Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEVOLUIUNEA TESTAMENTAR
3.1. Consideraii generale referitoare la testamentt
3.1.1.Modurile de a dispune cu titlu gratuit
Orice persoana va putea dispune de patrimoniul sau prin acte cu titlu
oneros si prin acte cu titlu gratuit.
Contractul este oneros (titulo oneroso) atunci cand fiecare parte
urmareste sa obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie, in chimbul
obligatiei ce si-o asuma.^1)
Actele cu titlu gratuit (titulo gratuito) sunt acelea "in care una din parti
voieste a procura, fara echivalent vreo sarcina, aceasta este atat de
neinsemnata, incat nu poate fi considerata echivalent. Legislatia noastra
cunoaste doar doua moduri de dispozitie prin acte cu titlu gratuit: donatia
si testamentul.
La randul lor, contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si
contracte dezinteresate.
Donatia este un act intre vii, pe cand testamentul este un act juridic
pentru o cauza de moarte.
------^1) Eugeniu Safta-Romano, "Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si
practic", pag. 25.
3.1.2.Cadrul legislativ. Definitia testamentului
"Testamentul este un act revocabil, prin care testatorul dispune pentru
timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau" ( art. 802
Codul civil).
Testamentul este un act juridic unilateral ^1) , constituind
manifestarea de vointa a unei singure persoane, numita testator, iar
persoana in favoarea careia se dispune se numeste legatar.
b)Persoane juridice
"Persoanele juridice nu vor putea dobandi decat acele drepturi care
corespund scopului lor, astfel cum acest scop a fost stabilit prin lege,
actul de infiintare sau statut" (art. 34 din Decretul nr. 31/1954).
Potrivit principiului specialitatii persoanei juridice , aceasta nu va
putea dobandi, inclusiv prin testament, drepturi care nu sunt in consens
cu scopul pentru care a fost infiintata. Capacitatea de folosinta a
persoanei juridice se raporteaza la scopul pentru care ea a fost infiintata.
3.2.3.Incapacitati relative de a primi
Sunt incapabili de a primi legate:
a) Tutorii de la minorii aflati sub tutela lor (art. 809 Cod civil).
Ratiunea acestei interdictii se regaseste in evitarea silirii minorilor
aflati sub tutela de a face liberalitati tutorilor lor.
Minorul ajuns major va putea sa testeze in favoarea fostului sau tutore,
dar si aceasta dupa ce au fost predate socotelile tutelei.
b) Medicii si farmacistii, de la bolnavii pe care ii ingrijesc (art. 810
Cod civil).
Legiuitorul a urmarit sa protejeze pe bolnavi de influenta covarsitoare
pe care o au medicii si farmacistii asupra lor, fiind capabili de orice jertfa
pentru a-si redobandi sanatatea. In doctrina juridica s-a vorbit de "o
prezumtie de sugestie si de captatie juris et de jure" ^1).
Sunt incapabili de a primi legate medicii si persoanele care practica
ilegal medicina.
Pentru a opera insa aceasta prohibitie legala, se cer intrunite
urmatoarele conditii:
- legatul sa fi fost facut in cursul bolii de care dispunatorul a murit;
- moartea sa fi fost cauzata de boala pentru care a fost ingrijit;
- legatarul sa fi tratat pe bolnav, iar tratamentul sa fi fost continuu.
numai uneia din aceste incapacitati . In doctrina juridica s-a aratat ca, "
Prezumtia legala de interpunere de persoana se aplica, asadar, numai
incapacitatilor relative de a primi liberalitati, adica incapacitatilor care
lovesc pe tutori, medici si farmacisti, pe cei asimilati lor si pe ofiterii de
marina".^2)
------^1) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R.,
Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag 174
^2) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. ,
Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 177; in sens contrar: Dimitrie
Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil
roman", vol. IV, partea l-a, pag. 161.
3.3.Modalitile legatelor
3.3.1.Notiuni generale
Legatul poate fi pur si simplu, dar va putea insa sa fie afectat si de
modalitati: termen, conditie si sarcina.
Un legat pur si simplu isi va produce efectele din chiar momentul
deschiderii succesiunii. Cu toate acestea, uneori legatele sunt afectate de
termen, conditie sau sarcina. In cadrul modalitatilor legatelor, cea mai
des folosita modalitate este sarcina.
3.3.2.Legatul cu termen
Termenul este un eveniment viitor si sigur care suspenda, pana la
implinirea lui, exigibilitatea obligatiei sau care stinge obligatia la data
implinirii lui.
Termenul poate fi suspensiv si extinctiv, in functie de efectele pe care
le produce.
Legatul afectat de un termen suspensiv, determina ca legatarul sa nu
poata solicita predarea legatului declt la implinirea termenului. Termenul
suspensiv nu suspenda dreptul legatarului, care va exista din momentul
deschiderii succesiunii, ci numai exercitarea acestui drept.^1)
12
13
15
16
17
18
19
24
25
26
valabile, daca au fost scrise de testator. Dar, "un singur cuvant, pus de o
mana straina intr-un testament olograf, il viciaza cu desavarsire chiar
cand acest cuvant nu ar avea nici o insemnatate".^2) Cand corecturile,
stersaturile sau adaugirile s-au facut de un tert cu stiinta testatorului,
testamentul va fi nul.
Cuvintele ilizibile din testament se considera ca nu exista. Spatiile
goale lasate in testament, nu-i afecteaza valabilitatea; tot astfel, nici
prescurtarile cuvintelor, a datelor, a numelor sau a bunurilor lasate, daca
prin aceasta nu se pune la indoiala vointa testatorului.
Un testament olograf este valabil chiar daca este scris si in versuri. Nu
intereseaza materialul pe care esta scris testamentul: hartie, carton, sticla,
lemn, piatra, etc. Testamentul poate fi scris pe o singura foaie de hartie
sau pe mai multe foi, iar datarea ai semnatura sa existe numai pe ultima
foaie. In caz de contestatii, instanta va stabili daca toate foile alcatuiesc
un tot unitar. Scrierea poate avea loc cu cerneala, creionul, pixul, cu
carbune, varful unui cutit, diamantul pe sticla, etc. Actul este valabil
chiar daca partial este scris cu cerneala si partial cu creionul.
Legea nu cere ca testamentul sa fie redactat in aceiasi zi si in acelasi
loc.
Problema care se pune este daca testamentul olograf dactilografiat de
testor produce sau nu efecte juridice. In sprijinul valabilitatii unui
asemenea testament, ar veni urmatoarele argumente: Codul civil nu
precizeaza cu ce instrument poate fi scris testamentul si, pe de alta parte,
la data adoptarii Codului civil, nu era cunoscuta dactilografia.
Un testament dactilografiat chiar de testor este lovit de nulitate.^3) In
primul rand, art. 859 Cod civil dispune in mod expres ca testamentul
olograf nu este valabil decat atunci cand este scris "de mana testatorului"
si acesta pentru a inlatura orice banuieli; faptul ca intentia legiuitorului a
fost sa existe o scriere "de mana testatorului" rezulta si din aceea ca, la
data adoptarii Codului civil era cunoscuta tipografia, insa aceasta forma
de "scriere" nu a fost admisa. Cand scrisul apartine direct testatorului,
sunt inlaturate banuielile, confuziile, etc. Un testament dactilografiat va
fi nul, chiar si atunci cand testatorul l-a datat si semnat cu mana sa.
Persoanele care au recunoscut, in cadrul procedurii succesorale,
validitatea unui testament, nu vor putea, ulterior, sa solicite anularea lui
28
in justitie, decat daca vor face dovada ca au fost in eroare asupra calitatii
de mostenitor a uneia dintre ele, ca urmare a manoperelor frauduloase
folosite in acest scop.^4)
------^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1409 din 23 iulie
1992, in "Probleme de drept din deciziile Curtii Supreme de Justitie pe
anii 1990-1992",
pag. 130.
^2) G.P. Petrescu, "Testamentele: legatele, substitutiunile, rezerva",
Bucuresti, Tipografia Curtii Regale, 1889, pag. 513.
^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura
Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 207; St, Carpenaru, "Drept civil.
Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire",
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag.
434.
^4) Trib. Suprem, col. civ., nr. 1827 din 27 august 1955, in "Culegere
de decizii pe anul 1955", vol. I, pag. 194.
3.6.2.3.Datarea testamentului olograf
Art. 859 Cod civil prevede ca datarea testamentului olograf trebuie
facuta de mana testatorului, in caz contrar, testamentul fiind lovit de
nulitate. Prin datare vom intelege precizarea exacta a zilei, lunii si anului
cand a fost intocmit testamentul, in litere sau in cifre. Importanta juridica
a datei consta in faptul ca permite sa se stabileasca daca testatorul era
capabil, atunci cand a intocmit actul, iar daca exista mai multe
testamente succesive, permite sa se stabileasca care din acestea este
valabil, deoarece ultimul testament este cel care va fi valabil.
Este posibil ca data sa fie scrisa si in termeni echivalenti, daca acestia
exprima evident elemente ce trebuie sa o alcatuiasca (de exemplu,
testamentul a fost intocmit in prima zi a anului sau in ziua ori ajunul unei
sarbatori care poarta aceiasi data in fiecare an, cum ar fi Craciunul. Va fi
insa nul testamentul care cuprinde mentiunea "facut intr-o vineri, in
postul Pastelui", deoarece data nu este corect precizata. Legea nu cere ca
testamentul sa cuprinda ora cand a fost intocmit si nici locul intocmirii.
29
30
33
35
37
38
pe teritoriul propriei tari, dar intr-o cetate asediata, fara vreo legatura cu
exteriorul sau in lupta cu o armata de invazie.
Vor testa in aceasta forma nu numai militarii, dar si persoanele
asimilate lor (medicii militari, precum si personalul din serviciul
intendentei).
Situatia exceptionala in care se gasesc persoanele respective,
impiedica prezentarea lor in fata unui notar si autentificarea
testamentului. Art. 868 Cod civil considera ca va fi tot autentic
testamentul intocmit de comandantul unitatii sau de oricare alt ofiter
superior, asistat de doi martori.
Cand militarul este ranit sau bolnav, atunci agentul instrumentator al
testamentului va fi medicul sef militar, asistat de comandantul militar al
unitatii.
Calitatea de martor la intocmirea unui testament privilegiat o poate
avea orice persoana, chiar si un copil de 16 ani.
Nu se va putea recurge la testamentul in forma privilegiata, atunci
cand militarii si celalalt personal din armata se afla in garnizoana, in
interiorul tarii. Face exceptie doar situatia in care militarii se gasesc intro localitate asediata sau exista o invazie din partea unei armate straine.
Militarul prizonier intr-o tara straina va putea intocmi testamentul in
forma olografa sau autentica, respectand formele autentice din tara unde
se afla, pentru ca el va avea aceleasi drepturi ca si romanul nemilitar.
Testamentul are un caracter provizoriu, in sensul ca favoarea acordata
de lege acestor testamente inceteaza imediat dupa ce imprejurarile care
au justificat-o s-au schimbat iar militarul poate recurge la testamentul
olograf, autentic sau mistic.
Deci, testamentul militar isi va produce efectele, daca moartea
testatorului a avut loc in imprejurarile exceptionale care au determinat
intocmirea lui in forma respectiva.
Daca dupa trecerea termenului de 6 luni testatorul poate intocmi un
testament ordinar, testamentul privilegiat va fi lovit de nulitate.
Termenul de 6 luni va curge din ziua in care au incetat imprejurarile
exceptionale. Cand in decursul celor 6 luni a reaparut situatia
exceptionala, atunci testamentul privilegiat va fi valabil , pana la
40
incetarea noii situatii exceptionale, cand va curge din nou un alt termen
de 6 luni.
3.6.5.2.Testamentul in caz de epidemie
Conform prevederilor art. 872 Cod civil, persoanele aflate intr-o
localitate izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, vor
putea testa in prezenta unui membru al consiliului municipal, asistat de
doi martori.
Vor putea testa in acest mod atat persoanele bolnave cat si cele
sanatoase. Chiar daca legea nu cuprinde nici o dispozitie in acest sens,
asemenea Codului civil francez, ea se aplica tuturor persoanelor
mentionate, deoarece necesitatea de a testa in forma privilegiata depinde
de intreruperea comunicatiilor cu localitatea respectiva, din cauza bolilor
contagioase.
Persoanele aflate in asemenea localitati, in conditiile in care exista
acolo notariate, vor putea testa, totusi, in forma autentica, sub forma
testamehtului ordinar.^1)
In consecinta, testamentul privilegiat va putea fi intocmit, conform
prevederilor art. 872 Cod civil, numai in localitatile unde exista
notariate.
De asemenea, daca in localitatea respectiva exista judecatorie,
testatorul va putea recurge si la testamentul mistic. In sfarsit, nimic nu
impiedica pe testatorul aflat in imprejurarile prevazute de art. 872 Cod
civil sa testeze inclusiv in forma olografa.
Dispozitiile art. 873 Cod civil se aplica si in acest caz, in sensul ca
testamentul privilegiat este provizoriu, el devenind nul dupa trecerea
unui termen de sase luni de la restabilirea comunicatiilor cu localitatea
unde se afla testatorul.
--------^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura
Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 224; St. Carpenaru, "Drept civil.
Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire",
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag.
439.
41
3.6.5.3.Testamentul maritim
Codul civil reglementeaza si testamentul intocmit in timpul unei
calatorii pe mare, de catre calatori sau membrii echipajului (art. 874 Cod
civil). Textul legii cuprinde dispozitii referitoare atat la forma
testamentului cat si la masurile necesare pentru conservarea lui. Legea
are in vedere calatoriile pe mare si nu pe fluvii.
Agentul instrumentator va fi comandantul vasului sau inlocuitorul
acestuia, asistat de ofiterul intendent de bord ori inlocuitorul acestuia.
Cand calitatea de testator o va avea chiar cel care trebuie sa
instrumenteze, se va proceda conform art. 875 Cod civil.
Cand vasul a acostat intr-un port strain unde se afla un agent consular
sau diplomatic roman, credem ca nu se va mai putea recurge la
testamentul privilegiat, deoarece testamentul va fi autentificat de agentul
respectiv. Daca in portul respectiv nu exista insa un agent consular sau
diplomatic, suntem de parere ca se va putea intocmi testamentul
privilegiat, deoarece testatorul nu poate fi obligat, atat timp cat exista
posibilitatea intocmirii testamentului conform unei legi romane, sa
recurga la legea locului respectiv.
Si testamentul maritim are un caracter provizoriu, in sensul ca el va
ramane valabil numai daca testatorul va deceda in calatoria sa pe mare
sau in trei luni de la intoarcerea sa. Daca au trecut trei luni dupa
reintoarcerea pe uscat si nu s-a testat sub forma unui testament ordinar,
atunci testamentul privilegiat va fi nul.
Sub sanctiunea nulitatii, legea cere testamentului maritim sa fie
incheiat in doua exemplare. Un exemplar, inchis si sigilat, va fi inmanat
agentului consular sau diplomatic din primul port strain in care va acosta
vasul, pentru ca sa fie apoi trimis tribunalului unde locuieste testatorul,
prin intermediul Ministerului de Interne. Cand vasul ajunge in portul
romanesc, prin intermediul Ministerului de Interne, organul portuar va
inainta, aceluiasi tribunal, cel de-al doilea exemplar al testamentului sau
ambele exemplare.
42
45
46
3.7.5.Interpretarea testamentului
Daca in privinta interpretarilor conventiilor, legiuitorul reglementeaza
anumite reguli (art. 977 Cod civil), in ce priveste testamentul, nu a
dispus in nici un fel. Nu se va recurge la modul de interpretare a unui
contract, atunci cand dispozitiile testamentare sunt clare si nu au mai
multe intelesuri si nu sunt incertitudini ori contradictii intre dispozitiile
testamentului. Tot astfel, daca testamentul cuprinde dispozitii absolut
neinteligibile, operatiunea de interpretare este inutila. Dar "de cate ori
aceasta vointa n-a fost exprimata in termeni destul de clari si precisi el va
putea sa recurga la regulile de interpretare admise de lege in materie de
conventie, cautand prin toate mijloacele fie ele chiar extrinseci, a
descoperi adevarata intentie a testatorului".^1)
Daca o dispozitie testamentara este obscura, interpretarea ei se va face
dupa intentia testatorului si dupa sensul literar al termenilor cuprinsi in
dispozitie. Cand termenii testamentului pot conduce la doua intelesuri,
atunci ei vor fi interpretati in sensul care corespund naturii actului,
conform art. 979 Cod civil. De exemplu, daca testatorul a insarcinat pe
legatarul universal sa plateasca o suma de bani unui tert aceasta
insarcinare trebuie considerata mai curand un legat particular decat o
recunoastere de datorie. Tot astfel, daca dispozitia testamentara poate fi
interpretata fie ca o dispozitie fideicomisorie, fie ca legat alternativ, se va
interpreta in sensul existentei legatelor alternative.
In cazul dispozitiilor obscure care s-ar interpreta dupa obiceiul locului,
vor fi avute in vedere obiceiurile cunoscute de testator, pentru ca trebuie
sa se stabileasca cu exactitate intentia lui de a face liberalitatea.
Cand sunt indoieli cu privire la formele legale ale testamentului, actul
se va interpreta in favoarea mostenitorului legal si nu a legatarului.
Pe cat posibil, instanta va cauta proba intentiei testatorului in insusi
actul calificat drept testament si nu in alte acte straine de testament. Vor
putea fi avute in vedere faptele si documentele exterioare care pot
explica sensul dispozitiilor testamentare, atunci cand textul testamentului
este insuficient pentru a se putea stabili care a fost intentia reala a
testatorului. Imprejurarile exterioare vor putea fi invocate pentru
stabilirea vointei reale a testatorului, doar in mod subsidiar si numai daca
49
52
54
Desigur, art. 890 Cod civil este aplicabil doar atunci cand sunt
mostenitori rezervatari. Cand exista mostenitori nerezervatari sau nu
exista deloc mostenitori, fructele vor reveni legatarului universal din
chiar momentul deschiderii succesiunii, independent de cererea de
punere in posesie. Altfel, ori fructele ar apartine unor mostenitori, fara ca
aceasta sa fi fost vointa testatorului, sau sa nu apartina nimanui.
3.7.7.3.Plata datoriilor de catre legatarul universal
Atunci cand legatarul universal va veni la mostenire in concurs cu
mostenitorii rezervatari, el va fi obligat la plata datoriilor si sarcinilor
succesiunii, "pana la concurenta partii sale", iar ipotecar pentru tot (art.
893 Cod civil).
Cand legatarul universal va veni singur la succesiune, fara sa existe
mostenitori rezervatari, legatarul va fi dator sa plateasca absolut totate
datoriile succesiunii (face exceptie situatia cand legatarul ar fi acceptat
succesiunea sub beneficiu de inventar). Cand sunt mai multi legatari, fara
sa existe mostenitori rezervatari, fiecare va contribui in proportie cu
partea sa la plata datoriilor succesorale. Dimpotriva, atunci cand s-a luat
de catre legatarul universal un imobil ipotecat, datoria ipotecii, legatarul
va trebui sa plateasca toate datoriile succesiunii, urmand ca el sa aiba
ulterior o actiune recursorie impotriva celorlalti mostenitori sau legatari.
Legatarul este tinut ipotecar pentru tot, deoarece ipoteca este indivizibila,
iar creditorul ipotecar are drept de urmarire a bunului ipotecat in mina
oricui s-ar afla.
Cand legatarul universal vine la succesiune in concurs cu un
mostenitor rezervatar, el va achita datoriile succesiunii ultra vires
emolumenti.^1)
Este posibil ca testatorul sa scuteasca pe legatarul universal de plata
datoriilor, numai ca prin aceasta scutire sa nu lezeze rezerva
mostenitorilor rezervatari. Nu este exclus insa ca testatorul sa dispuna
chiar obligarea legatarului universal sa plateasca o parte mai mare din
datorii decat cea proportionala cu partea care i se cuvine din mostenire.
55
59
61
3.7.8.4.Legatul uzufructului
De obicei, testatorul transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor,
legatarilor sai. Nimic nu-l impiedica insa pe testator sa testeze doar nuda
proprietate asupra bunurilor, a unei parti din bunuri sau chiar asupra unui
singur bun, sau uzufructul unei cote-parti din succesiune.
Cand legatul ar privi nuda propritate a tuturor imobilelor sau a tuturor
bunurilor mobile ori cota-parte din ele, vom fi in prezenta unui legat cu
titlu universal si a unui legat cu titlu particular, deoarece incetand
uzufructul, deplina proprietate asupra bunurilor va fi dobandita de catre
legatar.
Problema care s-a pus este daca legatul uzufructului universalitatii
bunurilor constituie un legat universal, legat cu titlu particular sau legat
cu titlu universal. Exceptand doctrina juridica veche, in literatura de
specialitate moderna a fost examinata rareori aceasta problema. Desi s-a
considerat ca un asemenea legat ar fi universal (daca are ca obiect
mostenirea intreaga), cu titlul universal (cand priveste doar o fractiune
din succesiune),^1) suntem de parere ca legatul uzufructului
universalitatii bunurilor sau a unei fractiuni din bunuri, constituie un
legat cu titlul particular. La incetarea uzufructului, bunurile vor trebui
predate legatarului proprietar.
------^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura
Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 258.
3.7.8.5.Punerea in posesie asupra bunurilor care alcatuiesc
obiectul legatului cu titlu universal
Potrivit prevederilor art. 895 Cod civil, legatarul cu titlu universal va
putea solicita posesiunea de la erezii rezervatari; daca nu sunt
mostenitori rezervatari, atunci posesiunea va fi ceruta de la legatarii
universali; iar daca nu exista nici legatari universali, de la ceilalti
mostenitori legitimi.
62
dreptul de abitatie; dreptul de servitute. Tot astfel, mai pot face obiectul
unui asemenea legat, cota-parte indiviza dintr-un bun; un fond de
comert; o opera de arta; un manuscris etc.
Potrivit art. 899 Cod civil, legatarul dobandeste dreptul de proprietate
asupra bunului individual determinat din momentul deschiderii
succesiunii. Cand acelasi bun a fost lasat la doi legatari, prin doua
testamente diferite, atunci legatul va apartine legatarului ultimului
testament. Predarea legatului se va rezuma deci doar la predarea posesiei
sale.
Bunul individual determinat va fi predat legatarului cu toate
accesoriile sale, deoarece ele fac parte integranta din bunul legat. Apoi,
bunul va trebui predat legatarului in starea in care el se gasea la data
deschiderii succesiunii. Orice pieire sau degradare a bunului ulterioara
mortii testatorului, culpabila succesorului care a avut posesia bunului sau
a unei alte persoane, vor da dreptul la daune pentru legatar.
In cazul in care bunul face obiectul legatului este supus uzufrctului,
legatarul, care va avea doar nuda proprietate, va trebui sa respecte
uzufructul.
Daca imobilul a fost ipotecat de testator, legatarul va trebui sa
primeasca imobilul grevat de ipoteca. Desi textul legii se refera numai la
uzufrurt si ipoteca, legatarul va trebui sa respecte si celelalte sarcini reale
(superficie, servitute etc.).
3.7.9.3.Despre legatul bunului altuia
Vom examina nu situatia in care testatorul mentioneaza In testament
un bun pe care nu-l are in momentul intocmirii actului, ci situatia cand
bunul determinat exista, dar el este proprietatea altei persoane.
Autorii Codului civil au renuntat la reproducerea art. 1021 Cod civil
francez care declara nul legatul bunului altuia. Adoptand solutia romana,
legiuitorul nostru a considerat ca atunci cand testatorul testeaza un bun
stiind ca nu este al sau, el nu dispune de un bun strain, ci doreste ca
legatarul sa dobandeasca bunul respectiv, iar daca predarea legatului nu
este cu putinta, sa plateasca valoarea lui.
67
68
71
testat si nici el, la randul sau, nu poate fi obligat sa primeasca un alt bun,
chiar de o valoare mai mare.
Cand debitorul legatului este in imposibilitate sa predea bunul legat
(acesta apartine unei persoane care refuza sa-l vanda) atunci va achita
legatarului valoarea bunului legat din momentul deschiderii succesiunii.
Se va plati valoarea bunului legat atunci cand acesta a pierit din culpa
celui care trebuie sa-l predea legatarului. Cand pieirea bunului s-a produs
fortuit, atunci nu se va mai plati contravaloarea lui.
3.7.9.7.Punerea in posesie a legatarului particular
Potrivit prevederilor art. 899 alin. 2 Cod civil, legatarul cu titlu
particular nu va putea intra in posesia obiectului legatului, decat din ziua
in care a sesizat instanta pentru predarea bunului sau din ziua in care
predarea legatului s-a incuviintat voluntar.
Legatarul cu titlu particular nu poate intra in posesia legatului cu de la
sine putere. Daca legatul nu i se preda de bunavoie atunci legatarul va
trebui sa solicite punerea in posesie, cerere care va fi adresata
mostenitorilor rezervatari, pentru ca acestia beneficiaza si de sezina.
In absenta mostenitorilor rezervatari, cererea de predare se va face
legatarului universal sau celui cu titlu universal. Si in absenta acestora
din urma, cererea se va adresa celorlalti mostenitori ab intestat.
Legatarul cu titlu particular va dobandi dreptul de proprietate asupra
legatului din ziua deschiderii succesiunii, cand obiectul legatului il
formeaza un bun individual determinat. cand sintem in prezenta unui bun
de gen, legatarul va avea o actiune personala pentru dobindirea legatului,
ce va fi indreptata impotriva celui obligat sa-i predea bunul.
Pana la punerea in posesie, legatarul are dreptul sa faca acte de
conservare asupra bunului legat, sa ia o inscriptie asupra imobilelor
succesorale, sa faca acte de intrerupere a prescriptiei, sa solicite separatia
patrimoniilor testatorului de a mostenitorilor etc.
Cand obiectul legatului este un bun individual determinat, legatarul va
putea recurge la o actiune in revendicare (insa numai dupa ce a fost pus
in posesie sau s-a incuviintat predarea benevola a legatului), dcoarece el
este proprietar al bunului din momentul deschiderii succesiunii.
73
3.7.9.9.Plata datoriilor
Conform prevederilor art. 909 Cod civil: "Legatarul singular nu este
obligat a plati datoriile succesiunii" (in acelasi sens si art. 775 Cod civil).
Oricat de mare ar fi intinderea si valoarea legatului cu titlu particular,
legatarul nu va contribui, in principiu, la plata datoriilor succesiunii.
Trebuie remarcat, intr-adevar, ca art. 775 Cod civil prevede ca
legatarul nu contribuie la plata datoriilor (aceasta referindu-se la
raporturile dintre mostenitori intre ei), pe cand art. 909 Cod civil se
refera la "plata datoriilor succesiunii" (avandu-se in vedere raporturile
dintre mostenitori si creditorii succesiunii). Creditorii succesiunii vor
avea o actiune personala impotriva legatarilor particulari.
Am vazut ca datoriile sunt o sarcina a universalitatii bunurilor si nu a
bunurilor individuale. Plata datoriilor va cadea, in consecinta, numai in
sarcina legatarilor universali si cu titlu universal. Credem ca dispozitia
cuprinsa in art. 909 Cod civil nu este echitabila, deoarece si legatarul
particular, fiind beneficiarul unei liberalitati, uneori de o valoare
considerabila, ar trebui sa suporte si el datoriile succesiunii.
Cu toate acestea, testatorul poate dispune prin testament ca legatarul
particular sa contribuie la plata datoriilor pana la concurenta legatului.
Dispozitia de plata poate fi expresa sau tacita. In consecinta, regula ca
legatarul particular nu va plati datoriile testatorului, cunoaste cateva
exceptii:
- asa cum am aratat, testatorul a impus aceasta obligatie, expres sau
tacit;
- cand in mostenite nu se gaseste alta avere decat cea care face
obiectul legatului;
- cand obiectul legatului il formeaza un imobil ipotecat, in calitate de
detinator al imobilului, legatarul va trebui sa plateasca pe creditorul
ipotecar, dupa care va avea recurs impotriva celorlalti mostenitori sau
legatari;
- uneori insasi natura bunului poate impune legatarului plata datoriilor.
De exemplu, obiectul legatului il formeaza o succesiune care se cuvenea
testatorului; in acest caz, legatarul va primi activul acelei succesiuni, dar
va achita datoriile ei;
75
77
Legatarii pot dispune de bunul lor liber, prin acte cu titlul gratuit sau
oneros, inclusiv inainte de a fi pusi in posesie.
3.8.3.Alte reguli comune tuturor legatelor
Aceste reguli sunt:
- cele referitoare la determinarea legatarului si a bunului legat;
- cele referitoare la interpretarea legatelor;
- nulitatea testamentului, atunci cand a fost incalcata forma impusa de
lege;
- depunerea testamentului mistic la grefa instantei;
- legatarii beneficiaza de o ipoteca legala asupra imobilelor
succesiunei, impotriva oricarui debitor al legatului.
3.9.Ineficacitatea legatelor
3.9.1.Notiuni generale ineficacitatea legatelor
Este posibil sa intervina o serie de cauze care sa faca ineficiente
legatele. Legatul poate fi lovit de nulitate absoluta sau relativa, ca urmare
a incalcarilor unor norme imperative sau dispozitive, in momentul
incheierii lui. Or, desi legal intocmit, datorita unor cauze ulterioare, el sa
nu mai produca nici un efect. Este cazul revocarii sau caducitatii.
Revocarea unui legat poate fi judiciara, cand se pronunta de instanta
judecatoreasca si voluntara, cand se realizeaza prin vointa testatorului.
In continuare, vom examina cauzele de nulitate, caducitate si revocare
a legatului.
3.9.2.Nulitatea legatului
Ineficacitatea juridica a legatului se datoreaza unor cauze care au
intervenit in momentul intocmirii testamentului. Legiuitorul nu prevede
cauzele de nulitate sau anulabilitate, insa acestea, grupate, sunt
urmatoarele:
- testamentul a fost intocmit cu incalcarea formelor legale (art. 886
Cod civil);
79
82
culpa testatorului, a legatului, a unui tert sau din forta majora. In acest
context, legatul ramane fara obiect.
Aceasta caducitate nu se aplica insa decat legatelor care au ca obiect
bunuri individual determinate. Ori de cate ori obiectul legatului a fost
individualizat de testator, ve opera regula din art. 927 Cod civil.
Legatul unei creante va deveni caduc, daca ea va fi achitata
testatorului.
Pieirea bunului trebuie sa fie neaparat totala, caci daca va fi partiala,
caducitatea va fi doar partiala, iar legatul isi va produce efectele pentru
ceea ce a ramas (de exemplu, obiectul legatului il formeaza o turma de oi
si in timpul vietii testatorului, o parte din oi a pierit; legatul isi va
produce efectele pentru restul oilor). De asemenea, caducitatea va opera
doar daca legatul este cu titlu particular, deoarece in cazul legatelor
universale sau cu titlu universal, pieirea unor bunuri nu va avea ca efect
decat reducerea emolumentului legatului.^1)
Pieirea bunului care face obiectul legatului va putea fi materiala sau
juridica. Cand legatul piere dupa moartea testatorului nu va mai opera
caducitatea.
-----^1) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 593 din 4 aplrilie 1963, in
"Culegere de decizii pe anul 1963", pag. 137.
Alte cazuri de caducitate
In doctrina juridica s-au mentionat alte cazuri de caducitate a
legatelor: legatul depaseste cotitatea disponibila, dar numai in aceasta
masura; cand dupa ce testamentul a fost intocmit, a disparut cauza
impulsiva si determinanta a legatului.^1)
Daca a fost epuizata cotitatea disponibila prin donatie, mostenitorul
sau legatarul universal, invocand exceptia de reductiune, se va opune
predarii legatului. De asemenea, cand a fost instituit legatar universal un
parinte al testatorului, pentru a fi inlaturat de la succesiune un frate, iar
daca postum se naste testatorului un copil, copilul va inlatura de la
mostenire pe frate, astfel ca legatul parintelui va fi caduc.
83
-----^1) Ioan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, ClujNapoca, 1975, pag. 81
3.10.Revocarea legatelor
3.10.1.Notiuni generale despre revocarea legatelor
Sunt situatii in care, desi legatul este legal intocmit, ulterior intervin
unele imprejurari care il desfiinteaza.
Revocarea o poate face testatorul, caz in care vom fi in prezenta unei
revocari voluntare, sau instanta de judecata, situatie in care revocarea va
fi judiciara.
Vointa de revocare a testatorului va trebui sa se manifeste expres sau
tacit, deoarece revocarea verbala este inadmisibila.
3.10.2.Revocarea voluntara a legatelor
Art. 802 Cod civil prevede ca, "Testamentul este un act revocabil",
ceea ce inseamna ca pana in ultima clipa a vietii sale, testatorul va putea
sa revoce legatul, fara sa fie necesar consimtamantul altei persoane.
Niciodata testatorul nu va putea sa renunte la dreptul sau de a revoca
legatul, deoarece o asemenea renuntare ar echivala cu un pact asupra
unei succesiuni viitoare, ceea ce este imposibil.
Revocarea poate privi tot legatul sau numai o parte din el, ceea ce face
ca revocatea sa fie totala sau partiala. De asemenea, revocarea poate sa
fie expresa (expresis verbis) sau tacita (factis). In timp ce revocarea
judiciara se datoreaza exclusiv legatarului, revocarea voluntara apartine
numai testatorului.
3.10.2.1.Revocarea expresa (expressis verbis)
Are loc atunci cand testatorul, printr-un alt testament sau printr-un act
autentic revoca un testament intocmit anterior. Testatorul isi manifesta
deci formal vointa de a revoca dispozitia testamentara.
84
Cele doua modalitati pe care le prevede art. 920 Cod civil, de revocare
expresa, sunt testamentul posterior si actul autentic de revocare (si nu
legalizat, cum eronat se arata in textul legii). Forma scrisa de revocare
expresa este ceruta de lege ad solemnitatem si nu ad probationem.
Eventualul mandat pe care testatorul l-ar da unei persoane sa distruga
un testament, nu echivaleaza cu o revocare expresa. Cand revocarea se
face printr-un testament ulterior, acest testament nu trebuie sa fie
intocmit in forma in care a fost facut testamentul revocat. Esentialul este
ca testamentul posterior sa fie valid. Astfel, un testament autentic va
putea fi revocat printr-un testament olograf sau mistic. Vointa de a
revoca nu trebuie sa fie viciata si trebuie ca testatorul sa fie capabil.
Revocarea expresa va fi totdeauna un act solemn, asemenea
testamentului, indiferent de forma la care recurge testatorul.^1)
Stersaturile, corecturile sau modificarile (ex: numele legatarului),
daca s-au facut concomitent cu redactarea testamentului, ele fac parte din
textul inscrisului si nu este necesar ca testatorul sa ateste autenticitatea
lor. Dimpotriva, modificarile, corecturile sau stersaturile (sub orice
forma) facute dupa redactarea testamentului nu-l vor revoca decat daca
ar fi facute in forma ceruta de lege pentru valabilitatea testamentului
olograf, adica datate si semnate de testator.
Testatorul este liber sa revina asupra revocarii sale, insa retractarea
revocarii exprese va trebui sa se materializeze in aceleasi forme prin care
s-a facut revocarea, adica atat printr-un testament ulterior, cat si printr-un
act autentic.
Daca actul autentic prin care s-a facut revocarea testamentului este
nul, atunci si revocarea va fi lovita de nulitate.
Legea nu cere ca revocarea expresa sa fie facuta in termeni
sacramentali. De exemplu, este suficient ca testatorul sa scrie pe
testament mentiunea "anulat", sa semneze si sa dateze, revocarea fiind
astfel valabila.
-------^1) D. Cosma, "Forma - conditie de validitate a actului juridic civil", in
"Revista
romana de drept", nr. 4/1968, pag. 32.
85
86
87
88
89
90
94
96
98
Exheredarea directa
Exheredarea directa consta intr-o declaratie expresa pe care o face
testatorul prin care inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi din
mostenitorii sai legali. Aceasta exheredare poate avea loc pana la limita
disponibilului sau fara sa epuizeze mostenirea.
La randul ei, exheredarea directa poate fi totala, cand toti mostenitorii
sunt dezmosteniti. Intotdeauna o clauza de exheredare totala va trebui
privita restrictiv. Astfel, prin dezmostenirea tuturor rudelor din casatorie
si din afara casatoriei, va permite venirea la mostenire a celor adoptati.
Daca si rudele provenite din adoptie vor fi exheredate, atunci mostenirea
va fi culeasa de sotul supravietuitor. In toate aceste ipoteze, avem in
vedere faptul ca defunctul nu inlocuieste succesiunea legala cu una
testamentara. Eventuala exheredare si a sotului supravietuitor, va
determina ca succesiunea sa devina vacanta si sa revina statului.
Statul culege o succesiune vacanta in calitate de mostenitor, ceea ce
presupune si posibilitatea exheredarii inclusiv a statului. Bunurile vor
reveni in cele din urma tot statului, ca bunuri fara stapan.
Exheredarea directa poate fi partiala, atunci cand sunt dezmosteniti
doar anumiti mostenitori. In acest caz, nu exista dificultati. Mostenirea
va reveni acelor mostenitori legali care nu au fost exclusi de la
succesiune, prin exheredare. S-a considerat, cu drept cuvant, ca aceasta
exheredare a "unuia sau a mai multor mostenitori echivaleaza cu facerea
unui legat in favoarea mostenitorilor neexclusi sau chemati de lege in
lipsa celor exclusi."^1) O exheredare partiala va putea fi interpretata ca o
instituire indirecta de legatari.
------102
103
107
108
109
110
111
113
bunurilor sale si dupa decesul celui sau celor carora le-a lasat. Intradevar, testatorul n-ar putea hotari asupra unei ordini succesorale pentru
urmasii sai. Aceasta si explica interdictia substitutiilor fideicomisare.
Cadrul legislativ
Prin art. 702 Cod civil, este interzisa instrainarea drepturilor eventuale
ce s-ar putea dobandi asupra succesiunii si nici nu se poate renunta la
succesiunea unui om in viata. La randul sau, art. 965 Cod civil nu
interzice ca lucrurile viitoare sa formeze obiectul unei obligatiuni, insa
prevede expres ca nu se poate renunta la o succesiune care nu este
deschisa si nici nu pot fi facute invoiri cu privire la asemenea succesiuni,
chiar daca ar exista acordul celui al carui succesiune este in discutie.
Codul civil nu defineste notiunea de pact succesoral, insa prin
asemenea conventii, legiuitorul a dorit sa impiedice, sub sanctiunea
nulitatii, renuntarile la mostenirile nedeschise. Instrainarea drepturilor
eventuale de unui succesor si in general, orice conventii asupra unei
mosteniri care nu a fost inca deschisa.
Pactele succesorale sunt prohibite atat la mostenirea ab intestat, cat si
la cea testamentara, deoarece ele intereseaza ordinea publica. Nulitatea
absoluta care opereaza asupra lor, face ca partile sa nu le poata niciodata
confirma, inclusiv dupa deschiderea succesiunii. Chiar daca renuntarea la
o mostenire viitoare a avut loc cu titlu oneros, iar pretul a fost platit, in
temeiul unei actiuni in repetitiune, cel care a platit va putea solicita
restituirea sumei.
Conditii pentru a exista un pact asupra unei succesiuni viitoare
Pentru ca o conventie sa constituie un pact asupra unei succesiuni
viitoare, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
117
a) Sa existe un pact, adica o conventie. Desi art. 965 alin. 2 Cod civil
se refera la "invoiri", adica la conventii bilaterale sau multilaterale, totusi
se au in vedere si actele juridice unilaterale; in acest sens, Codul civil
prevede ca, "nu se poate face renuntarea la o succesiune ce nu este
deschisa", stiut fiind ca renuntarea la mostenire este un act juridic
unilateral.
Sunt lovite de nulitatea absoluta intelegerile intre mostenitorii
prezumtivi cu privire la succesiunea unei persoane in viata.
Desi art. 965 alin. 2 Cod civil se refera numai la actele unilaterale de
renuntare la o succesiune viitoare, lovite de nulitate vor fi si acele acte
juridice prin care s-ar accepta o mostenire viitoare. Ratiunea nulitatii se
gaseste in faptul ca optiunea succesorala nu se poate manifesta decat cu
incepere din momentul deschiderii succesiunii si pentru ca, asemenea
acte juridice ar contine un votum mortis.
b) Obiectul pactului succesoral sa-l constituie o succesiune
nedeschisa. Vom avea in vedere fie universalitatea mostenirii viitoare, o
fractiune din ea sau chiar un bun determinat. In functie de intinderea
obiectului lor, vom avea:
- pacte universale (cuprind universalitatea patrimoniului succesoral);
- pacte cu titlu universal (cuprind o fractiune din patrimoniul
succesoral);
- pacte cu titlu particular (se refera la unul sau mai multe bunuri
determinate).
Succesiunea viitoare poate fi a uneia din partile cu care se incheie
conventia sau poate apartine unui tert. Printr-un asemenea pact, partea se
poate obliga sa renunte la mostenirea nedeschisa sau, dimpotriva, sa
accepte o asemenea mostenire.
Acea conventie prin care descendentii directi s-ar obliga in timpul
vietii parintelui lor sa respecte testamentul acestuia sau sa nu-l ia in
considerare, constituie un pact succesoral, pentru ca prohibitia legii este
aplicabila nu numai la succesiunea ab intestat, dar si la succesiunea
testamentara.
Nu va constitui totusi un pact succesoral, ci o conventie verbala, actul
prin care o persoana de buna credinta, dispune intre vii de toate bunurile.
Nu constituie pact succesoral nici promisiunea a carei indeplinire se va
118
123
125
127
132
133
Rezerva descendentilor
134
Potrivit prevederilor art. 841 cod civil: "Liberalitatile, fie facute prin
acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea
bunurilor dispunatorului, daca la moartea-i lasa un copil legitim; peste a
treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte, daca lasa trei sau mai
multi".
Potrivit acestui text de lege, intinderea rezervei variaza in functie de
numarul descendentilor:
- rezerva este de 1/2 din mostenire, pentru un copil;
- rezerva este de 2/3 din mostenire, daca sunt doi copii;
- rezerva este de 3/4 din mostenire, daca sunt trei sau mai multi copii.
Art. 842 cod civil prevede ca sub numele de copii sunt cuprinsi
descendentii de orice grad (copii, nepoti, stranepoti etc.). Prin copii se
inteleg atat copiii din casatorie, cat si cei din afara casatoriei, inclusiv cei
adoptati. In cazul copiilor adoptati cu efecte restranse, ei vor avea un
drept la rezerva numai cu privire la patrimoniul succesoral al
adoptatorilor, precum si un drept la rezerva la patrimoniul succesoral al
parintilor si celorlalti ascendenti ai lor firesti.
Cand adoptia a fost cu efecte depline, adoptatul rupe legaturile de
rudenie cu familia fireasca. In acest caz, el nu mai poate pretinde rezerva
parintilor sai firesti. La aceasta forma de adoptie, inclusiv descendentii
adoptatului vor putea beneficia de rezerva la succesiune a adoptatorului.
Nu se face deosebirea intre descendentii care vin la mostenire in nume
propriu si cei vin la mostenire prin reprezentare.
Cand nepotii vin la mostenire prin reprezentare, rezerva lor va fi cea
care s-ar fi cuvenit tatalui lor, daca ar fi trait. Oricat de mare ar fi
numarul nepotilor, cuantumul rezervei va fi acelasi.
- Partea disponibila este in dreptul nostru, in general, cat partea unui
copil. De exemplu, daca exista un singur copil, mostenirea parintelui se
imparte in doua: 1/2 este a copilului si constituie rezerva sa, iar cealalta
cota de 1/2 reprezinta cotitatea disponibila, de care parintele poate
dispune gratuit, prin testament sau donatii. Cotitatea disponibila va putea
fi lasata inclusiv copilului sau oricarei alte persoane.
- Atunci cand sunt doi descendenti, rezerva ambilor va fi de 2/3
(fiecare descendent avand cate 1/2 din averea defunctului).
135
Cand la adoptia cu efecte restranse ar veni atat ambii parinti firesti, cat
si ambii adoptatori, calculul rezervei va fi urmatorul: daca vine la
mostenire un singur parinte (firesc sau adoptator), rezerva sa va fi de 1/4;
daca vin la mostenire doi, trei sau patru parinti firesti sau adoptatori,
rezerva va fi tot de 1/2 din succesiune.
In redactarea sa initiala, art. 843 cod civil prevedea ca rezerva
succesorala a ascendentilor privilegiati era de 1/2, indiferent daca veneau
la mostenire ambii parinti sau numai unul din ei. Problemele apareau
cand exista un singur parinte, care venea la mostenire in concurs cu fratii
si surorile defunctului sau descendentii lor. In urma legii cu caracter
interpretativ nr. 134 din 22 aprilie1947, art. 843 Cod civil a capatat o
noua redactare, stabilindu-se ca rezerva ascendentilor privilegiati fiind de
1/2, cand la mostenire vin ambii parinti doar de 1/4 cand la mostenire
vine un singur parinte. Astfel, au fost evitate situatiile ca rezerva sa
depaseasca cotitatea disponibila. Daca ambii parinti vor veni la
mostenire cu fratii si surorile defunctului, rezerva parintilor va fi de 1/2,
iar partea celorlalti, tot de 1/2. Cand un singur parinte va veni la
mostenire in concurs cu fratii si surorile defunctului, atunci rezerva
parintelui va fi de 1/4, iar cotitatea disponibila de 3/4, care se cuvine
surorilor, fratilor si descendentilor acestora.
Daca parintii sunt nedemni sau renuntatori, rezerva lor va dispare.
Intinderea rezervei sotului supravietuitor
Sotul supravietuitor a dobandit rezerva de abia prin Legea nr. 319/10
iunie 1944. Art. 2 din aceasta lege prevede ca rezerva sotului
supravietuitor este de 1/2 din partea succesorala pe care o culege in
calitate de mostenitor legal
("Liberalitatile facute de sotul predecedat nu vor putea trece peste
jumatate din drepturile prevazute la art. 1 in favoarea sotului
supravietuitor-).
Cuantumul rezervei sotului supravieluitor va varia in functie de clasa
de mostenitori cu care el va veni in concurs la mostenire.
137
138
140
142
146
147
150
153
astfel se poate verifica daca prin ele s-a incalcat sau nu rezerva
ereditara.^2)
Actiunea in reductiune va putea fi exercitata si de catre avanzii-cauza,
cum ar fi, creditorii mostenitorului, pe calea actiunii oblice, cand
renuntarea la mostenire este frauduloasa.
Donatarii si legatarii defunctului nu vor putea recurge niciodata la
actiunea in reductiune, deoarece aceasta actiune este indreptata chiar
impotriva lor.
Daca un creditor personal al rezervatarului poate promova actiunea in
reductiune, creditorii defunctului nu vor putea cere reductiunea decat cel
mult in cazul legatelor, deoarece acestea nu se platesc decat in urma
datoriilor. Cand mostenirea a fost primita de rezervatar fara beneficiu de
inventar, creditorii defunctului vor putea folosi actiunea in reductiune si
in ceea ce priveste legatele, deoarece, in acest caz, "patrimoniul
defunctului fiind confundat cu acel al mostenitorului, creditorii
defunctului au devenit ai creditorii mostenitorului rezervatar, si stim ca
creditorii mostenitorului au actiune in reductiune, conform art. 974 Cod
civil."^3)
-------^1) Trib. jud. Hunedoara, dec. civ., nr. 255 din 8 aprilie 1969, in
"Revista romana de drept nr. 7/1969, pag. 164.
^2) Trib. jud. Maramures, dec. civ., nr. 1176 din 30 decembrie 1977 in
"Revista
romana de drept nr. 6/1979", pag. 47.
^3) Dimitrie Alexandresco, vol. 4, partea l-a, "Explicatiunea teoretica si
practica a Dreptului civil roman", pag. 610.
Liberalitatile supuse reductiunii
Codul civil prevede ca sunt supuse reductiunii liberalitatile care
depasesc cotitatea disponibila si lezeaza rezerva (art. 847). Se au in
vedere atat liberalitatile prin acte intre vii, cat si cele pentru cauza de
moarte.
155
156
159
Art. 854 cod civil dispune ca, donatarul va restitui fructele partii ce
depaseste cotitatea disponibila cu incepere de la data deschiderii
succesiunii. Retroactivitatea reductiunii ar justifica obligarea donatarului
la restituirea tuturor fructelor culese. Dar legiuitorul a vrut ca el sa
pastreze fructele dobandite anterior mortii donatorului. Solutia este justa
deoarece, pana la acea data, donatarul a fost proprietarul bunului si nu un
simplu posesor. Tertii dobanditori ai bunului donat nu vor putea fi
obligati la restituirea fructelor naturale, industriale sau civile.
Efectele reductiunii cu privire la proprierate
Pana in momentul deschiderii succesiunii, donatarii sunt considerati
proprietari ai bunurilor donate, ceea ce si face ca instrainarile facute pana
in acest moment sa fie perfect valabile. Astfel, art. 855 cod civil
pastreaza instrainarile facute de donatar, iar conform art. 854 cod civil,
fructele vor fi restituite de donatar numai din momentul mortii
donatorului.
Efectele reductiunii in ce priveste despagubirile pe care donatarul le-ar
datora sau cele la care el ar putea avea dreptul
Donatarul are dreptul sa i se restituie cheltuielile necesare si utile
facute la bunul care i-a fost donat, deoarece, in caz contrar, ar exista o
imbogatire fara just temei din partea mostenitorilor rezervatari,
Despagubirile vor putea fi solicitate indiferent daca cheltuielile necesare
si utile au fost facute anterior sau posterior deschiderii succesiunii.
Suntem de parere ca donatarul va beneficia de un drept de retentie
pana la plata integrala a despagubirilor.
Cand bunul donat a fost insa distrus sau degradat de catre donatar, el
va datora despagubiri mostenitorilor rezervatari.
160
162
163
164
165
167
169
Patrimoniul nu poate fi transmis prin acte intre vii, chiar si atunci cand
transmisiunea ar viza intregul activ al patrimoniului. Se dobandeste un
drept de proprietate
sau drept de creanta, dar nu patrimoniul
transmitatorului. Un patrimoniu va putea fi deci transmis numai pentru
cauza de moarte.
------^1) Tudor Radu Popescu-Braila, Drept civil, vol. I, Bucuresti, 1993,
pag. 39.
Formele transmisiunii succesorale
Transmisiunea succesorala imbraca trei forme:
a) universala
- atunci cand cuprinde intregul patrimoniu al
defunctului;
b) cu titlu universal - atunci cand are in vedere doar o fractiune
determinata din patrimoniu;
c) cu titlu particular - atunci cand are ca obiect bunuri sau drepturi
individual determinate dintr-un patrimoniu.
Bunuri si drepturi patrimoniale care au apartinut defunctului dar care
nu se transmit prin succesiune
Nu toate bunurile si drepturile patrimoniale existente in patrimoniul
defunctului la data mortii sale se includ in masa succesorala.
- Astfel, unele dezmembraminte ale dreptului de proprietate nu vor
putea fi cuprinse in succesiune (dreptul de uzufruct, dreptul de uz,
dreptul de abitatie).
- Conform art. 557 cod civil, "Uzufructul se stinge prin moartea
uzufructuarului". In ce priveste drepturile de uz asi de abitatie, potrivit
art. 565 cod civil, "se stabilesc si se pierd in acelasi chip ca si
uzufructul".
- Referitor la drepturile de creanta de renta viagera, vom retine ca
contractul de renta viagera inceteaza prin moartea pasoanei in favoarea
170
careia s-a constituit renta. Debirentierul va face plata rentei numai pana
la decesul credirentierului, moment in care obligatia de plata a rentei
inceteaza. Renta viagera avand un caracter personal, "nu se transmite
mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se poate face, in principiu, decat de
creditor. Totusi, atunci cand este vorba de sume restante, neachitate pana
la moartea creditorului, mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si
au dreptul sa urmareasca sumele scadente la data mortii".^1) Tot astfel,
jurisprudenta a decis ca: "Creanta ce reprezinta sume scadente pe trecut,
dar neachitate, este insa culeasa de legatarul universal, care le poate
reclama in justitie":^2)
In cazul altui contract aleatoriu, si anume contractul de intretinere,
intretinatorul are obligatia de a acorda intretinere in natura beneficiarului
intretinerii, pe perioada cat acesta este in viata.
- Dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate de un tert pe
terenul care face parte din masa succesorala. Practic, suntem in prezenta
dreptului de superf!cie (dezmembramint al dreptului de proprietate) cand
o persoana construieste pe terenul alteia, cu acordul proprietarului
terenului, situatie in care constructorul are un drept de proprietate asupra
constructiei si un drept de folosinta asupra terenului. In masa succesorala
a proprietarului terenului nu se vor include si constructiile, deoarece sunt
proprietatea altor persoane.^3)
- Drepturile care rezulta dintr-un contract de mandat, pentru ca
mandatul inceteaza la moartea mandatarului sau mandantului.
- Bunurile care se aflau in detentia defunctului, in baza unor contracte
si care urmeaza a fi restituite de catre mostenitori (in temeiul contractului
de mandat, depozit etc.).
-------^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 710 din 26 aprilie 1978, in
"Culegere de decizii pe anul 1978", pag. 71.
^2) Trib. Suprem, cod. civ., dec. nr. 382 din 10 aprilie 1961, in
"Culegere de decizii pe anul 1961", pag. 329. Pentru detalii, a se vedea:
Eugeniu Safta-Romano, Contracte civile, vol. II, op. cit., pag. 120.
^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 479 din 29 februarie 1984, in
"Culegere de decizii pe anul 1984", pag. 184; Plenul Trib. Suprem, dec.
171
172
774 cod civil se refera la raporturile mostenitorilor intre ei, art. 777 Cod
civil are in vedere raporturile dintre mostenitori si creditorii
succesiunii.^1)
Referindu-se la legatarul universal, art. 893 Cod civil dispune ca
acesta, daca vine la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, va fi
obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pana la concurenta
partii sale si ipotecar pentru tot. In sfarsit, legatarul cu titlu universal,
potrivit prevederilor art. 896 Cod civil, va fi obligat la plata sarcinilor si
datoriilor succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si
ipotecar pentru tot.
La executarea obligatiilor si sarcinilor mostenirii sunt chemati atat
mostenitorii legali, cat si cei testamentari. Desigur, avem in vedere
exclusiv obligatiile cu caracter patrimonial si cele nepatrimoniale, care se
sting la moartea titularului.
In categoria obligatiilor intuitu personae se vor include si obligatiile
mandatarului, care nu se transmit mostenitorilor sai; art. 1559 Cod civil
prevede expres ca, in cazul mortii mandatarului, mostenitorii sai il vor
instiinta doar pe mandant, iar pana atunci se vor ingriji "de ceea ce
imprejurarile reclama pentru interesele acestuia". Aceasta indatorire este
impusa de art. 1539 alin. 2 Cod civil care obliga sa se termine afacerea
inceputa la moartea mandatului, "daca din intarziere ar putea urma
pericol".
Sarcinile mostenirii au fost considerate obligatii referitoare la
mostenire, care sint nascute in persoana mostenitorilor^2) sau au fost
tratate intr-o dubla acceptiune, in sens larg, desemnand intregul pasiv al
mostenirii^3) si in sens restrans, fiind acele care se nasc fara vointa
defunctului, dupa deschiderea succesiunii, deoarece legiuitorul le
asimileaza cu datoriile defunctului.^4) In ce priveste sarcinile, vom avea
deci sarcini care se impun mostenitorului, prin vointa defimctului, cum
ar fi, de exemplu, legatele cu titlu particular, care au ca obiect bunuri
determinate generic. Plata legatelor particulare va avea loc numai dupa
plata obligatiilor si sarcinilor lor. In acest sens, instanta suprema a statuat
ca legatarii particulari nu vor putea cere predarea legatelor decat dupa ce
au fost achitate in prealabil datoriile. ^5) Daca obiectul legatului cu titlu
particular este un bun individual determinat, acesta nu va intra in
176
178
180
186
190
in termen de trei ani (art. 783 alin. 1 Cod civil). Termenul curge de la
moartea lui de cujus. Referitor la imobile, atat timp cat ele se gasesc in
patrimoniul mostenitorului, actiunea va putea fi exercitata oricand.
- Deoarece confuziunea intre imobilele defunctului si cele ale eredelui
este aproape imposibila, separatia de patrimonii va putea fi ceruta
oricand, atat timp cat imobilele se afla in patrimoniul mostenitorului. Per
a contrario, daca imobilele nu se mai gasesc in patrimoniul
mostenitorului, ca urmare a instrainarii lor si pretul a intrat in
patrimoniul eredelui, separatia de patrimonii nu mai poate fi ceruta.
Nimic nu-l impiedica deci pe erede ca sa instraineze bunurile din
patrimoniul defunctului.
Efectele separatiei de patrimonii
Prin separarea patrimoniilor creditorii defunctului nu primesc nici un
drept in plus. Legatele vor continua sa fie platite in urma datoriilor. Cand
separatia a fost ceruta concomitent de creditori si de legatari, ordinea
platilor va fi urmatoarea: mai intai creditorii privilegiati, urmeaza
creditorii ipotecari, apoi creditorii chirografari si in cele din urma
legatarii.
Odata admisa cererea de separare a patrimoniilor, "bunurile
succesiunii raman gajul exclusiv al creditorilor defunctului, departanduse de la
aceste bunuri pe creditorii personali ai mostenitorului".^1)
Principiul divizarii datoriilor intre comostenitori nu este afectat de
separarea patrimoniilor. Datoriile vor fi divizate de drept intre
mostenitori, astfel ca si separatia de patrimonii se va supune regulii
divizibilitatii.
Ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale,
dobandit din chiar momentul deschiderii succesiunii mostenitorul este
liber sa dispuna de aceste bunuri. Cu toate acestea, conform art. 1743
Cod civil, anterior expirarii termenului de sase luni nu va avea efect nici
o ipoteca infiintat: de mostenitori asupra imobilelor succesiunii. Cat timp
creditorii defunctului si legatarii se mai afla in termenul de a-si exercita
192
193
195
^9) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1984 din 19
septembrie 1991, in "Dreptul" nr. 6/1992, pag. 85.
^10) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie
1993, in "Dreptul" nr. 7/1994, pag. 86.
Capacitatea pentru a exercita dreptul de optiune succesorala
Pentru ca succesibilul sa poata exercita dreptul de optiune succesorala,
trebuie ca el sa aiba capacitatea de exercitiu deplina.^1)
Minorul sub 14 ani, lipsit deci de capacitate de exercitiu nu va putea
sa-si exercite dreptul de optiune succesorala decat prin intermediul
reprezentantilor sai legali (parinti, tutore) si cu incuviintarea autoritatii
tutelare.
In cazul minorilor intre 14 - 18 ani, care au capacitate de exercitiu
restransa, optiunea succesorala va fi manifestata de minor, dar cu
incuviintarea ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare. Solutia este
similara si in cazul interzisilor. Sub acest aspect, art. 687 Cod civil este
evident:
"Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri".
Deoarece acceptarea unei succesiuni nu poate fi considerata un simplu
act de administrare, "in toate cazurile de exercitare a dreptului de optiune
succesorala privind pe minori sau interzisi este necesara autorizarea
prealabila a autoritatii tutelare" (art. 129 din Codul familiei).^2) In acest
sens, instanta suprema a stabilit ca, daca anterior implinirii termenului de
prescriptie se fac interventiile necesare, chiar din oficiu, pentru
indeplinirea acestei conditii trebuie considerat ca s-a suspendat cursul
prescriptiei pe data acelei interventii.^3)
Cand minorul intre 14-18 ani a fost gratificat cu un legat particular,
neafectat de sarcini sau conditii, atunci minorul va putea accepta legatul,
fara incuviintare. Solutia este justificata prin faptul ca prin efectul
acceptarii, minorul nu-si asuma nici o obligatie.
Potrivit art. 19 din decretul nr. 32/1954, acceptarea unei succesiuni
care se cuvine minorului sau interzisului judecatoresc, se va face
intotdeauna numai sub beneficiu de inventar.
199
200
201
Cadrul legislativ
In redactarea sa initiala, art. 700 din Codul civil prevedea ca dreptul de
optiune succesorala se prescrie in termen de 30 de ani. O modificare
implicita a acestui text de lege a avut loc prin decretul nr. 88/1951
privitor la modificarea unor dispozitii legale in materie de impozite si
taxe de timbru si completat prin legea nr. 6/1949 pentru impozitele si
taxele de timbru (aceste acte normative prevedeau ca succesibilul care nu
a acceptat succesiunea in termen de 6 luni de la data deschiderii
succesiunii este consideral renuntator, iar bunurile treceau in proprietatea
statului).
Prin decretul nr. 73/1954 au fost modificate art. 680 si 700 Cod civil.
In noua sa redactare, art. 700 Cod civil are urmatorul continut: "Dreptul
de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de
la deschiderea succesiunii". Art. 700 alin. 2 Cod civil dispune ca, atunci
cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din
motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea mostenitorului,
va putea prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit
impiedicarea.
De asemenea, facultatea acordata mostenitorilor de art. 692 Cod civil
nu va putea fi exercitata decat in termenul prevazut de art. 700 Cod
civil. Termenul acordat, in temeiul art. 709 Cod civil, nu va putea depasi
termenul prevazut de art. 700 pentru prescriptia dreptului de acceptare a
succesiunii.
Natura juridica a termenului de 6 luni prevazat de art. 700 Cod civil
Pana ca Plenul fostului Tribunal Suprem sa se pronunte ferm printr-o
decizie de indrumare, a existat o activa controversa in doctrina si practica
judiciara asupra problemei daca termenul de 6 luni este unul de
prescriptie sau de decadere. pana a decide instanta suprema prin decizia
de indrumare, multe instante judecatoresti hotarasera deja asupra
principiului prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala.
202
decizii pe anul 1983", pag. 84; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 470 din 7
aprilie 1970, in "Culegere de decizii 1970", pag. 167; Trib.Suprem, sect.
civ., dec. nr. 1413 din 2 iunie 1973 in
"Repertoriu de practica judiciara pe anii 1969 - 1975", pag. 198.
^4) Plen. Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 7/1963, cit. supra., pag.
15.
^5) Aurelian Ionascu, Mircea Muresan, Mircea Costin, Constantin
Surdu, "Contributia practicii judiciare la fundamentarea principiilor de
drept civil", vol. I, pag. 182.
Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala
Art. 700 alin. 1 Cod civil prevede ca termenul de 6 luni este "socotit
de la deschiderea succesiunii", moment de la care succesibilul
dobandeste calitatea de mostenitor. Instanta suprema a retinut ca, potrivit
art. 700 Cod civil, modificat prin decretul nr. 73/1954, dreptul de optiune
se calculeaza de la data deschiderii succesiunii si ca "Mostenitorii legali
au calitatea de mostenitori chiar din momentul mortii autorului lor, in
virtutea legii".^1)
Termenul de optiune succesorala curge de la moartea lui de cujus
pentru toti mostenitorii, prescriptia fiind unica pentru toti mostenitorii,
nefacandu-se distinctie intre mostenitorii in rang util si cei in rang
subsecvent, acestia din urma avand posibilitatea sa-si exercite dreptul lor
de optiune fara a fi obligati sa astepte sa se pronunte succesibilii care ii
preced; desigur, acceptarea in termen a succesiunii de catre succesibilii
in rang preferat va face ineficienta acceptarea succesibililor subsecventi.
Se considera indreptatita propunerea de lege ferenda care s-a facut, in
sensul sa se reglementeze prescriptii diferite pentru mostenitorii care fac
parte din clase diferite.^2) In ce priveste pe mostenitorii in rang preferat,
prescriptia dreptului de optiune succesorala ar trebui sa curga din
momentul deschiderii succesiunii; pentru mostenitorii din celelalte clase
termenul de prescriptie ar trebui sa curga de la data cand mostenitorii in
rang preferat si-au pierdut vocatia succesorala. Si intr-un asemenea caz,
mostenitorii subsecventi nu dobandesc calitatea de mostenitori ca urmare
204
207
208
210
din oficiu, pentru indeplinirea acestei conditii legale trebuie socotit ca s-a
suspendat cursul prescriptiei pe data acelei interventii".^2)
Tot instanta suprema a mai stabilit ca, "In anumite imprejurari
circumstantiale, boala poate constitui un caz de forta majora, de natura sa
atraga suspendarea termenului legal de prescriptie pentru acceptarea
succesiunii".^3) Daca minorul vine in concurs cu parintii, termenul de 6
luni pentru acceptarea succesiunii va incepe sa curga de la data cand
autoritatea tutelara i-a numit un curator.^4)
-------^1) Trib. Suprem, sect. civ. dec. nr. 833 din 23 aprilie 1983, in
"Culegere de decizii pe anul 1983", pag 84.
^2) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 833/1983, in "Culegere de decizii
pe anul 1983", p. 84.
^3) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1411 din 2 iunie 1973, in "Culegere
de decizii pe anul 1973", pag. 181.
^4) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1580 din 26 decembrie 1969, in
"Culegere de decizii pe anul 1969", pag. 153.
art. 19 din decret sunt mult mai favorabile mostenitorului decat alin. 2
din art. 700 Cod civil. Forta majora, in conditiile decretului nr. 167/1958,
opereaza de drept, ducand la suspendarea prescriptiei, fara sa mai fie
necesara o hotarare judecatoreasca. Instanta suprema a stabilit insa, cu
drept cuvant, ca aplicarea prevederilor art. 19 din decret si termenul de
prescriptie prevazut de art. 700 Cod civil, nu trebuie sa duca la concluzia
ca prelungirea termenului opereaza automat atunci cand mostenitorul a
fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau; instanta va aprecia daca in
concret sunt "temeinic justificate cauzele pentru care termenul de
prescriptie a fost depasit".^2) Esential este, din punctul nostru de vedere,
ca sa se stabileasca daca imprejurarile invocate sunt sau nu imputabile
mostenitorului. Daca mostenitorul este culpabil de depasirea termenului
de prescriptie, atunci repunerea in termen nu va mai putea fi admisa.
Faptul ca succesibilul a locuit in alta localitate decat aceea a ultimului
domiciliu al defunctului nu constituie, prin el insusi, un motiv temeinic
care sa justifice repunerea in termen, deoarece prin "motive temeinice se
inteleg doar cauzele neimputabile succesibilului si care au facut ca
aceasta sa nu cunoasca o anumita situatie de fapt sau sa nu poata actiona
intr-un anumit termen prevazut de lege".^3) In acelasi sens, in practica
judiciara s-a considerat ca, "Faptul ca un mostenitor legal (nepot de frate
predecedat) a rupt orice legatura cu defunctul, precum si acela ca locuiau
in orase diferite, din judete diferite, nu constituie nici cauze de forta
majora care sa justifice suspendarea termenului de acceptare a
succesiunii si nici motive temeinice de natura sa justifice repunerea in
termen".^4)
Repunerea in termen nu va putea fi decisa din oficiu de catre instanta,
ci va trebui sa existe o cerere in acest sens de catre succesibil. Prin
repunerea in termen, termenul de acceptare a succesiunii se prelungeste
cu 6 luni, calculat de la data incetarii cauzei de impiedicare a acceptarii,
solupe adoptata de majoritatea doctrinei juridice.^5) Nu impartasim
opinia autorilor^6) care considera ca prin repunerea in termen implicit
mostenitorul a acceptat succesiunea, asa incat n-ar mai putea fi acordat
un nou termen pentru exercitarea dreptului de optiune. Nu este exclus ca
dupa repunerea in termen succesibilul sa si renunte la mostenire, daca
212
213
215
217
218
^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie
1993, cit. supra.; in acelasi sens: Trib. jud. Suceava, dec, civ. nr. 1092
din 4 octombrie
1983, in "Revista romana de drept", nr. 3/1984, pag. 72.
^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 571, din 5 aprilie 1978, cit. supra,
pag. 118.
^3) Trib. Suprem. sect. civ., dec. nr. 1968 din 20 octombrie 1972, in
"Repertoriu de practici judiciari in materie civila pe anii 1969 - 1975",
op. cit., pag. 200.
^4) Trib. Suprem. sect. civ., dec. nr. 1984 din 24 octombrie 1972 in
"Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975",
op. cit., pag. 202.
^5) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 134.
Efectele renuntarii la succesiune
- Potrivit prevederilor art. 696 Cod civil, eredele care a renuntat la
succesiune este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor. Succesibilul
renuntator este lipsit de toate avantajele pe care i le-ar fi putut aduce
succesiunea. In acelasi timp, el nu va fi raspunzator insa nici pentru
datoriile succesiunii.^1) Prin renuntare, partea succesibilului renuntator
nu se transmite altora, deoarece succesibilul nu este mostenitor.
In doctrina juridica s-a aratat ca renuntarea la mostenire are efectul
unei conditii rezolutorii, explicandu-se astfel efectul retroactiv al
renuntarii. Renuntarea distruge sezina, "caci descendentii si ascendentii
avand proprietatea si posesiunea bunurilor mostenirii inca din momentul
deschiderii succesiunii, fara aceasta fictiune, renuntarea nu si-ar fi
produs efectele sale decat din ziua cand ea a avut loc".^2) Indeplininduse conditia rezolutorie a renuntarii, se inlatura sezina. In ce priveste pe
mostenitorii nesezinari renuntatori, se considera ca acestia nu au avut
niciodata proprietatea bunurilor succesorale.
Actele de conservare si administrare efectuate pana in momentul
renuntarii, raman valabile.
220
---------^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie
1993; .
^2) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si
practica a Dreptului civil roman", pag. 293.
^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., op. cit., pag.
137.
^4) C. Hamangiu, N. Georgean, vol. II, "Mostenirea si devolutiunea in
dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 434.
^5) Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 21 din 4 ianuarie 1985, in "Revista
romana de drept", nr. 5/1985 pag. 73.
^6) Eugeniu Safta-Romano, "Examen teoretic si practic referitor la
actiunea oblica si actiunea pauliana", in "Revista romana de drept" nr. 912/1989, pag. 107 si urm.
^7) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si
practica a Dreptului civil roman", pag. 312.
Renuntarea la o succesiune viitoare
In dreptul nostru civil, sunt excluse pactele succesorale. In acest sens,
art. 965 alin. 2 Cod civil prevede ca, nu este posibila o renuntare la o
succesiune ce nu este deschisa si nici nu pot fi facute invoiri asupra unei
astfel de succesiuni, chiar daca s-ar primi acordul celui a carui
succesiune este in discutie. De exemplu, este un pact succesoral interzis
de lege, cesionarea drepturilor succesorale ale unui erede anterior mortii
lui de cujus; partajarea intre mostenitori a unei succesiuni care nu a fost
insa deschisa etc. Dispozitia legala care reglementeaza interdictia
pactelor succesorale este de ordine publica. Sunt prohibite nu numai
conventiile dintre mostenitori si de cujus, dar si conventiile intre
mostenitorii legali, legatari sau chiar terti.
Trei conditii cere legiuitorul pentru existenta unui pact asupra unei
succesiuni viitoare:
- pactul sa fie facut in vederea deschiderii unei succesiuni;
225
226
Mostenitorii nesezinari
Spre deosebire de descendenti si ascendenti, ceilalti mostenitori,
conform art. 653 alin. 2 Cod civil, vor intra in posesiunea bunurilor
succesorale doar cu permisiunea justitiei. Ei nu vor putea exercita vreun
drept privitor la succesiune si nu vor putea fi urmariti in ce priveste
bunurile succesiunii, decat dupa ce au obtinut trimiterea in posesiune.
Astfel, nu vor putea promova actiuni posesorii cu privire la bunurile
succesorale si nici actiunea in petitie de ereditate, mai inainte de a fi
dobandit trimiterea lor in posesie asupra succesiunii.
229
in termen de trei ani. Daca legatul este afectat de termen sau conditie,
atunci predarea va putea fi ceruta la data implinirii termenului sau
conditiei. Pana in momentul predarii bunurilor, legatarul va putea face
doar acte de conservare.
Se va dobandi posesiunea bunurilor care fac obiectul legatului din
momentul in care s-a formulat cererea de predare sau au fost predate
voluntar. De la aceasta data, legatarul va dobandi fructele civile si
naturale ale bunurilor care fac obiectul legatului.
Daca exista un legatar universal si lipsesc erezii rezervatari, atunci
legatarul va culege fructele de la data deschiderii succesiunii. Orice
legatar (universal, cu titlu universal sau particular) va putea fi urmarit de
creditorii succesiunii numai din momentul In care i-a fost predat obiectul
legatului.
2. Persoanele care au obligatia sa predea legatele. Vom distinge dupa
cum legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.
a) Situatia in care trebuie sa se predea legatul universal. Potrivit
prevederilor art. 889 Cod civil, daca pe langa legatarul universal exista si
mostenitori rezervatari, atunci legatarul va cere de la acestia predarea
legatului. Predarea legatului universal se va cere de la erezii rezervatari,
chiar si atunci cand testatorul ar fi desemnat un executor testamentar
caruia i s-ar fi incredintat sezina bunurilor mobile.
Daca legatarul va intra din proprie initiativa in posesiunea bunurilor,
el nu va pierde dreptul la legat, dar in ceea ce priveste fructele, va fi
tratat ca un posesor de rea credinta. Daca testatorul l-a scutit pe legatar
de obligatia de a cere posesiunea bunurilor legate, aceasta scutire da
dreptul legatarului sa culeaga fructele din momentul deschiderii
succesiunii. In eventualitatea in care legatul universal este sub conditie,
atunci tocmai la data implinirii conditiei se va putea cere predarea
legatului. Daca legatarul universal este in indiviziune cu privire la
bunurile care i-au fost transmise prin legat, cererea de punere in posesie
nu se va face decat cu privire la partea legata.
Este posibil ca din erezii rezervatari, unul din ei sa fie si legatarul
cotitatii disponibile; mostenitorul rezervatar care este si legatar universal
va trebui sa solicite celorlalti erezi rezervatari predarea legatului.
231
232
235
---------^1) S-a considerat ca art. 652 alin. 2 Cod civil ar fi fost implicit abrogat
prin decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si art. 700 din
Codul civil.
^2) In acest sens: St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale.
Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 422 - 423; I. Zinveliu,
"Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag.
146 - 147;
^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 144 150.
^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1351/1973, in "Culegere de decizii
pe 1972", pag. 180.
^5) Textul a fost modificat prin decretul nr. 73/1954 privind
modificarea art. 680 si art. 700 Cod civil.
^6) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 203.
^7) C. Hamangiu, N. Georgean, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura
Socec, pag. 394; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol.
III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei,
Bucuresti, 1966, nr. 586; D. Alexandresco, vol. III, partea a 2 -a,
"Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 189 si
urm.
^8) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si
practica a Dreptului civil roman", pag. 432.
Certificatul de vacanta succesorala
Certificatul de vacanta succesorala se va elibera de notariat. Practic,
este inposibil ca intre momentul epuizarii termenului de optiun
succesorala si cel al cererii din partea organului de stat pentru eliberare
certificatului de vacanta succesorala sa treaca o perioada indelungata de
timp. Ar insemna ca in tot acest rastimp situatia juridica a succesiunii
vacante sa ramana incerta. Iata de ce, consideram ca s-ar justifica
instituirea curatelei succesorale vacante. Ea va putea fi ceruta de catre
238
239
240
241
242
mostenitor "face dovada fata de terti, despre bunurile care prin efectul
impartelii au fost repartizate ca bunuri succesorale - in lotul diferitilor
succesori sau despre calitatea unicului mostenitor sau legatar care a
dobandit, cu titlu de mostenire, bunurile ce fac parte din masa
succesorala".^8)
Certificatul de mostenitor nu va putea fi opus tertilor ca titlu de
proprietate. Dimpotriva, fata de comostenitori certificatul de mostenitor
constituind acordul de vointa al partilor, el va face dovada deplina.
Nefiind un titlu de proprietate, certificatul de mostenitor nu face dovada
ca bunurile mentionate in el au fost proprietatea defunctului si, ca efect
al transmisiunii succesorale, proprietatea mostenitorului.
-------^1) I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, ClujNapoca, 1975, pag. 149; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele
speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din
Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 511; C. Cristodulo,
P. Plahide, "Probleme de drept privitoare la caracterul procedurii
succesorale notariale si la natura juridica a certificatului de mostenitor",
in "Legalitatea populara" nr. 2/1959, pag. 40.
^2) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor.
Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept,
Bucuresti, 1986, pag. 511.
^3) Trib. jud. Suceava, dec. civ., nr. 162 din 16 februarie 1982, in
"Revista romana de drept" nr. 1/1983, pag. 62.
^4) Trib. reg. Bucuresti, col. III civ., dec. nr. 5260/1955, cu nota N.C.
Vlahide, in
"Legalitatea populara" nr. 6/1956, pag. 752.
^5) Trib. reg. Galati, dec. civ. nr. 1291 din 21 iunie 1957, cu nota V.
Economu, in "Legalitatea populara" nr. 5/1958, pag. 113.
^6) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 594 din 4 aprilie 1963, in "Culegere
de decizii pe 1963^, pag. 137; Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1119 din
31 oetombrie 1966 in "Culegere de decizii pe 1966", pag. 162.
^7) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii... ", pag. 182.
^8) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii... ", pag. 182.
245
250
251
-------^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 624 din 12 aprilie 1978, in
"Repertoriu de
practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag,. 134.
^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1543 din 18 iulie 1972, in
"Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975",
pag. 211.
^3) Art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
^4) Ioan Mihuta, "Probleme de drept din practica Tibunalului Suprem,
sectia civila", in "Revista romana de drept", nr. 12/1973, p. 120.
^5) Trib. reg. Oltenia, col. civ., dec. nr. 1604 / 1966, cu nota N.
Surdulescu, in
"Revista romana de drept" nr. 12/1964, pag. 124.
^6) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 232 din 13 februarie
1992, in
"Probleme de drept (1990 / 1992) din deciziile Curtii Supreme de
Justitie", pag. 137 - 138; in acelasi sens: Trib. reg. Cluj, col. civ. dec. nr.
4927 / 1957,
cu nota C. Linezmayer, in "Legalitatea populara" nr. 11 / 1958, pag. 122.
^7) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1179 din 27 iulie 1968, in
"Repertoriu de
practica judiciara in materie civila pe anii 1952 - 1969", pag. 451.
^8) V. Dandea, nota I la dec. civ. nr. 346 din 21 martie 1972 a Trib. jud.
Timis, cit. supra, pag. 156.
^9) Notariatul de stat local Tecuci, incheierea din 11 septembrie 1974
cu nota de Gheorghe Dobrican, in "Revista romana de drept" nr. 6 /
1975. pag. 53.
Testamentul
Nu numai certificatul de mostenitor are caracterul de instrument
probator al calitatii de succesor, ci si testamentul. Ca act juridic de ultima
vointa, testamentul va produce efecte de la data deschiderii succesiunii.
252
254
255
256
257
259
Sub acest aspect, art. 1097 Cod civil prevede ca, "Plata facuta cu buna
credinta acelui ce are creanta in posesiunea sa, este valabila chiar daca in
urma posesorul ar fi evins." Un asemenea posesor al creantei va putea fi
si mostenitorul aparent. Tot valabile in raporturile cu tertii raman si
actele de conservare.
Dificultatea apare insa in ceea ce priveste actele de dispozitie. In cazul
instrainarilor de bunuri mobile, daca tertul dobanditor a fost de buna
credinta, atunci actele de instrainare se mertin, deoarece, conform art.
1909 Cod civil, posesia de buna credinta valoreaza proprietate. Este
echitabil ca drepturile dobandite de terti sa fie respectate pentru siguranta
circuitului juridic, adevaratul mostenitor indreptandu-se impotriva
mostenitorului aparent pentru a i se plati valoarea bunului instrainat. In
doctrina juridica s-a aratat ca, "Adevarata justificare a validitatii actelor
de dispozitie consimtite de mostenitorul aparent, justificare consfintita de
tribunalul nostru suprem, o gasim in puterea creatoare de drept a
aparentei, atunci cand ea da nastere unei erori".^1) Situatia este mult mai
delicata in cazul instrainarii de imobile de catre mostenitorul aparent.
Un aparent rationament juridic ne conduce la concluzia ca actele de
instrainare ar trebui desfiintate, deoarece mostenitorul aparent nu era
proprietarul bunului si nimeni nu poate instraina valabil bunuri a caror
proprietate nu o poseda, potrivit principiului nemo plus juris ad alium
transferre potest quom ipse habet. Doctrina juridica^2) si jurisprudenta
au decis ca, prin derogare de la principiile generale, instrainarile cu titlu
oneros a imobilelor succesorale, constituite de mostenitorul aparent iar
tertul dobanditor este de buna credinta, asemenea acte de instrainare vor
ramane valabile. Valabilitatea se intemeiaza pe aparenta de drept, cand
se da nastere unei erori invincibile, creatoare de drepturi.
Cu toate eficienla recunoscuta actelor de instrainare imobiliare,
drepturile adevaratului mostenitor nu au fost neglijate. In consecinta,
pentru ca un asemenea act de dispozitie sa ramana valabil este necesar ca
sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii.
- Instrainarea sa se fi facut cu titlu particular. De aceea, nu va putea
pastra bunurile succesorale cesionarul drepturilor succesorale, chiar daca
la data cesiunii el a fost de buna credinta.
260
261