Sunteți pe pagina 1din 67

DEMOGRAFIA DEFINITIE, COMPONENTE, CONCEPTE FUNDAMENTALE

Demografia este tiina care are ca obiect de studiu populaiile umane


sub aspectul numrului, repartiiei geografice i structurii dup diferite
caracteristici demografice i socio-economice, analiza evoluiei lor i
evidenierea legilor de dezvoltare a populaiei
Opereaza cu 2 notiuni fundamentale:
Evenimentul demografic este unitatea statistic de observare n
demografie i se refer la cazul individual statistic (ex.: natere, deces,
cstorie, divor, etc.).
Fenomenul demografic reprezint intensitatea apariiei evenimentelor
demografice ntr-o populaie i ntro perioad de timp i se msoar cu ajutorul
ratelor (ex.: natalitate, mortalitate, nupialitate, divorialitate, etc.).
Importanta pentru medic: indicatorii demografici sunt utilizati in evaluarea
activitatii medicale, medicului nu-i sunt indiferente caracteristicile populatiei pe
care o trateaza.
STATICA POPULATIEI DEFINITE, COMPONENTE, SURESE DE
INFORMATIE
Statica populatiei se refera la nr, structura (pe grupe de vrst, sex, religie,
ocupati), distributia geografica a populatieie (pe mediu sau profil teritorial),
densitatea si dispersia populatiei.
1) nr populatiei poate fi cunoscut prin: - recensamant: inregistrarea globala
transversala a intregii populatii la un moment dat ( se ia drept valoare populatia
de la mijlocul anului: 1 iulie) - actualizarea recensamantului prin date inregistrate
la oficiile de stare civila ( intrari naturale (nascutii vii) si mecanice (imigranti),
iesiri: decese, emigranti) - anchete demografice
Populatia Romaniei este in scadere datorita scaderii sporului natural si
datorita emigratiei.
2) distributia geografica - pe medii de rezidenta urban/rural => modele
diferite de morbiditate/mortalitate, modele de reproducere, difera organizarea
seerviciilor sanitare. - dispersia popultiei consta in descrierea distributiei
locuitorilor in functie de tipul si marimea localitatii - densitatea populatiei

repsrezinta nr locuitori/km2 (depinde de relief si gradul de dezvoltare socioeconomic) -> important pt organizarea serviciilor sanitare
3) structura - pe sexe (riscul de boala este diferit intre sexe). In primul an
de nastere avem supramortalitate masculina, apoi in jurul vrst de 40 ani se
ajunge la un echilibru cu egalizarea proportiilor intre sexe. - pe grupe de
varsta:utila pentru a descrie nivelul de morbiditatesi mortalitate specifice
fiecarei grupe de varsta - in functie de starea civila, religie, paritcipare la viata
economica: populatie activa: populatia care isi exercita profesia + someri;
populatie ocupata: populatia activa someri.
Implicatiile staticii populatiei asupra starii de sanatate si serviciilor
medicale sunt: directe (vizibile imediat) si indirecte (mai greu de sesizat).
Numarul populatie reflecta indirect starea de sanatate a populatiei. Densitatea
populatiei influenteaza accesibilitatea la serviciile sanitare, dar favorizeaza
extinderea epidemiilor si cresterea poluarii.

3. TIPURI DE PIRMAIDA A VARSTELOR, IMPORTANTA PENTRU SP

1) triunghi: baza mare => natalitate mare, vrf ascutit => mortalitate mare,
speranta la viata este mica, longevivitate mica, este caracteristica tarilor
subdezvoltate
2) clopot (stog): baza relativ larga => natalitate crescuta, ca urmare a
imbunatatirii nivelului de trai creste si durata medie de viata ducand la
cresterea ponderii verstnicilor in populatie, este un model de tranzitie,
caracteristica tarilor rapid industrializate.
3) urna: natalitate si longevivitate , cu proportie mare a varstnicilor in
randul populatiei, caracteristica t. Dezvoltate
4) trefla: in unele tari dezvoltate, care in urma aplicarii intense a politicilor
pronataliste inregistreaza indicatori mai ai natalitatii.

4. DINAMICA POPULATIEI DOMENIU, COMPONENTE, DEFINITIE,


IMPORTANTA
Dinamica populatiei descrie miscarea populatiei si are doua componente:
1. miscarea mecanica determinata de factori economici, sociali si politici,
poate fi de tip intern (migratia interna) si de tip extern (imigrarile, emigrarile)
2. miscarea naturala (reproducerea populatiei: modificarea efectivului unei
populatii ca urmare a intrarii unei generatii de nascuti vii si a iesirii in medie a
unei generatii prin deces intr-un an calendarsitic).
Are doua componente: una negativa mortalitatea si una pozitiva fertilitatea
si natalitatea.

5. REPRODUCEREA POPULATIEI DEFINITIE, COMPONENTE, MASURARE

Reproducerea populatiei: modificarea efectivului unei populatii ca urmare


a intrarii unei generatii de nascuti vii si a iesirii in medie a unei generatii prin
deces intr-un an calendarsitic).
Are doua componente: una negativa mortalitatea si una pozitiva
fertilitatea si natalitatea.
Masurare Natalitatea cu indecele brut de natalitate Fertilitatea (vedeti
subiectul 7) Mortalitatea cu indecele brut de mortalitate

6. NATALITATEA DEFINITIE, CONCEPTE, MASURARE

Definitiile evenimentelor demografice


Nascutul viu produsul de conceptie, care, indifferent de varsta sarcinii, in
momentul separarii de corpul matern (expulzie/extractie) prezinta cel putin unul
din semnele de viata: miscari respiratorii, batai cardiace, contractii voluntare (?),
pulsatii ale cordonului ombilical.
Nascutul mort produsul de conceptie care provine dintr-o sarcina mai mare
de 28 S si care in momentul separarii de corpul matern nu prezinta nici-un semn
de viata (avorton < 28 S)
Natalitatea reprezinta fenomenul demografic al frecventei nascutilor vii
intr-o populatie. Se masoara cu rata bruta de natalitate, aceasta reprezinta
raportul intre numarul de nascuti vii si numarul mediu de locuitori ai perioadei
considerate.
Avantaje: simplitatea calculului si disponibilitatea datelor, dezavantaje:
depinde de structura populatiei ( se corecteaza prin indicatori mai elaborati sau
prin metoda de standardizare)

7.FERTILITATE DEFINITIE, MASURARE, EVOLUTIE SI FACTORI DE


INFLUENTA

Fertilitatea reprezinta totalitatea nascutilor vii ce revin la 1000 de femei de


vrst fertila (15-49). In analiza fetilitatii exista doua posibilitati de abordare:
transversala (analiza fertilitatii intr-un an calendaristic) si longitudinala
prospectiv/retrospectiv.
Indicatori: 1. RBN (stiti voi formulele) 2. RFG 3. RSF 4. RTF= reprezinta
numarul mediu de copii pe care l-ar naste o femeie (o generatie de femei) in
conditiile unui model de fertilitate specificape vrst si in abesnta mortalitatii. 5.
IBR=numarul mediu de fetite pe care le-ar naste o femeie in conditiile unui model
de fertilitate specifica pe varste in absenta mortalitatii. 6. calendarul
fertilitatii= distributia ratelor de fertilitate pe grupe de varsta. Perioada este
impartita in 7 grupe cincinale: 15-19, 20-24...45-49.

Caracteristicile modelului de fertilitate in Romania: - fertilitatea precoce


cu tendinta de apropiere de modelul de fertilitate intermediara - reproducere
ingusta (IBR subunitar) - modelul de fertilitate este concentrat pe rangul 1 si 2
al nascutilor vii.
Factori care influenteaza fertilitatea:
1) factori demografici: distributia pe sexe, structura populatiei, in speciala
populatiei feminine pe grupe de vrst, nuptialitatea si divortialitatea.
2) factori medico-biologici: sterilitatea primara si secundara, sterilitatea
masculina, patologia genitala, igiena sexuala
3) factori sociali: prelungirea scolarizarii, gradul de angajare a femeilor in
activ socio-ec
4) migratia populatiei: ca fenomen de masa determ de factori sociali, politici,
econom, culturali
5) factori legislativi: prevederile codului muuncii si codului familial, sistemul de
alocatii pt copii, programe de protectie materno-fetale
6)factori subiectivi: atitudinea fata de copii, nr de copii doriti, nr de copii
realizati, metode si mijloace contraceptive
7) factori locali-traditionali: nivelul cultural, obiceiuri locale, religie
8. SURSE DE INFORMATII SI EVOLUTIA NATALITATII IN ROMANIA

Surse de informatii: certificate constatator al nasterii, recensamant,


reactualizarea recensamantului, anchete demografice.
Evolutia natalitatii: din a doua jumatate a sec 19, in tarile care se dezvoltau
economic, datorita procesului de urbanizare care a indus cresterea nivelului
socio-economic cu antreanarea femeii in viata economica si sociala, schimbarea
comportamentului reproductiv al pop, scaderea mortalitatii infantile, aparitia
atitudinii constiente fata de reproducere su dus la scaderea natalitatii si prin
urmare la un moment dat mortalitatea a inregistrat o tendinta mult mai puternica
decat a natalitatii. Intre cele doua razboaie mondiale, natalitatea si mortalitatea
se stabilizeaza, iar dupa al doilea razboi mondial pana in prezent, are loc o
tendinta continua de scadere a natalitatii.

In Rom, evolutia natalitatii a urmat aceeasi tendintaca in tarile europene


dar cu intarziere datorita dezvoltarii sale tardive. In 1930-35 natalitatea
despasea 30/1000.
In anii din jurul celui de al doilea razboi mondial nu se cunosc valori exacte.
Dupa terminarea razboiului, natalitatea (fenomen de recuperare). Din 1955-65
o marcata, brusca a natalitatii ca urmare a decretului care legaliza practicarea
libera a avortului ( 14/1000). In 1965, prin decretul 770 se interzice avortul
chirurgical => in 1967 brusca 27/1000. in 1983 se ajunge la acelasi nivel cu cel
din 1955, pana in 1990 se mentine o valoare constanta, dupa 1990 ca urmare a
liberalizarii avortului, natalitatea la 13/1000 cu o continua pana in 2000 ,
10/1000. Pe medii, pana in 1976 natalitate mai mare in mediul rural, apoi, dupa
1976 se inverseaza. Teritorial, natalitate mai in judetele din vestul tarii.

9.MORTALITATEA DEFINITIE, CONCEPTE, SURSE DE INFORMATIE,


IMPORTANTA PT SP

Mortalitatea reprezinta componenta negativa a miscarii naturale, fiind


fenomenul demografic al deceselor intr-o pop data si intr-o perioada data de
timp. Evenimentul demografic este decesul. Decesul este evenimentul disparitiei
definitiva a oricarui semn de viata in orice moment dupa inregistrarea starii de
nascut viu. Abordarea fenomenului poate fi transversala, de moment si
longitudinala, pe o generatie ( sta la baza construirii tabelului de mortalitate)
Surse de informatie: inregistrarile totale si continui ale deceselor la
serviciul de stare civila, pe baza certificatului medical constatator al decesului,
informatii privind nr pop si tructura pop pe sex, vrs....
Importanta: mortalitatea reprezinta un fenomen demografic cu implicatii in
numericaa pop si in structura pe grupe de vrst a pop; este un indicator
demografic utilizat in masurarea, descrierea si analiza mortalita, sunt utilizate
pt identificarea problemelor de sanatate, ierarhizarea acestora si stabilirea
prioritatilor in optiunile de sanatate.

10. METODE DE MASURARE, DESCRIERE SI ANALIZA A MORTALITATII


GENERALE, AVANTAJE SI LIMITE

In analiza transversala se folosesc: - masurarea intensitatii si structurii


fenomenului cu rate si indicatori de structura (acestia au un nume special:
letalitati/mortalitati proportionale)
Ratele de mortalitate la randul lor pot fi grupte in rate brute de mortalitate
si rate specifice. Ratele brute masoara intensitatea fenomenului in populatie.
Avantajele constau in simplitatea si mare lor putere se sinteza, reducand la
un singur numar toate informatiile privitoare la mortalitate. Ratele specifice de
mortalitate masoara frecventa deceselor in subpopulatii definite in functie de un
criteriu (sex, vrst, mediu...)
Indicatorii de structura reprezinta proportii ale deceselor de un anumit tip
din totalul deceselor. Se poate calcula letalitatea pentru anumite subpopulatii
definite dupa oricare criteriu.
- metoda standardizarii sau a mortalitatii corectate/ajustate Este conceputa
pentru mortalitate, dar poate fi apliacata pentru orice alt eveniment. Scopul
metodei este eliminarea influentelor date de structura difeita a populatiei pe
grupe de vrst asupra mortalitatii, permitand astfel identificarea pop in care
mortalitatea reprezinta in mod real o problema de sanatate publica. Exista doua
variante a standardizarii: directa( pop tip/standard) si indirecta( metoda
mortalitatii tip/standard)
In analiza longitudinala se foloseste: - tabelele de mortalitate Principiul
metodei: unei generatii ficative se aplica un model real de mortalitate specifica
pe varste sau pe grupe de varste si se calculeaza indicatori de masurare a
mortalitatii numiti functii biometrice a tabelului. Principalele functii:
probabilitatea de deces (functia biometrica cheie), nr de supravietuitori, nr de
decese inregistrate intre x la x+1 ani, probabilitatea de a trai la vrst de x+1 ani,
speranta de viata la vrst de x ani.
Se mai calculeaza si anii potentiali de viata perduti ca urmare a deceselor
premature (APVP). Utilitate: metoda de analiza a modelului de mortalitate,
masoara impactul unor cauze de deces care afecteaza populatia. Nu coincide cu
modelul pe cauze medicale, identifica si ierarhizeaza problemele de sanatate.

11. CARACTERISTICI GENERALE ALE MORTALITATII GENERALE PE


PLAN MONDIAL

Mortalitatea este un fenomen puternic dependent de dezvoltarea


economico-sociala. In ultimul timp s-au inregistrat efecte paradoxale ale
dezvoltarii socio-economice asupra sanatatii. In general, in lume s-a inregistrat
un declin al mortalitatii ca urmare a actiunilor complexe vizind sanatatea si
dezvoltarea economica. La inceput declinul s-a manifestat in tarile in curs de
dezvoltare; in aceste tari dupa ce initial mortalitatea generala a scazut, s-a
inregistrat o stagnare in evolutia fenomenului insotita chiar si de o scadere a
duratei medii a vietii. Aceeasi situatie s-a inregistrat si in Romania.
In tarile dezvoltate s-a consemnat o deteriorare a cistigului in ani potentiali
de viata, fenomen imputat imbatrinirii populatiei. Aceasta situatie explica de ce
programele de sanatate din aceste tari vizeaza, pentru virstnici, nu scaderea
mortalitatii, ci scaderea invaliditatii, adica ameliorarea calitatii anilor de viata.
Relatia dintre dezvoltarea economico-sociala si starea de sanatate poate fi
sintetizata prin corelatia care exista intre venitul national brut pe cap de
locuitor si durata medie a viatii ca indicator sintetic al mortalitatii si al starii de
sanatate. Aceasta corelatie este de tip direct: cresterea venitului national brut
pe cap de locuitor este insotita de o crestere a duratei medii a vietii.
Exista si exceptii in care evolutiile celor doi indicatori sunt discordante: de
exemplu in China, Cuba, Shri-Lanka, cu venit national brut pe cap de locuitor
scazut, au o durata medie a vietii mare pentru venitul pe care-l au, in timp ce in
tarile Orientului Apropiat, mai ales cele producatoare de petrol, speranta de
viata la nastere e mica, desi venitul national brut pe locuitor este unul din cele
mai mari. O corelatie de tip direct exista si intre procentul alocat pentru
sanatate din venitul national si speranta de viata la nastere.
Deci, intre mortalitatea generala exprimata prin durata medie a vietii si
dezvoltarea economico-sociala exista o relatie, in sensul ca prin cresterea
venitului national brut se inregistreaza o crestere a sperantei de viata la
nastere, dar si procentul alocat pentru sanatate din venitul national brut
prezinta importanta.

19. INDICATORI DEMOGRAFICI .Demografici (viata/nonviata): mortalitate,


natalitate, fertilitate:
-de frecventa
-de probabilitati, riscuri

15. EVOLUTIE MORTALITATE INFANTILA IN ROMANIA


Speranta de viata la nastere (durata medie a vietii ) inregistreaza in
Romania, in 1988-1990, una din cele mai scazute valori din Europa: 69,56 ani
( penultimul loc). Durata medie a vietii la populatia feminina a fost cu 6 ani mai
mare decat cea a populatiei masculine. Aceasta situatie se datoreste mortalitatii
infantile ridicate si unei mortalitati mari la adultii de pana la 65 de ani, ca efect
al acumularii unui complex de factori negativi (subdezvoltarea economica,
stresul, presiunea morala si insatisfactiile personale, un stil de viata defavorabil
sanatatii). Ca indicator sintetic al starii de sanatate speranta de viata la nastere
prezinta valori diferite de la un judet la altul (variatii intre 67-71 ani),
reflectand astfel ca si in Rmania exista inechitatea populatiei in raport cu
sanatatea si serviciile de sanatate.

14, 17. MORTALITATE INFANTILA SI FACTORI DE RISC (SIST MAMACOPIL)


Mortalitatea infantila Este definita ca fenomenul demografic al deceselor
0-1 an inregistrate in populatia de nascuti vii, intr-o perioada data de timp si
intr-un teritoriu. Reprezinta un indicator specific de masurare si descriere a
starii de sanatate a copiilor si in acelasi timp este considerata ca un indice
sintetic al starii de sanatate al unei populatii, pentru ca in determinarea nivelului
fenomenului sunt implicati o multitudine de factori, reflectind astfel actiunea
concomitenta asupra sanatatii copilului 0-1 an, atit a factorilor economico-sociali
si de mediu, cit si a celor care tin de sistemul de servicii de sanatate.
Metodele utilizate in masurarea mortalitatii infantile au drept scop:
-masurarea dimensiunii fenomenului; -descrierea caracteristicilor mortalitatii
infantile; -identificarea factorilor de risc si cauzali care se asociaza si explica
mortalitatea infantila. Scopul general al acestor metode: elaborarea unor masuri
(strategii) de interventie in vederea ameliorarii si controlului mortalitatii

infantile. Sursa datelor necesare masurarii, descrierii si analizei mortalitatii


infantile poate fi reprezentata de: -datele de statistica demografica curenta
(prelucrarea informatiilor din certificatele medicale constatatoare ale mortii si
certificate medicale constatatoare ale nasterii); -datele de statistica sanitara
curenta (prelucrarea informatiilor din fisele deceselor 0-1 an); 47 -anchetele
medico-sociale special elaborate. Studiul mortalitatii infantile, la fel ca si in
cazul celorlalte fenomene demografice, se poate realiza intro maniera
transversala, de moment (un an calendaristic) sau intr-o maniera longitudinala
(studiu pe o generatie).
Metodele utilizate sunt de esenta epidemiologica si pot fi anchetele
descriptive, analitice si operationale, de interventie. Anchetele epidemiologice
descriptive permit evidentierea unor diferentieri ale mortalitatii infantile in
functie de o serie de caracteristici personale, de timp si de loc. Ele raspund,
deci, la intrebarile: -la cine apar decesele 0-1 an (descrierea fenomenului in
functie de virsta la deces a copilului, de sex, de mediu de rezistenta, de rang, de
greutate la nastere, de cauza medicala a decesului, etc.); -cind apar decesele 01 an (descrierea fenomenului in timp); -unde apar decesele 0-1 an (descrierea
distributiei geografice, teritoriale a fenomenului).
Deci anchetele epidemiologice descriptive permit masurarea nivelului
fenomenului, evaluarea tendintei, identificarea teritoriilor in care fenomenul
inregistreaza o evolutie deosebita, determinarea frecventei factorilor cunoscuti
ca fiind asociati unui risc crescut de deces 0-1 an, elaborarea unor ipoteze
epidemiologice. Anchetele epidemiologice analitice permit verificarea asociatiilor
epidemiologice intre factorii considerati (de risc) si decesul sub 1 an, ele
raspunzind la intrebarile cum, de ce s-au produs decesele 0- 1 an. Aceste
anchete pot fi anchete de tip prospectiv (pe cohorta) sau anchete de tip
retrospectiv (cazcontrol).
In cazul mortalitatii infantile, ancheta analitica este de fapt o ancheta pe
o generatie, deoarece atit in abordarea prospectiva cit si in cea retrospectiva,
populatia luata in studiu este reprezentata de nascutii vii ai unui an calendaristic.
Pe baza datelor obtinute din anchetele epidemiologice analitice se poate masura:
1.riscul de deces infantil la copiii expusi actiunii unui factor de risc;
2.riscul de deces infantil la copiii expusi unui factor de risc fata de cei ce nu
sunt expusi (riscul relativ);
3.cu cit este mai mare riscul de deces infantil la copiii expusi actiunii factorului
de risc fata de cei neexpusi (riscul atribuibil);

4.impactul actiunii unui factor de risc in populatie prin calcularea fractiunii


atribuibile, cu alte cuvinte cit i se poate atribui unui factor de risc in nivelul
mortalitatii infantile la generatia de nascuti vii studiata.
Anchetele operationale, de interventie permit evaluarea eficacitatii unor
strategii (programe) de interventie care au drept scop reducerea mortalitatii
infantile. 48 Principalii indicatori de masurare a mortalitatii infantile
1.Rata de mortalitate infantila: unde: D0-1-decedatii 0-1 an dintr-un an
calendaristic si un teritoriu dat N-nascutii vii din acelasi teritoriu si an
calendaristic
2.Rata de mortalitate infantila pe medii:
3.Rata de mortalitate infantila pe sexe:
4.Ratele de mortalitate infantila in functie de virsta la deces: 49
5.Rata de mortalitate infantila pe cauze: Factorii de risc ai mortalitatii infantile
Conditionarea multifactoriala a mortalitatii infantile a impus clasificarea
factorilor de risc. Dintre clasificarile intilnite in literatura de specialitate
retinem clasificarea intr-o viziune sistemica, clasificare convenabila atit pentru
practica curenta cit si pentru cercetare. Aceasta clasificare tine seama de
integrarea biosistemului mama-copil in alte biosisteme: familia, populatia, mediul
(fizic si social), fiecare nivel de integrare necesitind interventia unui sector
social.
1. Biosistemul mama-copil:
Factori endogeni: -care tin de mama: -virsta (sub 19 ani, peste 35 ani); -paritate;
-avorturi in antecedente; -patologie generala si obstetricala; -accidente in timpul
nasterii; -interventii obstetricale
. -care tin de copil: -greutate mica la nastere; -sexul masculin;
-rangul nou-nascutului; -virsta (primul trimestru); -handicapuri biologice
(malnutritie, rahitism, anemie, malformatii, infectii in interferenta cu factori
exogeni).
Factori exogeni: 50 -intoxicatii; -accidente; -factori de mediu (inclusiv asistenta
medicala).
2. Factorii care tin de familie: -starea civila a mamei (mama celibatara);
-familie dezorganizata;
-nivelul scazut de instructie;
-venitul familiei;

-conditii de locuit nesatisfacatoare;


-familii cu domiciliul nestabil;
-alcoolismul;
-vagabondajul;
-tinerele familii in primul an de la constituirea lor.
3. Factori demografici: -variatii in evolutia natalitatii si a fecunditatii;
-planificarea familiala.
Pentru Romania, pentru o perioada de 55 ani, coeficientul de corelatie a
rangurilor intre mortalitatea infantila si rata bruta de natalitate a aratat o
corelare destul de strinsa (r=0.54).
4. Factori economico-sociali si de mediu.

12. CARACTERISTICI GENERALE ALE MORTALITATII IN ROMANIA

In perioada imediat postbelica mortalitatea generala a inregistrat


cele mai inalte niveluri (20/1000, maxim in 1947 22/1000), cauza: conditiile
socio-economice si sanitare nefavorabile, a secetei si epidemiilor. In 1955 ca
urmare a aplicarii unor masuri cu caracter sanitar, mortalitatea scade marcat:
10/1000, cea mai redusaintensitate a mortalitatii s-a inregistrat in 1964 8/1000.
incepand cu anul 1975 s-a inregistrat o tendinta de crestere usoara caurmare a
fenomenului de imbatranire a pop. Dupa 1996-2000 mortalitatea a juns la
valoarea de 11/1000.
Caracteristici personale 1)pe grupe de varsta: mortalitatea infantila si
juvenila creste desi intensittea celor doua este in continua 2) pe sexe:
supramortalitate masculina 3) in functie de caracteristicele spatiale: rural>urban
si creste decalajul dintre cele doua componente. 4)pe cauze medicale de deces
(diferit de modelul european): BCV, tumroi, digestiv, accidente, b. Respiratorii.

21. Morbiditatea definiie, eveniment consemnat, tipuri de morbiditate


utilizate
Definitie: fenomen de mas al mbolnvirilor aprute ntr-o populaie
definit ntr-o anumit perioad de timp (n general este vorba de un an
calendaristic. Evenimentul consemnat este apariia bolii, definit ca absena
sntii, adic a strii de bine fizic, psihic i social pe care aceasta o presupune.
n funcie de observaie i observator se pot descrie urmtoarele tipuri de
morbiditate:
- Morbiditate real (repezint totalitatea cazurilor de boal existente la nivelul
unei comuniti)
- Morbiditatea diagnosticabil (cazurile diagnosticabile cu probele care exist n
prezent)
- Morbiditatea resimit (boala aa cum este perceput de populaia laic, cea
perceput de individ independent de orice referin de utilizare a ei n sistemele
de ngrijire)
- Morbiditatea obiectiv este cea msurat prin anchete epidemiologice
sistematice utiliznd instrumente de msurare standardizate.
n cazul bolilor ce pot fi asimptomatice se poate ca cele trei tipuri de
observare a morbiditii s furnizeze rezultate diferite.
22. Morbiditatea - tipuri, msurarea morbiditii observate
n funcie de observaie i observator se pot descrie urmtoarele
tipuri de morbiditate:
- Morbiditate real (repezint totalitatea cazurilor de boal existente la nivelul
unei comuniti)
- Morbiditatea diagnosticabil (cazurile diagnosticabile cu probele care exist n
prezent)
- Morbiditatea resimit (boala aa cum este perceput de populaia laic, cea
perceput de individ independent de orice referin de utilizare a ei n sistemele
de ngrijire)
- Morbiditatea obiectiv este cea msurat prin anchete epidemiologice
sistematice utiliznd instrumente de msurare standardizate.

n cazul bolilor ce pot fi asimptomatice se poate ca cele trei tipuri de


observare a morbiditii s furnizeze rezultate diferite.
Msurarea morbiditii observate
- Abordare transversal (pe perioada unui an calendaristic) - Abordare
longitudinal (o cohort/o generaie)
Studiul morbiditii observate
Unitatea observat Evenimentul observat Fenomen/Indicator statistic
mbolnvire Caz nou Inciden Caz nou i vechi Prevalen Caz ce ntrerupe
temporar capacitatea de munc Morbiditate cu ITM Caz ce ntrerupe definitiv
capacitatea de munc Morbiditate cu invaliditate Caz ce necesit spitalitare
Morbiditate spitalizat Abordri n msurarea morbiditii observate: - n
funcie de debut : cazuri noi (incidena) i cazuri noi i vechi(prevalena) - n
funcie de gravitate: Mb cu ITM, Mb cu invaliditate i Mb spitalizat.

23. Msurarea morbiditii criterii de definire a bolii, nregistrarea


morbiditii
Criterii de definire a bolii:
- criteriul statistic un eveniment se consider anormal dac se situeaz n afara
unui interval cuprins ntre 2 intervale n jurul valorii medii a fenomenului
studiat;
- criteriul clinic se consider anormal un eveniment dac este frecvent asociat
cu entiti patologice bine definite anatomopatologic, microbiologic;
- criteriul prognostic este considerat anormal acel fenomen care se asociaz
cu o frecven crescut de manifestri grave;
- criteriul operaional situaia anormal este aceea care n urma unei
intervenii nu conduce la realizarea unui beneficiu
nregistrarea morbiditii e puternic influenat de: - accesul la serviciile
medicale - calitatea serviciilor medicale - corectitudinea diagnosticrii accesibilitatea mijloacelor de investigaie - corectitudinea codificrii.

24. Incidena definiie, surse de informaii, msurare, factori care o


influeneaz

Incidena reprezint fenomenul de mas al apariiei cazurilor noi de boal


ntr-o populaie i ntr-o perioad de timp.
Incidena e condiionat de:
- Accesibilitate
- Adresabilitate
- Calitatea diagnosticului
Ar trebui s fie considerat ca frecven real de apariie a cazurilor noi
doar n acele populaii n care cele trei condiii se ndeplinesc n mod optim.
Surse de informaii: Medicul de familie ce raporteaz cazurile noi de boal (se
bazeaz pe adresabilitatea populaiei la serviciile medicale); studiul incidenei e
pasiv.
Abordarea incidenei se face:
- transversal (la un moment dat): se msoar rata de inciden general
(frecvena cu care au aprut cazurile noi), ratele de inciden specifice (pe sexe,
pe grupe de vrst, pe medii, pe boli, pe boli si sexe/grupe de vrst/medii) i
indicatori de structur a cazurilor noi (ponderea copiilor 0-14 ani, a celor de
provin din mediul rural, a sexului feminine);
- longitudinal impune o anchet prospectiv pe o cohort i la sfritul perioadei
de observare se msoar ratele de inciden general i specifice i indicatorii
de structur.
Factori care influeneaz incidena:
- modificarea stilului de via
- modificarea virulenei factorilor incriminai n producerea bolii
- apariia unor noi factori incriminai n producerea bolii
- evoluia temporal a bolii
- metode noi de diagnostic
- modificri n structura pe grupe de vrst a populaiei
- modificri n clasificarea bolilor
- migraia

25. Examene medicale de mas definiie, tipuri

Examenele medicale de mas sunt anchete transversale ce urmresc


identificarea de prezumie i/sau diagnosticarea de certitudine a bolilor sau
altor caracteristici biologice sau comportamentale ntr-o populaie.
Tipuri de examene medicale de mas:
- diagnosticul de certitudine al unei boli/factor de risc -ancheta de prevalen
- diagnosticul de prezumie al unei boli -examen medical de tip screening-depistare pasiv-activ(cautarea cazurilor): se face cu ocazia examenelor
medicale curente (consultatii) cind pacientul se prezinta la medic pentru anumite
acuze iar medicul, dupa consultatia acordata pentru acuzele pacientului, aplica
procedee si tehnici de investigatie pentru boala/bolile pe care doreste sa le
depisteze
- examene periodice de sntate la vrste nodale (mai ales copii i aduli, ocazie
cu care se caut bolile care au o frecven ateptat mai mare la vrsta
respectiv), la persoanele cu risc nalt (sugari, gravide .a.)
- CHECK-UP (controlul strii de sntate din iniiativa persoanei sau patronului,
control ce se face n cadrul unui serviciu special).
26. Ancheta de prevalen definiie, tipuri, avantaje i limite
Anchetele de prevalen sunt examene medicale care se realizeaz ntr-un
interval relativ scurt de timp, ntr-o populaie bine definit, ocazie cu care se
poate inregistra att expunerea ct i rezultatul (boala).
Studiile de prevalen pot fi:
- pur descriptive, oferind informaii despre variabile n mod separat (cte boli
sau cte situaii comportamentale se gsesc n populaie);
- de tip caz-control, nregistrndu-se concomitent prezena bolii i prin
investigaie anamnestic, prezena unor variabile (caracteristici biologice,
genetice, comportamentale) nainte de momentul examenului (care au precedat
boala).
Avantaje:
- sunt utile n stabilirea prevalenei

- sunt uoare, rapide, relativ ieftine


- date uor de cules
- permit aprecierea amplitudinii unui fenomen, fiind utile n programare
(programare sntate)
- sunt generatoare de ipoteze epidemiologice
- permit controlul factorilor de confuzie (stratificare)
Limite:
- nu stabilesc secvena temporal a evenimentului
- nu sunt utile pentru evaluarea incidenei
- nu permit calcularea direct a riscului relative
- nu se aplic n cazul bolilor rare
- exist riscul erorilor de anamnez
- exist riscul interpretrilor abuzive.
27. Paralel ntre incidena i prevalena bolilor

Incidena i prevalena sunt indicatori care msoar frecvena bolii ntr-o


populaie.
Incidena - arat frecvena cu care apare o boal - evideniaz mai bine
bolile acute, - se obine pasiv, raportate de medic
Prevalena - reprezint fondul morbid (povara) al bolii ntr-o populaie evideniaz mai bine bolile cronice, - se obine activ: anchete transversale sau
examen medical de mas. Prevalena este incidena nmulit cu durata medie a
bolii.
n cazul incidenelor egale, prevalena este cu att mai important cu ct
durata media a bolii este mai lung.

28. Calitatea vieii concepte, modaliti de evaluare

Calitatea vieii calitatea vieii este un concept multidimensional i


subiectiv care traduce caracterul bun sau mai puin bun al "vieii" unui individ.
Calitatea vietii perceptia indivizilor sau a grupurilor sociale conform careia
nevoile au fost satisfacute, iar situatiile favorabile realizarii fericirii si
ndeplinirii depline, a aspiratiilor lor nu au fost refuzate.
Termenul de calitate a vietii este utilizat curent n tarile dezvoltate unde
necesitatile materiale de baza sunt acoperite. Indivizii au devenit din ce n ce
mai constienti de capacitatea lor de a-si satisface nevoile individuale si sociale si
cauta o calitate a existentei superioara simplei supravietuiri.
Calitatea vietii - stilul de viata al bolnavilor cronici sufera importante
modificari: discomfort somatic si psihic, masuri igienico-dietetice (unele capabile
sa anuleze micile satisfactii ale existentei), efectele secundare ale medicatiei
administrate, atingeri ale personalitatii sale, inclusiv prin acceptarea unui nou
statut si rol social, de "bolnav", cu implicatii n insertia sa familiala si socioprofesionala (lezndu-i aspiratiile si expectatiile, adesea legitime).
Calitatea vietii -- perceptia indivizilor sau a grupurilor conform careia
nevoile au fost satisfacute iar situatiile favorabile realizarii fericirii depline, a
aspiratiilor lor nu au fost refuzate.
Calitatea vietii -- totalitatea conditiilor de ordin economic, social, ecologic,
spiritual care asigura integritatea si echilibrul vietii biologice, dezvoltare
continua si durabila a personalitatii umane.
Calitatea vieii obinut n urma aplicrii unei terapii este distinct de
efectele terapeutice n sine, prin semnificaia sau valoarea pe care pacienii o
acord acelor efecte. Potrivit OMS, trebuie avute n vedere 5 dimensiuni ale
calitii vieii:
- reducerea simptomelor bolii
- nlocuirea anxietii i a descurajrii prin influxuri de stare de bine i optimism
- meninerea unei reele de interaciuni sociale positive
- conservarea aptitudinilor cognitive - aptitudinea de a munci i de a pstra un
nivel de trai i de munc suficient.

n consecin ne putem atepta ca evaluarea utilitii tratamentului


(msura n care tratamantul mbuntete calitatea vieii lor) s difere
semnificativ.
Prin analiza cost-utilitate se ia n considerare calitatea vieii, atunci cnd se
compar costuri i consecine (msura n care tratamentul mbuntete
calitatea vieii).
Consecinele sunt valorizate prin uniti naturale, care ncearc s reflecte
utilitatea asociat fiecrei stri de sntate.
Cel mai frecvent folosite uniti de msur sunt: anii de via ctigai
ajustai n funcie de calitatea vieii acestor ani (QALY= quality adjusted life
years), anii de via sntoi (YHL=years of healthy life) sau anii de via
ajustai n funcie de disabilitile prezente (DALY=disability adjusted life
years).

29. Screening - definiie, scopuri, ipoteze de utilizare

Screeningul reprezint examinare de mas care const n aplicarea unui


ansamblu de procedee i tehnici de investigaie asupra unui grup populaional n
scopul identificrii de prezumie a unei boli sau factor de risc. Ipotezele care
stau la baza practicrii screeningului: -ntr-o populaie exist boli i bolnavi
necunoscui datorit unor nevoi nesimite, neexprimate sau nesatisfcute;
-identificarea bolii n perioada ei de laten face ca eficacitatea i eficiena
interveniilor s fie mare; -tratamentele efectuate n stadiile precoce ale bolii
sunt mai ieftine i mai eficace (boala nu se agraveaz, s-ar preveni decesele
premature).
Scopurile screeningului:
1.Meninerea sntii i prevenirea bolii n ipoteza n care scopul screeningului
este depistarea factorilor de risc. Prin acest scop, screeningul poate fi ncadrat
n msurile de profilaxie primar.
2.Depistarea precoce a bolilor. Prin acest scop, screeningul are un caracter
prescriptiv.
3.Determinarea prevalenei unei boli sau factor de risc. Prin acest scop,
screeningul este un instrument pentru planificarea i programarea sanitar.

4.Diagnosticul strii de sntate a unei colectiviti.


5.Evaluarea unei aciuni, a unor programe.
6.Determinarea prezenei unei asociaii.

30. Modelul general al unui examen medical de tip screening

Din populaia int se alege un eantion care, n urma aplicrii unui test de
screening se va mpri n 2 loturi: unul alctuit din persoane probabil bolnave
(persoanele din eantion la care rezultatul testului a fost pozitiv) i cellalt
alctuit din persoane probabil sntoase (persoanele din eantion la care
rezultatul testului a fost negativ).
Screeningul este urmat de 2 faze:
- faza de diagnostic n care cei probabil bolnavi trec printr-un test diagnostic
pentru confirmarea bolii suspectate;
- faza terapeutic i de supraveghere medical.
Testele de screening trebuie s fie att de bune nct s ofere posibilitatea
de a detecta ct mai muli bolnavi din toat populaia examinat. Este de
ateptat ca proporia real a bolnavilor s fie mai mare n rindul celor probabil
bolnavi dect n rndul celor probabil sntoi.
De obicei, screeningul se practic n populaii la risc nalt pentru c n aceste
grupuri populaionale, probabilitatea ca diagnosticul prezumtiv s fie diagnostic
cert este mare.

31. Modaliti de realizare a unui examen de screening

1.Anchetele prin interviu sau prin chestionar completat de ctre persoana


investigat. Sunt indicate, n special, pentru screeningul care vizeaz
comportamentele i n anchetele fcute n gospodrii.
Limite:
-sunt supuse unor distorsiuni care in de memoria celor chestionai (de
aceea, perioada recurent nu trebuie s fie mai mare de 2-4 sptmni) i de
intervievatori.
2.Anchetele medicale: efectuarea unui examen clinic, paraclinic sau combinat
(interviu, examen clinic i paraclinic).
Condiii:
-examenul s fie standardizat;
-probele s fie simple, ieftine;
-examenul s inteasc mai multe boli.
n prezent screeningul se practic pentru acele boli pentru care exist probe
paraclinice valide de identificare a bolii. Nu toate probele pentru screening sunt
valide pentru diagnostic, fie c probele nu sunt bune pentru stabilirea
diagnosticului, fie c pragul nu este valid.

32. Criteriile de alegere a bolilor pt un ex. Screening


- boala (condiia) s constituie o problem de sntate (prevalen mare,
gravitate mare prin consecinele sale medicale si sociale, evoluie fatal,
absenteism, invaliditate)
- istoria natural a bolii s fie cunoscut i neleas
- teste disponibile pt depistarea bolii n etapa de laten sau de debut
asimptomatic
- test(e) de screening acceptabil(e) din punct de vedere al populaiei
- existena de faciliti (servicii) disponibile pentru persoanele depistate de
ctre testul(testele) de screening
- strategia de supraveghere i tratament s fie agreat de ctre administraia
sanitar i de ctre populaie

- costul global s fie rezonabil


- inelegerea din partea personalului medical c un examen de sntate constituie
debutul unui proces lung de supraveghere medical
33.Calitile probelor de screening
- s fie simple
- s nu fac ru
- s fie acceptate de ctre populaie
- s poat fi aplicate rapid - s aiba o validitate corespunztoare
- s aib reproductibilitate
- s aib randament mare
- sa aib cost redus
- s aib valoare predictiv bun
34. Validitatea definiie, msurare, importana pt medicul epidemiolog i
pt clinician
Validitatea = capacitatea unei probe de a identifica corect ceea ce este pusa
s identifice. (frecventa cu care rezultatele probei sunt confirmate prin
procedee diagnostice mai riguroase).
Se exprim i se msoar prin sensibilitate i specificitate:
- sensibilitatea = capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei care au
boala; proporia rezultatelor pozitive n masa bolnavilor. Este o probabilitate
condiionat: probabilitatea de a fi pozitiv cu condiia de a fi bolnav;
- specificitatea = capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei care nu au
boala; proporia rezultatelor negative n masa non bolnavilor. Este o probabilitate
condiionat: probabilitatea de a fi negativ cu condiia de a nu fi bolnav.
Alegerea testului i determinarea validitii trebuie facute inainte de
declanarea screeningului. Validitatea se determin a priori sau prin aplicarea
probei (testului) pe un eantion mic (100-200 persoane), cunoscndu-se care sunt
bolnavi de boala ce urmeaz a fi depistat n populaie (boala care face obiectul
screeningului) din acest eantion.

O prob cu sensibilitate mare va determina o populaie a fals-negativilor mic,


deci se vor pierde puini bolnavi. n general, n screening i n special cnd boala
este grav se prefer probe cu sensibilitate nalt.
O prob cu specificitate mare va determina o proporie a fals-pozitivilor
mica. Probele cu specificitate nalt sunt de preferat pentru diagnosticarea bolii.
In screening, se prefer teste cu specificitate mare atunci cnd, din
considerente de cost, nu dorim s ncrcm faza de diagnostic.
Este de dorit ca i sensibilitatea i specificitatea probei s fie mari.
Validitatea unei probe de screening depinde de pragul de separare ales pentru
prob, schimbarea pragului determinnd modificarea sensibilitii i
specificitii. Creterea validitii se poate face prin aplicarea mai multor teste
n serie sau n paralel (de ex., pentru depistarea diabetului zaharat: glicemia i
glicozuria).
35. Valoarea predictiv definiie, msurare, semnificaie
Valoarea predictiv este important pentru clinician, care este interesat s
adopte o prob care s aib ansa cea mai inalt de a identifica corect boala.
Ea depinde de prevalena bolii in populaie; nu depinde de pragul de separare.
1.VP pozitiv = proporia real pozitivilor n masa pozitivilor.
Este o probabilitate condiionat: probabilitatea de a fi bolnav cu condiia de
a fi pozitiv;
2.VP negativ = proporia real negativilor n masa negativilor.
Este o probabilitate condiionat: probabilitatea de a nu fi bolnav cu condiia
de a fi negativ. VPP prezint interes mare pentru clinician
36. Reproductibilitatea

Reproductibilitatea sau consistena unei probe este gradul de stabilitate al


acesteia, capacitatea testului de a da aceleai rezultate n condiiile n care este
aplicat n aceleai condiii, dar de persoane diferite sau de aceeai persoan n
momente diferite.
Reproductibilitatea probei nu trebuie confundat cu acurateea
(exactitatea). Acurateea reprezint gradul n care msurtoarea sau estimarea

bazat pe o anumit msuratoare prezint valoarea real a caracteristicii


msurate.
Pentru clinician este foarte important acurateea probei, pentru
epidemiolog reproductibilitatea probei. Dac se cunoate abaterea, o prob cu o
reproductibilitate mai mic poate fi folosit la un examen medical de mas.
Reproductibilitatea inalt a unei probe nu garanteaza i o validitate inalt.
Validitatea inalt a unei probe ofer, de regul, i o reproductibilitate inalt.
Pentru ca o prob s fie ct mai reproductibil este necesar ca:
-proba s fie standardizat;
-personalul s fie antrenat;
-s se asigure controlul.
Msurarea reproductibilitii unei probe necesit prezentarea datelor
obinute de ctre observatori diferii ntr-un tabel de contingen 2x2. Exist
mai multe modaliti de msurare a reproductibilitii. Cele mai frecvente sunt:
1.coeficient simplu de reproductibilitate observat / procentul de concordan
este raportul dintre suma rezultatelor concordante si numrul total al
persoanelor examinate.
2.coeficientul de corelaie intraclas sau coeficientul de concordan Kappa
37. Epidemiologie definiie, obiective, domenii de aplicare

Definiia clasic (MacMahon, 1960): tiina care studiaz distribuia


determinanilor bolii n populaiile umane.
Last, 1983: tiina care studiaz distribuia i determinanii bolilor i aplic
rezultatele la controlul problemelor de sntate public (adugarea componentei
cu caracter aplicativ la definiia clasic dat de ctre Last).
Obiectul preocuprilor epidemiologiei este populaia/grupurile populaionale
(bolnavi, control).
Obiectivele epidemiologiei sunt:
1. descrierea distribuiei bolilor i a factorilor de risc (n funcie de
caracteristicile presonale, tendinele temporale/evoluia temporal, locul
apariiei)

2. explicarea etiologiei bolilor/modului de transmitere (dovedirea existenei


unro relaii dinter factorii explicativi i rezultatele pe care le genereaz aceti
factori)
3. predicii n legtur cu numrul probabil de boli i caracteristicile distributive
4. fundamenarea programelor de prevenie i combatere a bolilor
Domeniile de aplicare ale epidemiologiei:
- Sntate public: taxonomia (clasificarea) bolilor, descrierea istoriei naturale a
bolilor n populaie (colectivitae), determinarea frecvenei factorilor de risc,
depistarea i supravegherea de mas a bolilor, descrierea i explicarea modelelor
de mortalitate i morbiditate, prevenirea i controlul comunitar al bolilor,
planificarea sanitar i promovarea aciunilor de sntate, evaluarea
activitilor, procedurilor i serviciilor de sntate
- Medicina clinic: istoria natural a bolii, determinarea valorilor normale,
completarea tabloului clinic i determinarea de sindroame noi, studiul etiologiei
bolilor, ameliorarea perspectivelor clinice (prin evaluarea eficacitii
procedurilordiagnostice i terapeutice), evaluarea tehnologiiilor medicale vechi i
noi, citirea critic a literaturii de specialitate
38. Epidemiologia metode i surse de informaii
Caracteristicle metodelor: empiric, numeric, probabilistic i comparativ
- sistemul informaional curent - biostatistic - eantionaj - metode speciale de
definire i determinare a loturilor de studiu - tehnici de msurare a riscurilor tehnici de msurarea a supravieurii - standardizarea
39. Clasificarea anchetelor epidemiologice n funcie de direcia studiului
(exemplificai)
Anchete transversale (anchete de prevalen i ecologice) examen medical
de masa
Anchete longitudinale prospective (cohort), retrospective (caz-control),
ambispective (istoric - prospective)
40. Clasificarea anchetelor epidemiologice n funcie de obiectivul urmrit

Anchete (Studii) descriptive formuleaz ipoteze

Anchete (Studii) analitice (dde tip explicativ) probeaz ipoteze: prospective


(de cohort), retrospective (caz-control)
Anchete (Studii) experimentale (anchete de intervenie, operaionale)
programe de sntate public (vaccinri, programe de protecie infantil,
reducerea fumatului)
Anchetele descriptive i celel analitice sunt anchete observaionale.
41. Clasificarea anchetelor epidemiologice n funcie de criteriile descrise n
literatura de specialitate

Dup direcia studiului:


Anchete transversale (anchete de prevalen i ecologice) examen medical de
mas
Anchete longitudinale prospective (cohort), retrospective (caz-control),
ambispective (istoric - prospective)
Dup obiectivul urmrit:
Anchete (Studii) descriptive formuleaz ipoteze
Anchete (Studii) analitice (dde tip explicativ) probeaz ipoteze: prospective
(de cohort), retrospective (caz-control)
Anchete (Studii) experimentale (anchete de intervenie, operaionale)
programe de sntate public (vaccinri, programe de protecie infantil,
reducerea fumatului)
Anchetele descriptive i celel analitice sunt anchete observaionale.
42. Axele de studiu utilizate n epidemiologie
Relaia poate fi : transversal (expunerea i rezultatul se observ i se
msoar concomitent), de cohort (investigaia se face de la expunere spre
rezultat), caz-control (investigaia pornete de la rezultat spre expunere);
Realizarea n timp:
istoric (expunerea a fost fcut nainte de declanarea investigaiei),
concomitent (simultan, expunerea i rezultatul se studiaz simultan), mixt;
Selecia subiecilor se face n funcie de:

expunere (anchete de cohort)


rezultat (anchete caz-control),
alte selecii (nici n funcie de expunere, nici n funcie de rezultat)
43. Anchete epidemiologice descriptive definiie, obiective, tipuri
Sunt anchete epidemiologice ce au ca scop principal descrierea modului de
distribuie a unei boli/a decesului/ a factorilor de risc n populaie. Permit
formularea de ipoteze epidemiologice (relaia dintre un factor considerat ca fiid
factor de risc/cauzal i efectul aciunii sale).
Alte aplicaii ale acestora: evaluarea strii de sntate a populaiei,
monitorizarea strii de sntate, planificarea/ fundamentarea resurselor n
domeniul sntii, descrierea istoriei naturale a bolii, completarea tabloului
clinic al unei boli, identificarea de simptome i sindroame noi.
Sunt de 3 tipuri: raportarea de cazuri, anchete epidemiologice descriptive
(serii de cazuri), studii populaionale corelaionale (ecologice).
44. Anchete epidemiologice descriptive caracteristici personale; exemple,
utilitate.

Exemple:gen, vrst, stare civil, religie, nivel de instrucie Vrsta: produce


modificri metabolice i odat cu naintarea n vrst apar fenomene de uzur,
iar vrsta aduce informaii cu privire la receptivitate/rezisten.
Avem: rate specifice de inciden pe grupe de vrst, rate specifice de
mortalitate. Se folosete abordarea transversal.
La interpretarea rezultatelor trebuie s se in cont de efectul de cohort
(de generaie): ntr-o abordare transversal avem mai multe generaii cu istoria
lor (au fost supui mai multor factori).
Efectul de cohort este efectul pe care l poate exercita o generaie cu
istoria sa asupra distribuiei pe grupe de vrst a unei boli/ deceselor/
factorilor de risc. Ex: descrierea nivelului de cunotine (scade pe msura
naintrii n vrst fals!!!) Sexul (genul) distribuia aceleeiai boli pe sexe i
grupe de vrst (exist boli mai frecvente la brba/femei).

Explicaii ale diferenelor observate ntre sexe: biologie diferit, ncrctur


genetic diferit, rol i statut social diferit, expunere diferit a factorilor de
risc.
Femei: boli endocrine, DZ, colecistopatii, calculoz.
Brbai: boal ulceroas, hernii, accidente, ateroscleroz, cancer bronhopumonar.
n descrierea distribuiei bolilor pe sexe se folosesc ratele specifice,
proporiile i indicele de masculinitate (nr evenimente brbai x 100/ nr
evenimente femei)
Grupul etnic i cultural diferenele observate ntre grupuri etnice i culturale
se datoreaz factorilor genetici i modului de via (prezint structuri familiale
specifice, regim alimentar, credin, obiceiuri, profesii, loc de natere).
Profesia descrierea distribuiei bolilor n funcie de aceast caracteristic
reprezint un indicator al nivelului socioeconomic i al riscului particular legat de
profesie.
Nivelul socio-economic combinaie din profesie + venit + nivel de educaie +
nivel de via
45. Anchete epidemiologice descriptive caracteristici spaiale; exemple,
utilitate
Anchetele epidemiologice descriptive permit identificarea zonelor cu o
frecven neateptat a bolilor sau permit identificarea de diferene ntre
regiuni.
Descrierea bolilor se poate face n funie de frontiere naturale sau
administrative. n funcie de barierele naturale (ruri, muni), prezint interes
deoarece delimiteaz zone cu anumite caracteristici ecologice favorabile
dezvoltrii/protejrii de unele boli (ex: gua endemic), izoleaz populaii care au
obiceiuri i comportamente specifice, definesc zone cu structur economic
relativ omogen, definesc grupuri/zone care prezint anumiet caracteristici dpdv
al accesibilitii la serviciile sanitare.
n funcie de frontierele administrative, faciliteaz investigaia i
raportarea datelor (pe judee), reprezint bariere pentru bolile transmisibile,
exist modele specifice de morbiditate i mortalitate determinate de factori
socio-economici i culturali.

Comparaiile la nivel internaional poate fi grevat de erori de clasificare a


bolilor. Pentru identificarea zonelor cu probleme se folosete metoda
standardizrii, iar ca reprezentare grafic se recomand cartograma sau
reprezentarea grafic pe coloane dac numrul populaiei e maxim 10-14.
46. Anchete epidemiologice descriptive caracteristici temporale; exemple,
utilitate
1 trenduri. Reflect schimbri n evoluia secular a unei boli/deceselor de o
anumit cauz; arat tendina de cretere/descretere dac apar prbuiri sau
vrfuri. Prezint interes pentru explicaii probabile ale trenduluo observat.
Trendul e utilizat i pentru a face predicii pentru evoluii viitoare. n
interpretarea trendului trebuie s inem cont de schimbri n structura
populaiei, schimbri n clasificarea i evoluia tehnologiei/cunotinelor,
modificri n distribuia factorilor asociai bolilor.
2- variaii ciclice, evoluii sinusoidale. Creteri sau descreteri n evoluia unor
boli. Ex: n rile cu RMI mare exist o variaie sinusoidal (iarna, vara). Aceste
variaii ciclice sunt importante n organizarea resurselor i apar n cadrul bolilor
infecioase.
3 evoluii neateptate, ntmpltoare
47. Studiile descriptive cazurile clinice raportate
Fac parte din anchetele epidemiologice descriptive individuale. Reprezint
cam o treime din articolele de medicin clinic. Cazurile clinice raportate descriu
o observaie neobinuit, care poate s constituie prima etap de recunoatere a
unei noi maladii sau factor de risc. Nu se pot comunica informaii de la mai mult
de 5 pacieni, abordarea este pur descriptiv (se utilizeaz dac este cazul
numai valori absolute, nu se calculeaz indicatori sintetici, ponderi, nu se pot
utiliza reprezentri grafice), limitele acestei abordri in de carcterul subiectiv
al seleciei cazurilor, legat de experiena i domeniul de interes al
cercettorului.

48. Studiile descriptive seriile de cazuri

Seriile de cazuriindividuale reprezinta etapa urmatoare a anchetelor cazuri


clinice raportate, prin gruparea de observaii similare i n consecin pot fi
emise ipoteze a unei entiti patologice sau a unui factor de risc.
Ele pot, in anumite situaii, s sugereze n mod foarte pregnant existena
unui factor etiologic sau particulariti n evoluia unei boli.
Limite: traduc nainte de toate experiena i capacitatea de observaie a unui
cercettor, nu permit generalizarea sau extrapolarea concluziilor, nu permit
stabilirea frecvenei unei boli (ar fi necesar pentru aceasta un studiu de
inciden sau de prevalen), nu nlesnesc nici aprecierea importanei n mod
statistic a unui factor de risc, pe care pot eventual sa l sugereze( n acest caz
ar fi necesar un grup de comparaie).
49. Studiile descriptive de corelaie; avantaje i limite
Scopul acestor stuii este de a compara frecvena unei boli ntre populaii n
acelai interval de timp sau frecvena unei boli n aceeai populaie dar n
momente diferite (ex: frecvena HTA n toate judeele n acelai timp sau
frecvena HTA n Bucureti n 2008 i 2009).
Studiile de corelaie sau studiile ecologice permit efectuarea unei analize la o
scara mai larg. Plecnd de la date care exist n mod pasiv la nivelul unor
populaii ( rate de mortalitate, valoarea vanzrilor unor produse). Din pdv tehnic
se bazeaz pe calcularea unor coeficieni de corelaie (ex: cantitatea de tutun
vndut i cancerul pulmonar).
Limite: valorile pe care le utilizeaz reprezint medii calculate la nivel
populaional, nu informaii culese la scar individual, deci nu premit calcularea
riscului din populaia a crei inciden o lum nu tim care au fumat/nu (Nu pot
s cunosc dac persoana care a fcut boala este i expus). Nu permit controlul
factorilor de confuzie (factorul care se asociaz concomitent att expunerii ct
i efectului).
Aceste studii introduc noiunea de comparaie, trebuie deinute date
despre populaie pentru a putea stabili o corelaie ntre un factor de risc i boala
studiat. Ele folosesc noiunea de frecven a bolii i a factorului de risc. Sunt
abordri transversale n msura n care ele suprapun 2 tipuri de date (frecvena
factorului de risc i frecvena bolii), culese n aceeai perioad. Sunt uor de
realizat n timp scurt, cci fac apel la date de statistic descriptiv, care se
aflcolectate n mod pasiv n sistem.

Un factor de risc real poate s nu fie identificat printr-un studiu ecologic


dac este diluat de carcateristicile unei populaii.
50. Proiectarea anchetelor epidemiologice analitice exemple
Anchetele analitice au scopul de a verifica ipotezele epidemiologice, arat
dac exist o asociere apidemiologic ntre un fcator presupus a fi factor de risc
i efectul aciunii sale (boal, deces). Permit msurarea forei acestei asocieri
epidemiologice.
Sunt de 3 tipuri: prospective, retrospective i ambispective. Prezint 3
caracteristic generale: sunt anchetele longitudinale i necesit prezena a cel
puin dou loturi (un lot test i un lot martor).
Criteriile de alegere a tipului de anchet analitic:
Frecvena factorului de risc n populaie - trebuie inut cont n studiile
prospective. E mai importantt de tiut incidena bolii pentru c ateptm timp de
la expunere la apariia bolii. Prevalena = incidena x durata. Prevalena crescut
se poate datora i duratei cerscute a bolii (boli cronice). Anchetele prospective
se recomand pentru bolile cu inciden crescut. Pentru FR cu frecven mare i
inciden mare a bolii se recomand cohort tip 1, iar n cazul FR cu frecven
mic i inciden mare a bolii se recomand cohort tip 2.
Anchetele retropective se recomand atunci cnd frecvena bolii n populaie
e mic (boli rare), cu prevalen mai mic de 8%. La anchetele retrospective
constituirea lotului martor reprezint punctul critic al studiului.
Metoda cea mai utilizat pentru constituirea lotului martor e metoda
perechilor (fiecrui individ din lotul test i se caut perechea dup aceleai
caracteristici, dar fr boal; criterii folosite: sex, vrst, profesie). Lotul
martor trebuie s fie cel puin egal cu lotul test, ideal de cel puin 2 ori mai mare
(pentru creterea puterii semnificaiei rezultatelor).
Pot exista 2 loturi amrtor unul din caelai spital cu lotul test i altul din
populaia general. Ideal ar fi ca lotul test s fie constituit numai din cazuri noi
(cazurile noi nc mai au modelul comportamental FR urmrit, pe cnd cele
vechi e posibil s fi renunat la FR). 1 FR mai multe boli (Anchet prospectiv!!!)
mai muli FR o boal (Anchet retrospectiv !!!) Ancheta prospectiv nu se
poate repeta pe acelai lot, cea retrospectiv se poate repeta. Pentru a msura
riscul de apariie a unei boli se face doar o anchet longitudinal prospectiv!!!

51. Anchete analitice prospective tip 1 model, scop, etape, msurtori,


interpretare
Se constituie un eantion reprezentativ pentru populaia int care se
autodivide n dou loturi: unul expus la factorul de risc, cellalt neexpus la
factorul de risc. Apoi investigatorul urmrete persoanele expuse i neexpuse
ateptand apariia bolii sau a decesului.
Condiii: s i pstreze statutul de expus/nonexpus, s nu aib boala pe care
urmeaz s o nregistrm, s poat dezvolta boala respectiv (s fie potenial
eligibili). Bolnavii trebuie s fie cazuri noi de boal. Anchetele prospective tip 1
sunt o abordare longitudinal a incidenei. Putem msura: rata cumulativ de
inciden (msoar riscul de mbolnvire la expui i nonexpui), densitatea
incidenei (msoar viteza cu care se propag o boal n populaie). Acest model
este indicat a fi utilizat cand factorul de risc este relativ frecvent n populaie.
Dac factorul de risc este rar, modelul nu mai este eficient sub aspectul
efortului investigaiilor, eantionul ales ar trebui sa fie mult mai mare.
Avantaje: -n momentul proiectrii anchetei rezultatele nu sunt cunoscute, ele
apar dup aciunea factorului de risc, ceea ce confer studiului un caracter
calitativ crescut;
-se pot observa i masura toate efectele pe care le genereaz expunerea la un
factor de risc;
-se poate msura direct riscul bolii pentru fiecare grup.
Dezavantaje: logistice, administrative, perioad lung de urmrire, nu se pot
repeta pe aceleai loturi
52. Anchetele analitice prospective de tip 2 model, scop, msurtori,
interpretare.
Se aleg 2 eantioane : unul cuprinznd subiecii expui la risc (lotul test),
cellat pe cei neexpui (lotul martor), fiecare eantion fiind reprezentativ
pentru cohorta respectiv. Apoi investigatorul urmrete cele doua loturi
ateptnd apariia bolii sau a decesului.
Acest model este indicat cand frecvena factorului de risc in populaie este
mic.

Avantaje:
-n momentul proiectrii anchetei rezultatele nu sunt cunoscute, ele apar dup
aciunea factorului de risc, ceea ce confer studiului un caracter calitativ
crescut;
-se pot observa i masura toate efectele pe care le genereaz expunerea la un
factor de risc; -se poate msura direct riscul bolii pentru fiecare grup (RR).
Dezavantaje: logistice, administrative, perioad lung de urmrire, nu se pot
repeta pe aceleai loturi
53. Anchetele analitice retrospective cazuri/control (tot)
Ancheta caz-control pornete de la efect ctre factorul de risc studiu
anamnestic. Se iau dou loturi: lotul test bolnavi (expui i neexpui) i lot
martor nonbolnavi (expui i neexpui). Frecvena Fr n lotul cazurilor eset de a/
(a+c), iar n cazul lotului control b/ (b+d). Nu se poate calcula RR direct. Pentru
msurarea forei asocierii epidemiologice se folosete OR (odds ratio) = ad/bc,
OR= cota bolii la expui/cota bolii la neexpui. n cazul bolilor rare, OR este
folosit ca RR. Riscul atribuibil, RA%= (OR-1 )/OR.
Impactul actiunii factorului de risc in populatie se masoara cu riscul
atribuibil in populatie: unde: P0=prevalenta expunerii la martori (lotul control), P
=prevalenta expunerii in populatia generala.
P).Chiar daca prevalenta expunerii in populatia generala nu este cunoscuta,
riscul atribuibil se poate masura deoarece deosebirea intre P0 si P nu este prea
mare (P0
Avantaje: durat mic a studiului, nr mic de subieci necesari, cost sczut,
aplicabil la boli rare, facilitatea efecturii studiului, permite analiza
concomitent a mai multor factori de risc sau a mai multor nivele de expunere,
permit repetarea studiului.
Dezavantaje: nonrspunsul subiecilor, docummente medicale consultate pot fi
adesea incomplete, dificultatea de a constitui grupul martor, nu permit
msurarea direct a riscului ci dora estimarea lui prin OR, sunt supuse erorilor
sistematice (bias) sau nesistematice (aleatorii), mai frecvent dect n anchetele
de cohort, ancheta se adreseaz persoanelor n via (cei decedai de boala X
au avut forme mai grave de expunere).

54 Anchete experimentale scop, domenii de aplicare


Anchetele experimentale sunt studii de cohort n care cercettorul
intervine n administrarea factorului studiat i observ efectul asupra criteriului
de raionament. Sunt singurele anchete n msur s dovedeasc relaia cauzal
sau eficacitatea unor tratamente, intervenii, decizii diagnostice i
organizatorice. Dovada experimental este ultimul i cel mai important dintre
criteriile de cauzalitate Evans.
Anchetele experimentale probeaz ipotezele elaborate prin studii
descriptive i verificate prin studii analitice. Se realizeaz n limitele eticii
medicale.
Domenii de aplicare:
evaluarea eficacitii vaccinurilor noi n protecia populaiei mpotriva bolilor
transmisibile
demonstrarea valorii unor conduite terapeutice noi fa de cele uzuale n
momentul respectiv
experimentarea n vederea introducerii n practica medical a unor
medicamente noi, dup ce acestea au fost testate n laborator i pe animale de
experien
evaluarea anumitor forme de organizare a serviciilor sanitare
evaluarea unor programe de educaie evaluarea unor modaliti noi de
depistare a unor factori de risc sau maladii
55 Tipuri de anchete experimentale utilizare, exemplificare
Anchetele experimentale sunt de 3 tipuri: 1. studii clinice 2. studii n teren 3.
studii comunitare
56 Anchete experimentale etape, msurarea riscurilor
Etape:
1. Alegerea lotului criterii de includere (clinice, demografice, geografice i
temporale), criterii de excludere caracteristici care risc s interfereze
calitatea datelor sau interpretarea rezultatelor. Aspect legat de etic sau
dorina unui individ de a nu participa la studiu.

2. Eantionarea poate fi probabilistic (table de numere aleatorii, selecie


sistemic prin proces periodic, tragere la sori) sau neprobabilistic (mai
practic, mai puin riguroas). Pregtirea bolnavilor evaluarea subiecilor,
obinerea consimmntului informat, dreptul de a se retrage.
Msurtori pentru evaluare: nume, adresa, nr. de nregistrare, vrsta, gen,
diagnostic, criteriu de raionament, repartiia n 2 loturi test i martor.
3. Administrarea interveniei: mod deschis, simplu orb (nu tiu subiecii), dubu
orb (nu tiu nici cercettorul nici subiecii), triplu orb (nu tiu nici persoanele
responsabile de criteriul de raionament).
4. Consemnarea rezultatelor monitorizarea complianei subiecilor, chestionare
de autoadministrare, numrarea pastilelor sau analiza metaboliilor urinari.
5. Prelucrarea datelor i testarea statistic a deosebirilor constatate
calcularea riscului relativ i a riscului atribuibil
6. Inferena epidemiologic
57 Fazele studiilor clinice pentru populaiile umane (studierea
medicamentelor)
Studiile clinice (fac parte din anchetele epidemiologice experimentale) sunt
studii experimentale planificate, proiectate n vederea evalurii unui tratament
pe subieci umani, prin compararea rezultatelor obinute ntr-un grup de pacieni
tratai cu medicamentul de cercetat cu rezultatele obinute ntr-un grup martor,
care primete placebo.
Iniial se fac studii pe animale pentru determinarea farmacologiei i
toxicologiei, apoi se parcurg 4 faze de testare clinic:
Faza 1 are ca scop precizarea siguranei i toleranei medicamentului; se
aplic pe un numr mic de subieci
Faza 2 are ca scop determinarea eficacitii optimale a tratamentului
Faza 3 evalueaz eficacitatea tratamentului prin teste terapeutice
comparative, ideal randomizate
Faza 4 dup comercializare: precizarea eventualelor indicaii noi i a efectelor
adverse nedecelate n cursul etapelor precedente Exemple: utilizarea aspirinei
pentru bolile cardiovasculare, beta-carotenul i incidena total a cancerului,
eficacitatea tratamentului cu hipoglicemiante pe termen lung pentru prevenirea
sau ntrzierea complicaiilor vasculare ale DZ, eficacitatea tratamentului cu

aspirin n creterea duratei de supravieuire a pacienilor cu antecedente de


IM.
58 Studiile clinice de teren definiie, scop, exemple

Studiile de teren implic persoane care nu prezint semne de boal dar


despre care se presupune c sunt expuse la riscuri. Datele sunt colectate din
populaia general, nu din rndul populaiei instituionalizate. Scopul studiilor de
teren este prevenirea apariiei unor boli.
Exemple: pestarea vaccinului Salk pentru prevenirea poliomelitei prevenirea
bolii coronariene la adulii maturi (brbaii de vrst mijlocie cu risc crescut)
testarea unor metode de protecie vs. efectul pesticidelor evaluarea impactului
eliminrii vopselelor pe baz de Pb din mediul domestic asupra plumbemiei la copii
59 Studiile clinice comunitare definiie, scop, exemple
Studiile clinice comunitare vizeaz grupuri constituite n comuniti. Sunt
recomandate pentru bolile determinate/influenate de condiiile sociale ale
comunitii respective.
Exemplu: Impactul unui program de educaie n 2 populaii cu risc crescut cu
privire la scderea incidenei i mortalitii prin BCV (consiliere individual i
general, prin mass-media cu privire la reducerea consumului de grsimi, etc).
Rezultatele au fost mai bune n populaia la care s-au aplicat metode individuale.
60 Criterii de alegere a tipului de anchet epidemiologic
1. Frecvena factorului de risc n populaie conteaz pentru anchetele
prospective: pentru tipul 1 (cohort) se recomand factori de risc cu inciden
crescut n populaie, iar pentru tipul 2 (dubl cohort) se recomand factori de
risc cu inciden sczut n populaie.
2. Frecvena bolii n populaie anchetele prospective se recomand atunci cnd
incidena bolii n populaie este crescut, iar anchetele retrospective cnd
incidena bolii este sczut.
3. Avantaje i limite ale fiecrui tip de anchet Avantaje i limite ale
anchetelor prospective:

Avantaje calitate mare, permit evaluarea direct a riscului relativ i riscului


atribuibil, se pot msura toate efectele generate de un factor de risc, permit
evaluarea asocierii epidemiologice ntre expunere i efect, permit inferene de
tip cauzal
Limite logistice, administrative, perioad lung de urmrire, nu se pot repeta
pe aceleai loturi.
Avantaje i limite ale anchetelor retrospective:
Avantaje durata mic a studiului, nr. mic de subieci necesari, cost sczut,
aplicabil la boli rare, facilitatea efecturii studiului, permit analiza concomitent
a mai multor factori sau a mai multor nivele de expunere, permit repetarea
studiului.
Limite nonrspunsul subiecilor, documentele medicale consultate pot fi adesea
incomplete, dificultatea de a construi grupul martor, nu permit msurarea
direct a riscurilor ci doar estimare prin OR, supuse erorilor sistematice (bias)
sau nesistematice (aleatorii) mai frecvent dect n anchetele prospective,
ancheta se adreseaz persoanelor n via (cei decedai de boala X au avut forme
mai grave de expunere).
Avantaje i limite ale anchetelor experimentale:
Avantaje sunt considerate a avea o validitate intern ridicat (rezultatul pe
care l obin e datorat tratamentului i nu altor factori din exterior), permit
observarea unei schimbri care survine ntre cele 2 momente (nceputul i
sfritul interveniei)
Limite generalizarea rezultatelor e limitat (pentru c se folosesc grupuri
mici, uneori atipice), intervine atitudinea indivizilor vis-a-vis de participare,
experimentele pe voluntari nu sunt reprezentative, experimentarea factorilor de
risc e imposibil (din considerente etice i deontologice), dac administrarea nu e
dublu-orb pot interveni erori induse de cercettor, care sugestioneaz pacienii,
interpretarea poate fi i ea prtinitoare, realizarea unei anchete experimentale
pe un eantion e foarte complex i costisitoare fa de alte tipuri de anchet.
Avantaje i limite ale anchetelor transversale
Avantaje permit stabilirea prevalenei, sunt uoare, rapide i relativ ieftine,
datele sunt uor de cules, permit aprecierea amplitudinii unui fenomen, deci sunt
utile n programare, sunt generatoare de ipoteze epidemiologice, permit controlul
factorilor de confuzie (stratificare)

Limite nu stabilesc secvena temporal a evenimentelor (oul sau gina), nu


sunt utile pentru evaluarea incidenei, nu permit calcularea direct a riscului
relativ, nu se aplic n cazul bolilor rare, prezint riscul erorilor de anamnez i
riscul interpretrilor abuzive.
61 Inferena cauzal n epidemiologie criterii de cauzalitate (Evans)
Relaia de cauzalitate dintre un factor i o boal ar trebui dovedit printr-un
experiment. n lipsa posibilitii efecturii experimentului (situaie frecvent n
epidemiologia bolilor cronice), se folosesc argumetne incluse n urmtoarea list:
1. Fora asociaiei msurat cu riscul relativ: cu ajutorul forei de asociere se
poate demonstra c: prevalena bolii la expui este mai mare dect la non-expui
sau c exist o asociere ntre expunere i boal, incidena cazurilor noi de boal
este mai mare de expui fa de nonexpui, prevalena factorilor de risc este
mai mare la bolnavi dect la sntoi.
2. Consistena asociaiei asociaia este prezent n momente diferite n
aceeai populaie sau la populaii diferite n acelai moment (asocierea cauzefect este prezena n locuri, momente i cercetri diferite)
3. Specificitatea efectul apare numai n prezena unor anumii factori.
Specificitatea cauzalitii este valabil pentru bolile monofactoriale (ex. febra
tifoid apare numai n prezena bacilului tific) i nu are relevan pentru bolile
plurifactoriale (ex. cancere, boli cardiovasculare).
4. Relaia temporal factorul cauzal precede apariia efectului; nu confirm
ns asocierea cauzal. Reclam existena unei perioade de laten a factorului
de risc care precede declanarea bolii.
5. Relaia tip doz-efect (gradient) creterea riscului n funcie de
intensitatea aciunii factorilor de risc. Este relaia direct existent ntre
calitatea sau cantitatea factorului de risc i apariia efectului (bolii); cu ct
factorul de risc este mai crescut sau mai intens, cu att efectul este mai
pronunat.
6. Plauzibilitatea (caracterul raional)
7. Coerena cu datele din biologie i experimentale se refer la existena unei
echivalene sau asemnri ntre concluziile cercetrii epidemiologice i
concluziilor altor cercettori.
8. Insuficiena altor explicaii argument n plus pentru ntrirea ipotezei
privind asocierea cauz-efect.

9. Dovada experimental const n administrarea unui factor de risc ntr-o


populaie i urmrirea efectelor. Acest criteriu ridic probleme de ordin etic i
deontologic.

73 Promovarea sntii definiie, principii, domenii de interes


Promovarea sntii este strategia de mediere ntre persoane i mediul
lor, care sintetizeaz alegerea personal i responsabilitatea societii fa de
sntate. Reprezint punerea n practic, bazat pe informaie, a interveniilor
desemnate s promoveze sntatea.
Principiile promovrii sntii
Implic populaia ca ntreg necesitatea populaiei de a fi informat Este
orientat asupra determinanilor sntii, adic asupra celor 4 grupe de factori
care influeneaz sntatea biologici, de mediu, comportamentali, servicii
sanitare.
Utilizeaz metode i abordri diferite, complementare, deoarece sectorul
sanitar, ca sector al vieii sociale, nu poate singur s promoveze sntatea.
Necesit participarea comunitii deoarece promovarea sntii este posibil
numai dac indivizii i transform cunotinele dobndite n comprotamente,
contribuind astfel toi la promovarea sntii.
Implicarea cadrelor medico-sanitare n promovarea sntii, mai ales la
nivelul serviciilor primare.
Scopuri (conform Chartei de la Ottawa):
Elaborarea unor politici publice favorabile sntii
Crearea unor medii favorabile sntii Dezvoltarea aciunii comunitii
(implicare comunitar)
Dezvoltarea abilitilor individuale
Reorientarea serviciilor de sntate
Domenii de interes: educaia pentru sntate, intervenii publice (legale/fiscale),
dezvoltarea i implicarea comunitii, screening.

74 Nivele de profilaxie scopuri, obiective, exemple


Profilaxia reprezint ansamblul msurilor luate de individ, familie, societate
i stat (ca putere) care au drept scopuri: s promoveze sntatea s previn
bolile s reduc consecinele acestora (incapacitatea, invaliditatea) s evite
decesele premature
Obiectiv: creterea speranei de via la natere, fr incapacitate Strategia
european: a da via anilor (prin msuri de control a morbiditii i
incapacitii), a da sntate vieii (prin promovarea sntii), a da ani vieii (prin
reducerea nr. deceselor premature i prin creterea duratei medii de via).
Nivele ale profilaxiei: primordial are drept scop prevenirea apariiei
factorului de risc n mediul fizic i social. Presupune aciunea integral a tuturor
sectarelor social-economice.
Evaluarea aciunii de prevenie primordial se poate realiza prin
monitorizarea incidenei factorului de risc i implicit prin incidena bolilor
asociate. n practic se folosete evoluia prevalenei factorului de risc. Ex.:
reglementri din partea guvernelor i aciuni fiscale pentru prevenirea vnzrii
igrilor, politici i programe alimentare. primar se adreseaz indivizilor
sntoi. Are drept scop evitarea apariiei bolii la nivelul individului i scderea
incidenei bolii n populaie prin modificarea distribuiei factorului de risc.
Evaluare frecvena FR, incidena bolilor asociate FR. Ex.: educaie pentru
sntate pentru schimbarea comportamentelor nesanogene, imunoprofilaxie,
fluorizarea apei. secundar are drept scop identificarea precoce a bolii n
vederea controlului evoluiei acesteia, la nivel individual.
Evaluare monitorizarea prevalenei i a fatalitii bolii/bolilor. Metode
screening, examen medical periodic. teriar se refer la recuperarea medical,
social i profesional; implic o reea de servicii de recuperare.
75 Modele de abordare a prevenirii bolilor definiii, exemple

Exist 3 modele posibile de abordare a promovrii sntii i prevenirii bolilor:


1. Modelul bazat pe nelegerea etiologiei bolilor
2. Modelul epidemiologic
3. Modelul etapelor vieii

1. Controlul bolilor bazat pe nelegerea etiologiei bolilor Trebuie precizat c


acest demers al controlului bolilor include n factorii etiologici i factorii de risc.
McKeown a grupat bolile in 4 grupe mari:
a. Bolile prenatale care sunt determinate la fecundare. Sunt incluse aici defecte
i afectiuni ale unei singure gene, ce produc aberaii cromozomiale, independente
de mediul ambiental i comportament. Aceste boli nu pot fi n mod practic
influenate. Dei numrul entitilor acestor afeciuni este mare, frecvena lor
este rara, de unde faptul c nu prezint o preocupare major din punct de
vedere al sntaii publice; ele nu pot fi prevenite ci doar interceptate.
b. Bolile determinate prenatal, dar dup fecundare, de factori ce apar n
perioada intranatal (nidarea oului i primele faze de multiplicare) prin
interferarea acestor faze cu unii factori infecioi, toxici, fizici (rubeola,
talidomida, iradiere, fumat, carena de iod; rezult c unele afeciuni din aceast
grup pot fi controlate.
c. Bolile determinate postnatal ca urmare a unor carene sau agresiuni a
factorilor de risc din mediu. Aici se regsesc cele mai multe afeciuni ce domin
modelul de morbiditate din rile n curs de dezvoltare i n rile n care nivelul
de dezvoltare socio-economic i cel al serviciilor sanitare tinde s ajung la
modelul rilor dezvoltate: bolile nutriionale malnutriia, bolile infectoparazitare, bolile legate de carene igienice. Pentru controlul acestor boli
trebuie luate msuri socio-economice i de sanitaie, prin urmare intervenia
statului e foarte important.
d. Postnatal, boli determinate de defecte de adaptare a organismului sunt
ntlnite n rile dezvoltate i supradezvoltate n care datorit tehnologiei apar
modificri de comportament i boli legate de stilul de via.
2. Modelul epidemiologic Are n vedere frecvena bolilor i a factorilor care
condiioneaz fiecare grup de boli i prezint 2 variante: modelul monofactorial
(modelul epidemiologice al bolilor transmisibile: agent cauzal-efect) i modelul
plurifactorial. Factori de risc asociai principalelor cauze ale pierderii anilor
poteniali de via: boli cardiovasculare fumat, HTA Boli cerebrovasculare
HTA cancer fumat, alcool accidente de circulaie alcool, vitez alte accidente
alcool sinucideri, omucideri alcool, arme ciroza alcoolul gripa, pneumonia
starea vaccinal, rezistena sczut diabetul obezitatea
3. Modelul etapelor vieii Este modelul adaptat problemelor actuale ale strii de
sntate. Pornete de la ipoteza c elementele nefavorabile apar aleator, dar cu

o probabilitate diferite n diferitele momente ale vieii, n funcie de condiiile


biologice, ocupaionale, medicale. Permite elaborarea unor pachete de servicii
preventive specific diferitelor grupe de vrst.
76 Modelul epidemiologic monofactorial i plurifactorial descriere, exemple
Modelul monofactorial este modelul clasic al bolilor transmisibile (agent cauzal
boal). Msurile de intervenie se vor adresa fie receptorului, fie creterii
rezistenei specifice/nespecifice, fie vectorului, fie ntreruperii cilor de
transmitere. Este limitat la un numr mic de boli. Modelul plurifactorial este
prezent la majoritatea bolilor care predomin actual n tabloul de morbiditate.
Ex. BCV HTA, fumat, dislipidemie, DZ, sedentarism. Permite controlul unui FR
asociat mai multor boli: fumat, alcool, diet, obezitate, stress, sedentarism,
HTA, colesterol.
77 Strategia preventiv bazat pe demersul individual importan, domenii,
avantaje i limite
Este strategia n care aciunile se adreseaz individului cu boala sa. Aceast
strategie aparine exclusiv sectorului clinic. n faa unui bolnav, medicul i va
pune urmtoarele ntrebri: "De ce a fcut boala?", "De ce a fcut-o acum?",
"Ce-ar fi trebuit s fac bolnavul ca boala s nu fi aprut?". Este strategia n
care, n fiecare moment, n mintea medicului apare ideea riscului relativ ca
expresie a forei asociaiei epidemiologice. Este o strategie important pentru
practica medical individual.
78 Strategia populaiei la risc nalt definiie, avantaje i limite
(exemplificai)
Strategia riscului nalt se adreseaz persoanelor cu risc nalt (persoane cu o
probabilitate mai mare de a face boala). Prima operaie n cadrul acestei
strategii este identificarea persoanelor la risc nalt, deoarece "filosofia"
strategiei este: cel la risc nalt este cel mai susceptibil s fac boala, de unde i
nevoia de msuri adecvate de prevenire i combatere a bolii sau decesului.
Aceasta strategie presupune screeningul populaiei, pentru a fi reinute
persoanele la risc nalt.

Identificarea acestor persoane se poate realiza i fr screening cnd,


cunoscndu-se factorii de risc, se pot identifica succeptibilii fr a mai fi
examinati (ex.: sugarii, gravidele, muncitorii care lucreaz n medii cu noxe, etc.).
Avantaje: intervenia serviciilor de sntate este adecvat intereselor
individului, cci cel cu factori de risc este mai interesat s adopte msuri
preventive; modelul este apropiat raionamentului clinic motivaia individului de a
participa este mai mare raport cost/eficacitate este favorabil, deoarece
investiia se limiteaz la persoanele la risc nalt raportul beneficiu/risc este
favorabil pentru c sunt supui eventual efectelor secundare numai cei
susceptibili, nu i ceilali
Limite: dificultile i costurile screeningului, cnd este necesar efectuarea
lui protejeaz doar persoanele la risc nalt identificate iniial, prin urmare
cazurilor noi aprute pe parcurs vor fi ignorate efectele vor fi paleative i
temporare, durata lor fiind egal cu durata interveniei exercitate asupra
grupului la risc nalt efectele sunt limitate la cei care fac obiectul interveniei i
nu la ntreaga populaie limite de ordin comportamental, psihologic, deoarece se
face o segregare etic, protejnd numai o parte a populaiei nr. indivizilor la risc
nalt este mic (avantaj economic), spre deosebire de persoanele cu risc sczut
sau moderat care predomin n populaie i care rmn neprotejate
79 Strategia ecologic definiie, avantaje i limite (exmplificai)
Strategia populational este strategia care se bazeaz pe populaie, care
intereseaz nu boala individului, ci incidena bolii n populaie. Cauzele bolii sunt
diferite de cauzele incidenei. Factorii genetici pot explica susceptibilitatea
individului fa de boal, dar nu explic frecvena bolii. Factorii genetici explic
deci heterogenitatea intraindividual, nu pe cea interindividual. Frecvena bolii
este explicat prin factori ambientali. Strategia populaional intereseaz
medicul colectivittii (de sntate public).
Avantaje: se adreseaz ntregului grup populaional abordarea nu mai este
paleativ, ci radical, ea adresndu-se distribuiei factorului de risc n populaie
potential mare (de ex: studiul epidemiologic Framingham a artat c o scadere cu
10mm Hg a TA sistolice va avea drept consecin o scdere cu 30% a mortalitii
datorate HTA) este o strategie adecvat dpdv comportamental, psihologic,
deoarece nu face nicio discriminare beneficiile la nivelul populaiei sunt foarte
mari efectele se menin n timp

Limite: prezint avantaje mici pt cei la risc nalt motivaia este insuficient
pentru individ i medic presupune un alt mod de abordare a serviciilor sanitare,
neobinuit raportul beneficiu/risc nu mai este aa de mare ca la strategia
riscului nalt. Este vorba de paradoxul preveniei msurile preventive care
aduc mari beneficii pentru populaia general, dar beneficii mici pentru indivizii
la risc nalt
80 Educaia pentru sntate definiie, scop, abordri posibile
Educaia pentru sntate este un sistem care include: contiina strii de
sntate, procesul de predare/nvare, participare. Educaia pentru sntate
are urmtoarele scopuri: ridicarea nivelului de cunotine medicale al populaiei
n principal n domeniul sanogenezei, proteciei mediului i preveniei bolilor
formarea i dezvoltarea unor deprinderi corecte care s promoveze sntatea
crearea unei poziii active fa de sntatea individual i fa de problemele
sntii publice, n sensul atragerii i capacitrii maselor la participarea activ
n realizarea consolidarii sntii.
Educaia pentru sntate este diferit de educaia sanitar care vizeaz
igiena personal. Elementul fundamental al educaiei pentru sntate este
comunicarea.
81 Metode utilizate n educaia pentru sntate
Metodele educaiei pentru sntate pot fi clasificate n funcie de calea de
transmitere a mesajului educativ astfel:
1.mijloace auditive (sau orale): convorbirea individual, convorbirea de grup,
lecia, conferina, radioemisiunea
2mijloace vizuale: cu rol dominant textul (lozinca, articolul, broura, formele
beletristice) sau cu rol dominant imaginea (afiul, pliantul, plana, diapozitivul,
macheta, expoziia).
3 mijloace audiovizuale: filmul, emisiunea TV, teatrul.
Clasificarea mijloacelor educativ-sanitare se poate face i n funcie de
adresabilitate:
a.mijloace individuale: sfatul medicului
b.mijloace de grup: convorbirea de grup, lecia, instructajul cu un grup omogen n
raport cu pregtirea general (colari, muncitori, militari, etc.); cu un grup

omogen n raport cu interesul fa de subiect (bolnavi de o anumita boal, gravide


sau mame);
c. mijloace de larg informare: conferina, filmul, emisiunea TV sau radiofonic,
tipriturile.
Alt clasificare: mijloace directe n care mesajul educativ sanitar este
transmis ca o informaie nemediat. mijloace indirecte care utilizeaz o cale de
transmitere ce presupune o forma artistic i care capteaz interesul prin ea
nsi, dar care urmrete, n fapt, acelai scop.

82. Managementul- definitie, evolutie, principii si tendinte actuale


Def. Managementul este procesul prin care munca este facuta prin
intermediul altora, bine, la timp si in limita bugetului disponibil. Sarcina
fundamentala a managementul este sa ii faca apti pe oameni de o performanta
colectiva.
Principii generale ale conducerii
1. Conducerea prin obiective
2. nvarea prin experien vazut si facut
3. Diviziunea muncii
4. nlocuirea resurselor rare
5. Convergena muncii
6. Funciile determin structura
7. Delegarea autoritii
8. Conducerea prin excepie
9. Utilizarea celui mai scurt drum pn la decizie. permite atingerea eficacitatii
manageriale , in ce masura rezultatele au fost atinse

83. Tipuri si nivele manageriale- exemple, relatia dintre management si


leadership

Managerul este o persoana numita care poarta responsabilitatea indeplinirii


unei activitati folosind resursele care ii stau la dispozitie.
Leaderul este o persoana a carei putere vine din ascultarea si acceptarea lui
de catre colaboratori ptr. calitatile sale umane si profesionale.
Comportamentul de manager i cel de lider sunt dou procese complexe care
presupun activiti diferite din punct de vedere calitativ.
Un manager trebuie s fie i un foarte bun lider, care s fie expert n
iniierea structurii i consideraiei, care reprezint activitile de baz ale
comportamentului de lider.
Exista trei tipuri de manager:
De top ( top manager, senior) stabileste scopul, misiunea, strategiile si
politica organizatiei.
De tip mediu implementeaza strategia, dezvolta planuri operationale de
interventie si coordoneaza departamentele care fac parte din organizatia pe
care o conduce (ex. Manager de spital)
De tip operational- coordoneaza activitatea lucrand alaturi de cei pe care ii
conduce, rezolva probleme zilnice (ex. Sef de sectie)
84. Definiti functiile manageriale

Funciile manageriale reprezint activitatile de baza realizate de manageri


pt atingerea obiectivelor organizatiei utilizand resurse umana si alte tipuri de
resurse
.Fct managerilor (activ de baza) sunt 5 la numar si pot fi sintetizate in ciclul
functilor manageriale.
1. reprezinta selectarea misiunilor,obiectivelor si actiunilor necesare pentru
realizarea acestora.scopul planificarii este acela de a da posibilitatea serv de
sanatate sa faca fata prezentului si sa anticipeze viitorul.
2.Planificarea reprezinta functia prin care se stabileste structura organizatiei
si se definesc rolurile persoanelor in cadrul diferitelor compartimente. Totodata
presupune stabilirea relatilor dintre compartimente si oameni si implicit la
stabilirea rel de autoritate si responsabilitate.

3.Organizarea presupune activitati legate de managementul resurselor


umanesau administrarea personalului.
4.Functia de personal (coordonare) reprezinta functia de orientare a oamenilor
catre cea ce trebuie sau nu sa faca, este orientata catre actiune.Aceasta implica
constituirea unui mediu de motivare, comunicare si leadership in care membrii
organizatiei inteleg ce se asteapta de la ei.
5.Conducerea (comanda) este functia care se concentreaza pe monitorizarea si
evolutia performantelor organizatiei, scopul fiind imbunatatirea continua a
calitatii.Acesta mai implica stabilirea de standarde si compararea rezultatelor cu
standardele stabilite.Control

85. Functia de conducere, stiluri de conducere

Reprezinta functia de orientare a oamenilor catre cea ce trebuie sau nu sa


faca, este orientata catre actiune.Aceasta implica constituirea unui mediu de
motivare, comunicare si leadership in care membrii organizatiei inteleg ce se
asteapta de la ei.
Un manager poate alege mai multe stiluri de conducere in functie de sarcina
pe care are de indeplinit (conducere situationala). Stiluri:
a. autocratic ( managerul ia decizia si o impartaseste personalului)
b. consultativ (managerul prezinta deciziile si ii invita pe angajati la discutii)
participativ (managerul prezinta problema, ia parte la discutii, asculta
sugestiile si ia deciziile)
c.

democratic (managerul defineste anumite limite cerand angajatiilor sa ia


deciziile in limitele prezentate)

d. laissez-faire (permite angajatiilor sa actioneze intre anumite limite)


e. Conducerea (comanda)

86. Definiti si comentati functiile de personal si control


Presupune activitati legate de managementul resurselor umane sau
administrarea personalului.

Scopul principal al funciei de personal este desemnarea pe post a celor mai


adecvate persoane care au calificarea cea mai corespunztoare cerinelor fiei
postului.
Funcia de personal presupune:
- recrutarea angajailor
- selectarea celor ce vor fi angajai
- alocarea personalului n posturile existente
- instruirea personalului pentru creterea calitii muncii
- consilierea angajailor n privina performanei i avansrii n carier
- stabilirea criteriilor pentru plata angajailor i distribuirea beneficiilor
- pensionarea, transferul i concedierea angajailor.
Functia de personal (coordonare)
este functia care se concentreaza pe monitorizarea si evolutia performantelor
organizatiei, scopul fiind imbunatatirea continua a calitatii.Acesta mai implica
stabilirea de standarde si compararea rezultatelor cu standardele stabilite.
Exista 4 etape in procesul de control :
1. stabilirea standardelor de timp, calitate, cantitate;
2. msurarea rezultatelor;
3. compararea rezultatelor cu standardele
4. aplicarea modificrilor necesare.Control

87. Functiile de planificare si organizare- descriere si importanta

Reprezinta functia prin care se stabileste structura organizatiei si se


definesc rolurile persoanelor in cadrul diferitelor compartimente. Totodata
presupune stabilirea relatilor dintre compartimente si oameni si implicit la
stabilirea rel de autoritate si responsabilitate.
Exista 2 tipuri de structuri :
1. reprezinta selectarea misiunilor,obiectivelor si actiunilor necesare pentru
realizarea acestora.scopul planificarii este acela de a da posibilitatea serv de

sanatate sa faca fata prezentului si sa anticipeze viitorul. Planificarea implica


luarea deciziei asupra a cea ce trebuie facut, cand si cum. Se poate vb de o
planificare pe termen lung (mai mult de 1 an) sau pe termen scurt (mai putin de 1
an ).la niv manageriale mai inalte in domeniul planificarii se pune mai mult accentul
pe scopuri si obiective, misiune (planificare strategica). Scopuri=linii directoare
generale care indica ce se doreste sa se obtina Obiective= mijloace
cuantificabile , masurabile de a atinge scopurile. Strategii=planuri de actiune pt
atingerea obiectivelor. OrganizareaPlanificarea consta in relatiile bine stabilite
intre indivizi si grupuri, gruparea oamenilor si a proceselor in unitati logice (ex.
UPU).
2.Structura formala a unei organizatii se refera la rel interpersonale intre
indivizi si grupuri . Organizatiile pot fi structurate pe baza : Structura
informala Functiilor Serviciilor produselor

88.Rolurile informationale-enumerare, def, importanta


Roluri informaionale: managerul trebuie s fie sursa de informaii pentru
departamentul su de lucru, informaii care pot proveni din propria zon de
influen sau din afara acesteia. Datorit rolurilor de receptor (monitor),
diseminator i purttor de cuvnt, managerul poate s transmit informaia
subordonailor, fie nemodificat, fie modificat parial, fie s nu o transmit
deloc. - rol de monitor (receptor): poate primi informaii despre funcionarea
unei instituii sau poate cuta informaii legate de munca pe care o desfoar.
Sursa informaiilor: cri, reviste, mass-media, rapoarte, ntlniri,
conferine, conversaii informale, etc. Managerul sorteaz toate aceste date i
alege informaia cea mai util i pertinent.
Sursele formale i informale utilizate de manager au drept scop informarea
lui riguroas, documentat care s-i permit luarea deciziilor avantajoase
naintea altor manageri care nu au acces la aceste informaii. - rol diseminator:
alege informaiile pe care le mprtete altora.
Aceast funcie cuprinde i transferul de informaie ctre subalterni care,
altfel, nu ar avea acces la aceasta sau nu ar sesiza la timp importana
informaiei. - rol de purttor de cuvnt: managerul este delegat s vorbeasc n
numele departamentului sau organizaiei, putnd informa sau influena
persoanele din organizaie sau din afara ei.

89. Rolurile interpersonale- enumerare, definitie, importanta

Roluri interpersonale
fac parte din autoritatea formal a managerului:
- rol de reprezentare se refer la ndeplinirea sarcinilor sociale i ceremoniale.
Exemplu: - managerul este cel care are obligaia, n calitate de reprezentant
al organizaiei, s participe la o serie de evenimente ca: ntmpinarea oaspeilor;
pensionri, etc.
Ele ocup o bun parte din timpul managerilor. - rol de lieder: liederii, prin
autoritatea formal cu care sunt investii, rspund de conducerea muncii depuse
de compartimentul lor.
n aceast calitate de lieder-manager,el stabilete o direcie i un mediu de
munc menite s ncurajeze subordonaii pentru a lucra la nivel optim. - rol de
legtur : managerii au obligaia de a stabili contacte permanente la nivel de
egalitate, cu ali manageri, din afara departamentului de lucru i din alte
organizaii, realiznd, astfel, lucrul n reea.
90. APTITUDINILE MANAGERIALE
A) Aptitudini tehnice
B) Aptitudini umane
C) Aptitudini conceptuale
A.Aptitudinile tehnice se refer la nivelul de competen ntr-o activitate
specific. Ele includ procese specializate, metodologii sau proceduri i tehnici
necesare activitii ntr-un domeniu specific,cel medical n situaia de fa.
Frecvent se consider c cei ce practic chirurgia au un nivel ridicat al acestor
aptitudini. Inginerul mecanic, la rndul su, posed un nalt nivel de aptitudini
tehnice n proiectarea unui sistem de ventilaie pentru slile de operaie din
spital.

Managerii posed aptitudini tehnice de genul: citirea i intepretarea unui


raport financiar, aptitudini de a scrie un raport, de a face o propunere concis i
uor de citit, de a susine o prelegere logic i clar. Dup cum am menionat mai
sus managerii petrec tot mai puin timp aplicnd aptitudini tehnice pe msur ce
sunt promovai ctre nivelele nalte de responsabilitate.
B.Aptitudinile umane se refer la abilitatea managerilor de a lucra eficient
cu ceilali, indivizi sau grupuri. Astfel, un manager trebuie s fie contient de
atitudinea, percepia i sentimentele celorlali i este necesar s le ia n
considerare n procesul managerial. n fapt, managementul nsui este un
continuu proces de nelegere a comportamentului i atitudinilor celorlali i de
comportare ntr-o manier care s inspire ncredere. Cele mai importante dintre
aceste aptitudini sunt: a conduce fr a jigni, a nu fi de acord fr a fi
dezagreabil, a media un conflict, a conduce o edin.
Managerii de la toate nivelele i petrec o bun parte din timp exersnd
aptitudini umane. Totui proporia de timp dedicat acestora variaz puin pe
msur ce managerul urc ierarhic.
C.Aptitudinile conceptuale sunt reprezentate de abilitatea de a nelege
relaiile existente n situaiile complexe, de a vedea conexiuni n haos i de a
avea o viziune de viitor. Managerul trebuie s fie n stare de a vedea organizaia
pe care o conduce i operaiunile care se desfoar ca pe un ntreg. Diferitele
procese, intrri sau ieiri, interaciunea dintre componentele organizaiei i
interrelaiile dintre organizaie i mediul exterior trebuie privite ca ceva
singular, ca o entitate ce include totul.
De aceea, aceste aptitudini sunt necesare mai ales la nivelul cel mai nalt al
organizaiei. Aici, interrelaiile i efectele deciziilor ce afecteaz ntreaga
organizaie sunt resimite cel mai puternic. Managerii de nivel inferior au mai
puine oportuniti de a-i exercita i demonstra aptitudinile conceptuale dar
succesul lor depinde adeseori de abilitatea de a vedea unde se ncadreaz ei i
unitatea de lucru condus de ei n organigrama ntregii organizaii.
91. Sisteme de sanatate
Sisteme de Sanatate - sunt definite dupa Maxwell si colaboratorii prin
ndeplinirea urmatoarelor conditii: acoperire generala, accesibilitate prompta,
pertinenta fata de nevoi, echitate, posibilitati de alegere, eficacitate, eficienta
nalta, acceptabilitate sociala larga, responsabilitatea statului fata de sanatatea
public

92 Sistemul SAS (bismark)

Sistemul de sanatate n care tertul platitor este reprezentat de mai multe


case de asigurari non-profit si colectarea banilor se face prin asigurari publice
(obligatorii). Exemple tipice sunt Germania si Franta
93 Sistem national tip Beveridge

Sistemul de sanatate n care tertul platitor este guvernul si modul de


colectare a banilor este impozitul general (exemplu tipic fiind sistemul national
de sanatate al Marii Britanii.)
94 Modalitati de finantare a sistemelor de sanatate

Exista cinci modaliti principale de finanare a sistemelor de sntate:


1.Finanarea de la bugetul de stat; Prin aceast modalitate de finanare,
fondurile sunt colectate la bugetul de stat, fiind apoi alocate sectorului sanitar.
Acoperirea populaiei este general, persoanele contribuind n funcie de venit i
nu n funcie de riscul individual
2.Finanarea prin asigurrile sociale de sntate; Finanarea sistemului
asigurrilor sociale de sntate se realizeaz prin contribuii obligatorii, de
obicei n pri egale, din partea angajailor (sub forma unui procent din salariu) i
a angajatorilor. n unele ri, n scopul includerii i a celor care lucreaz n afr
sectorului oficial, contribuia poate fi calculat ca procent din venitul global al
persoanelor respective (ex. agricultori).
3. Finanarea prin asigurrile private de sntate; Mrimea contribuiei
depinde, de asemenea, de pachetul de servicii care vor fi furnizate, la care se
adaug cheltuielile administrative, precum i marginea de profit. Ultimele dou
reprezint aproximativ 40-50% din valoarea primei de asigurare. Costurile
administrative mari se explic, n principal, prin costurile de marketing foarte
ridicate, necesare pentru a vinde asigurarea ct mai multor indivizi.

Asigurarea privat poate fi oferit i unor grupuri de persoane, de obicei


salariai ai aceluiai angajator, sau membri ai unor sindicate.
4. Finanarea prin pli directe.Exist mai multe tipuri de plat direct:
plata n totalitate a serviciilor;
co-plata (o sum fix pentru fiecare vizit medical);
co-asigurarea (un anumit procent din costul vizitei).
Plata direct, n totalitate, a serviciilor medicale se realizeaz de regul n
sectorul privat, n timp ce co-plata i co-asigurarea sunt ntlnite cu precdere n
sectorul public al furnizrii serviciilor medicale.;
finanarea comunitar. Este o metod care se poate aplica n general
comunitilor rurale. Ea presupune ca membrii unei comuniti s plteasc n
avans o contribuie n scopul obinerii unui pachet de servicii medicale, atunci
cnd acestea vor fi necesare. Contribuia acoper de regul o parte a costurilor,
restul fiind subvenionat de ctre guvern. Contribuii se pot obine i din
industria local, acolo unde aceasta exist. Finanarea comunitar i propune, de
cele mai multe ori, s acopere costurile ngrijirilor primare, costurile cu
medicamentele, precum i o parte din cheltuielile de spitalizare

95 Principalele modalitati de plata a serviciilor medicale

Plata per serviciu(fee-for-service) :


-unitatea de plata va fi reprezentata de vizita medicala,sau de actul medical
propriu-zis
-furnizorul este platit proportional cu serviciile prestate
-metoda este utilizata pt plata spitalelor,centrelor de sanatate,medicilor cu
practica individuala
Capitatia : -reprezinta o modalitate de palta a unei sume fixe,pentru care
fiecare pacient inscris pe lista unui medic,indiferent de nr serviciilor
efectuate,intr-o perioada de timp considerata
Plata per caz: -este o metoda de rambursare in care unitatea de plata este
reprezentata de pachetul de servicii,respectivul de episodul de ingrijiri

-furnizorul primeste o suma stabilita indiferent de costul efectiv al serviciilor


cuprinse in pachet sau in episodul de ingrijiri(bolnavul internat)
Plata prin salariu: -reprezinta plata catre medici a unor sume fixe,lunare sau
anuale,indiferent de nr pacientilor tratati sau de cantitatea,respectiv costul
serviciilor furnizate de catre acestia.
Bugetul global: -metoda consta in plata unui buget stabilit in avans,prevazut
cu anumite limite maxime -furnizorul are libertatea ca,in interiorul acestor limite
sa poata aloca sumele pe care le considera necesare pe diferite articole de
cheltuieli.
96 Modalitati de plata a ingrijirilor intraspitalicesti

Plata per serviciu (fee-for-service). Unitatea de plat va fi reprezentat de


vizita medical, sau de actul medical propriu-zis, furnizorul fiind pltit
proporional cu serviciile prestate. Modalitatea ofer furnizorilor stimulente
economice pentru a efectua ct mai multe servicii, unele chiar non-necesare,
existnd i tendina din partea pacienilor de a abuza de aceste servicii
(hazardul moral).
Plata per caz este o metod de rambursare n care unitatea de plat este
reprezentat de pachetul de servicii, respectiv episodul de ngrijiri. Pentru
fiecare din acestea, furnizorul primete o sum stabilit printr-un contract
prealabil, indiferent de costul efectiv al serviciilor cuprinse n pachet sau
episodul de ngrijiri. Atunci cnd sunt pltii per caz, furnizorii sunt stimulai s
reduc durata de spitalizare, numrul serviciilor per caz, scurtarea perioadei
post-operatorii sau reducerea consultaiilor de control. Spitalele i medicii sunt
ncurajai s selecteze pacieni cu afeciuni mai puin severe, existnd i
tendina creterii numrului cazurilor tratate i raportate.
Plata per zi de ngrijiri/spitalizare. Pentru fiecare zi de ngrijiri sau
spitalizare, furnizorul primete o sum fix. Metoda este folosit pentru plata
spitalelor i a centrelor de sntate. Furnizorii sunt stimulai evident s
prelungeasc durata de spitalizare, cu att mai mult cu ct de regul ultimele zile
de spitalizare sunt mai puin costisitoare
Bugetul global. Metoda const n plata unui buget stabilit n avans, prevzut cu
anumite limite maxime. Totui, furnizorul are libertatea ca, n interiorul acestor

limite s poat aloca sumele pe care le considera necesare pe diferite articole de


cheltuieli
97 Modalitati de plata ale medicului de familie
Capitaia reprezint o modalitate de plat a unei sume fixe, pentru fiecare
pacient nscris pe lista unui medic, indiferent de numrul serviciilor efectuate,
ntr-o perioad de timp considerat.
Suma per pacient poate varia ns n funcie de anumite considerente, cum ar
fi vrsta sau sexul. De aceast dat, riscurile sunt preluate de ctre furnizori,
iar n tendina de minimizare a acestora, pacienii ar putea avea de suferit.
Astfel, medicii vor nscrie pe listele lor persoane sntoase, ngreunnd accesul
celor bolnavi (cream skimming).
De asemenea, ar putea fi furnizat un numr mai mic de servicii dect cel
necesar.
Pe de alt parte, ar putea crete competiia ntre medici pentru atragerea
pacienilor pe listele proprii. Capitaia este utilizat atunci cnd se dorete
acoperirea populaiei cu medici, de exemplu n asistena medical primar.
98 Plata per serviciu (fee-for-service)

Unitatea de plat va fi reprezentat de vizita medical, sau de actul medical


propriu-zis, furnizorul fiind pltit proporional cu serviciile prestate.
Metoda este utilizat pentru plata spitalelor, centrelor de sntate,
medicilor cu practica individual.
Modalitatea ofer furnizorilor stimulente economice pentru a efectua ct mai
multe servicii, unele chiar non-necesare, existnd i tendina din partea
pacienilor de a abuza de aceste servicii (hazardul moral).
Reprezint singura form de rambursare n care medicul, spitalul sau centrul
de sntate, nu au nici un motiv s selecteze pacienii sntoi, dimpotriv,
opusul ar putea fi adevrat.
Furnizorul nu preia nici un risc financiar, acesta aparinnd n ntregime
pltitorului (pacient sau casa de asigurri).

99 Salariu

Reprezint plata ctre medici a unor sume fixe, lunare sau anuale, indiferent
de numrul pacienilor tratai sau de cantitatea, respectiv costul serviciilor
furnizate de ctre acetia.
Medicul pltit prin salariu suport un risc financiar foarte redus. El nu are
stimulente pentru a minimiza activitatea, dar nici pentru a o crete. Riscul n
acest caz este acela de a fi constrni s trateze ct mai muli pacieni,
angajatorul dorind s-i minimalizeze riscul financiar angajnd ct mai puini
medici i repartizndu-le acestora un numr ct mai mare de pacieni.
n practic, angajatorul poate oferi bonusuri atunci cnd cheltuielile au fost
sub limita stabilit, iar activitatea spitalului nu a fost afectat prin aceasta.
100 Sistemul din Romania

n Romnia exist dou surse principale de venituri pentru sntate i anume


fondurile asigurrilor sociale de sntate, completate cu bani de la bugetul de
stat.
Finanarea prin asigurrile sociale de sntate Constituirea fondurilor A.S.S.
este reglementat prin L.A.S.S., la capitolul Finanare i const n principiu din
contribuia n procente egale (7% ) din partea angajailor i a angajatorilor.
Fondurile sunt destinate plii furnizorilor de servicii medicale, dei n
ultima vreme s-a constatat i o tendin de mpovrare a asigurrilor de sntate
cu obiective care ar trebui s fie finanate de la bugetul de stat (programe
naionale de sntate, plata unor drepturi salariale).
Finanarea de la bugetul de stat Suplimentar fa de sistemul asigurrilor
sociale de sntate, funcioneaz n continuare i un sistem al impozitrii directe
(pe venit, pe profit) i indirecte (T.V.A., accize).

Banii de la buget alocai sntii sunt administrai de ctre Ministerul


Sntii, a crui organizare i funcionare sunt reglementate prin H.G. nr.
244/1997. n aceast hotrre sunt stipulate i unitile sanitare bugetare.

101 Economia sanitara

Economia sanitar este o aplicaie a tiinelor economice, care studiaz


modul n care sunt produse i furnizate ngrijirile de sntate i, de asemenea,
comportamentul celor care au legtur cu serviciile de sntate (pacieni, medici,
politicieni, etc).
Abordari:
Economia pozitiv care ncearc s explice fenomenele existente i face
afirmaii descriptive. Un exemplu de ntrebare la care rspunde economia
pozitiv este: care este efectul creterii preurilor pentru utilizarea serviciilor
de sntate?.
Economia normativ - care face predicii despre cum ar trebui s fie, sau ce ar
trebui fcut, i sugereaz sau impune anumite conduite. De exemplu: ar trebui
s mrim preurile serviciilor de ngrijiri de sntate? este o ntrebare la care
rspunde economia normativ. Sisteme: sistemul de pia - n care se realizeaz
un schimb liber de produse i factori de producie, proprietatea resurselor
productive este privat i alocarea resurselor se face sub form automat lsnd
s funcioneze liber forele autoreglatoare ale pieei (statul poate avea ns
rolul de a redistribui resursele iniiale ntre indivizi pentru a atinge obiective de
echitate);
sistemul economiei centralizate n care schimburile sunt dirijate total de
guvern i n care toate resursele productive sunt n proprietatea statului, iar
statul evalueaz nevoile consumatorilor i decide ce bunuri s fie produse, n ce
cantitate i cum anume, precum i distribuia acestor bunuri.
102 Servicii de ingrijire a sanatatii, piete de sanatate

Serviciile de ngrijire a sntii sunt considerate bunuri de consum, avnd


totui unele caracteristici particulare: existena unei asimetrii n informaie

ntre productorul de servicii (medic) i consumatorul acestora (pacient)


consumatorul este aproape ntotdeauna nesigur asupra calitii produsului
cererea pentru servicii de ngrijire a sntii este imprevizibil i nu are un
caracter regulat costul serviciilor de ngrijire a sntii este destul de mar
Piete:
Pieele au dou componente, i anume, pe de o parte cererea, n care rolul
este jucat de consumatori, iar de cealalt parte oferta, n care rolul este jucat
de productori.
Prin pia se nelege, mecanismul de echilibrare a cererii i ofertei, care
permite schimbul de bunuri i servicii ntre consumatori i productori, fr s
fie necesar intervenia guvernului.
Principalul factor care realizeaz echilibrul dintre cerere i ofert este
preul. Productorii i vnd produsele, iar consumatorii i cheltuiesc veniturile
de care dispun, n funcie de cerinele i dorinele lor, la un anumit pre. ntr-un
sistem de pia perfect, att productorii, ct i consumatorii sunt satisfcui
de rezultatul schimbului realizat. La un anumit pre (pre de echilibru),
productorii vor fi capabili s vnd tot ceea ce doresc, mrindu-i astfel
profitul, iar consumatorii vor putea s cumpere tot ce vor ei, mrindu-i
utilitatea.
n acest situaie se atinge echilibrul de pia. Pentru a funciona la
echilibru, mecanismul de pia necesit existena unor anumite condiii (condiii
ideale) - n realitate nendeplinite chiar toate, n nici o pia.
1. sigurana/certitudinea indivizilor asupra apariiei nevoilor
2. lipsa externalitilor
3. consumatorii au cunotine asupra bunurilor/serviciilor
4. existena preferinelor consumatorilor
5. muli productori a cror intrare pe pia s fie liber

103 Evaluarea economic

Este o analiz comparativ a costurilor i consecinelor diferitelor activiti


alternative. Are rolul de a sprijini luarea deciziei atunci cnd trebuie s se aleag

ntre mai multe alternative. Caracteristicile fundamentale ale unei evaluri


economice sunt:
evaluarea economic analizeaz att costurile ct i consecinele unei activiti
; analiza economic impune o alegere.
Resursele fiind limitate, nu putem produce toate serviciile, chiar dac unele
pot avea efecte terapeutice extraordinare. Prin urmare, trebuie fcute alegeri
ntre diferite alternative pe baza unor criterii.
104 Tehnici de evaluare economice

1. Analiza de minimizare a costurilor. S presupunem c vrem s comparm


dou programe care implic procedee chirurgicale de complexitate redus,
pentru aduli. Singura diferen ntre cele dou programe o constituie faptul c
unul necesit internare n spital de cel puin o noapte n timp ce cellalt (program
de chirurgie de zi) nu necesit. Consecinele sunt identice n ambele cazuri. Dac
considerm c rezultatul dorit l reprezint operaiile reuite, vom constata c
putem ajunge la acelai rezultat (numr de pacieni vindecai) cu ambele
programe, dei probabil cu costuri diferite. Evaluarea economic n acest caz i
propune s gseasc alternativa cu costurile cele mai mici. Astfel de analize se
numesc analize de minimizare a costurilor.
2. Analiza cost-eficacitate. S presupunem c suntem interesai n
prelungirea vieii celor care sufer de insuficien renal i vrem s comparm
costurile i consecinele dializei i ale transplantului de rinichi. n acest caz
rezultatul care ne intereseaz, numrul de ani ctigai, este comun ambelor
programe. Totui, programele pot avea consecine diferite dup cum i costuri
diferite. Prin urmare, nu vom putea opta automat pentru cel mai ieftin program.
Pentru compararea acestor dou alternative vom calcula anii de via ctigai i
vom compara costul pe an de via ctigat. Astfel de analize n care costurile
sunt corelate cu un singur efect (msurat n uniti naturale ex. numr ani de
via ctigai) care poate s difere n magnitudine de la un program la altul se
numesc analize cost-eficacitate. Rezultatele unor astfel de analize pot fi
exprimate fie sub forma costului pe unitate de efect (cost/an de via ctigat),
fie sub forma efectelor pe unitate de cost (ani de via ctigai/milion de lei
cheltuit).

3. Analiza cost-beneficiu. De multe ori, consecinele programelor alternative


nu sunt identice. De exemplu, suntem pui n situaia de a compara un program de
screening pentru hipertensiune arterial, care are ca scop prevenirea decesului
prematur, cu un program de imunizare mpotriva gripei, care urmrete
prevenirea zilelor de incapacitate. n aceast situaie, pentru a putea face o
comparaie ar trebui s gsim un numitor comun. Aceast lucru ar putea fi posibil,
exprimnd rezultatele celor dou programe n valori monetare. n acest fel vom
compara valorile resurselor necesare aplicrii fiecrui program cu valorile
resurselor care ar fi economisite prin aplicarea acelor programe.
4. Analiza cost-utilitate. Utilitatea se refer la valoarea unei anumite stri
de sntate i poate fi msurat prin preferinele indivizilor sau societii
pentru o anumit combinaie de nivele de sntate. S presupunem c doi gemeni,
identici n toate aspectele, mai puin ocupaia (unul este pictor, iar cellalt
fotbalist) i rup amndoi piciorul drept. Starea lor de sntate este identic n
acest caz. Dac ns i rugm s ordoneze "starea de a avea un picior rupt" pe o
scal de la 0 (deces) la 1 (perfect sntos), preferinele lor ar putea diferi
semnificativ din cauza importanei pe care fiecare o ataeaz piciorului rupt (din
cauza ocupaiei). n consecin ne putem atepta ca evaluarea utilitii
tratamentului (msura n care tratamantul mbuntete calitatea vieii lor) s
difere semnificativ.
Analiza cost-utilitate ia deci n considerare calitatea vieii, atunci cnd
compar costuri i consecine. Msura folosit se numete QALY (quality
adjusted life-years).
105.Principalele grupuri populationale vulnerabile in Romania

Clasificarea in Romania a pers defavorizate:


1.grup cu risc ridicat de saracie si excluziune sociala: etnie roma, familia cu
multi copii, familiile dezorganizate, fam monoparentale, fam cu persoane in somaj
de lunga durata
2.grup cu conditii de locuit: fam strazii, care traiesc in adaposturi improvizate, in
parcuri, gropi de gunoi,ghene, langa balti si terenuri abandonate; in canale, copii
care parasesc orfelinatele la 18 ani
3.tinerii cu posibilitati financiare reduse de a-si achizitiona o casa
Persoanele>35ani cu locuinta proprietate personala, dar cu probleme ale

conditiilor de locuit, vechimea si lipsa intretinerii locuintei sau probleme in


furnizarea utilitatilor publice -20% din pop mondiala traieste in saracie absoluta
<1dolar/zi si aproape 1/2 <2 dolari/zi -Romania are un nivel moderat de saracie

106.Femeile-grup vulnerabil, cauze, fen caracteristice, consecinte,


interventii

Femeile reprezinta un grup vulnerabil datorita: violentei, prostitutiei,


traficului de carne vie, locurilor de munca reduse, beneficiilor economice si
sociale, imaginea femeii in mass media. Violenta domestica este in ascensiune in
Romania.
In ciuda acestui lucru, femeile ezita sa se adreseze autoritatilor. De aceea
sistemul da sanatate incearca sa depisteze cazurile de violeta domestica si sa
initieze masuri pentru a combate eventualele situatii asemanatoare. Consecintele
violentei domestice sunt reprezentate de afectarea sanatatii mintale( depresii,
anxietate ), si a celei somatice( vatamarile corporale ). Apar sarcini nedorite,
premature prin abuzuri sexuale. Prostitutia si traficul de persoane au crescut
alarmant dupa 1989, principala tinta a proxenetilor o reprezinta femeile tinere
cu nivel de trai scazut, nivel educational redus.
O alta problema inregistrata se refera la locurile de munca, mult mai reduse
decat cele oferite barbatilor, iar cele oferite sunt de tip part-time si care
necesita nivel educational redus.
Femeile din mediul rural reprezinta una dintre cele mai vulnerabile categorii
sociale, avand venituri mici, posibilitati reduse de angajare, cu accesibilitate
redusa la orice tip de informatii, ceea ce le limiteaza posibilitatile de
imbunatatire a conditiilor sociale si economice.
107.Copiii si tinerii-grupuri vulnerabile

Din categoria copiilor ce fac parte din situati critice se numara copiii care
traiesc in conditii mizere, copiii abandonati, cei fara identitate legala, maltratati,
abuzati fizic si emotional, cei care parasesc institutiile pt copii dupa varsta de 18
ani. Problema tinerilor e reprezentata de: saracie, conditiile de locuit precare,

somajul, lipsa sustinerii financiare pt studii, cresterea consumului de droguri,


cresterea delicventei juvenile.
In Romania apare si fenomenul de exploatare prin munca, rezultand
abandonul scolar, abuzuri fizice, psihice.
Factorii de risc si etiologici ai maltratarii :
-factori socio-economici
-factori psihologici(psihoza, abuz de droguri, alcoolism)
-factori de mediu(izolarea)
-factori legati de istoricul familiei(divort)
-factori educativi(pedepse corporale)
Abandonul copiilor poate fi prinvit dpdv juridic(copil aflat intr-o institutie
de ingrijire), medical(daca ramane peste 2 sapt dupa acordarea ingrijirilor
medicale), psihologic(copil parasit de o fiinta, de lipsa interesarii pt soarta
acestuia) Cauza majora a abandonului :economic-saracia, social-dezintegrarea
familiei.
Serviciile specializate pt copii existente in prezent sunt : centre de
plasament, centre de primire a copiilor cu devieri comportamentale de tip penal,
centre maternale etc.
Stategia politicilor familiale de eliminare a dificultatilor si riscurilor sociale
care pot destrama familia au in vedere : diminuarea crizei locuintelor, sprijinirea
tinerilor casatoriti-locuri de munca, facilitaii pt mame.
108.Populatia varstnica-cauzele imbatranirii pop, importanta

Mai accentuata la femei.Zone din RO:Banat, Oltenia, Bucuresti.


Cauze:reducerea natalitatii, cresterea sperantei de viata, scaderea mortalitatii
generale si precoce, cresterea nivelului de trai, ameliorarea accesului la serviciile
sanitare,progresele medicale, stil de viata orientat spre mentinerea sanatatii.
Consecinte:demografice,economice,sociale si medicosoliale(suprasolicitarea
serviciilor medicale).
Fenomenul imbatranirii populatiei determina o suita de constrangeri
economice si sociale si va provoca dificulati in domeniul sanitar si economic,

deoarece populatia varstnica este mare consumatoare de servicii medicale si


polimorbiditate.
In tarile dezvoltate s-au luat masuri adecvate de promovare a sanatatii si de
prevenire a bolilor nontransmisibile in randul varstnicilor, astfel reducandu-se
prevalenta bolilor cronice si rata de incapacitate. Deasemena masurile pentru a
mentine o persoana in varsta activa si sanatoasa sunt considerate o necesitate.

109.Imbatranirea activa a pop

Cauze de imbolnavire: artroza, osteoporoza,, fracturi, tulb de vedere,


hipoacuzii, b.Alzheimer, Parkinson, incontinenta sfincteriana. Cauze de deces: b.
Cerebrovasc, HTP, BCI, HTA, b resp. OMS a lansat conceptul de imbatranire
activa: promovarea unui stil de viata sanatos, prevenirea bolilor senescentei si
imbunatatirea potentialului fizic, psihic si social.
Termenul de activa presupune continuarea persoanelor varstnice in viata
economica, sociala, culturala, spirituala si nu numai la abilitatea de a fi activ din
punct de vedere fizic sau de a-si continua munca.
Astfel, varstnicii pot contribui la binele familiei si comunitatii din care fac
parte, iar scopul imbatranirii active este sa creasca speranta de viata sanatoasa
si calitatea vietii persoanelor varstnice, inclusiv a celor cu handicap.
Obiectivele sunt: reducerea deceselor premature, a dizabilitatilor si a bolilor
cronice, cresterea calitatii vietii, reducerea costurilor ingrijirilor medicale.

110.Strategii destinate protejarii pop varstnice


Ingrijirea la domiciliu este strategia optima a persoanelor dependente.
Persoanele varstnice care necesita ingrijiri permanente, nu se pot gospodari, nu
au locuinta, nu realizeaza venituri si nu au sustinatori legali sunt institutionalizati
in camine.
Se asigura in camine:
1.servicii sociale: a.consilire juridica si administrativa b.modalitati de prevenire a
marginalizarii si reintegrare sociala

2.servicii medicale: a.consultatii si tratamente b.servicii de ingrijire-infirmerie


c.consultatii si ingrijire stomatologica d.sprijin pentru asigurarea ingrijirii
corporale Nevoile muribundului sunt complexe, de natura fizica, psihologica,
sociala, spirituala. Printre cele mai greu de indeplinit sunt: mentinerea energiei,
pastrarea stimei de sine, evitarea sufeintei si a izolarii.
Astefel nevoile se pot ierarhiza :
IMPLINIRE -acceptarea si trecerea acestei etape -intelegerea semnificatiei
mortii
RESPECT -pastrarea demnitatii -pastrarea autonomiei -a se simti normal si uman
pana la sfarsit -pastrarea identitatii
AFECTIUNE -a iubi si a fi iubit -a vorbi -a fi ascultat si inteles -a muri in
prezenta cuiva apropiat
SECURITATE -a avea incredere in cei care il ingrijesc -a-si putea exprima
temerile -a se seimti in siguranta -a simti ca i se spune adevarul
FIZIOLOGIE DE BAZA -a fi ferit de suferinta si durere -a-si pastra energia
111.Ingrijiri paleative-cadru,def,concepte

Referitor la faptul ca muribundul are dreptul sa traiasca pana la capat, in


cele mai bune conditii , au fost elaborate ingrijirile paleative. Acestea au drept
scop asigurarea calitatii vietii pacientului( si nu prelungirea ei cu orice pret) si
familiei acestuia, avand la baza conceptul a tari cu boala ta .
In aceste conditii, controlul durerii, asistenta psihologica, sociala si
spirituala sunt esentiale. Ingrijirile paleative sunt ingrijiri active care abordeaza
global presoana afecatat de o boala grava.
Bolnavul terminal e privit ca o persoana in viata, pana la capat, iar moartea ca
un proces natural in evolutia umana.
112.Ingrijiri terminale

Ingrijirile terminale reprezinta ingrijirile care se acorda bolnavilor in


fazele de sfarsit ale bolilor, dinaintea mortii In aceasta faza trebuie asigurata
alimentatia si hidratarea bolnavului, pe sonda nazogastrica, sau prin perfuzii.

De asemenea trebuie asigurata respecarea conditiilor de igiena personala a


bolnavului. Sustinerea psihologica a bolnavului si a familiei.

a. Sustinerea psihologica a bolnavului. Majoritatea bolnavilor din faza


ireversibila prezinta o stare de anxietate si de depresie psihica. De aceea
bolnavul aflat in faza ireversibila trebuie sustinut psihologic.
Desi nu ne putem astepta la o imbunatatire a starii de sanatate a bolnavului,
este necesara o psihoterapie de sustinere, pentru combaterea anxietatii si a
depresiei, care agraveaza starea bolnavului.
b.Sustinerea psihologica a familiei. Deoarece imbolnavirea unui membru al
familiei reprezinta un stres foarte important, iar decesul unui membru al familiei
reprezinta un stres si mai mare, trebuie sa se acorde importanta cuvenita si
sustinerii psihologice a familiei. In acest sens, trebuie sa se informeze corect
familia si sa se pregateasca, sa fie invatata ce are de facut.
c. Sustinerea spirituala a bolnavului. Desi sustinerea spirituala a bolnavului
este necesara in toate cazurile, dar probabil ca in nici o alta situatie, sustinerea
spirituala a bolnavului nu este mai necesara ca in fazele terminale ale vietii.
Pentru ca in nici o alta situatie a vietii bolnavul nu este mai tentat sa se intrebe
asupra semnificatiei vietii si a mortii.
De aceea trebuie sa fie ascultat bolnavul care abordeaza aceste probleme.
Sa fie ajutat sa inteleaga sensurile profunde ale vietii si ale mortii. In acest
sens, ar fi bine sa se colaboreze cu preotul, cu psihiatrul si cu psihologul.

113.Eutanasia

Metod de provocare a unei mori nedureroase unui bolnav incurabil, pentru


a-i curma o suferin ndelungat i grea. Sunt dou tipuri de eutanasie: pasiv i
activ. Eutanasia pasiv presupune neadministrarea medicamentelor care susin
viaa bolnavului , pe cnd eutanasia activ presupune administrarea
medicamentelor n doze letale, cu scop de a opri viaa pacientului. Ambele tipuri
de eutanasie presupun o aciune care duce la moartea pacientului.
Iat care sunt motivele introducerii eutanasiei :
- n cazul comei ireversibilie, boal incurabil

adica o stare ireversibil a unui pacient


- se face din motive umane, ca omul s nu sufere, fie la dorina pacientului fie a
rudelor

114.Relatia existenta intre saracie si starea de sanatate

Intre starea de sanatate si nivelul de saracie este o relatie directa si un


cerc vicios. Saracia determina sanatate precara, reduce capacitatea de munca,
productivitatea individului si veniturile familiei, afecteaza calitatea vietii,
determinand si perpetuand saracia
In populatiile afectate de saracie avem prevalent crescuta a bolilor
infectioase si cu transmitere sexual, mortalitate infantila si maternala ridicate.
Comportamente sociale viciate sau la risc apar deasemenea in populatia
saraca, pe langa boli: violenta, alcoolismul, tabagismul, accidentele rutiere .
Sectorul sanitar vizeaza in mod special promovarea sanatatii la nivelul populatiei
sarace pt ca starea de sanatate precare este atat o cauza cat si o consecinta a
saraciei.
Ameliorarea si protejarea starii de sanatate a categoriilor de persoane
sarace devine un element important in lupta impotriva saraciei, pentru ca se
aprecieaza ca o cresterea cu 5 ani a sperantei de viata, ar putea ameliora rata
dezvoltarii economice cu 0,5 % pe an.
115.Marginalizarea si stigmatizarea
Saracia e factor determinant pt ambele. Marginalizarea: acces limitat la
drepturi si servicii sociale in comparatie cu restul populatiei, in discriminarea
acestora in functie de varsta, sex, situatie materiala, nr de copii, apartenenta la
o etnie sau comunitate religioasa. Categoriile sociale cu risc crescut: somerii,
angajatii necalificati, persoanele cu handicap mintal si fizic sau alte dizabilitati,
analfabetii, toxicomanii, delicventii, copiii abuzati, parintii singuri, tinerii
absolventi fara experienta, strainii, refugiatii, imigranii,minoritatile
etnice,ligvistice ,religioase sau rasiale.

Stigmatizarea este etichetarea sau semnul care indica o insusire sau


particularitate jenanta, reprobabila a unui individ in grupul populational din care
face parte; este un proces social ce poate fi controlat prin educatie, toleranta si
vointa societatii. Poate avea efecte constructive sau distructive. Persoanele
stigamaizate si marginalizate au risc mai mare de a incalca drepturile
fundamentale si sunt mai vulnerabile.