta sa
diminueye aceasta apreciere si sa se simta din ce in ce mai autonom.

D) Autenticitate si acord intern

Autenticitatea se refera la intelegerea de sine si la perceperea experientei intr-o
maniera normala.Cu cat consilierul este mai putin subiectul anxietatii, cu atit el
este mai capabil sa inteleaga mai bine. Cu cat este mai capabil sa se inteleaga pe
sine, cu atit este mai in masura sa atinga acordul intern.Consilierul de probatiune
nu se poate manifesta ca si cum ar simti sentimente calduroase fata de persoana
asistata, el trebuie sa se abtina sa judete persoana asiatata, sa accpte clientul asa
cum este.

Autenticitatea inseamna congruienta dintre gandurile, trairile si manifestarile
exterioare ale consilierului, congruienta relevata in maniera constanta de
abordare a relatiei cu persoana asiatata. Daca consilierul nu va fi autentic, ii va fi
greu sau chiar imposibil, sa mentina aceeasi atitudine pe tot parcursul pe tot
parcursul procesul de consiliere. Atitudinea inautentica este perceputa la nivel
subconstient de catre persoana asiatata si altereaza procesul in sine, aducand
mari deservicii persoanei asiatate si discomfort consilierului de probatiune.

E) Intelegerea de sine

Consilierul de probatiune trebuie sa cunoasca foarte bine principalul instrument
cu care lucreaza, adica propria sa persoana, cu potentialul si litele sale.
Intelegerea de sine reprezinta un atribut esential al consilierului de probatiune.
Aceasta intelegere de sine nu presupune o simpla imagine intelectuala a
propriului eu, ci mai degraba o cunoastere a eului asa cum actioneazain fiecare
moment, o deschidere constanta la experienta. Consilierul trebuie sa fie deschis
la propria experienta si total eliberat de manevre defensive.

Totodata consilierul de probatiune mai apeleaza si la alte tehnici precum:

ascultarea activa;

tehnica parafrazarii reprezinta o tehnica pe care consilierul de
probatiune o utilizaeaza in vederea incurajari discutiei, in incurajarea persoanei
asistate sa-si exprime ideile, in verificarea informatiilor relatate si pentru ai
arata interlocutorului ca a inteles cele relatate;

reflectarea ca raspuns la trairile affective ale persoanei asistate si
incurajarea acestuia in relatarea trairilor sale in legatura cu subiectul discutiei;

rezumarea aceasta tehnica il ajuta pe consilier sa evidentieze pentru
client aspectele esentiale ale mesajului, fara a lasa loc de interpretar

- analiza comportamentului verbal:

limbajul paraverbal

analiza inaltimii vocii - vocea coborata exprima siguranta de sine iar
vocea aspra denota oboseala sau dorinta de intimidare;

analiza volumului vocii:

analiza dictiei reprezinta abilitatea consilierului de a analiza
pronuntarea clara si corecta a cuvintelor persoanei asistate;

analiza ritmului vorbirii viteza cu care persoana asiatata pronunta
cuvintele in concordanta cu importanta mesajului;

Mesajele trupului

Dupa cum reiese si din foarte multe cercetari, mesajele nonverbale transmit
mult mai usor informatia decat mesajele verbale. Consilierul de probatiune poate
analiza in timpul activitatii dee consiliere unul sau mai multe dintre urmatoarele
forme de comunicare nonverbala:

- fizionomia si expresia fetei ele ii pot relata consilierului de probatiune
informatii despre trairile persoanei aflate in fata sa;

- privirea este foarte important modul in care privesti persoana cu care stai
de vorba. Acest aspect al comunicarii nonverbale este foarte important atat in al
analiza la persoana asistata, cit si in modul in care consilierul de probatiune il
executa. Cand o persoana nu este interesata de subiectul dicutiei, isi muta
privirea in alta directie, dar in acelasi timp contactul visual prelunfit poate
intimida interlocutorul. Consilierul de probatiune trebuie sa aiba calitatea de a
evita aceste situatii sau de a le inlatura daca ele apar fie ca vin din partea
consilierului fie din partea clientulu Ele pot reprezenta obstacole in procesul de
consiliere.

- Postura analiza liniei trupului, a coloanei, a pozitiei umerilor ii poate
transmite consilierului de probatiune mesaje de genul umilinta, parere de rau,
mandrie, dominanta;

- Orintarea persoanele care doresc sa coopereze au tendinta involuntara de
a veni mai aproape, de a se aseza alatur De asemenea persoana asistata poate
avea tendinta de a se uita catre ceas, spre usa ceea ce denota plictiseala, lipsa de
interes din partea persoanei asistate, dorinta de a pleca;

- Miscarile corpul pozitia corpului interlocutorului ii poate relata
consilierului de probatiune daca acesta il asculta, daca este interesat de discutie
sau daca este indifferent sau neinteresat.

Toate aceste mesaje il pot ajuta pe consilierul de probatiune in modul de
abordare al procesul de consiliere si il va ahuta in acelasi timp sa treaca peste
eventalele obstacole aparute in timpul acestuia. Consilierul de probatiune

trebuie sa constintizeze foarte bine propriul sau comportament nonverbal


pentru ai putea transmite interlocutorului sau exact masajul dorit si ai arata ca
consilierul este capabil sa lucreze cu el si este un bun profesionist. Mai multe
detalii despre detalii despre abilitatile consilierului de probatiune si despre
tehnicile aplicate in cadrul procesului de consiliere, in functie de caz, vor fi
relatate mai pe larg in capitolele urmatoare (Strategii si metode de lucru cu
tinerii infractori si Interviul motivational).