ORASUL MEU IDEAL

Betiuc Sonia
Rebeca
Semian A

CUVINTE CHEIE:
-model culturalist;
-oras-gradina.

,,Orasul e un simbol al societatii - intrajutorare mutuala si cooperare amicala, paternitate,

maternitate, fraternitate, relatii cuprinzatoare de la om la om, simpatii expansive, stiinta arta,
cultura, religie.
Natura de la tara este simbolul dragostei si libertatii pe care Dumnezeu le-a dat omului, totul
vine de la ea frumusetea ei este inspiratia artei Dar plenitudinea si intelepciunea naturiii nu se
vor putea revela atat timp cat va persista separatia anti-naturala, dintre societate si natura
Ele trebuie casatorite si din aceasta unire bucuroasa va tasni o noua speranta, o noua viata, o noua
civilizatie. (Ebenezer Howard, ,,The Garden-City of Tomorrow)
Proiectele de orase utopice care au tins sa fie puse in aplicare au fost: orasul-gradina a lui
Ebenezener Howard, orasul regional al lui Patrick Geddes si al lui Lewis Mumford, orasul deschis
( anti-urban) al lui Wright, orasul linear al lui Soria, orasul-radios al lui Le Corbusier. Aceste
modele ideologice ale orasului se incadreaza in 3 mari categorii: modelul progresist, modelul
culturalist si modelul naturalist american. Dupa cum declara Fr. Choay, toate pleaca de la critica
orasului liberal si industrial si a societatii industriale care i-a dat nastere, dar se deosebesc prin
accentul pus pe diferite aspect.

Descrierea orasului ideal se poate face dupa trei idei preluate din modele urbanistice fundamentale:
1. raportul oras-sit;
2. spatiul interior al orasului;
3. structura orasului.
In ceea ce priveste primul aspect, raportul oras-sit, consider ca orasele trebuie sa fie cat mai
organice, lipsite de geometrism, pentru a beneficia la maximum de calitatile sitului, ducand la o
relatie prietenoasa cu mediul natural, interventia omului asupra mediului fiind minima. Aceasta idee
este preluata din modelul culturalist unde relatia oras-natura este valorificata, pretuita, fiind opusa
ideii progresiste unde, pentru a obtine un plan cat mai geometric, se poate ajunge la defrisari,
desecari, deterasari a terenului, influentand in mod dramatic mediul inconjurator. De asemenea,
orasul trebuie sa aiba niste limite precise pentru a impiedica orice contopire cu alte aglomerari.
Aceasta se poate rezolva, fara sa se ajunga la ziduri de aparare, printr-o centura verde. Din punctul
meu de vedere, aceste motive reprezinta un argument in plus in sprijinul oraselor cu o forma
organica datorita relatiei intime cu mediul natural.
,,[ ]lasand orasele sa se dezvolte liber, este important sa le stabilim cumva limitele, si sa
precizam, separand partile vecine, spatiul destinat noilor cartiere si perferiilor. [ ]o urbanistica
adecvata va oferi fiecaruia mai mult spatiu, fara sa foloseasca mai mult teren (R. Unwin, ,,Nothing
Gained by Overcrowding )
Al doilea aspect, organizarea spatiului interior a orasului are o importanta mare, deoarece
influenteaza perceptia orasului de catre om prin relatiile dintre cladiri, circulatia, et c. De asemenea,
este foarte importanta zonificarea atenta a orasului. Aici o sa fac apel la un citat de Henriett Barnett:
,,Suntem doar oameni obisnuiti Unii au servitori, altii nu; unii dintre noi au masini, altii folosesc
poneii Shanks; unii citesc, unii compun muzica, dar toti muncim, toti spalam si toti ne ngrijim
gradinile eliberati de opresiunea averilor si capabili sa ne apropiem unii de altii pe temeiurile mai
simple si mai profunde ale intereselor si aspiratiilor comune. Ceea ce putem intelege din acest citat
este ca, pentru a forma o relatie cat mai stransa intre locuitori, trebuie inlaturata bariera dintre cei de
la oras si cei de la sate. Astfel, nu se face o separare intre zonele rurale si zonele de oras. In schimb,
trebuie sa se faca distinctia intre zona ,,rezidentiala, zona ,, industriala (situata cat mai excentric,
pentru a evita poluarea in oras), zona ,,administrativa care cuprinde primaria, judecatoria,
finantele, cladirile de birouri, firme, et c., situate cat mai aproape de centru.
De asemenea, bisericile si scolile vor fi situate in zonele rezidentiale, pentru a fi cat mai accesibile
consumatorilor (copii, batrani, familii) si pentru a inlatura monotonia care se poate creea in aceste
zone. Din punctul meu de vedere, planul orasului se organizeaza in functie de locurile de trecere si
de intalnire: piete si strazi (idee preluata din ,,Arta construirii orasului de Camilo Sitte).
In ceea ce priveste constructiile, cladirile trebuie sa fie cat mai diversificate, in special cele pentru
locuinte, pentru a evita uniformizarea. Orasul trebuie sa se structureze pe un fond neutru iar
dinamismul va fi dat de un oarecare numar de figure semnificative, in functie de populatie,
2

topografie, et c. Pentru realizarea acestora, arhitectura joaca un rol important. Cele mai impozante
cladiri, din punct de vedere architectural, vor fi cele din centru. Vor fi realizate intr-un stil modern,
atat cladirile din centru cat si locuintele. Spatiile trebuie sa fie ample, strazile largi, cat mai multe
spatii verzi si ochiuri de apa.

Amplasarea naturala langa o apa (rau, fluviu, mare) ar fi cea mai

favorabila. De asemenea, alte cladiri carora le trebuie acordata o atentie deosebita sunt teatrele,
operele, muzeele, care ar putea fi amplasate tot catre centru.
Zona rezidentiala trebuie impartita in locuinte individuale si locuinte colective, pentru toate
categoriile sociale. Blocurile de locuinte colective isi dovedesc utilitatea in coditiile aglomeratiei
din zilele noastre, deoarece contribuie la restrangerea spatiului alocat locuirii. Din punctul meu de
vedere, inaltimea optima nu trebuie sa depaseasca 5 etaje. De asemenea, natura trebuie sa fie mult
prezenta in aceste zone rezidentiale, dupa modelul oraselor-gradina. Compartimentarea
apartamentelor va fi standardizata, realizandu-se complexe de blocuri pe categorii de comfort,
respectand modelul progresist. Insa, pentru evitarea monotoniei, este importanta tratarea diferita a
volumelor. De asemenea, parcurile ( care vor cuprinde si terase, cafenele, terenuri sportive, iazuri cu
barcute, spatii de joaca pentru copii), scolile, gradinitele, bisericile, mall-urile si magazinele vor
dinamiza peisajul. Este important sa existe o legatura pietonala intre zonele rezidentiale si
centru,flancata de terase, baruri, magazine diverse, pentru a confeeri vitalitate orasului.
Nu in ultimul rand, zonei industriale trebuie sa i se acorde si ei o atentie deosebita, pentru ca
trebuie sa fie conceputa astfel incat sa se obtina o productivitate maxima, cu o poluare cat mai mica,
iar muncitorii sa aiba conditii bune de munca. Astfel, zona industriala ar trebui amplasata intr-un
colt al orasului, separate de un parc de restul orasului (unde muncitorii vor putea lua si masa in
pauzele de pranz), iar accesul sa se faca cu usurinta cu metroul. De asemenea este important sa
se interzica constructia de locuinte sau centre comerciale dincolo de zona industriala, pentru a evita
ca aceasta zona sa ajunga in timp in interiorul orasului.
In legatura cu aceste doua aspecte as dori sa fac apel la un rezumat al cartii ,,Cele 500 de
milioane ale Begumei de Jules Verne (unul dintre principalii reprezentanti al modelului culturalist),
unde ele sunt aplicate intr-un oras imaginar numit France-Ville. France-Ville este un ora bazat pe
regulile de igien dragi doctorului Sarrasin. Descrierea oraului este fcut preponderent n
capitolul 10 prin intermediul unui articol aprut n revista german ,,Unsere Centurie, n care
acesta este considerat ca fiind un "ora ideal" pentru ntreaga lume.
Alegerea amplasamentului urmeaz consideraii tiinifice care s asigure un cadru de via ideal:
apropierea oceanului, existena unui ru i muni care s stvileasc vnturile. Planurile ora ului i
materialele de construcie sunt atent planificate dinainte. Dei a fost scris n 1879, romanul propune
idei novatoare pentru acea epoc, unele dintre ele fiind de actualitate. Viaa oraului este
condiionat de igien. Mediul nconjurtor este respectat, iar natura are un rol important n ora .
nlimea caselor nu poate depi dou etaje, pentru a nu acapara aerul i lumina, iar casele sunt
3

deprtate una de alta i au, fiecare, grdin proprie. Pe ambele pri ale strzilor sunt planta i arbori,
iar fiecare intersecie este o grdin public. Oricine poate veni n France-Ville, cu condi ia s fie
apt s exercite o profesie util sau liberal n industrie, tiin sau art, urmnd legile ora ului.
Industria i comerul sunt i ele libere. Viaa politic este o afacere care i privete pe to i locuitorii,
care se reunesc n consilii pentru a lua decizii. France-Ville este o utopie, modelul oraului ideal
pentru Jules Verne, o serie dintre ideile sale fiind de actualitate: protejarea mediului nconjurtor,
importana sntii (practicarea sportului, alimentaia sntoas), etc.
Al treilea aspect, structura intima, vizeaza spatiul intim si climatul mental, igienic pe care
orasul trebuie sa le indeplineasca. Asa cum scrie F. Choay, ,,acest spatiu este inchis si intim[].
Strada ideala trebuie sa formeze un tot inchis.[] Ne simtim in largul nostru daca privirea nu se
poate pierde in infinit. Acest spatiu mai trebuie, in plus, sa fie imprevizibil si divers, iar pentru
aceasta el trebuie sa refuze orice subordonare la vreun principiu de simetrie, sa urmareasca
sinuozitatile naturale ale terenului, bataia soarelui, sa se plieze vanturilor dominante sau celui mai
mare confort existential al celui ce-l locuieste. Climatul mental al acestui model este linistitor, in
acelasi timp confortabil si stimulator; el e favorabil intensitatii si multiplicarii relatiilor
interpersonale []. Din punctul meu de vedere, acest tip de spatiu (preluat din modelul culturalist)
este cel mai potrivit pentru un oras, deoarece este opus fata de aglomerarea modelului progresist.
Privind aceste aspecte, reiese necesitatea de a aduce omului natura chiar in mijlocul
constructiilor artificiale, pentru ragaz si cugetare in interiorul vietii urbane.
Aici trebuie avuta grija ca marile spatii libere verzi sa poata deveni sursa de relaxare. O solutie ar fi
crearea spatiilor verzi de dimensiuni medii, in care vor fi amplasate puncte de concentrare a
comunitatii : terase, ceainarii cu pavilioane de lectura, un muzeu, cat mai multe dotari pentru
agreement: carting, hidrobiciclete etc. De asmenea, spatiile prea mari si pustii trebuie sa fie complet
evitate, pentru ca pot fi folosite de catre copii/adolescenti in mod necorespunzator, conducand
la delicventa juvenila, ca si in cazul cartierelor marginase saracacioase, care trebuie solutionate cu
grija ( ca exemplu, evitarea crearii locurilor ascunse).
Vitalitatea este de dorit intr-un oras,deoarece nu trebuie sa se ajunga la orase-dormitor
precum in cazul oraselor-gradina, deoarece genereaza un sentiment de melancolie. Vitalitatea unui
oras depinde in mare masura de calitatea vietii sale publice, de adunarile pasnice si de conversatiile
oamenilor. Toate marile culture s-au remarcat prin calitatea interactiunilor publice, modalitati prin
care si-au ratat urbanitatea. Prezenta numerosilor pietoni pe strazi, in piete, si in zonele pietonale
invioreaza orasul si accentueaza sentimentul orasenilor ca formeaza o comunitate, satisfacand deci
nevoia umana de apartenenta. De aici se impune deci si crearea acestor zone pietonale, piete etc.
Pentru sanatatea mentala a locuitorilor este nevoie de asigurarea climatului de securitate si de
libertate, bogatia de activitati, impresia de viata, elemente de distractie.
4

De asemenea, un alt element care ar putea oferi un plus de satisfactie si care contribuie la sanatatea
mental ar fi contribuirea locuitorilor cu ceva la imaginea orasului. Stimularea spiritului comunitar
atat la nivelul orasului cat si la scara domestica este o caracteristica a modelului culturalist. Deci,
populatia ar trebui solicitata sa participle la modelarea cadrului ei de viata, cel putin prin idei.
Pentru aceasta este nevoie de campanii initiate de catre clasa politica.

Urmarind cele trei aspecte din perspective carora am vorbit despre orasul ideal, se constata ca
orasul nu este doar suma unor elemente componente, ci este mai mult decat atat, ducand la cearea
unui organism viu, unde creierul si inima sunt societatea. Orasul utopic implica cu necessitateo
dimensiune absolute transcendenta si, intr-o anumita masura ideala. Orasul poate deveni ideal sau
nu in timp, deoarece civilizatia care va evolua acolo il va desavarsi; conform legilor echilibrului
dinamic si a evolutiei structurilor risipite, orasele sunt considerate in acelasi timp obiecte si subiecte
ale culturii si civilizatiei.

Surse bibliografice:
1. CHOAY, Francoise- Urbanismul, utopii si realitati;
2. Gandirea moderna a locuirii urbane- Modele architectural- urbanistice- curs ALO 2009-2010,
catedra de istoria & teoria arhitecturii, facultatea de arhitectura, UAUIM;
3. Wikipedia.ro- rezumat ,,Cele 500 de milioane ale Begumei;
4. Orasul utopic.