Sunteți pe pagina 1din 6

www.referat.

ro

ANTIANEMICE

Anemia feripriva
Fierul este indispensabil pt. organism, intrand in constitutia unor enzime ale oxidoreducerii celulare
si a hemoglobinei (Hb).
Fe ul alimentar 8-20 mg/zi , este de regula suficient pt. nevoile fiziologice
(1mg/zi la barbatul adult , 1,4 mg la femeie ).Aportul este la limita in ultimele luni de
sarcina si la sugari , la care necesarul este de cca. 6mg/zi.
In caz de hemoragii semnificative , deficitul de Fe devine manifest si se traduce prin anemie.
Fe -ul se absoarbe numai daca este sub forma de Fe feros , bivalent; frecvent Fe-ul se gaseste in
forma trivalenta si transformarea din Fe feric in Fe feros se face numai daca PH-ul stomacului este
acid. La bolnavii cu deficit de HCl sau la cei rezecati gastric absorbtia duodenala de Fe este
scazuta.
Substantele care cresc aciditatea gastrica ( ex. acidul ascorbic ) cresc absorbtia de Fe.
La persoanele sanatoase absorbtia intest. de Fe nu depaseste 10% , datorita unui mecanism limitativ
reprezentat de proteine transportoare din celulele mucoasei duodenului terminal. In caz de deficit de
Fe si cand sunt scazute marcat depozitele de Fe absorbsia creste la 25-30%, apoi scade progresiv , pe
masura ce se corecteaza deficitul.
Administrarea Fe impreuna cu alimentele micsoreaza considerabil absorbtia ( 4-10%). Antiacidele
gastrice micsoreaza disponibilitatea pentru absorbtie.
In sange , Fe circula legat de o beta 1 glicoproteina plasmatica, transferina ; ea contribuie la
limitarea absorbtiei Fe in functie de nevoi. Fe este dus la maduva hematopoetica pentru sinteza de
Hb.
Cantitatile excesive de Fe sunt stocate in macrofage , care constituie depozitele organismului in
Fe.Nu se poate vorbi de o excretie de Fe se elimina putin , mai ales prin fanere si descuamarea
tegumentelor.La femei , Fe se elimina fiziologic prin menstruatie.
Carentele pot apare cand nevoile organismului sunt mai mari decat posibilitatile de aport de ex.
copii in perioada de crestere accelerata , la femeia gravida ; carentele apar prin pierderi exagerate de
Fe nu pe cai fiziologice , ci prin sangerari ( hemoragii abundente , sangerari digestive repetate ).
Anemia feripriva este hipocroma si microcitara. Pentru diagnostic , se investigheaza:
- capacitatea transferinei de a lega Fe-ul.
- cantitatea de Fe din macrofage
- se fac : hemograma , endoscopie , radiografie etc.
Tratamentul consta in administrarea de Fe.

Pe cale orala, se administreaza saruri de Fe feros (sulfat, glutamat, fumarat de Fe 2+). Absorbtia
medicamentului se face in functie de gradul anemiei. In caz de deficit mare de Fe cu depozite
scazute, se absoarbe pana la 30% ; pe masura ce anemia se corecteaza, absorbtia Fe scade astfel
incat este greu de ajuns la o intoxicatie cu Fe. Se administreaza pe stomacul gol, inainte de masa
(eventual in asociatie cu substante care acidifica continutul gastric) sau la cel putin 3 ore dupa mese.
Pentru a evita iritatia gastrica, se recomanda inceperea tratamentului cu doze mai mici care se cresc
progresiv.
Durata tratamentului este de 4-6 luni.
Dozele necesare profilactic (la femeile gravide) sunt de 15-30 mg/zi.
Absorbtia Fe pe stomacul cu alimente este scazuta : scade atat prin scaderea aciditatii gastrice, cat si
prin faptul ca unele substante contin chelatori care formeaza complexe cu Fe.
Pentru cresterea hemoglobinemiei cu 1 g % organismul are nevoie de 150 mg Fe elementar.
Hematopoieza necesita aproximativ 1 saptamana, astfel incat, dupa 5-7 zile de la inceperea
tratamentului, apare un numar crescut de reticulocite, fiind semn patognomonic pentru eficacitatea
tratamentului (acest lucru poarta numele de criza reticulocitara). Hemoglobinemia creste progresiv,
iar depozitele se completeaza relativ tarziu.
Pentru fiecare pacient se calculeaza doza necesara corectarii anemiei si completarii depozitelor :
Cantitatea de Fe necesara = (deficitul de Hb x 150) + (400 mg-1000 mg pentru completarea
depozitelor)
In cazul in care o anemie microcitara si hipocroma nu raspunde la tratamentul cu Fe exista 2
posibilitati :
- nu este anemie feripriva (face parte din anemiile sideroacrestice)
- este anemie feripriva, dar continua pierderile.
Fe pe cale orala este in general bine suportat.
REACTII ADVERSE . Pentru ca preparatele sunt iritante, reactiile adverse sunt digestive : greturi,
varsaturi, crampe abdominale. Deseori se produce constipatie (datorita fixarii hidrogenului sulfurat
care este stimulent al tranzitului intestinal), alteori se produce diaree datorita iritatiei mucoasei.
Coloreaza scaunul in negru.
CONTRAINDICATII. Ulcer gastric sau duodenal, enterite, leziuni ulcerative ale tubului digestiv.
Intoxicatia acuta este accidentala. Principalele manifestari sunt : gastroenterita acuta, soc, afectarea
ficatului, acidoza, coma. Ca antidot se foloseste Desferioxamina, chelator electiv pentru Fe pe care
il detoxifica.
Injectarea de cantitati excesive de Fe, sau administrarea indelungata pe cale orala provoaca
hemocromatoza Fe se acumuleaza in ficat si pancreas si poate dezvolta ciroza si diabet.
PREPARATE:
A. Injectabile : sunt indicate in situatii de exceptie, cand nu este oportuna administrarea
orala (deficit de absorbtie, boli inflamatorii ale intestinului, intoleranta la fierul oral,
bolnavi care nu coopereaza) ; se folosesc complexe organice neionizabile. Se injecteaza

i.v. sau i.m. In administrarea injectabila concentratia sanguina a Fe creste foarte mult. O
parte din Fe se elimina prin urina deoarece nu tot Fe se leaga de transferina. O parte din
Fe este captata de macrofage (sistemul reticuloendotelial) depozitele se refac mult mai
repede, practic, inaintea corectarii anemiei.
Latenta cu care raspunde organismul este aceeasi ca in cazul preparatelor orale criza
reticulocitara apare dupa aproximativ 7 zile.
Administrarea i.v. nu reprezinta o modalitate de tratament al urgentelor.
Dextriferonul este un complex de Fe cu dextrina partial hidrolizata. Exista forme
injectabile i.m (de ex. Fe polimaltozat) si preparate injectabile i.v. Fe dextranul si Fe
sorbitolul sunt alte preparate injectabile.
Mod de administrare : injectabil, o data la 2 zile. Doza pentru o data este de 100 mg. La
inceput se administreaza doze mici (50 mg).
Reactii adverse:
- administrarea i.m. este adesea dureroasa, pielea putandu-se colora in brun
(injectarea se face prin deplasarea pielii).
- colorarea tegumentului la locul injectarii.
- administrat i.v. poate da iritatii ale venei, mergand pana la flebita.
- preparatele injectabile sunt de obicei alergizante febra, eruptii cutanate, cefalee,
ameteli, chiar soc anafilactic.
- exista un risc important de supradozare pot apare depuneri de Fe in organe, de
exemplu in ficat, pancreas, numite hemosideroza sau hemocromatoza, care pot
evolua cu insuficienta organelor.
B. Orale : Fe se administreaza obisnuit, pe cale orala.
Se folosesc :
1. Sulfatul feros ce contine 20% Fe si se foloseste in doza de 300 mg-1g /zi in scop
curativ si 75-150 mg/zi profilactic.
2. Glutamatul feros (Glubifer) ce contine 21-22% Fe, dozele utile fiind de 300-900
mg/zi curativ, si de 75-150 mg /zi profilactic.
Anemiile megaloblastice
Anemiile megaloblastice se datoreaza deficitului de vitamina B12 sau deficitului de acid folic.
Vitamina B12 (numita si factor extrinsec) se cupleaza in stomac cu o proteina numita factor
intrinsec (produsa de celulele parietale din mucoasa stomacului) si formeaza un complex ; astfel
vitamina B12 este protejata de sucul gastric. Acest complex strabate tubul digestiv si se absoarbe la
nivelul ileonului terminal. Ajunsa in sange, vitamina B12 este transportata de catre proteinele
plasmatice.
Roluri : vitamina B12 participa la procesele enzimatice :
-

transforma metilmalonil CoA in succinil CoA . In deficitul de vitamina B12, aceasta


transformare nu mai are loc apare o acumulare de acizi grasi necorespunzatori din
punct de vedere metabolic. Acesti acizi grasi in exces se insera in membrana celulelor,
cel mai mare impact avand asupra celulelor nervoase apar fenomene neurologice
caracteristice deficitului de vitamina B12.
transforma homocisteina in metionina prin metilare. Gruparea CH3 este furnizata de
metiltetrahidrofolat (reprezinta forma de depozit a acidului folic) care se transforma in
acid tetrahidrofolic (reprezinta forma activa a acidului folic).

Acidul Folic participa la formarea bazelor azotate contribuind la maturarea acizilor nucleici. In
deficitul de vitamina B12, nu mai are loc transformarea metiltetrahidrofolatului in acid folic activ
(capcana metiltetrahidrofolatului). Astfel, apare un deficit in acid folic activ ce impiedica maturarea
nucleului celulelor, iar celulele vor avea asincronism de maturare nucleo-citoplasmatic (citoplasma
matura si nucleu tanar). Acest asincronism vizeaza acele celule care au multiplicare rapida
(hematiile). Astfel, apare o abundenta de celule cu nucleu tanar in maduva hematogena, care nu vor
ajunge in periferie apare anemia.
Acest defect de maturare al nucleului se intalneste si la alte tipuri de celule : leucocite, celule
epiteliale digestive este tulburat turn-over-ul celulelor tubului digestiv.
Deci, defectul de maturare al nucleului apare atat in deficitul de vitamina B12, cat si in deficitul de
acid folic.
Necesarul zilnic de vitamina B12 este foarte mic : 1-3 g, aportul zilnic depasind cu mult acest
necesar (30 g). Vitamina B12 realizeaza depozite foarte mari in ficat, care se estimeaza ca ajung cel
putin 5 ani.
Deci, deficitul de vitamina B12 apare doar in situatii particulare :
-

cand nu exista productie de factor intrinsec anemie perinicioasa sau Biermer (atrofie gastrica,
rezectie gastrica).
- la bolnavii cu ileita terminala, rezectie de ileon terminal.
- la persoanele care nu consuma produse animale.
In astfel de situatii, anemia se instaleaza tardiv, cam la 5 ani de la evenimentul respectiv.
Deficitul de aicd folic apare mai frecvent:
- la persoanele care au un ritm de crestere accelerat
- la persoanele care au nevoie mai mare de acid folic (gravide).
- in carente alimentare.
- la persoanele care nu consuma produse vegetale.
Anemia prin deficit de vitamina B12 are in tabloul sau si manifestari neurologice. Anemia prin
deficit de acid folic nu da manifestari neurologice.
Tratamentul in aceste anemii se face cu vitamina B12 si cu acid folic. Vitamina B12 corecteaza
exclusiv anemia megaloblastica determinata de deficitul de B12, nu si pe cea determinata de
deficitul de acid folic. In schimb, acidul folic le corecteaza pe amandoua (????), insa nu si
tulburarile neurologice din anemia prin deficit de B12.
De obicei, daca nu se fac testele de specialitate, tratamentul se incepe cu vitamina B12.
Administrarea de vitamina B12 se da injectabil i.m sau subcutanat. Dozele sunt variabile : 100
g-1000 g / o data. La inceput, administrarea se face la intervale mai mici de timp, ulterior din ce
in ce mai rar (pana la o data pe luna) : astfel :
- 100 g o data / 1 saptamana
- 100 g o data / 2 saptamani
- 100 g o data / 1luna (toata viata pentru cei cu anemie perinicioasa)
Se pot da si doze de 1000 g / odata deoarece nu exista risc de supradozare.
Efectul tratamentului este spectaculos : in cateva zile apare o ameliorare clinica si biologica ; dupa o
saptamana apare criza reticulocitara (creste mult numarul reticulocitelor).

Administrarea de acid folic se face oral, 5 mg /zi.


La tratamentul cu B12 se mai poate adauga acid folic si Fe pentru o perioada, pentru corectarea
anemiei, apoi se trece pe tratament de intretinere cu B12. La bolnavii rezecati gastric anemia apare
in circa 5 ani, dar tratamentul trebuie inceput inaintea aparitiei.
In tratamentul de urgenta al anemiilor se apeleaza la transfuzii.
Factorii de crestere hematopoietici
Factorii de crestere hematopoietici sunt substante care permit multiplicarea, dezvoltarea si maturarea
anumitor tipuri de celule.
Exista un precursor precoce numit factorul de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage
care stimuleaza precursorul comun al granulocitelor, monocitelor si macrofagelor. Acest factor se
foloseste in tratamentul anumitor cancere de sange, pentru refacerea grefelor sau autogrefelor de
maduva osoasa , si reluarea functiilor acestora.
Exista si factori de crestere care actioneaza mai tardiv.
Factorul de stimulare a coloniilor pentru granulocite este ERITROPOIETINA, ce are statut de
hormon. Eritropoietina este produsa la nivelul rinichiului si stimuleaza dezvoltarea hematiilor. Deci,
toti bolnavii cu insuficienta renala cronica (IRC) au anemie (este aproape patognomonica) se
administreaza eritropoietina pentru normalizarea hemoglobinei si hematiilor in sange, impiedicand
astfel, agravarea unor boli ischemice (cardiopatia ischemica).
Tratamentul cu eritropoietina este un tratament cronic, pana la transplant sau pana la sfarsitul vietii
bolnavului.
Eritropoietina se mai poate folosi si in anemiile idiopatice, cu eficienta mai slaba.
Reactii adverse:
-

sunt foarte rare la bolnavii cu IRC.


in conditii de dopping apare cresterea exagerata a numarului de hematii creste
vascozitatea sangelui cu cresterea tensiunii arteriale pot apare tromboze.
In cancerele de sange se recolteaza maduva osoasa de la bolnav, se trateaza pentru distrugerea
celulelor precursoare, apoi se reintroduce tesutul prelevat (autogrefa) ; introducerea de tesut
compatibil = heterogrefa.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate